Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Eviden?a (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Eram cu to?ii în acel spa?iu îngust ca pe marginea unui gând. ?i atât de bloca?i. De incapabili s? în?elegem, fie ?i par?ial, semnifica?ia momentului, gravitatea condi?iei. Nimeni nu ar fi putut pune în gard? pe nimeni. Identici pân? la abera?ie, cu priviri înfipte în gândul mult prea abrupt, ca s? mai lase loc ra?iunii. R?gazului afectiv. Sim?ind fiecare în ceaf? r?suflarea t?ioas? a celuilalt, exact în zona aia în care de mult nu mai pusese vreun dumnezeu dragoste. Ceva plana. Un sentiment r?mas pe dinafar?. Un destin netr?it. În felul acela, cu totul altfel. R?t?cit. Posibil, într-o carte de ghicitori. Printre ?erpuitoare c?r?ri ?i alte nimicuri ce acoper? esen?ialul. Omenirea se chircea într-un punct minuscul a?a de înc?rcat. O bomb? cu ceas... pe care cine avea s-o dezamorseze în timp util?! Sau nu trebuia?! S? ne fi fost foame vreodat?? Sete? M?car fric?? Frica ne adusese în halul ?la? Ne aminteam vag – într-o subit? declan?are a memoriei colective – siluetele noastre pe un câmp electric. În lipsa motiva?iei, a definirii în func?ie de, floarea aceea î?i pierduse diferen?a specific?. Iar prototipul nu putea ?ine loc de via??! Eram încercui?i. De o mare a necunoscutului, în str?fundurile c?reia intui?ia îns??i devenea nonnsens. Noi aici ?i acum. Nedumerindu-ne o vreme. Nemaipunând întreb?ri, în cele din urm?. Renun?ând la introspec?ie. Acceptând aceast? întindere vast?, aceast? amnezie, condensându-se într-un punct infinitezimal din care pocnea, mai mult prin autosugestie, ceva care se crezuse cândva etern.

S? ridice cineva degetul! În semn de minor? constatare! Acea infim? confirmare, fie ?i a dezastrului. S? mute poetic-microscopic aria de inciden?? a ?ocului. S? inspire dramul de încredere. De neîncredere. Acel mic indiciu, trambulin? spre ie?irea din neîntâmplat.


Când nimeni nu se a?tepta – nici m?car clasicii povestitori omniscien?i – din afara noastr?, am r?bufnit colectiv(i): Lua?i-ne de mân?, ar?ta?i-ne de unde ?i pân? unde se întinde via?a, de unde ?i pân? unde restul! Da, nu ne ru?in?m! Suntem ni?te copii! Am r?mas ni?te copii! Niciodat? nu vom putea fi altfel!

M?sur?torile erau ca întotdeauna de o exactitate derutant?. Axiomele deveneau piatra de poticnire. Nu vedeam! Nu posedam acel sim? al realit??ii! Habar nu aveam noi,… fo?tii noi, ce reprezenta trupul r?mas la orizontal?, din care, la intervale iluzorii, picurau cântece, pe?ti verzi, l?custe. O inconsisten?? soioas? ne împresura numele. Glasul. Verticalitatea. Eram vii?! Eram altfel?! Trecusem deja clandestin?! Nu aveam nicio sc?pare?! Devenisem, cumva, sclavii falselor probleme?!


În valuri, p?rul negru împodobea, dup? regulile unei estetici à l’envers, aproape imorale, catafalcul ?i împrejurimile îndep?rtându-se pân? la estomparea cu brio a contururilor realului. Mirosea sfâ?ietor a flori imperiale. Crini albi, f?pturi ale mor?ii, pe care mereu le confundasem cu materia prim? a parfumurilor de firm?.

Idio?i, am lansat onomatopee...
Cine o s? se zgâiasc? la imorala noastr? podoab? capilar??!

N-a r?spuns nimeni.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro