Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Lacul vr?jitoarelor (I)

de R?zvan George Miric?

Bra?ovul e foarte limpede în cursul s?pt?mânii dup? ora 22, când toate familiile î?i îndreapt? gândul mecanic spre ziua urm?toare, f?când imposibil ie?itul pe str?zi. Mai ales c? în perioada asta r?coarea care înv?luie, f?r? mil?, tot ce-i iese în cale, reu?e?te s? ?in? la distan?? orice picior care ar îndr?zni s? calce asfaltul. Nu e, îns?, ?i cazul lui Cristian. Oricât de frig ar fi afar?, oricât de grele s-ar pr?bu?i mâinile înghe?ate în buzunarele gecii, trebuie s? mearg? m?car o jum?tate de or?, s? vad? ame?itoarea absen?? a oamenilor ?i s? se bucure de ecoul acestora, stingându-se cu fiecare metru parcurs. Cl?dirile vechi din jur par ni?te uria?i de piatr?, care urm?resc vântul cum trece dintr-o parte în alta. Cristian are impresia, uneori, c? sunt gata s? se smulg? din p?mânt ?i s? se pr?bu?easc? to?i odat? peste el, l?sând în urm? doar o suflare carnal?, ce r?mâne cald? câteva secunde ?i apoi dispare niciunde. În momentul în care traverseaz? trecerea de pietoni nu se v?d ma?ini venind. ?oseaua se întinde lin sub pa?ii lui, neîntrerupt? de alte corpuri care s? o înjoseasc?, care s?-i insufle ideea c? este doar un element de trebuin?? f?r? suflet ?i tr?iri. Ajuns pe partea cealalt? î?i simte tâmplele zvâcnindu-i. Se uit? la lun?, parc? vrând s? o învinov??easc? pentru durere, dar renun?? repede ?i continu? s? mearg?, încercând s?-?i induc? o stare mi?to. Modaromul arat? la fel de hidos ca-n totdeauna. Scoate din pachet o ?igar? ?i îl dep??e?te, uitând complet de existen?a lui. Bricheta întotdeauna face nazuri ?i las? flac?ra s? acopere cap?tul ?ig?rii doar la a treia încercare, dup? ce de?in?torul ei î?i pozi?ioneaz? corpul într-un anume fel ?i ?ine la ad?post întregul proces. S-a gândit c? durerea de cap o s?-i treac?, dac? î?i va aprinde o ?igar?, dar pare c? în timp ce parcurge strada Republicii durerea i se mut? în tot corpul. Inima pare s? fie strâns? în pumnul unui vârcolac schizofrenic, venele dau senza?ia c? ar circula haotic unele peste altele, genunchii par s? alunece de la jum?tatea picioarelor, iar penisul pare c? apar?ine unui alt corp. Respira?ia devine din ce în ce mai groaie cu fiecare mi?care, iar corpul str?b?tut de furnic?turi violente îi d? semne s? se întoarc?. În jurul lui, toate sunetele se aud înfundat, l?sând un sunet din adâncuri, de sub strad?, s? ias? la suprafa??, s? fie din ce în ce mai vocal – strig?te disperate curmate de o for?? necunoscut?, sunetul unor corpuri scufundate în ap?.

*
Are o singur? cheie la el. Se mai gânde?te, uneori, la m?nunchiul de chei gigantic pe care oamenii par s?-l poarte oriunde cu ei, oriunde merg. Ce deschid toate cheile alea? El nu are ma?in?, nu are un seif în care s?-?i ?in? banii (?i ?ia, pu?ini), ci doar un apartament în care st? în chirie – un apartament f?r? culoare, f?r? beteal?, instala?ii de brad sau orice alt element care ar putea insufla ideea c? acest b?iat, de 28 de ani, ar fi impresionat de isteria s?rb?torilor ?i tradi?iilor care izbesc personajele din jur, în anumite momente ale anului. În frigider sunt mereu prezente câteva beri, care s?-i amor?easc? gândurile înainte de culcare. Sl?bit ?i epuizat, scoate o bere. Dopul de sticl? ?i-a împlinit menirea pe acest p?mânt ?i cade zgomotos pe mas?. M?rul lui Adam coboar? mecanic, odat? cu prima înghi?itur?, iar starea de mai devreme, de pe Republicii, revine ?i ea, dar nu la fel de intens?. Un soi de calup imaginar îi circul? ambiguu prin minte, dezv?luind amintiri atât de ?terse ?i nefamiliare, încât chiar dac? nu poate distinge nimic din ele, tot simte c? nu-i apar?in. Dup? ce toate aceste secven?e se învârt în capul lui ca un uragan violent de pixeli, încep s? se contureze cele pe care le recunoa?te, dar pe care ?i-ar dori s? le uite. Cât de reconfortant s-ar întrez?ri zorii unei dimine?i care aduce uitarea? Care aerise?te fiecare c?m?ru?? a trecutului ?i scoate afar?, definitiv, mirosul mor?ii.

P?rin?ii lui au murit anul trecut, în aceea?i zi, fix la aceea?i or?, chiar dac? erau în locuri diferite în momentul respectiv. Cristian a v?zut atunci dou? sicrie pline, cu tot ce a reprezentat ad?postul lui, ce p?rea solid ?i indestructibil. Erau cele dou? persoane care l-au ales pe el, dintre atâ?ia, care au avut încredere în el ?i l-au adoptat... dou? persoane care i-au devenit p?rin?i în cel mai natural mod cu putin?? ?i care s-au evaporat la fel de firesc. Cum s? ajungi s? fii orfan de dou? ori în aceea?i via??? Sentimentul ireparabilit??ii ?i-a g?sit totu?i o consolare în resemnare. Statutul de orfan pare s? fie un fel de ?inut? inconfortabil?, pe care împrejur?rile l-au for?at s? o poarte. Înc? de anul trecut, Cristian alearg? haotic prin via??, împov?rat de corpuri care ba moarte, ba vii, se înc?p??âneaz? s? r?mân? în cârca lui. Uneori, ar fi vrut s?-i dezgroape, s? le s?rute fruntea ?i s?-i vindece de moarte; alteori, ar fi vrut s? caute prima pereche de p?rin?i, dar a renun?at de fiecare dat? la idee, fiind îngrozit de posibilele implica?ii. Îns?, în restul timpului, a în?eles: singur?tatea i se potrive?te cel mai bine ?i ar trebui s? înve?e s? o respecte mai mult. Singur?tatea e cel mai loial ?i grijuliu prieten. Îl înso?e?te oriunde, îl a?teapt? în fiecare sear? la mas? ?i doarme seara în pat, încol?cit în jurul corpului obosit.

Chipul mamei se desprindea din mul?imea de chipuri de mame ce au dat na?tere întregii popula?ii, plonjând în aer, tr?gând cu o for?? impresionant? întregul univers pe cale de dispari?ie. De câteva zile, fiecare atingere a oric?rui eveniment banal care se tot repeta enervant ?i de neoprit, pare fatal? ?i confortabil?. Insomnia cap?t? form?, începe s? se împlineasc?, cu oase monstruos de solide ?i carnea zvâcnind peste ele, paranoic? ?i a?oas?. Nop?ile se lungesc de la un cap?t la altul al patului, men?inând o atmosfer? aproape apocaliptic?. Nu po?i s? te ridici brusc ?i s? ape?i perna pe fa?a nop?ii. Ea o s? respire oricum. Singurul vulnerabil în astfel de situa?ii e?ti tu, un c?cat de om care s-a trezit în via?? ?i î?i petrece câ?iva zeci de ani într-o încercare continu? de a g?si motive conving?toare s? r?mân?.

(text scris pe 6 decembrie 2019)

R?zvan George Miric? (abcdefghi) | Scriitori Români

motto: ,,Vom astâmp?ra vreodat? insomnia umbrelor ?i adormi-vom cândva întunericul? Neastâmp?rul nop?ilor, al tuturor nop?ilor - prin care respir? mâhnirea ?i cazna - a s?pat ?an?uri în care putrezesc hoiturile amintirii.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro