Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Fief

de Daniela Luminita Teleoaca

Era una din zilele acelea când te pomeneai c? iube?ti via?a. C? nu po?i f?r? ea. C? asta fusese dintotdeauna ocupa?ia ta favorit?. Esen?ial?. Un fel de proprietate comun? devenit? subit privat?. „Bucata asta a mea” la care ?in mai mult decât la ochii din cap. La mine. De care ?in cu din?ii. ?i asta deloc pentru c? mi s-ar fi întâmplat ceva... concret, palpabil, matematic... Un cadou scump, jum?tate din împ?r??ie, o iubire devenit? instantaneu accesibil?... De fapt, nici nu-?i mai aminte?ti de când... Nu-mi mai amintesc... ?i, totu?i, m-a? lua la har?? cu orice amator de atentate. Pentru c?, vezi?, mie-mi place – m? înfioar?! – pân? ?i chipul desfigurat al ierbii, trupu-i înalt-str?veziu amestecându-se-n firicelele de praf sub nemiloasa ap?sare a soarelui. A nimeniului. Cine ?tie?, poate a vreunui gând, din orice alt? parte sosit, nu din mine. Acum, în ograda clipei, când, înfr??ite cu timpul, negricioase siluete ale copil?riei car?-nspre lumin? s?cule?i transparen?i cu m?turicea-Maicii-Domnului. Când, într-un spate de cas?, îmi spun c? „Nu, nu, vara nu omoar? pe nimeni!” C? eu, chiar eu, o s? m? fac maaaare: o s? m? reg?sesc exact în col?ul ?sta! Ca ?i cum nicio firav? pal? de vânt n-ar fi umblat la rosturi. Posibil eu s? fi trecut o doar? un pas mai încolo, s? v?d de e au ba adev?rat ce se tot spune prin lume... Cum toate au r?mas. Cu ochii lor de lucruri bune fixându-m?. Plecându-?i capul. ?i pe mine înv??ându-m?. În aceast? intimitate a mu?chilor verzi ce p?streaz?, r?coroas?, taina.


Lumea trece. Indiferent?. Mut?. Chit c?-n adâncul ei ruinat este atâta h?rm?laie. Atâta zgomot. Îmi las? mie – lacom? ce sunt! – p?s?rile tupilate în amintire, doar semnul meu a?teptând s? învie.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro