Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Definind cuvintele adev?rurilor sfinte - cronic? pe marginea c?r?ii lui Marian Zamfir

de Cristian Petru Balan

Unul din cele mai interesante studii recente ale pastorului Marin Zamfir se nume?te „Definind cuvintele”, lucrare care care nu analizeaz?, cum am fi înclina?i s? credem, lexicul cuvintelor române?ti în genere, ci doar unele cuvinte din Vechiul ?i Noul Testament, pe care le-a? denumi o parte din ADN-ul Bibliei, mai exact „cuvintele adev?rurilor sfinte”. Precum se ?tie, bibliile traduse în limba român? opereaz? cu circa 690.000 de cuvinte (din care, în mod firesc, multe se repet? de multe ori de-a lungul c?r?ii), cifr? medie, deoarece edi?iile care includ ?i c?r?ile necanonice au aproximativ 730.000 cuvinte de baz? (num?r destul de mare dac? vrem s? compar?m cu Biblia englez?, unde edi?ia King James Autorizat? are 783.137 de cuvinte). S? nu uit?m îns? c? engleza are un profil lexical mai mult sintetic, iar în român? predomin? mai mult aspectul lui analitic, necesitând un surplus de cuvinte.
În niciun caz autorul nu ?i-a propus s? treac? în revist? toate cuvintele de baz? ale marelui adev?r biblic, ci doar pe acelea pe care le-a considerat c? au o importan?? special?, pe cele mai bogate în semnifica?ii. Aceasta deoarece, în genere, acelea?i exprim?ri nu totdeauna se refer? la acela?i eveniment în contextul versetelor biblice. De aceea, o serie de termeni au neap?rat? nevoie de a fi pu?i în discu?ie într-o lumin? clar?… În acest sens, autorul ?i-a alc?tuit un foarte original plan de dizerta?ie, preferând s? nu aleag? cuvintele separat, izolate de restul propozi?iilor ori la întâmplare, ci le-a inclus în categorii sau titluri, derivate fie de la un substantiv cu subderivatele lui (cum ar fi substantivele „curajul”, „m?sur?”, „emo?iile”), fie de la adverbe cu o alt? multitudine de subderivate („afar?”, „în?untru”, „dincolo”) sau de la verbe ( „a fi”, „a face”). Procedura pare destul de ingenioas?, nefolosit? de nimeni înainte ?i, odat? descoperit?, autorul o aplic? direct pe versete luate din Vechiul ?i din Noul Testament, apelând la traducerea lui D. Cornilescu.
Ca si fiu mai explicit, atunci când, de pild?, citeaz? din Ioan, autorul consider? c? este cazul s? l?mureasc? de ce evanghelistul repet? acela?i cuvânt în contexte diferite având de fiecare dat? nuan?e diferite – ?i î?i începe dizerta?ia cu adverbul de loc „afar?”. Citez: „Termenul ”AFAR?” mi-a atras aten?ia ?i am v?zut c? este necesar s? fie bine definit, bine în?eles de c?tre noi pentru a putea pricepe sensul ?i valoarea real? a ceea ce înseamn? ”afar?” în termenii lumii, sau a sistemului religios ?i ceea ce înseamn? în gândirea Împ?r??iei, pentru c? aici avem un mesaj. De-a lungul c?r?ii ve?i fi putut vedea gândiri, ac?iuni, sisteme de valori ?i crezuri prezentate simplu sau în contrast ?i fiecare decide ce fel de considera?ie ar trebui s? aib? dup? aceste expuneri. La acest subiect, în acest capitol, vreau doar s? deschid apetitul aducând o provocare celor care doresc s? exploreze acest teritoriu vast în care putem vedea atâtea lucruri în ceea ce prive?te felul în care definim termeni, gândiri ?i atitudini. Am s? m? reîntorc la poveste orbului pentru a în?ege motiva?ia Domnului de a-l c?uta pe orb , fiind? atunci când l-au dat afar?, El l-a c?utat.
”P?rin?ii lui au zis aceste lucruri pentru c? se temeau de iudei; c?ci iudeii hot?râser? acum c?, dac? va m?rturisi cineva c? Isus este Hristosul, s? fie dat afar? din sinagog?.”(v.22) Avem deci aici, un sistem religios în care Cristosul, Unsul, nu încape ?i nu este acceptat în interior. Deci, dac? cineva m?rturise?te despre Unsul, Cristosul, locul lui este afar?. De aceea teama de a fi dat afar? i-a determinat pe unii s? r?mân? în sistemul religios, pentru simplul fapt de a fi accepta?i de cei din acest sistem. Definim deci c? în?untru ?i afar?, cel pu?in în ace?ti termini, este definit de Unsul, Cristosul ?i felul în care ne rela?ion?m la El.” Închei aici acest citat.
Dezvoltând explica?ia, ni se precizeaz? c? nu este totuna „afar?” cu „afar? din” sau cu „afar? de” ori cu…„în?untru dar afar?” – conform acestei men?ion?ri: „Afar? sunt câinii, vr?jitorii, curvarii, uciga?ii, închin?torii la idoli ?i oricine iube?te minciuna ?i tr?ie?te în minciun?!” (Apoc.22:15) În Împ?r??ie ?i ”afar?” ” Împ?r??ia cerurilor se mai aseam?n? cu un n?vod aruncat în mare, care prinde tot felul de pe?ti. Dup? ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, ?ed jos, aleg în vase ce este bun ?i arunc? afar? ce este r?u.
Foarte interesant ni se pare faptul c?, dup? ce ni se ofer? o serie de fragmente biblice legate de cuvintele descrise, ca un corolar al celor discutate, dup? fiecare tem? analizat?, Marian Zamfir vine cu ni?te frumoase concluzii scrise în versuri, revelându-ni-se ?i ca un experimentat autor de versuri scrise în stil clasic, cu care î?i încheie frumos fiecare subcapitol.
A?adar, autorul c?r?ii nu nu este doar un iscusit exeget al unor subtilit??i filologice ?i religioase, ci ?i un binecunoscut poet în marile comunit??i religioase, ca s? nu mai amintesc de faptul c?, simultan, el mai este cunoscut de mul?i români ?i ca un foarte talentat compozitor de muzic? religioas?, de coruri ?i compozi?ii pentru orchestr?, în plus, excelând ?i ca solist vocal, dublat de un pasionat interpret la mai multe instrumente (chitar?, pian, acordeon, fluier ?i nai). A?adar, avem… doi mari Zamfiri speciali?ti în „fluierele lui Pan”… Casetele ?i CD-urile muzicale înregistrate pân? acum de Marian Zamfir sunt ?i vor fi totdeauna valori de mare succes în România ca ?i peste hotare.
Dar s? revenim la alte definiri interesante ale cuvintelor adev?rurilor sfinte, deoarece, pe m?sur? ce le cercet?m, descoperim c? explica?iile se succed în serie… Când autorul alege s? vorbeasc? despre „dimensiuni”, încearc? s? descopere în Biblie teme ca „A venit Înv???torul ?i te cheam?”, „Ce urmezi sau pe cine?”, „Dumnezeul harului”, „Harul de a visa”, „Harul de a fi ca El”, „Harul de a cunoa?te, a fi ?i a face” etc… Ele se încadreaz? în ni?te dimensiuni spirituale. În toate aceste cercet?ri ni se aduc suficiente explica?ii pertinente ?i conving?toare, l?murindu-ne asupra multor lucruri despre care aveam falsa impresie c? le cunoa?tem bine. Ca s? fim întru totul l?muri?i, pentru fiecare titlu, se reproduc o serie de citate, toate alese cu precizie, cum numai un bun cunosc?tor al evangheliilor o putea face, iar, ca sintetizare general? a lor, este postat?, ca în acest caz, frumoasa poezie „Dimensiuni”, din care cit?m:

”A venit Înv???torul ?i te cheam?”, i s-a spus
Ea s-a ridicat în grab?, o, chiar a venit Isus,
S-a aruncat la picioare-I, era locul preferat
S?-L asculte, s? se-închine, Profetului Împ?rat.

Eu am zis, ”la ce o cheam?, Doamne, ce ai vrut s? spui?”
?i-am în?eles, a chemat-o, în dimensiunea Lui.
S? gândeasc? peste moarte, peste ce-ar putea vedea,
Peste gândul de ??rân?, ce-ai sim?i sau ce ai vrea.

Peste lut ?i neputin??, peste tot ce e ??rân?,
Peste tot ce-aicea omul, ar vrea ?i n-ar ?ti s? spun?.
Peste ce e necredin??, peste tot ce este boal?,
A?a cum Tu ai f?cut-o, ne chemi azi s? spunem “scoal?!”

Ne chemi s? vis?m cu Tine, s? avem noi a?tept?ri
F?r? sprijin de ??rân?, doar cu har din alte z?ri,
Cu putere de la Tine, ungere din Duhul Sfânt,
Peste vasul de ??rân?, peste ce pot ?i sunt.

M-ai chemat s? fiu ca Tine, s?-ndr?snesc ?i s? visez,
Cu valorile luminii, s? am numai al T?u crez,
Iar primisiunea sfânt?, din Cuvântul T?u ceresc,
Îmi d? natura-?i divin?, m? determin? s? cresc. (…)

Ce dimensiuni, ce via??, peste a omului gândire,
Peste tot ce e vremelnic, peste tot ce e sim?ire,
M-ai ”silit” ca s? trec râul, pe-al T?u mal plin cu minuni
Privind peste orice pustie, ?i peste de?ert?ciuni

La picioare ca Maria, s? m? pun ca ?i un nimb
?i parfumul s? se-nal?e, atmosfera s? o schimb
?i chiar dac? cei din juru-mi, vor spune c? e risip?,
Î?i pun ast?zi la picioare, via?a-mi f?r? s? am fric?.

Tratarea temei „Curajului” se face amintindu-ne semnifica?ia furtunii de pe mare (Matei, 14: 22-24) ?i a „Înmul?irii pâinii”, a „Prezen?ei lui Isus între ucenici ?i oameni”, tema „Mersului pe ape ?i a „Puterii curajului” cu cele trei motiva?ii – cea a r?spl?tirii, a iubirii ?i a experien?ei cu Domnul, precum ?i „Planul Divin” , tematic? bine sintetizat? în alt? poezie, „Curajul”, din care redau un scurt citat:

Când pricep ce e curajul, ca s? ies din barc?-afar?,
Glasul Lui s-aud , e bine, peste tot ce m?-nconjoar?.
?i a?a am îndr?zneal?, s? fac lucruri nebune?ti,
Am cu mine-a Ta prezen??, lâng? mine Tu p??e?ti,

A?a cum a f?cut Petru, din barc?-am ie?it ?i eu,
Dar când vântul a fost tare, am strigat ca Bartimeu.
?i când am sc?pat de hain?, ?i- am sc?pat de vechiul eu
N-am mai cer?it niciodat?, atunci am v?zut ?i eu…

Am v?zut c? în furtun?, tu m? chemi s? m? ridic,
S? înal? glasul puternic, ?i al T?u cuvânt s?-l zic,
S? vorbesc astfel furtunii, ?i s? se dea înapoi,
Fiindc? eu nu mai sunt singur, acum suntem amândoi. (…)

Când se ajunge la definirea „A?tept?rilor”, ni se explic? cu r?bdare faptul c? puterea lui Dumnezeu era de la începutul începuturilor cu Mântuitorul care vindeca cu total? mil? ?i d?ruire pe cei bolnavi (vezi sc?ld?toarea de la Betezda, descris? de Ioan 5: 1-6), vindecarea femeii care s-a atins de El, precum ?i a?teptarea minunilor f?cute de Petru ?i Ioan în Numele lui Isus. Cum era de a?teptat, apare ?i o poezie pe aceast? tem? – poezia „A?tept?ri” – care, la rândul ei, explic? necesitatea de a ne încrede în Domnul cu deschis? t?rie, încrederea fiind o condi?ie sine qua non ca dorin?ele noastre s? primeasc? aprobarea divin? pentru împlinirea lor.
Atunci când abordeaz? „M?sura de credin??” ?i similitudinile ei (judecata ?i m?sura, m?sura ?i propor?ia, perimetrul slujirii, m?sura lui Pavel, m?sura divin?), din citatele luate din Faptele apostolilor (20: 34-35) sau din Romani (5:17), în?elegem c? niciodat? nu po?i da ceea ce nu ai primit, adev?r sintetizat în versuri prin poeziile „M?sura” ?i „ Alegerea m?surii”. Versurile subliniaz? ?i ele necesitatea de a accepta m?sura luat? de Isus care totdeauna este cea mai
dreapt?, cerându-ne s? ne identific?m cu El.
Trecerea de la lumea p?catului la lumea divin? este deslu?it analizat? în capitolul „Dincolo” (cu derivatele „Dincolo de cuvinte, „ Cuvintele Lui ?i calea noastr?”, „Dincolo de uman, de suferin?? ?i vremelnicie”, „Responsabilitatea ?i cuvintele”, „Chema?i s? fim urma?ii Lui”, „Dincolo de imposibil”, „Dincolo de vizibil”) – toate ideile convergând în cuvintele lui Pavel c?tre Romani, mai ales c? despre însu?irile Lui, (conform Romani 1-18-20) se explic? pe larg. Schimb?rile trecerii au inspirat poezia „Vorbe?te furtunii”, construit?, bineîn?eles, pe aceea?i tem?.
Nu mai pu?in interesant? este disecarea cuvântului „Atingere”, în primul rând pentru c? atingerea fizic? sau spiritual? este o no?iune indispensabil? vie?ii noastre terestre în timpul c?ut?rii lui Dumnezeu, fiindc? are mai multe implica?ii: „Atingându-I picioarele”, „Atingerea, inten?ia ?i motiva?ia”, „Atingerea transform?”, „Atingerea ?i influen?a”, „Religia te deformeaz?”. Concluzia: f?r? atingerea divin? nu exist? transformare. La fel, ?i „Emo?iile” ne transform?, ceea ce ni se demonstreaz?, prin citate, în micro-studiile „Mânia ?i efectele ei”, „Are mânia remediu?”, „Frica”, „Frica are cu ea pedeapsa”, „Dragostea ?i frica”, „Triste?ea”, „Ru?inea ?i vinov??ia”, „Frustr?rile”, „Ura ?i iertarea”, „Condamnarea”, „Pasiunea” etc).
Nu mai pu?in captivant este ?i capitolul final „În mâinile cui?”, plin de subtile analize, precum: „Pon?iu Pilat ?i sp?larea mâinilor”, „Ce alegi: pe El Însu?i sau Numele Lui?”, „Ce faci cu Isus?”, „Ce r?u a f?cut?” – un capitol înnobilat de alte dou? poezii memorabile – „Taina” ?i „Testamentul” – care încheie cu brio o carte de o valoare impresionant?.

Chiar de la început, în „Introducere”, distinsul autor ?ine s? precizeze:
„Cuvintele, termenii pe care îi vom analiza, de obicei, nu fac obiectul unui studiu, ?i nu sunt în obiectivul teologilor pentru a avea o dezbatere. Cuvintele pot fi banale, cuvinte obi?nuite folosite în limbajul tuturor. Am v?zut semnifica?ii care sunt de ajutor pentru în?elegerea mai bun? a adev?rurilor sfinte, în vederea cre?terii spirituale a oric?rui om care î?i dore?te acest lucru.” A?adar, aceste pagini nu au discutat o problem? de lingvistic? teologic?, nici de doctrin? sau logic? religioas?, ci una de „semnifica?ii care sunt de ajutor”, toate înnobilate de frumoasa inten?ie de a fi clar în?elese de cititori. De aceea, exist? convingerea c? vor fi u?or însu?ite, întrucât întreaga lucrare impresioneaz? prin acurate?ea ei, prin precizia alegerilor de trimiteri de termeni ?i prin citate bine selectate din versetele unde sunt inclu?i termenii ilustrativi ce urmeaz? a fi dezb?tu?i. În întregul text, sentimentul complex al dezbaterii, amestecul spontan de spiritual cu logica divinului de real? eleva?ie ?i necesitatea de a l?muri pe oricine, se comunic? f?r? efort, prin stabilirea unor leg?turi fire?ti între transcendent ?i sensibilit??ile omului cotidian însetat de divin, prin mijloace captivante, inclusiv prin trecerea de la proz? la poezie. Poemele de la sfâr?itul explica?iilor sunt concluzii definitorii care concentreaz? în ele mult rafinament constructiv. Ele amplific? ?i mai mult limbajul precis al cercet?rii.

Concluzia final? este c? în aceast? decantare de opinii, cuvintele biblice au neîndoios o putere magic? asupra noastr?, ele fiind de durat? ve?nic?, totdeauna proaspete ?i totdeauna miraculoase, cu semnifica?ii conving?toare ?i sigure, menite s? clarifice ?i mai bine Cuvântul lui Dumnezeu ?i s? înal?e ?i mai mult sufletele omene?ti. Pastorul, scriitorul ?i artistul Marian Zamfir ne-a convins cu prisosin?? c? ?tie cu mult? chemare ?i nobil? d?ruire s? înf?ptuiasc? un asemenea binecuvântat miracol.

19 mart. 2017

Cristian Petru Balan (Bibliofilul) | Scriitori Români

motto: In Deo Veritas

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro