Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ogorul ascuns

de Grig Salvan

E sear?, ne-am adunat cu to?ii în cas? dup? treburile zilei, am servit cina în familie tuspatru, p?rin?ii mei ?i noi, cei doi copii, apoi, ca de obicei, eu ?i fratele meu mai repet?m de câteva ori lec?iile pentru a doua zi, iar p?rin?ii discut? îndelung despre problemele ?i necazurile vie?ii de zi cu zi. Eu sunt cu ochii pironi?i în carte, dar cu urechile ciulite la discu?iile lor de oameni mari. N-am decât doisprezece ani, sunt abia în clasa a ?asea, dar în ultima vreme m? fr?mânt? tot mai mult problemele care-i fr?mânt? ?i pe ei. Stau ?i le ascult temerile despre cre?terea pre?urilor la alimentele de baz?, c? s-au scumpit toate ?i nu numai atât, dar multe încep s? nu se mai g?seasc?, nici m?car cu bani, îl aud pe tata cum pl?nuie?te s? mearg? cu trenul în alte zone ale ??rii, unde ar g?si mai u?or unele produse, cartofi mai ieftini, c? ai no?tri nu s-au prea f?cut anul acesta, porumb mai ieftin pentru animalele noastre din curte ?i pentru m?m?liga cea de toate zilele, pentru c? peste porumbul nostru a b?tut ghea?a. Încep s? m? îngrijorez tot mai mult în leg?tur? cu aceast? nesiguran?? a vie?ii zilnice, p?rin?ii fac fa?? tot mai greu nevoilor traiului, tata e deja bolnav ?i obosit de via??, mama, slab? ?i torturat? de prea mult? munc? pentru mâinile ei chinuite.
Începe s? m? fr?mânte tot mai mult grija pentru asigurarea hranei ?i pentru supravie?uire. Intru în panic? la gândul c?, dac? mor p?rin?ii mei, care, de bine de r?u, ?tiu s? se descurce în procurarea alimentelor, eu voi fi incapabil s? mai supravie?uiesc. Nu ?tiu s? cultiv nimic, nu ?tiu s? cresc un animal de curte, nu ?tiu s? negustoresc bunuri ?i cereale. Ce m? fac dac? r?mân singur pe lume? M? uit în cartea de zoologie, am pentru mâine lec?ia „Calul”, o ?tiu, nu doar din teorie, c? am crescut al?turi de cai cu tat?l meu, nu mai citesc, c? nu are rost, în schimb îmi fr?mânt mintea cu aceast? grij? devenit? obsesie, ce m? fac dac? p?rin?ii mei nu vor mai fi într-o zi?
Într-un târziu, mama ne cere s? ne facem rug?ciunile de sear? ?i ne trimite la culcare, dar eu nu am somn, m? foiesc înc? mult? vreme în pat cu gândul la c?i ?i metode de a procura hrana necesar? dac? voi fi nevoit s-o fac într-o zi de unul singur. Înainte de a adormi am ca un fel de iluminare: voi încerca s?-mi produc singur hran?. S? v?d dac? iese! Aceast? hot?râre eroic? are darul de a m? mai lini?ti. Pe Dealul M?gurii, lâng? sat, avem un hectar de p?dure, iar în mijlocul lui, o poian? dreapt? ?i luminoas?, împestri?at? cu tufe de alun ?i m?r?cini. Care a fost pe vremuri ogor, dar a r?mas de mul?i ani în paragin?. Ce-ar fi dac? a? încerca, acum c? tot vine prim?vara, s? o cur?? de tuf?ri?, s? o sap ?i s? sem?n acolo porumb, cartofi, fasole, floarea-soarelui ?i altele. Parc? v?d în închipuirea mea cum arat? poiana cultivat? de mine, o mic? ferm? agricol? model, a?a cum am v?zut în cartea de agricultur?. Cu acest vis frumos cu ochii deschi?i trec direct în visul din somn, v?d poiana cu rândurile verzi ale porumbului dat în pârg înconjurate de ?irurile aracilor de fasole, ?irurile de floarea-soarelui luminând poiana cu str?lucirea galben? a petalelor.

Abia a?tept s? se desprim?v?reze, între timp fac drumuri dese la viitoarea mea ferm? agricol?, fac planuri cum voi defri?a tufele, cum voi s?pa cu hârle?ul p?mântul în?elenit, apoi cum voi sem?na. Aici va fi lanul de porumb, mai la soare, apoi locul de cartofi mai ferit spre umbra p?durii, ?irurile de fasole c???r?toare ?i cele de floarea-soarelui, îmi fac nenum?rate schi?e în agenda mea ?i ard de ner?bdare s? trec la treab?.

Prim?vara vine, cu dezghe?ul ?i soarele arz?tor, cu aratul ?i sem?natul. Sunt peste m?sur? de obosit pentru c?, dup? ?coal?, p?rin?ii ne iau cu ei la câmp, la arat ?i sem?nat, la gr?dina de legume, la livada de pomi. Cu greu mai g?sesc timp s? dau fuga la poiana mea ?i s? lucrez dou?-trei ore, mai mult spre sear?. P?rin?ii au început s? fie ingrijora?i de dispari?iile mele aproape zilnce, dar îi lini?tesc spunându-le ceea ce ?tiau mai demult, c?-mi plac drume?iile la deal, s? citesc la umbra p?durii ?i s? nu se mai îngrijoreze c? nu mi se poate întâmpla nimic pe dealurile noastre. Cu un topora? de mân? am reu?it s? tai toate tufi?urile de alun ?i to?i m?r?cinii de pe terenul meu care ar?ta acum ca o aren? de fotbal. Apoi, zile la rând, am s?pat din hârle? o suprafa?? apreciabil? pentru mâinile mele sub?iri de copil de doisprezece ani. Am f?cut rost de s?mân?? de porumb din co?teiul familiei, seara, pe furi?, am luat un sac de cartofi m?run?i din hrana porcilor ?i am sem?nat câteva rânduri de cartofi, am cump?rat semin?e de floarea-soarelui din pia??, am f?cut rost de o cup? de fasole de la bunica din podul casei. Pe la sfâr?itul lui aprilie eram gata cu sem?natul.

Dar nenorocirea a ap?rut când m? a?teptam mai pu?in. Mistre?ii au mirosit ?i au dat de culturile mele pe care le-au devastat aproape de o treime. Am plâns de furie, dar am luat imediat m?suri, am împrejmuit terenul meu cu pociumbi de fag ?i cu fire de sârm? ghimpat? dintr-un fost gard desfiin?at de tata, apoi de jur împrejur am cl?dit mormane de m?r?cini ?i rugi s?lbatici t?ia?i cu toporul din zon?, care s? în?epe râtul porcilor ?i s?-i descurajeze în atacurile lor de noapte. Am instalat în vârful unor pr?jini cutii goale de conserve în a?a fel încât, când va bate vântul, s? scoat? sunete stranii ?i s? sperie s?lb?ticiunile. Am f?cut rost de s?mân?? nou? ?i am ref?cut cu greu rândurile stricate, dar porcii nu au mai intrat pe p?mântul meu.

Roadele muncii mele au început s? se arate în toat? frumuse?ea lor odat? cu sfâr?itul lui mai ?i începutul lui iunie. Au r?s?rit frumos rîndurile de porumb ?i cartofi, a crescut fasolea c?reia i-am plantat araci de alun din p?durea din apropiere, a crescut mai mare decât toate floarea-soarelui. Era o priveli?te încânt?toare, care a crescut în splendoare în lunile urm?toare. Venise vacan?a mare, sc?pasem de ?coal?, mai erau muncile câmpului obi?nuite ?i f?cutul fânului, dar ziua era foarte lung?, a?a c? aveam timp s? m? ocup ?i de culturile mele din poian? pân? târziu, pe la zece seara.

Probleme am mai avut. Vreo dou? s?pt?mâni a fost secet?, n-a plouat deloc ?i am fost nevoit s? car ap? de udat cu g?leata, noroc c? aveam un izvor în apropiere care nu seca niciodat? ?i nu era nevoie s-o car de la o mare dep?rtare. Apoi am avut necazuri cu p?s?rile care prinseser? gust la floarea-soarelui ?i unele capitule erau deja „cur??ate” de seminte pe sfert ori pe jum?tate. Atunci am instalat o zorn?itoare cump?rat? de mama din târg, care scotea un fel de cârâit continuu în b?taia vântului, zgomot care a îndep?rtat p?s?rile stric?toare. Venea toamna ?i recolta mea se anun?a destul de frumoas?. Eram mândru de ea ?i în sfâr?it lini?tit. Orice s-a întâmpla, chiar dac? a? r?mâne singur pe lume, m-a? descurca!

E toamn?, am început ?coala, sunt deja în clasa a ?aptea ?i am f?cut treisprezece ani, recolta e de cules, dar în prima parte a zilei am ore iar în a doua avem culesul de pe câmp. Cu greu mai pot ajunge la ferma mea din p?dure. De obicei când vine toamna, tata ne ia cu el cu c?ru?a ?i mergem pe M?gur?, la p?durea noastr? de lâng? poian?, s? t?iem ?i s? aducem acas? lemne pentru iarn?. Emo?ia mea e cople?itoare. Când vom merge acolo, tata va descoperi mica mea ferm?. Urc?m tuspatru în c?ru??, tata d? bice lui Doru ?i ajungem la p?durea noastr? ?i la poiana mea.
„Oare ce se vede în preluc??” înteab? tata nedumerit, privind printre copacii mai rari unde se întrez?reau culturile mele în locul tufi?urilor pe care le ?tia tata. Intrigat, opre?te calul, coboar? ?i se îndreapt? cu pa?i rari spre poian?. Ajuns în marginea ei î?i ridic? p?l?ria, î?i d? p?rul cu palma spre spate ?i revine, schimbat la fa??. „Femeie, îi bai!” „Care-i baiul?” întreab? mama îngrijorat?. „Cineva o s?pat preluca noastr? ?i o sem?nat în ea, du-te s? vezi ?i tu ce-i acolo, porumb, cartofi, fasole, floare...” „D-apoi nu-i mare bai c? cineva o lucrat terenul ?la care oricum nu era bun de nimic”„Ba-i bai! Cu ce îndr?zneal? intr? cineva pe p?mântul meu f?r? s? m? întrebe? Eu mâine m? duc direct la Sfatul Popular ?i la Mili?ie s? reclam”.
Eu tac ?i ascult dialogul lor, apoi intervin. „Tat?, nu te duce nic?ieri” „Ba m? duc, de ce s? nu m? duc?”. „N-a intrat nimeni pe p?mântul nostru, numai eu” „Cum tu? Ai s?pat ?i sem?nat tu tot ce se vede acolo?” „Da...” „M?, s? fiu al naibii” ?i-?i trage o palm? peste fruntea asudat?. ”Chiar ai f?cut tu asta? Acum în?eleg eu unde disp?reai tu cu ceasurile aproape în fiecare zi!” Tata m? îmbr??i?eaz? îndelung ?i strâns de s?-mi ias? ochii din cap, îi simt sudoarea ?i mirosul de tutun ieftin ?i-i v?d lacrimile din ochi. „De ce-ai f?cut asta? Doar avem atâta p?mânt cultivat ?i de toate de mâncat”. ”A?a a fost ambi?ia mea, s? v?d dac? m? pot descurca”. Tata m? bate pe umeri ?i se uit? lung cu ochii lui verzi înl?crima?i în ochii mei, privire pe care n-am mai putut-o uita toat? via?a.

Grig Salvan (Benedictus) | Scriitori Români

motto: inca nu-i prea tirziu

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro