proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Trecuse destul timp de la evenimentele din decembrie 1989. Era prin prim?vara lui 1992. Sa?ii au început s? plece, masiv, din sat. În scurt timp au mai r?mas doar dou? familii de etnici germani, so?- so?ie, trecu?i, bine de 70 de ani, oameni f?r? copii. Cuvântul tovar?? fusese pus la index. Era doar o amintire a trecutului, a blamatei Epoci de aur, cu toate c? era un cuvânt românesc plin de semnifica?ii pozitive. Oamenii se fereau s?-l mai foloseasc?, mai ales ca apelativ. A?a c? nu mic? mi-a fost mirarea când pe strad? am auzit un strig?t destul de puternic: tovar??e director!... tovar??e director!
M? uit. În fa?a mea nimeni. În spate nu putea fi decât cel ce strig?, adic? acel om îmbr?cat în blugi noi nou?i ?i cu un tricou alb pe care era inscrip?ionat un scurt text în limba german? al?turi de o siluet? feminin? ce parc? plutea, printre ni?te nori?ori sidefii. În picioare purta ni?te adida?i moderni care ar fi stârnit invidia oric?rui tân?r care ar fi vrut s? fie la pas cu moda. Ce mai, era îmbr?cat ca un tân?r care avea rude în str?in?tate de la care primise pachet. Nu era, îns? chiar tân?r, cel care striga. Fa?a cu multe riduri ?i palmele b?t?torite de munc? spuneau altceva despre el. Pe obraz cred c? mi se întip?rise un mare semn de întrebare.
- Nu m? mai cuno?ti, domnule director? Sunt eu, Mi?, a lu Ghibolaru, de la 142. Accentul s?sesc ?i zâmbetul, din col?ul gurii, m-au l?murit pe dat?. Da, era el, sasul acela care tr?ia printre cona?ionalii lui, dar care se deosebea atât de mult de ei. Era mult mai volubil ?i p?rea, celor ce-l abordau prima dat?, mai mult oltean decât sas. Îi pl?cea s? râd?, ?i o f?cea, din orice. ?tia multe bancuri pe care le spunea în a?a fel, încât oricât ai fi fost de sup?rat nu puteai s? nu te luminezi la fa?? zâmbind, ori chiar hohotind în cascade de râs. A primit, pe lâng? nume acea precizare "de la 142" pentru a nu fi confundat cu al?i Atzman, din sat, de la alte numere de cas?. Dar n-avea cum s? fie confundat, c? doar numai el a fost implicat în furtul celor opt tablouri, în prim?vara lui 1968, de la Muzeul Brukenthal din Sibiu. El a fost norocosul care a fost încadrat paznic la muzeu, cu toate c? postul era râvnit de mai mul?i. El, ca ?i ceilal?i candida?i la aceast? func?ie, vroia s? scape de statutul de membru CAP, s? aib? un venit lunar sigur, s? nu-i mai bat? în poart? fel de fel de activi?ti de la comun? ori de la jude? care s?-l trimit? la diferite munci. De el i-a pl?cut cel mai mult tovar??ului director Cornel Irimie. El a fost cel mai sincer r?spunzând la întrebarea: de ce vre?i sa ocupa?i acest post? Pentru c? vreau s? scap de colectiv?, a fost r?spunsul.
A avut el norocul s? fie angajat paznic la muzeu, dar a avut ?i nenorocul s? fie de serviciu atunci, în noaptea acelei dumineci de 26 mai 1968, când s-au sustras cele 8 tablouri din muzeu ?i a mai avut nenorocul s? fie v?zut de multe ori, dup? ce-?i preda serviciul de la poart?, prin s?lile muzeului admirând tablouri sau numai ?ezând pe câte o banc?, aproape a?ipind.
S-a descurcat bini?or în ancheta f?cut? de colonelul Ciacanica, venit din Bucure?ti, pentru a rezolva acest caz. La întrebarea ce i-a pus-o acesta, de ce st?teai uneori, dup? terminarea serviciului de la poart?, ore întregi prin s?lile muzeului? Î?i plac a?a de mult exponatele? A r?spuns:
- Nu de aia st?team în muzeu, domnule colonel. St?team pentru a nu trebui s? a?tept moc?ni?a, cu care m? duc acas?, în frig sau sub b?taia soarelui, în ploaie sau în vânt, dup? cum d? Dumnezeu. A?teptând moc?ni?a împreun? cu ceilal?i naveti?ti, de pe la noi, trebuia s? mai beau câte o bere cu ei în bufetul g?rii. Ori parc? nu-mi mai place s? stau acolo, mai ales acum dup? ce m-am l?sat de pipat, c? prea miroase a fum de ?âgar? ?i a fel ?i fel de beuturi trezite. Mai bine stau aici unde nu-i nici prea cald ?i nici prea frig. Domnul ?ef Ionescu ?i chiar domnul director ?tiau de ce stau c? le-am spus dup? ce m-au întrebat. ?i n-au zis c? nu-i voie s? stau. Colonelul Ciacanica a p?rut convins de nevinov??ia lui. Dar tribunalul, în numele poporului, tot a hot?rât ca inculpatul Mihael Atzman s? stea doi ani dup? gratii. Dar anii au trecut repede mai ales c? i s-a sc?zut din pedeaps? pentru c? a muncit în folosul comunit??ii. A revent în sat dup? ce ?i-a isp??it pedeapsa, a muncit în CAP doar atât cât s?-?i poat? p?stra lotul dat în folosin?? personal?, a?a cum f?ceau cei mai mul?i. Au trecut apoi anii. Dumineca ?i în alte s?rb?tori, urca dealul spre vechea biseric? evanghelic? cu cartea sfânt? sub bra? a?a cum f?ceau to?i sa?ii, chiar ?i cei ajun?i, dintr-un motiv sau altul, membrii de partid. Participa, cântând din corn, la repeti?iile fanfarei s?se?ti din sat. Era activ la adun?rile ob?te?ti ale satului. Eu zic, a spus odat?, ca tot omul s?-?i duc? ou?le la cooperativ? ca s? nu mai fie discu?ii. S?-?i ?îie doar câteva pentru diresul ciorbelor ?i pentru câteva p?p?r?zi, c? doar n-are nevoie de mai mult.
Începuse, la un moment dat, s? fie mândru de realiz?rile poporului sub conducerea partidului condus de tovar??ul Nicolae Ceau?escu. Pân? într-o zi. Era Vineri 20 septembrie 1974 ?i se deschidea oficial Transf?g?r?r??anul, m?rea?a oper? construit? sub conducerea tovar??ului secretar general, pre?edintele României socialiste, tovar??ul Ceau?escu. Un autobuz cu 40 de locuri a fost pus la dispozi?ia satului, la a c?reia ?coal? eram director, pentru ca ?i o parte a oamenilor de aici s?-i poat? ova?iona pe cei doi conduc?tori, tovar??ul secretat general împreun? cu tovar??a sa de via??. Mihai Atzman era fericit c? a g?sit un loc în autobuz. Împreun? cu al?i oameni din satele jude?ului am a?teptat vreo dou? ore pân? la sosirea coloanei oficiale. Apoi ma?inile, cu care conduc?torii au venit de la Bucure?ti, au r?mas în ?osea urmând ca ei s? urce în altele, cu trac?iune dubl?, ca s? poat? inaugura Tranasf?gr??anul, ce str?b?tea în?l?imile. Pân? la ma?inile cu trac?iune dubl?, ce vor forma noua coloan? oficial?, trebuiau str?b?tu?i, pe jos, vreo dou? sute de metri. Conduc?torii, mergând pe jos, erau desp?r?i?i de mul?ime doar de o fâ?ie lung? de m?tase tricolor?. Mul?imea a început s? strige aplaudând: Ceau?escu PCR! Al?ii, la fel de tare, Ceau?escu ?i poporul! Atzman era în culmea entuziasmului. La un moment dat se apleac?, ?i trecu de panglica tricolor?, îndreptându-se cu mâna întins? spre tovar??a. Vroia s? dea mâna cu ea ?i poate c?, în aceast? postur?, va ap?rea seara la televizor. Dar n-a apucat s?-?i materializeze inten?ia, c?, dup? câteva secunde, s-a întors de unde a plecat. Urletul lui de durere s-a amestecat cu strig?tele celor care scandau lozinci pierzându-se printre ele. Urla într-adev?r de durere. Degetul mare al mâinii drepte îi atârna nefiresc. Un boadygard î?i f?cuse datoria. Medicul veterinar de la ferma de berbecu?i din sat, un tân?r inimos, care a venit, din curiozitate cu Oltcitul s?u personal, a observat necazul lui, l-a urcat în ma?in? ?i a plecat în tromb? spre Sibiu la Serviciul de urgen?? de la Spitalului jude?ean. A doua zi a ap?rut cu mâna dreapt? imobilizat? de o e?arf?, legat? împrejurul gâtului, ?i cu palma aceliea?i mâini îmbr?cat? în ghips. ?i a?a a umblat câteva s?pt?mâni
- Dar, ia spune, l-am întrebat, ce-?i mai face degetul?
- Îi tot a?e cum îl ?tii dumneata. În veci nu va mai fi cum o fost. Dar pentru asta eu nu i-a? fi pu?cat pe cei doi. Le-a? fi rupt doar câteva de?te