proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

”Am v?zut îngerul din piatr? ?i am cioplit pân? l-am eliberat”. Vorba asta, atribuit? lui Michelangelo, pe care am descoperit-o recent, din întâmplare, mi-a revenit de mai multe ori în minte sâmb?ta trecut?, la Ateneul Român, în timp ce-l ascultam pe Horia Roman Patapievici sus?inându-?i conferin?a intitulat? ”Noua Ideocra?ie”, care a deschis seria de conferin?e ”Despre lumea în care tr?im” organizat? de insula Humanitas.

În lumea în care tr?im, în aceast? lume care pare s?-?i fi pierdut busola ?i care pare c? încearc?, pe toate c?ile posibile, s? ne conving? pe to?i c? e ok s? tr?ie?ti a?a, f?r? busol?, domnul Patapievici vede un înger.

Un înger închis în aceast? lume, ca într-o piatr?.

?i este determinat, la fel de determinat cum îl ?tim dintotdeauna, s? ciopleasc? atât cât va fi nevoie pentru a-l scoate în lumin? ?i a ni-l pune în fa?a ochilor, nou?, tuturor.

M-am mirat deseori auzind din partea unor oameni, unii, ?i nu pu?ini, cu o preg?tire intelectual? mult mai bun? decât a mea, m?rturisirea c? nu-l pot urm?ri pe domnul Patapievievici pentru c? ar avea un limbaj mult prea elevat. ”Trebuie s? ai o anumit? preg?tire intelectual? ca s? în?elegi tot ce spune”, îmi m?rturisea chiar zilele trecute un prieten.

Ascultându-l sâmb?t? pe domnul Patapievici, cu vorba lui Michelangelo citat? mai sus ?i cu cea a prietenului meu revenindu-mi, alternativ, de mai multe ori în minte, mi s-a p?rut c? nu (doar) de limbaj ?i de erudi?ia lui este vorba, ci de cu totul altceva.

?i anume de faptul c?, de fiecare dat? aproape, domnia sa are în vedere în discursurile sale un subiect ?i o ?int? extrem de dificil?: sufletul individual. Un subiect despre care nu suntem ob?nui?i s? vorbim, care nu poate face obiectul unei ?tiri de tip breaking news ca acelea pe care le c?ut?m cu l?comie ?i le înghi?im cu voluptate zi de zi ?i pe care s?-l putem comenta cu ceilal?i ca s? ar?t?m cât de ”la zi”suntem ?i cât de conecta?i la ”realitate” suntem, cu limbajul ?i tonul cu care suntem obi?nui?i s? facem aceste lucruri.

Este extrem de dificil s? te faci în?eles atunci când vrei s? vorbe?ti , pe fond, despre un subiect care a fost evacuat din spa?iul public, pe care interlocutorul nu-l mai are în vedere în via?a de zi cu zi, de a c?rui existen?? ?i condi?ie nu este interesat decât la modul foarte vag ?i relativ, ?i în orice caz nu în public: propriul s?u suflet.

Pentru simplul motiv c?, m-a? aventura s? afirm, sufletul omenesc este un subiect de fond, în timp ce toate celelalte subiecte, care ne bombardeaz? zilnic din toate direc?iile, sunt subiecte de form?.

”Omul este o fiin?? amfibie: material? ?i spiritual?... Omul are ?i o alt? destina?ie decât cea material?, politic?...”, l-am auzit spunând la un moment dat în timpul conferin?ei.

Ce în?eleg eu din mesajul domnului Patapievici este c? aceast? latur? spiritual?, pe care fiecare dintre noi simte c? o are în el, a fost permanent (de-a lungul istoriei), ?i este în continuare în zilele noastre, sub ochii no?tri, deviat? de la sensul ei transcendent (religios) – Cine sunt eu, ce caut pe lumea asta, cum am ajuns aici, de unde vin? -, c?tre un sens mundan, material, politic.

Politicul, hr?p?re? a?a cum îl ?tim dintotdeauna, vrea s? înghit? Spiritualul. Plecând de la ”bun?tatea noastr?”. Manipulând sufletul individual. F?cându-l, pas cu cu pas (la nivel istoric), s? cread? c? ”Dumnezeu a murit” ?i c? rolul lui Dumnezeu, al divinit??ii, poate fi jucat, aici ?i acum, chiar de noi, oamenii – prin Politic?. Prin Ideologie. Adic? prin lucruri gândite de al?ii (ca noi) în locul nostru ?i pe care noi nu trebuie decât s? le înghi?im, ca pe un medicament salvator.

C? binele suprem – despre care Religia spunea c? nu poate veni decât dincolo de moarte, la Judecata de Apoi ?i dup? – poate fi adus Aici ?i Acum, în aceast? via??, în aceast? lume, la dispozi?ia ?i dup? bunul plac al nostru, al oamenilor, al creaturilor.

C? deci noi, creaturile, dac? ne ”organiz?m”, putem juca rolul Creatorului.

Cu o condi?ie: s? d?m ascultare oarb? (deci de tip religios) unei anumite Ideologii sau alteia. Ni se promite c? aici pe lumea asta, în care tr?im acum, ni se va trânti pe mas? o uria?? friptur? din care ne vom putea înfrupta cu to?ii, dup? bunul plac, c?, de exemplu, to?i cei care au yachturi, ma?ini ?i vile de lux trebuie lin?a?i iar bunurile lor date nou? tuturor, inclusiv celor care nu fac nimic, toat? via?a, cu via?a lor.

De ce? Pentru c? merit?m.

”O Ciud??enie”

Dac? în antichitate zeii (deci divinul) f?ceau parte din via?a de zi cu zi a omului, dac? deci aspectul spiritual, religios, era perfect integrat în toate aspectele vie?ii de zi cu zi, dac? omul de rând era profund convins c? nimic, absolut nimic, nu se petrece f?r? voin?a zeilor iar oamenii politici nu îndr?zneau s? cread? nici ei altceva, Cre?tinismul vine cu aceast? ”ciud??enie”, dup? cum spune domnul Patapievici: ”Da?i Cezarului ce este al Cezarului ?i lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.

De ce ”ciud??enie”? Pentru c? aceast? ”separare a puterilor în Cosmos - ”Duo sunt”, dup? cum îi scria Papa Gelasius împ?ratului bizantin Anastasius în 494” - este un prim pas prin care puterii politice i se recunoa?te, pentru prima dat?, o putere autonom?, alta decât cea divin?. O putere deci care nu mai trebuie s? dea socoteal? decât în mod indirect ?i par?ial lui Dumnezeu, prin intermediul reprezent?rii Sale pe P?mânt, Biserica.

Cât de nociv? a fost aceast? idee este de discutat ?i este de discutat mult. Fapt este c?, ?i asta e ce ne intereseaz? în cea mai mare m?sur? pe noi, cei de ast?zi, acum, în epoca modern?, în civiliza?ia occidental? cel pu?in, reprezentarea puterii divine pe p?mânt (Biserica) nu mai are aproape nici o relevan?? pentru sufletul individual, l?sând scena larg deschis? pentru Politic ?i spectacolul lui de sunet ?i lumini colorate.

Aspectul religios, spiritual, transcendent, nu mai are reprezentare, nu mai are obiect, nu mai are pe ce s? se sprijine – Credin?a. În locul pe care credin?a (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a r?mas un gol, o gaur? neagr?. Iar rezultatul este ”o stare de panic? religioas? individual?”, de spaim?, de fric? în?bu?it?, pe care fiecare dintre noi, mai mult sau mai pu?in con?tient, o simte.

Acest gol sufletesc trebuie urgent umplut. Cu ceva. Pentru reg?sirea echilibrului interior.

La modul ideal acest gol ar trebui umplut, de exemplu, cu lecturi individuale, cu citirea c?r?ilor sfinte, în mod direct, f?r? intermedierea oamenilor Bisericii (care acum nu mai au puterea de a-?i asuma rolul de ”intermediari” între Dumnezeu ?i om, a?a cum le pl?cea sa-?i justifice existen?a) , pentru a în?elege, cu mintea proprie, de exemplu, de ce Biserica ?i-a pierdut într-o atât de mare m?sur? influen?a asupra sufletului individual ?i dac? nu cumva ea îns??i nu are o (mare) parte din vin? pentru ie?irea din scen? a ideii de Dumnezeu ?i de Divinitate.

Dar pentru c? majoritatea oamenilor avizi de ”realitate” ?i conecta?i la ”realitate” sunt convin?i, în mod tradi?ional, cel pu?in aici la noi, în România, prin educa?ie, de p?rin?ii lor chiar, c? scrierile sfinte nu pot fi în?elese de oricine ?i c? e nevoie neap?rat de un ”intermediar”, dar mai ales pentru c? sunt ob?nui?i s? tr?iasc? în comoditate ?i confort (care le este asigurat, din plin, exclusiv datorit? Capitalismului!) ?i prefer? ca lucrurile (porcul) s? le fie pur ?i simplu pus pe mas? ?i, cel mult, s? fie întreba?i doar cum îl prefer?, mai pr?jit sau mai în sânge, se întâmpl? altceva: acest gol le este umplut, aceast? gaur? neagr? l?sat? în urm? de sentimentul religios în sufletul individual se umple – prin absorb?ie, ca într-un vortex – cu mesajele Politicului: s? fie dreptate, s? fie egalitate între to?i, jos bog?ta?ii sus s?racii, jos Capitalismul etc adic?: cu ni?te dejec?ii parfumate, foarte frumos, colorat ?i pervers ambalate.

De ce îmbietoare? Pentru c? se bazeaz? pe bun?tatea noastr?, pe generozitatea noastrt?, pe dorin?a noastr? de mai bine: (Liberté), égalité, fraternité ...

Aceste dejec?ii ale Politicului, care de care mai r?cnite ?i mai agresive ?i mai f?r? argumente, dar foarte frumos ?i colorat ?i îmbietor ambalate, odat? intrate temeinic în sufletele noastre reprezint?, încearc? s? explice domnul Patapievici, fundamentul totalitarismelor de tot felul, regimurilor autocratice sau, mai exact, al ”Religiilor Politice” ?i al ”Ideocra?iei”, exact a?a cum s-a întâmplat în cazul Comunismului ?i al Nazismului.

Cu alte cuvinte, odat? contamina?i cu acest tip de propagand? egalitarist?, noi oamenii din lumea în care tr?im azi, tu cel care cite?ti acum, copilul care se joac? în camera cealalt?, cer?etoarea din col?ul str?zii, ?oferul de la Uber care te duce la serviciu, actorul pe care îl adori, fosta ta profesoar? din liceu, redu?i, prin egalizare, la condi?ia de obiect, devenim c?r?mizile pe care î?i cl?desc sistemele indivizi precum Putin, Erdogan, Maduro ?i al?i gangsteri scelera?i, dispu?i nu s? se lupte cu Prostia Omeneasc? (a?a cum încearc? domnul Patapievici), ci S? SE FOLOSEASC? ÎN INTERES PROPRIU de ea.

Domnul Patapievici a fost ?i este înjurat, scuipat, considerat arogant etc sau ”de neîn?eles”, ”prea elevat” (în formularea celor mai delica?i dintre noi) pentru c? se lupt? cu Iner?ia din Noi, cu Idiocra?ia care ne cuprinde pe nesim?ite în aceast? lume în?esat? cu hamburgeri ?i shaorma cu de toate ?i care ne face s? nu vedem cum noi în?ine contribuim, prin prostiile pe care le înghi?im pe nemestecate doar pentru c? le auzim spuse peste tot, prin negarea ?i neglijarea existen?ei divinit??ii (?i implicit a propriilor noastre suflete), la propria noastr? sinucidere, moral? ?i material?, la propria noastr? condamnare la Întunericul care domne?te în min?ile unor gangsteri precum Putin, Erdogan ?i al?ii ca ei.

Dac? tu, suflet individual, accep?i ce auzi pe toate drumurile ?i anume c? egalitatea între oameni trebuie s? fie o realitate absolut? ?i c? boga?ii sunt, cu to?ii, ni?te parazi?i care trebuie lin?a?i, ?i te gr?be?ti s? afirmi la rândul t?u în gura mare asta, cu gândul c? faci un bine ”celor mul?i”, f?r? s? filtrezi aceast? informa?ie prin propria minte, f?r? s? te gânde?ti o clip?, de exemplu, c? poate nu to?i oameni boga?i au ajuns boga?i doar pentru c? au furat de la ceilal?i, ?i c? unii din ei s-au îmbog??it pentru c? ?i-au pus mintea la contribu?ie, c? au avut idei din care au rezultat lucruri de valoare nu doar pentru ei în?i?i ci pentru întreaga omenire (automobilul, electricitatea, televizorul, telefonul mobil etc), din care, evident ?i inevitabil, s-au îmbog??it;

dac? repe?i ce auzi pe toate drumurile ?i anume c? to?i suntem egali în drepturi, f?r? s? te gânde?ti, de exemplu, c? nu to?i cei s?raci sunt s?raci din cauza rapacit??ii bog?ta?ilor, ci c? mul?i dintre ei sunt pur ?i simplu puturo?i sau/?i pentru c? au bine înfipte în cap ni?te prejudec??i care-i împiedic? s? se trezeasc? ?i potrivit c?rora nu are rost s? ridice un deget, nici m?car s? pun? mâna pe lopat? ca s? dea z?pada din fa?a casei, fiindc? e mai u?or s? primeasc? pomeni, atunci tu, suflet individual, contribui la crearea totailtarismelor ?i a Întunericului spre care ne îndrept?m.

Pentru c? ace?ti gangsteri totalitari se folosesc în interes propriu EXACT de aceast? lene a noastr? de a gândi, de a ne gr?bi s? afirm?m, cu fals? modestie, c? ce spune domnul Patapievici e prea ”elevat” pentru noi, ca s? ne scutim astfel de efortul de a filtra informa?iile care ne ajung la urechi, de a gândi deci cu propria minte, pentru a în?elege cum ace?ti infractori avizi de Putere profit? de ie?irea din scen? a lui Dumnezeu, deci de faptul c? noi în?ine accept?m, fluierând, s? tr?im f?r? Dumnezeu, într-o lume f?r? Dumnezeu.