proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Autobuzul, plin de naveti?ti matinali care se îndreapt? spre locurile lor de munc? din Bistri?a, intr? cl?tinându-se greoi în Autogara din N?s?ud, înc? adormit? ?i cufundat? în noapte, cu pu?ini c?l?tori r?t?citori, bântuind ca ni?te umbre pe peroane ?i prin sala de a?teptare. Va face o escal? de circa dou?zeci de minute în a?teptarea altor cete de naveti?ti, pân? la ora la care î?i va continua drumul spre Bistri?a.
E o diminea?? de toamn? târzie, e abia ora ?ase, înc? e întuneric deplin, pân? la ziu? mai este aproape o or?, bie?ii oameni, trezi?i cu noaptea în cap, mo??ie acum pe scaune, unii, cu capul pe spate ?i gura c?scat?, al?ii, gârbovi?i ?i cu capul în piept , trezindu-se din când în când speria?i ?i bodog?nind ceva neîn?eles, între vis ?i realitate.
Doar câ?iva n-au somn ?i au chef de vorb?, discutând între ei, vreo câ?iva b?rba?i ceva mai tineri ?i vreo dou? femeiu?ti ?i ele cu s?mân?? de vorb? de diminea??. Un b?rbat mai în vârst?, dornic de afirmare, voinic ?i sf?tos nevoie mare, îi ia pe cei câ?iva mai treji drept public ascult?tor ?i începe tot felul de istorioare, spre enervarea celor somnoro?i, c?rora treptat le scade cheful de somn ?i le cre?te gradul de iritare la adresa celor ce n-au somn la ora asta, or? la care toat? lumea doarme înc?.
B?trânul povestitor în?iruie amintiri din alte vremi, de când era fl?c?u, tot soiul de întâmpl?ri miraculoase, multe cu siguran?? inventate cu scopul v?dit de a impresiona auditoriul cu vasta lui experien?? de via??.
- Ai fost un b?rbat puternic la via?a matale, mo?ule! îl laud? unul dintre ascult?tori.
- Fosta-i, lele, când ai fost! r?spunde l?ud?rosul povestitor. Eram mare ?i tare cândva, s?n?tos ?i vânjos, mâncam cât doi ?i munceam cât trei, mâncam un miel ori un ied fript pe zi, dar c?ram în spate un copac t?iat din p?dure cu crengi cu tot ?i o claie de fân cu parul ei cu tot smuls din p?mânt.
- M?i, m?i! Stra?nic b?rbat ai mai fost dumneata! exclam? admirativ una dintre femei.
- Asta, pân? m-am îmboln?vit... se lamenteaz? b?trânul.
- Ai fost ?i beteag? se mir? unul dintre pasageri.
- Oho, numai câte bete?uguri am avut! se laud? b?trânul. Am avut nou? opera?ii! ?i înc? ce opera?ii!
?i începe a în?ira, pe rând, cu lux de am?nunte, ce opera?ii a avut el de-a lungul timpului, toate grele ?i toate poten?ial mortale, dar din care a ren?scut mereu ca pas?rea Phoenix din propria-i cenu??, ca o dovad? clar? c? el e o adev?rat? for?? a naturii.
- Prima opera?ie a fost una de apendicit?, dar nu a?a o simpl? apendicit?, una foarte periculoas?, cu infec?ie mare de era s? mor, am intrat în com?, dar mi-am revenit repede de s-au mirat ?i doctorii de mine. A doua a fost c? mi-am rupt un picior pe-o coast?, încercând s? ?in cu spatele carul cu fân, s? nu se r?stoarne. Dar piciorul operat mi s-o vindecat repede ?i bine, de-i mai tare acum decât cel neoperat! C-a?a-s io, îmi revin tot timpul dup? fiecare opera?ie mai bine ca înainte. A treia a fost una de hernie.
- Ia, mai taci, m?i, omule, c? ne omori cu opera?iile matale! comenteaz? unul din spatele autobuzului cu o voce groas? ?i somnoroas?. Al?i somnoro?i îi ?in isonul bomb?nind la adresa povestitorului limbut.
Dar unul dintre curio?i îl provoac? iar??i pe b?trân:
- ?i cum a fost cu hernia?
- P?i, cum s? fie?, o crepat pieli?a de pe ma?e din ridic?tur? mare ?i mi s-o v?rsat tot con?inutul din burt?. Altul mai slab în locul meu era mort, dar eu am sc?pat cu bine. Apoi, a patra o fost o opera?ie de inim?.
- Fi-?i-ar opera?iile de râs! sare altul dintre pasageri, mai nervos ca cel de dinainte. Mai termin?, naibii, cu ele ?i culc?-te ?i mata, nu vezi c? înc?-i noapte?
Cel admonestat, parc? ru?inat, tace câteva clipe. Apoi prinde iar glas, ceva mai timid:
- Mai am cinci... c?-s nou? de toate...
To?i izbucnesc în râs, atât ascult?torii fideli cât ?i cei mai somnoro?i c?rora le-a s?rit somnul, dar le-a trecut ?i enervarea:
- Bine c? nu-s zece de toate! o d? unul pe glum? ?i to?i pasagerii bufnesc iar în râs.
- No... ?i zi-i, cum o fost cu inima?... intervine alt curios, incitându-l iar pe b?trân.
- Ohooo, cu inima o fost grav de tot, am fost ca mort dou? zile ?i a treia zi am înviat din mor?i ca Iisus Christos.
Lumea râde iar, amuzat? de harul povestitorului care continu? apoi cu opera?ia prin care o mân? t?iat? aproape de tot i-a fost cusut? la loc, cum i-au reparat doctorii r?nile provocate de urs când a fost într-o var? cu oile pe munte, cum i-au reparat splina rupt? când un bu?tean a c?zut peste el la p?dure, cum i-au cârpit un pl?mân g?urit ?i încheie într-un târziu, triumfal, cu ce de-a noua opera?ie de care a trecut cu brio.
- Bine c? ?i-o ajutat bunul Dumnezeu ?i ai trecut cu bine de toate. Ce înseamn? s? fii un b?rbat curajos! îl blagoslove?te una dintre femei. Acum e?ti mai tare ?i mai s?n?tos ca înainte, dup? ce le-ai învins pe toate!
- Acum, bade, e?ti ca un zimbru, ai sc?pat de toate bolile ?i necazurile, nu se mai leag? vreun bete?ug de mata, s?-?i dea Dumnezeu via?? lung? ?i f?r? nici o alt? opera?ie ?i repara?ie! îl alduie?te un altul. Dar acum unde te duci? îl întreab? el.
- La Bistri?a... r?spunde omul, moale, oarecum trist.
- A, vrei s? te plimbi pe la ora?, acum c? e?ti s?n?tos tun.
- Nu - r?spunde b?trânul.
- Dar pentru ce? continu? cel?lalt, curios.
- M? duc s? m? operez la un ochi...
Toat? lumea se scutur? de râs, ?oferul porne?te motorul ?i autobuzul porne?te voios spre Bistri?a, purtând cu el veselia tuturor.