Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Povestea stelelor din Împ?r??ia C?pc?unului

de Carmen Vin?an

Lâng? Lacul de Cle?tar se afl? ?inutul de Cle?tar. Un loc încânt?tor în care florile, apa, casele, mun?ii, cerul ?i absolut tot ce înconjoar? ?inutul, sunt de cle?tar. Stelele, la fel ca localnicii sunt fiin?e vii, cu foarte mult? personalitate, ?i singurele astre care lumineaz? cerul. Tot pe aceste meleaguri locuie?te ?i Mattis, cel mai egoist, înc?p??ânat, înfumurat ?i mai nesuferit c?pc?un din toate timpurile. Cei drept, p?rin?ii îl lipsiser? de o educa?ie demn? de un c?pc?un, adic? nu îi inspirase acele principii bazate pe etic? ?i respect a?a cum sunt educa?i to?i c?pc?unii. Mul?i sunt convin?i c? r?sf??ul exagerat îi stricase caracterul, ?i, de?i devenise un c?pc?un adult, nu putea face înc? deosebirea dintre bine ?i r?u. Servitorii ?i localnicii erau însp?imânta?i din pricina lui, iar acest fapt nu-l putea schimba, din nefericire, nimeni.
În palatul cel mare, mobila, candelabrele ?i tot ce îl înconjurau r?maser? neschimbate de pe vremea când p?rin?ii lui tr?iau. Pu?inii servitori care îl mai slujeau ?i îi îndeplineau orice dorin?? nu îl p?r?sir? din pricina platei lor în multe monede de cle?tar mo?tenite de la p?rin?ii acestuia. ?i, cum timpul trecea cu iu?eal?, c?pc?unul nostru decise c? sosise momentul s? î?i ia o mireas?. Pe C?pc?una Fatina, care locuia la marginea ?inutului de Cle?tar, lâng? P?durea de Cle?tar, al?turi de cei nou? fra?i ai ei.
O cunoscuse în Ziua Celor Cinci Cle?tare, s?rb?torit? în anotimpul Stelelor C?z?toare, mai precis la începutul Prim?verii de Cle?tar, moment în care suprafa?a de cle?tar a tuturor lucrurilor se reînnoie?te. În aceea zi ea îi accept? cererea în c?s?torie, desigur, numai dac? el îi va oferi un inel împodobit cu toate stelele ce str?lucesc pe cerul împ?r??iei lui. Normal c? îi cerea imposibilul, ?i asta pentru c? nu î?i dorea s? se m?rite cu el ?i nici prin gând nu îi trecea s? îl iubeasc? vreodat?. Desigur c? Mattis accept? imediat ?i o invit? s? locuiasc? la palat pân? ce va face toate cele de trebuin?? pentru nunta lor.
În aceea?i zi c?pc?unul d?du porunc? s? se prind? toate stelele str?lucitoare de pe cer cu o plas? de cle?tar, ceea ce se ?i întâmpl?, astfel c? întunericul aproape c? acoperi întregul ?inut. R?maser? doar câteva mai pu?in luminoase printre care ?i Illa, cea mai mic? dintre ele. Pe celelalte le închise în pivni?a întunecoas? din subsolul castelului ?i le acoperi cu o pânz? de culoare neagr? pentru a nu se risipi str?lucirea acestora pân? ce le va înghesui în piatra de la inelul logodnicei sale. Degeaba strigau ele în urma lui c? nimeni ?i nimic din împ?r??ie nu va mai putea supravie?ui f?r? lumina lor, iar locuitorii se vor r?zbuna pe el, Mattis nu le lu? în seam? ?i plec? nep?s?tor l?sându-le plângând în întunericul pivni?ei.
Stelu?a cea mai mic? Illa (acum la vârsta de zece ani stelari), v?zând c? nimeni din toat? împ?r??ia nu le poate salva hot?rî s? plece cât mai repede înspre planeta P?mânt pentru a cere ajutor. Fiind mic? ?i mai pu?in str?lucitoare gândi c? nesuferitul de c?pc?un nu va observa dispari?ia ei ?i, imediat ce gândi acestea se desprinse de pe ochiul cerului cu toat? viteza pe care o avea, privi înapoi la suratele ei ?i le spuse din dep?rtare:
-S? ave?i grij? de voi, m? voi întoarce cât pot de repede!
-S? nu întârzii prea mult!,le r?spunse ele cu speran??.
-Promit!,strig? în urma ei mica stelu?? cu ochii ca m?rgelele.
În drumul ei intr? în desi?ul perseidelor (ploaie de stele) în care se r?t?cise un timp, apoi se lovi de meteori?i, se înec? cu gazul stelar ?i avu parte de multe alte nepl?ceri, pân? ce, într-un târziu f?cu cuno?tin?? cu câ?iva quasari care str?luceau de o sut? de ori mai mult decât soarele, astrul care lumineaz? P?mântul. Se împrieteni imediat cu copiii quasarilor promi?ându-le c? la întoarcere îi va duce în locul na?terii ei.
?i zbur? ea ce zbur? pân? ce v?zu din dep?rtare o planet? mare, albastr?. Se îndrept? cu mare vitez? c?tre ea t?ind stratosfera, apoi sim?i stratul catifelat al atmosferei ?i ateriz? cu iu?eal? în mijlocul unui câmp cu flori. C?zu atât de tare ?i se zgârie atât de r?u în m?r?cinile de la marginea drumului, c? abia mai putea s?-?i ?in? razele aprinse. Dar îi trecu repede ?i începu s? se joace cu petalele florilor din jurul ei. Nu mai v?zuse niciodat? ceva asem?n?tor. Erau atât de moi ?i miroseau atât de frumos încât se opri tocmai când cerul se întunec? ?i ap?ru pe cer corabia argintie, r?stunat? cu vârful în jos. Dintr-odat? obosise. Avusese un drum lung de str?b?tut. Se sprijini de trunchiul unui nuc b?trân cu crengile aplecate pân? la r?d?cinile ie?ite deasupra p?mântului acoperit cu frunze. Se întreb? ce va face de acum încolo. Gândurile îi zbur? la suratele sale pe care le l?sase plângând, iar ea abia acum realiza c? nu este decât o mic? stea neajutorat? care se avântase s? salveze ?inutul de Cristal. ?i când tocmai aproape î?i stinse razele de tot se auzi o voce în spatele ei:
-Ce s-a întâmplat frumoas? stea?
Tres?ri. Ochii ca bobi?ele de piper se m?rir? dintr-odat?. Una din cregu?ele cu flori îi mângâie o raz? care se aprinse o clipit?, apoi se stinse.
Illa î?i r?suci capul în jurul ei, dar nu v?zu pe nimeni.
-Cine vorbe?te?, întreb? tem?toare c?utând cu privirea în jurul ei.
-Eu sunt. Copacul din spatele t?u. De ce e?ti sup?rat??
Stelu?a îi dep?n? povestea ei de la început pân? la sfâr?it.
-Ei? ?i acum, ce m? fac?, întreb? ea simplu.
-Cum ai spus c? te nume?ti?
-M? cheam? Illa. Sunt cea mai tân?r? dintre stele.
-Nu te întrista, Illa. Cunosc un b?ie?el care popose?te în fiecare diminea?? lâng? trunchiul meu. Se nume?te David. Este pu?in mai mare decât tine. S? aib? vreo unsprezece ani. Poate te va ajuta el. Acum ?i-ar prinde bine s? te odihne?ti, copil?. Te voi ocroti eu în noaptea asta. Mâine în zori îl vom a?tepta pe David.
A doua zi dis-de-diminea?? Illa se trezi mai încrez?toare. Ciripitul p?s?relelor care poposir? pe crengile copacului o binedispuser?. A?tept? r?bd?toare pân? ce b?iatul veni în goan? înspre nuc ?i se lipi de trunchiul acestuia zgâriind cu un briceag pe coaja lui.
-Te-ai întrebat vreodat? cât de dureros este pentru el gestul t?u?, întreb? stelu?a zâmbindu-i prietenoas?.
-Tu cine mai e?ti? Cum ai ap?rut aici?
David se uita la ea curios, apoi o invit? s? se a?eze la poalele copacului a?teptând dest?inuirile stelu?ei.
Ea îi povesti despre ?inutul de Cle?tar, aminti peripe?iile c?l?toriei ei, ?i-i vorbi despre c?pc?unii Mattis ?i Fatina ?i despre inten?iile lor.
-Am nevoie de ajutorul t?u!, încheie ea rug?toare.
-Nu pot, întoarce-te acas?! Ba nu, voi pleca eu!
B?iatul se r?suci pe c?lcâie ?i fugi c?tre cas?. Trânti poarta ?i nu se opri decât în camera lui r?sucind cheia în u?? convins c? steluta nu va putea intra acolo.
Illa a?tept? întreaga zi sub ramurile stufoase ale copacului, iar când înserarea cuprinse micul s?tuc se strecur? prin cr?p?tura de sub fereastr?. Str?lucea atât de tare încât b?iatul fu nevoit s?-?i ?in? pleoapele închise un timp. Apoi st?tur? de vorb? pân? diminea??. Ila îl convinse s? o ajute hot?rând s? plece împreun? a treia zi în zori.
Zorile celei de-a treia zi se ivir? cu miros de pâine cald? ?i ciripit de p?s?rele. Înainte de a pleca poposir? un timp al?turi de nucul b?trân, vechiul prieten al lui David. Copacul rupse o ramur? înfrunzit? din coroana lui ?i le spuse:
-Dac? ve?i avea nevoie de ajutorul meu, scutura?i ramura!
-Mul?umim!, r?spunser? copiii într-un glas.
Illa îl rug? pe David s? urce pe spinarea ei, iar el se prinse cu mîinile de corpul ei stelar ?i pornir? cu toat? viteza de care era în stare steaua.
C?l?toria durase un timp, îns? ajunser? exact la timp în ?inutul de Cle?tar.
Illa se opri în fa?a palatului.
-De acum încolo va trebui s? te descurci singur!, spuse ea învârtindu-se încet în jurul lui. Dac? vei avea nevoie de mine s? m? strigi în ?oapt?, te voi auzi!
-Bine!, r?spuse David surprins c? Illa voia s? îl lase singur, acolo.
Începuse s? îi par? r?u c? venise pân? aici, mai ales c? nu î?i f?cuse niciun plan care s? îl ajute s? salveze stelele de pe cerul acestui ?inut, necunoscut pentru el. Privi la Palatul de Cle?tar din fa?a lui. În dep?rtare se z?rea un lac adânc ?i câ?iva copaci de ghea??. ?i, cu cât înainta pe aleea dinaintea por?ilor palatului cu atât teama îi cuprindea mai tare sufletul.
Deodat? se ivi înaintea lui o namil? cu capul mai mare decât corpul scheletic, cu gâtul sub?ire ca un lemn. Avea ochii ca ni?te bile de sticl? verde, nasul rotund cu n?rile dep?rtate. Sprâncenele p?reau prea stufoase, iar p?rul câl?os st?tea r?sfirat pe umeri.
-Ce ar?tare!
-Cine m? deranjeaz??,întreb? c?pc?unul cu glas de tunet.
-Eu!, r?spunse David lini?tit.
Curajul îi reveni ?i î?i spuse c? nu exist? niciun motiv pentru care ar putea s? se îngrijoreze. Va intra iute în palat, va elibera stelele ?i îi va închide pe c?pc?uni. Apoi, se va întoarce acas? cu Illa.
-Eu? Unde e?ti...Eu?
C?pc?unul nu vedea prea bine ?i se tot holba în gol c?utându-l pe b?iat. David nu avea timp de pierdut. Se strecur? pe lâng? el lipindu-se de zidurile palatului. Dincolo de o u?? tocmai cobora sc?rile Fatina. Peste trupul rotund purta o rochie larg? de culoare argintie pudrat? cu praf stelar pe franjurile de la decolteu ?i poale. Sub diadema cu piatr? str?lucitoare îi c?deau peste umeri buclele r?sucite ale p?rului. Peste umeri avea o pelerin? prins? cu dou? din stelele de pe cer care plângeau, iar lacrimile li se scurgeau peste haina pudrat? ?i ea cu praf de stele.
C?pc?unii se preg?teau s? înceap? ceremonia c?s?toriei. Forfota servitorilor se înte?ise când la palat începur? s? vin? invita?ii, c?pc?uni, vie?uitoare ale P?durii de Cle?tari ?i o parte dintre localnici, mul?i dintre ei adu?i cu for?a acolo de c?tre solda?ii lui Mattis. În sala de festivit??i mesele pline cu bucate alese tronau printre buchetele de flori ?i lebede de cle?tar, iar s?lile fuseser? luminate cu lumân?ri de cle?tar.
-Am ajuns prea târziu!, gândi David, îns? Illa str?luci pentru o clip? pe sc?rile ce duceau c?tre pivni??. David se lipi de ziduri urm?rind-o pe Illa, pân? ce intrar? în tunelul rece, întunecat, cu miros st?tut de ghea??. U?a de cristal se închise în spatele lor, iar David se opri pentru o clip? ascultând zgomotele înfundate ce veneau de afar?. Illa se aprinse mai mult luminând culoarul.
-Vino!,spuse înaintând cu iu?eal? l?sându-l în urm? pe David. B?iatul gr?bi pa?ii. Aici!, spuse oprindu-se în fa?a u?ii închise cu lac?tul. Nu o putem deschide.
David î?i desf?cu cureaua de la pantalonii s?i ?i rupse acul de metal cu care deschise închiz?toarea lac?tului. Illa se repezi s? ridice pânza neagr? de pe jos.
-Nici urm? de stele, am ajuns prea târziu! Totul s-a sfâr?it!,spuse trist?. Au fost prinse în inel. Singurul loc unde vor lumina va fi pe degetul c?pc?unei.
-Niciodat? nu este prea târziu pentru o fapt? bun?!, zise David surâzând. Am un plan. S? plec?m de aici!
Porni în grab? înaintea Illei. Deschise u?a care îi aduse înapoi în sala cea mare în care începuse festivitatea de nunt?. Nunta?ii se înghesuir? în fa?a mirilor a?teptând cu ner?bdare s? vad? inelul despre care auziser? c? str?lucea mai puternic ca un soare. Mattis ap?ru p??ind solemn ?inând în mân? o cutie de cle?tar. Se opri în fa?a celor dou? tronuri împ?r?te?ti ?i r?mase în picioare a?teptându-?i mireasa. Dup? un timp ap?ru ?i Fatina ?inând în mâini un buchet de trandafiri de cle?tar. Cele dou? stele de pe umerii ei sclipeau în umbra s?lii. Se apropie împ?r?ind zâmbete false în jurul ei pân? ce se opri în fa?a mirelui ei.
Illa se ascunse sub o mas? acoperit? cu franjuri de cle?tar ?i se str?duia din r?sputeri s? nu lumineze, iar David a?tepta momentul în care Mattis îi va oferi logodnicei lui inelul. Trebuie s? reu?esc!, gândi ner?bd?tor. Î?i reaminti sfaturile copacului ?i avea de gând s? le foloseasc?. Atinse cu mâna ramura primit? de la de prietenul s?u pe care o ?inuse ascuns? sub c?ma?a de pânz?.
-Frumoas? Fatina, începu Mattis pledoaria sa, înainte de a-?i cere mâna, vreau s? te încununez cu toat? dragostea mea. Te voi ridica la rangul de împ?r?teas? a acestui ?inut, voi decreta orice dorin?? a ta ?i vom face mul?i c?pc?uni minuna?i.
-Bine, bine, mai repede, mai repede!, îl gr?bi Fatina deja plictisit? de cuvintele viitorului ei so?. Voia s? primeasc? cât mai iute inelul. Nimeni din împ?r??ie nu avusese ?i nu va avea vreodat? o astfel de bijuterie ?i asta îi va da întreaga autoritate de c?pc?un? din toat? Constela?ia de Cle?tar. Va fi mai puternic? decât însu?i împ?ratul, so?ul ei.
-Scump? Fatina, continu? Mattis netulburat de atitudinea viitoarei lui so?ii, permite-mi s? î?i ofer...
În momentul în care Mattis se preg?tea s? deschid? cutia, David scutur? ramura nucului. Un zgomot puternic sparse dintr-odat? lini?tea din sal?. Zeci de r?d?cini de copac cre?teau ?i cr?pau cu iu?eal? podeaua cutremurând tot palatul. Se m?reau din ce în ce mai mult devenind uria?e ridicându-se pân? la tavan. Lui Mattis îi sc?p? cutia din mân? care se rostogoli pe podea. Capacul se desf?cu ?i se rupse. O lumin? puternic? invad? înc?perea. Ferestrele se sparser?, iar stelele prinse în inel se ridicar? c?tre cer înseninând ?inutul. Illa privea speriat? la tot ce se întâmpla în jurul ei. David alerg? pân? la ea ?i o prinse de trupul stelar ie?ind împreun? din palat printre invita?ii însp?imânta?i. Între timp r?d?cinile de copac sparser? ?i pere?ii înc?perii. Buc??i de sticl? ?i ghea?? se împr??tiau distrugând tot ce întâlneau în cale.
Localnicii fugir? la casele lor nu înainte de a lua cu ei toate cuferele cu monede de cle?tar ale c?pc?unului. Mattis ?i Fatina disp?rur? în P?durea de Cle?tar mai s?raci ca niciodat?. Illa îl invit? iute pe David s? urce pe spatele ei ?i, dup? ce se învârti în jurul palatului de câteva ori pornir? c?tre planeta P?mânt. ?i de data aceasta se strecurar? printre pietrele stelare, se întâlnir? cu copiii quasarilor ?i tu?ir? din pricina gazului stelar, dar, ajunser? pân? la urm? cu bine la poalele b?trânului nuc care îi a?tepta cu ner?bdare.
-Am reu?it!, strig? David, bucuros când puse piciorul pe p?mânt.
-?tiam eu c? v? ve?i descurca!, r?spunse copacul scuturând coroana r?sfirându-?i fericit frunzele peste copiii care râdeau din toat? inima.
Illa r?mase o s?pt?mân? cu David, apoi î?i lu? r?mas bun de la el ?i de la copac promi?ân-du-le c? va reveni în fiecare prim?var? p?mânteasc?.
Când se reîntoarse în ?inutul de Cle?tar, stelele o primir? cu urale de bucurie ?i o puse s? stea în vârful ochiului de cer, deasupra lor, ?i asta pentru c?, dup? ce salvase împ?r??ia prin curajul ei, acum str?lucea mai puternic decât toate la un loc.

Carmen Vin?an (Camy Traitly) | Scriitori Români

motto: MEMBRU AL LIGII SCRIITORILOR DIN ROMANIA- Filiala Bucure?ti

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro