proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Într-o împ?r??ie, departe de lumea aceasta, hainele, obiectele din lemn, ceasurile, c?ru?ele, lingurile ?i multe alte lucruri ?i obiecte trebuiau s? fie întodeauna noi. Era porunc? de la împ?rat! Când se stricau sau se rupeau el însu?i se îngrijea s? fie aruncate lâng? Grota Adânc?, dincolo de P?durea Înverzit?. Degeaba me?terii le lipeau, le ?lefuiau sau le cârpeau, nu ar?tau niciodat? ca la început.
Trecuser? mul?i, mul?i ani de atunci, lucrurile stricate se adunar? cât un munte, iar cei care treceau în c?l?toria lor dincolo de p?dure abia se strecurau printre ele. Unele se stricaser? ?i mai mult din pricina vremii, altele înc? se mai p?straser?, dar nimic nu mai putea fi de trebuin?? nim?nui.
Într-o zi împ?ratul adun? la palat toat? boierimea ?i spuse:
- Celui care va reînnoi fa?a lucrurilor stricate va primi un rang mare ?i multe l?zi cu galbeni. Mai mult decât atât, va avea cinstea ?i onoarea de a locui la palat pân? la sfâr?itul vie?ii sale cu arga?i în preajma lui! Merge?i ?i da?i sfoar? în toate împ?r??iile ?i aduce?i-mi me?teri iscusi?i!
În curând se adunar? în fa?a palatului oameni cât? frunz? ?i iarb?. Venir? cu to?ii s?-?i încerce norocul. Împ?ratul d?du câte un obiect stricat fiec?ruia. Când terminar?, el însu?i le lu? în mâinile sale împ?r?te?ti ?i le verific? întorcându-le pe toate fe?ele. Cum chipul lui exprima nemul?umire soldatul care îl înso?ea le f?cu semn s? plece acas?.
Când înserarea se a?ternu peste întreg ?inutul împ?ratul se retrase mâhnit, dezam?git ?i îngândurat în odaia lui ?i se puse pe scaunul din fa?a ferestrei privind în dep?rtare la luna care se ridica încet pe cer. Dintr-odat? un zâmbet îi lumin? chipul. De ce nu-l v?zuse?, se întreb? mirat. Flac?ia?ul cu ochii ca m?slinele a?ezat pe p?mânt cu genunchii la gur? îi strecur? în suflet un lic?r de speran??. Chem? un slujitor ?i porunci s?-l aduc? imediat. Slujitorul se duse la fl?c?u ?i îi spuse s? se prezinte înaintea fe?ei împ?r?te?ti, dar fl?c?ul nici nu se mi?c? din locul lui spunându-le celor de fa?? c? el a?teapt? ca Lumin??ia Sa s? vin? înaintea lui. O?tenii îl înghiontir?, slujile îl oc?rar?, copiii îl ciupir?, dar fl?c?ul nici nu se clinti.
Sluga credincioas? se duse la împ?rat ?i-i povesti toat? întâmplarea, ?i, cum acesta avea mare nevoie de cineva care putea s? repare lucrurile stricate veni înso?it de câ?iva solda?i ?i se propti hot?rât înaintea fl?c?ului.
-Ia zi, fl?c?ule, po?i tu s? repari tot ce este aici?, îl întreb? el ar?tând cu mâna c?tre mald?rul de lucruri din fa?a lui.
-Pot!
-Bine!, zise împ?ratul. Apuc?-te de treab?!, continu? zâmbind.
-????...nu!, d?du din cap fl?c?ul.
-Cum...nu? Î?i pemi?i s?-l înfrun?i pe împ?rat?, strig? la el o?teanul.
-Care este voia ta?, întreb? lini?tit, împ?ratul.
-S? mi se dea o od?i?? acolo, lâng? grajduri, mâncare ?i un pat...?i câteva slugi pe lâng? mine.
?i c?sc? plictisit a?ezându-se înapoi pe p?mântul înverzit.
-O?teanul se repezi la el cu sabia scoas? din teac?.
-S? i se dea tot ce dore?te!, porunci împ?ratul.
Fl?c?ul se ridic? agale urmând slugile care se str?duiau s?-i intre în voie.
Trei zile ?i trei nop?i se osp?t? ?i dormi din zori ?i pân? în noapte ?i nici nu se gândea s? se apuce de lucru. Mai trecur? înc? pe atât, apoi împ?ratul deveni ner?bd?tor ?i veni în od?i?a lui. Il v?zu întins pe pat cu mâinile sub cap. O?teanul care-l înso?ea îl împunse cu sabia s?-l trezeasc?. Cum deschise ochii îl ?i înh??? ?i îl târî de picioare pân? la u??.
-Arunca?i-l în temni??!, strig? împ?ratul v?dit sup?rat, dar nici bine nu termin? de spus aceste cuvinte c? toate lucrurile din jurul lui ?i cele din curte se ridicar? în v?zduh ?i se învârtir? ?i se r?sucir? de parc? o mân? nev?zut? le mi?ca ?i iat? c? se pornir? a se repara a?a, singure, atât de iute încât împ?ratul r?mase pironit locului, mut la toate care se întâmplau înaintea lui ?i a celor de fa??. ?i, cât ai zice pe?te lucrurile stricate disp?rur? ?i se rânduir? scaunele, mesele, ceasurile, hainele ?i multe alte lucruri ?i obiecte, care parc? îl invitau pe împ?rat s? le priveasc?. Înadins c?uta Lumin??ia Sa cel mai mic defect s?-l mustre ?i, cum nu g?si nimic zâmbi pe sub musta?a-i stufoas? plecând f?r? s? scoat? niciun cuvin?el.
A doua zi în zori de zi fl?c?ul c?ut? pe împ?rat s?-?i ia plata promis?, îns? g?rzile nu îi d?dur? voie s? intre în palat. Plec? mâhnit înspre locurile de unde venise, dincolo de scorbura copacului celui mai b?trân din împ?r??ie. Cum ie?i pe partea cealalt? z?ri c?su?a din lemn de stejar a?ezat? pe Stânca Cocorului, deasupra Izvorului cu Ap? de Trandafir, ascuns? printre ramurile Copacilor Stufo?i. Zânele Spiridu? îl întâmpinar? ?i îl primir? cu bucurie. De îndat? ce v?zur? chipul mâhnit a lui Mihnea î?i d?dur? seama c? împ?ratul nu-i d?duse plata promis?. Intrar? cu to?ii în cas? ?i se a?ezar? în jurul mesei din mijlocul înc?perii. Zâna cu plete argintii fiind cea mai în vârst? dintre zâne, spuse:
-Dragele mele surate, dac? Lumin??ia Sa nu ?tie s?-?i ?in? cuvântul promis s?-l înv???m s? îl ?in?!
Privi în ochii lui Mihnea.
-Fiule, du-te la curte ?i trimite vorb? împ?ratului c? ast?zi, pe înserate, un cocor va poposi la fereastra sa. Dac? îi va deschide fereastra, va r?mâne împ?rat, iar dac? nu o va deschide ?i îl va goni tronul îi va fi luat de puiul s?u!
Mihnea nu a în?eles cuvintele zânei, dar se porni iar la drum ?i, când ie?i din scorbura copacului, razele soarelui îi atinser? chipul ?i vântul îi r?cori fruntea încins?. Se duse la palat iar când o?tenii deschiser? poarta de fier fl?c?ul trimise împ?ratului vorbele spuse de zân?. Cum auzi acestea, împ?ratul se înfurie ?i trimise o?teni s?-l întemni?eze pentru neobr?zarea lui.
Pe înserat când cocorul poposi la fereastr?, înc? tulburat de vorbele fl?c?ului goni pas?rea. Îndat? ce î?i lu? zborul împ?ratul sim?i o sl?biciune neobi?nuit? ?i se a?ez? pe scaun. În acela?i timp lac?tul temni?ei se sf?râm?, o?tenii r?maser? stan? de piatr?, iar slujitorii se ascunser? de team?. Câteva clipe mai târziu împ?ratul nu auzi pa?ii care se apropiau de el. R?mase cu privirea a?intit? la cocor.
-Am venit la Lumin??ia Ta, dar nu m-ai primit!, spuse Mihnea apropiindu-se de fereastr?, deschizând-o larg privind ?i el aripile care t?iau v?zduhul. Dimpotriv?, continu?, m-ai întemni?at nevinovat! Cocorul pluti un timp apoi se r?suci de câteva ori ?i intr? în odaia împ?ratului oprindu-se înaintea lor. Pas?rea î?i scutur? penele ?i numai în câteva clipe se transform? în zâna cu plete argintii.
- Esmeralda!, exclam? împ?ratul nevenindu-i s?-?i cread? ochilor.
- Am trimis vorb?...
- ...”Dac? îl voi goni...
-...Tronul î?i va fi luat de puiul t?u!,”continu?, zâna.
-Te-ai întors cu... fiul meu!, zise uimit ?i totodat? bucuros ridicând privirea c?tre Mihnea.
- Da!, r?spuse zâna zâmbind cu blânde?e.
Esmeralda fusese so?ia lui numai pentru o zi ?i o noapte. Mama lui o alungase de la palat, iar el o c?utase ani mul?i pân? î?i pierduse orice speran?? ?i se rec?s?torise cu împ?r?teasa altui ?inut. Îngenunchie în fa?a Esmeraldei cerându-i iertare. A doua zi întreaga împ?r??ie s?rb?torea încoronarea noului lor împ?rat, fl?c?ul care reparase lucrurile stricate.