proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Din cele patrusuteoptzeci?iopt de raze îmbr?cate în luminile trimise de licurici, trei se a?ezar? în Ritualul Furtunii de Nisip. Asta însemna c? rebelul cânt?re? Lůl Čbčr era condamnat s? compun? "Balada bobului de nisip când se realizeaz? tranzi?ia coloristic? a sinapselor" pân? la ultima rota?ie a Umbrei Nostalgice, care urma s? aib? loc în timpul concursului pentru capturarea celor zece pic?turi de ap?. Nu se ?tia cu siguran?? momentul în care balada, intonat? cu nostalgia propice, poate produce Efectul Întoarcerii, dar nu se ?tia de unde ap?ruse titlul baladei! Ůl Tět nu era de g?sit, parc? disp?ruse în cartierul Icůt Iů, nu r?spundea la mesaje, sinapsele nu îi pulsau la vedere, ceea ce era un lucru neobi?nuit. M? rog, mai fusese o situa?ie asem?n?toare în Secolul Întârzierilor, ivit? în public tocmai în Joia Cunoa?terii, când sinapsele ie?iser? la vân?toare, conform tradi?iei, iar Ůl Tět fusese g?sit, dup? grele încerc?ri, ag??at între patru unghiuri exterioare formate de valurile lichefiate ale M?rii Poemelor Dulci.
Lůl Čbčr avea câteodat? exager?ri în exprimarea romantismului, dar f?cea asta atât de frumos încât dâra de parfum pe care o imprima baladelor compuse de el înv?luia auditoriul într-o culoare proasp?t?, matinal? chiar, cum g?seai adiind numai peste nisipul verzui din De?ertul Iluziei. Chipul lui fosforescent radia de romantism. Era cea mai bun? alegere pentru a compune balada, nimeni nu se îndoia de asta, iar Lůl Čbčr nu era deloc îngrijorat, p?rea mai degrab? preocupat de doza de nostalgie pe care avea s-o aplice romantismului baladei pentru c? nu voia ca scânteia pe care urma s? o elibereze în bobul de nisip s? sus?in? o flac?r? prea transparent?, ca la ultima balad? când transformase, f?r? s? vrea, un fir de iarb? în silaba "abrŕi" ?i nostalgia persistase peste Lacul F?r?unghi pân? la noua invocare a semnului lui Lůn Mčs.
Lůl Čbčr f?cea parte din Cenaclul Poe?ilor cu Suflete Prearomantice, care, de?i aveau sinapsele portocalii, ajungeau la incandescen?? doar în condi?ii de intonare ritmat? a silabelor artizanale, cu respectarea pân? la venera?ie a puterii semnelor de punctua?ie. El intr? în cabina special amenajat? în Pia?a Rňlčbŕlěs de unde spectacolul inton?rii silabelor romantice avea s? fie proiectat astfel încât s? îmbrace umbrele trandafirilor în fâ?ii mieroase, prin care lumina s? intre în unghiuri cât mai înc?rcate de energia nostalgic? a romantismului cavaleresc. Auditoriul nici nu mai respira! Lini?tea fo?nea ca gândurile lui Lůl Čbčr, construind împreun? prima silab?. "Ŕs" se auzi brusc deasupra unui trandafir ro?u încât to?i avur? impresia c? acesta se scutur? pur ?i simplu de culoare. "Ňr" urm?, ca ceva firesc, iar trandafirul vibr? ?i din dou? petale ren?scu Briza Erěbůi cu aripile ei ca încânt?toarea miere a celulei portocalii. Nu se ?tie cine s-a trezit s? exclame, cert este, ?i a r?mas pomenit în c?r?ile de istorie pân? în veacul nostru, c? exclama?ia a fost întâmplarea care a schimbat culoarea cerului pentru totdeauna. Oricât s-a str?duit ulterior Ůl Tět s? readuc? titlul în sufletul general al locuitorilor planetei, se pare c? a?a fusese predestinat, ca sufletul individual s? realizeze tranzi?ia sinapselor cerului c?tre colora?ia romantic? a bobului de nisip, cel care încorporeaz? în propria sinaps? sinapsa apei.