Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Timpuri ?i destine

de valeriu danalachi

Dup? istoria c?ru?ei cumpenele s-au p?zit de noi o vreme îndelungat?. A?teptata var? nu se mai ar?ta ca cele din urm?, nici noi nu mai dispuneam de ocaziile anilor trecu?i. Viziunile zilnice sufereau schimb?ri în defavoarea adierilor liberale ce se tot îndep?rtau. Obliga?iile crescânde strângeau cercul avantajelor rurale. Eu personal nu mai aveam timp s? ating o cirea?? din livada colhozului, m?suram cu fratele dealurile cu s?pu?oara în mân?.
Rutina zilelor de munc? înghi?ea s?pt?mânile de var? una dup? alta. Familia avea nevoie de bani, iar proletarii nu puteau construi uluitorul rai f?r? roadele p?mântului. Pân? la urm?, plictisul marilor vacan?e a fost alungat de o novatoare ac?iune a epocii. În var?, un înv???tor de educa?ia fizic?, om cu mari aptitudini organizatorice, a întrunit o brigad? experimental? de ?colari cu statut special.

Noua forma?ie, numit? Lag?r de munc? ?i odihn?, urmând s?-?i desf??oare activitatea în luna iulie, avea lista gata înc? din aprilie. Rândurile acelui deta?ament fuseser? complectate cu minu?iozitate.
Ale?ii dintre ale?i (vreo 40 de membri, între care 30 de b?ie?i ?i restul fete) trebuia s? fie disciplina?i, rezisten?i, dezvolta?i plurilateral, harnici la pr??it ?i competitivi în diverse probe sportive.

Lag?rul propriu-zis fusese amplasat la o margine de p?dure din preajma vechiului ?leah al Baimacliei, într-o poian? ierboas?, îngr?dit? de jur-împrejur cu stejari seculari amesteca?i cu frasini, ulmi ?i ar?ari.
Sta?iunea se compunea din ?ase mari corturi montate în dou? rânduri, cantina cu buc?t?ria, (înn?dite vremelnic din pari, lea?uri, scânduri...), cisterna cu ap?, lavabourile, c?su?? paznicului, câ?iva stâlpi cu becuri luminoase ?i bariera de la intrare cu placatul ” ?.?.?. ???????? ( Lag?rul de munc? ?i odihn? Speran?a)”.
În partea de jos a poienii dou? c?r?ru?e duceau la toalete, iar un drumule? de p?dure – spre partea opus? a dumbr?vii ce d?dea într-un câmp imens de sfecl? furajer?. Aceea?i cultur? ocupa un alt teren spa?ios, cu începutul în poarta taberei ?i cap?tul în ocolurile de vi?ei ale fermei noi.

Ideea teoretic? a proiectului avea p?r?ile ei atractive: sport, natur?, ruguri cu serate neconsacrate... Cui nu iar fi pl?cut s? stea întins la umbra codrului cu nasul înfundat în floricele; s? uite grijile de acas?, doborât de somnul nop?ii, îmb?tat de aroma ierburilor împr??tiate în straturi pe toat? podeaua cortului; s? adulmece v?zduhul proasp?t al dimine?ii, ascuns de zorii zilei în verdea?a frunzi?ului îndesit de îns??i mama p?durii...
Ce imagina?ii!.. De era a?a, alt noroc cui îi mai trebuia? – De la geamul cârmuirii tabloul naturii se vedea în rânduri nesfâr?ite de sfecle cât harbujii, mereu în situa?ie de cre?tere intensiv?. Mai în scurt, deta?amentul avea sarcina de a proteja câmpurile furajere din zona campamentului. Oricare buruian? în stare de a d?una sfeclelor în a lor sporit? dezvoltare, era sortit? pieirii, fie t?iat? cu ascu?i?ul s?pii, fie zmuls? din r?d?cini.

În prima s?pt?mân? de odihn? am lucrat pân? la prânz. R?u nu ne-a fost, mai ales c? am prins ?i o zi cu ploaie. Ne-am distrat, am r?scolit toate potecile vizibile dimprejur, am fost ?i la sc?ldat... iar sâmb?t? am plecat acas?, cum cerea ?i regulamentul taberei. Mama ne-a l?udat, chipurile amândoi cu fratele ne-am îngro?at la obraz, în sensul direct al cuvântului. Asta însemna c? via?a de p?dure ne pria. A?a ?i era. Unde s-a mai v?zut mod de trai cu ore de munc? limitate la jum?tate, mâncare la discre?ie, unt la ceai, compoturi... sport, t?v?leal? pe sub copaci, prin corturi... – l?f?ial? curat?, mai ?i pl?tit?.

Luni diminea??, ma?ina colhozului ne-a c?rat iar la p?dure. La prima or? deta?amentul întreg st?tea alineat în fa?a intendantului înso?it de agronomul-?ef. Din spusele lor, rezultatele primei s?pt?mâni de activitate au dezam?git cârmuirea. Dud?ul de pe rânduri cre?tea mai repede ca sfecla, o înn?du?ea... ferma r?mânea f?r? hran?, ?ara f?r? smântân?... noi f?r? leaf?.
Calcule prealabile ar?tau c? banii f?cu?i timp de o s?pt?mân? nu dep??eau cinci ruble de persoan?. Echipa de ?oc, fruntea ?colii, ale?ii ale?ilor... – asta chiar c? era de râsul g?inilor. Iluziile boiere?ti s-au evaporat, orarul – radical s-a schimbat. În aceea?i diminea?? ne-am apucat de lucru ca lumea.
Dup? amiaz? am mai dat o roat? de câteva ceasuri pe la sfecl?, ?i a?a mai departe. În urm?toarele diurne complete am terminat de pr??it un câmp, apoi altul, apoi ne-am întors la primul...
Buruienile cre?teau ca din ap?, dar ?i sfecla noastr? se m?rea, la r?d?cini se rotunjea, era salvat?, fapt pentru care am fost aprecia?i de însu?i zootehnicul.

Luna s-a sfâr?it cu rezultate satisf?c?toare, atît pentru respectabilul curator, pentru avansatul colhoz (CAP), cît ?i pentru marile familii.
Banii cî?tiga?i s-au cheltuit, sfecla crescut? au înfulecat-o vacile fermei (?i ale oamenilor), laudele s-au r?sfirat pe ima?urile Enichioiului, dar nebuniile f?cute prin corturi (?i pe al?turi) nu s-au ?ters.
Neatins de vremuri a r?mas ?i pulsul acelei primitoare p?duri. ?i ast?zi îmi sun? a nostalgie vocile chem?toare ale silvestrei lumi ne ordinare, cu ale ei scurte triluri matinale - unice crea?ii orchestrale...
M-a? închina oric?rui atotputernic, fiec?rui oracul f?c?tor de minuni... m?car careva din ei s? p?zeasc? dumbr?vile noastre, s? le poat? vedea nepo?ii, nepo?ii nepo?ilor...


Urm?torul an ?colar a decurs în lini?te. Doar cu primele vînturi de prim?var? înv???torii superiori au t?b?rît peste clasele mari cu cerin?ele lor insistente.
Examenele de absolvire au b?tut ?i la u?ile noastre: Eu, ca elev în clasa opta, aveam patru, fratele – de dou? ori mai multe, plus preg?tirile de ie?ire în lume. ”Repetitio est mater studiorum”, gl?suia faimoasa lozinc? a anticilor ilumina?i.
Consulta?iile se ?ineau lan?. Eu ca eu... primogenitul familiei nu mai ?tia unde începea ziua ?i când se termina noaptea, dar via trebuia s?pat?. Mama, retr?ind mai tare ca fratele, ne-a l?sat în voia ?tiin?ei, înrolând noi for?e în armata m?sur?torilor. Clemen?a, Andru?elu, chiar ?i Costa din clasa doua (demult arzând s?-?i manifeste virtutea), au pus mâna pe hârle?e.

Dup? absolvire, eu am r?mas acas?, fratele a plecat la capital?, oprindu-se la u?a idiomelor str?ine ale universit??ii.
Cu dou? zile înainte de primul examen, abiturientul nostru ?i-a retras actele ?i le-a împins la drept – facultate serioas?, aproape de nep?truns pentru adolescen?i de anii lui. Din auzite ?tiind cam ce-l a?tepta, a sus?inut toate probele, dar n-a reu?it, notele-i erau prea slabe pentru vârsta ce o de?inea.
Asta nu l-a descurajat, a plecat acas?, cu ideea s? lucreze un an în colhoz, s?-?i fac? o preg?tire mai bun?, ca în urm?toarea var? s? mai dea un tun, s? sparg? zidurile ultimului bastion din calea cunoa?terii drept??ii de pe p?mânt. V?zându-l intrând pe poart? cu geamantanul, tata s-a deschis la fa??. A dou?za l-a ?i luat la brigad?, l-a suit pe un tractor ?i l-a pus la lucru.

Adev?rul era c? teteica nostru nu mai putea ?ine singur gospod?ria. Jozefina, venit? dup? Mari?a, nu mai era mezina. Mama î?i m?rise armata de fete cu o Diamant?. Loc în case aveam destul, dar podurile trebuiau îngrelate, beciul înc?rcat, animalele hr?nite, îngrijite... Cu alimentarea ne descurcam, mai complicat era cu hainele, ultimul timp nu ne mai ajungeau bani s? ne înnoim to?i odat?, ca înainte.

Cu toat? strâmtoarea b?neasc?, în toamna ceia eu am plecat în clasa noua îmbr?cat în costum nou. Asta însemna mult, chiar dac? pantofii îi aveam r?ma?i din prim?var?.
Ce f?cea mama, cum dregea socotelile, cum le înn?dea numai ea ?tia, dar reu?ea s? ne îmbrace pe to?i ?i pe toate, fie chiar ?i pe rând.
Pân? ?i mezina purta scufi?? nou?, d-apoi fetele de gr?dini??, care nu mai ie?eau din colane cu rochi?e, bluze albe cu fusti?e... Aveau ?i ele gusturile lor, se mai uitau ?i-n oglind?, când se alegeau cu ceva nou u?ile de la verand? nu se mai opreau. Nu era u?or de le intrat în voie la toate.
Fericit de noi, b?ie?ii. Pe lâng? cas? ferfeni?am tot ce era de mâna a doua. Odat? în s?pt?mân? mama avea ore de cusut. Cârpea la pantaloni, col?uni ?i sumane de-i amor?eau sprâncenele. La noi o hain? veche era întrebat?. De ce?– Din simplul motiv c? nu mai trebuia corcolit? ca una nou?. S?rind în grab? un gard, o râp? sau, te miri ce îngr?ditur?, nu te mai îngrijorai: c? s? nu-i crape fundul la un pantalon bun, s? nu-i zboare vreun bumb... Second-hand-ul se producea în cas?, mai intra ?i din afar?.
Odat?, mai demult, badea Gri?a aduse de la capital? o geant? plin?... Eu m-am ales cu o c?ciul? ro?cat? ?i un suman în p?tr??ele, de care la ?coal? n-avea nimenea. Dou? ierni la rând le-am purtat darurilor onoarea, apoi le-am dat fra?ilor, s? simt? ?i ei mai de aproape huzurul ora?ului.

În familie procurarea noilor haine se proceda în rate: înainte de întâi septembrie, înainte de friguri, înainte de pa?te, ?i înainte de c?lduri, ultima fiind mai mult am?gitoare decât suficient?.
În ultima s?pt?mân? de august mama l?sa treaba ?i pleca la Leova, înso?it? de careva mai mare, numai nu de mine, c? aveam ame?eli din cauza alerg?turilor pe la magazine. Pe lâng? puterea de a tîrâi, acel (acea) careva trebuia s? mai dispun? ?i de capacit??i: s? aprecieze culorile, calitatea materialului, cus?turile; s? priceap? moda sezonului (schimbat? odat? la dou? cincinale), s? cunoasc? gusturile ?i m?surile fiec?rei personalit??i din cas?.
De regul?, mergea fratele sau sora mai mare. Ultimamente norocul d?dea mai mult peste Clemen?a. Plecau diminea?a ?i se întorceau seara.
În zile de importan?? feti?ele mai ner?bd?toare, care înc? nu se orientau în timp, înainte de amiaz? se c???rau pe gardul de la poart? ?i st?teau neclintite, cu ochii zgâi?i spre partea apusean? a satului.
Numai cum pe ?osea ap?rea o ma?in? mai mare, se l?sau ele pe p?mânt ?i o rupeau de fug? spre col?ul de la ?ic?u. Rar când le mergea din prima. Mai des se întorceau sup?rate, l?cr?mate, cu buzele umflate.
În schimb, ce bucurie era în ograd? când întra pe poart? mama cu pomo?ni?a (adjuncta sau ajutoarea), înc?rcate cu gen?i de drum, ghiozdane, plase mari, b?tute cu haine, castroane, c?ldare j?m?l?uit? plin? cu s?punuri, prafuri de sp?lat... ?iraguri de covrigi.
Dîrele de lacrimi uscate de pe obrajii feti?elor nu mai costau nimic, s?reau toat? ograda în rochi?e, ciubo?ele, pantofei, ?ine-s-ar norocul de ei... A suta oar? noi?ele de pe unghii nu le d?deau de sminteal?.

În noiembrie, mama pleca iar la cump?r?turi. Odat? m-a provocat ?i pe mine s? merg cu dânsa. Eram clasa noua, m? prinse în vacan?a de toamn?. Am protestat, dar tot pe a ei a ie?it:
– Chiar n-ari ?ini sî du?i cu m?tali, mam?, ?i înc? unde – la Leova, de-o pl??eri s? fac? o primblari la raion... – Da pi ?ini s? iau? – Ukil îi la tractoari, Andru?a înc? nu poati du?i mult, Costa- ni?i atâta... Clemen?a ar hi bun?, da ?ini s? r?mân? cu fetili...
– R?mân eu, li fac ?i bor?, dac? este nevoie. – Di asta nu m? îndoiesc, dac? ai f?cut zam? în clasa ??ptea, ai s? dregi ?i-un bor? cu fasole, da mai ghini s? mergi tu.
– De ce eu, c?nd ea s? pri?epi la cump?r?turi ca o prodavea?? (vînz?toare)?
– ?tie, da cre?te, vre multe... Îi dau crezare, da n-avem bani s-o îmbr?c?m p?pu??. Moada (moda)-i bun?, cîte-oleac?, altfel ne las? cu chelea, da tu hai cu mama, s?-?i cump?r ?eva dup? m?sur?. – Cu ?i vrei s? m? mai împopo?onezi? – Custium, sfiter(pulover), palton am, ?iobotili ?i f?r? mine le cumperi, pelin?i di ogheli avem... – M? gîndesc la palton, anu ista are a patra iarn?. – Îi distul di p?strat, a s? mai mearg? una. – Ei da... nu spuni pove?ti, ia d? o fug? în cas? di la vali, ad?-l ?i-l îmbrac?.
N-am avut încotro, am trebuit s?-l aduc, la urma urmei mama-?i b?tea capul de mine, nu de cineva din drum. – Acu vezi ?i sângur... Da eu ?i ?i-am spus? – S-a r?stit mama cu dreptate, v?zându-m? înc?tu?at în haina v?tuit?. – Da, s-o scurtat tare, poalele s-o f?cut ca la suman... – Las?-l! Te-ai lungit. Paltonu di aruncat nu-i, a s?-l poarti cari vini dup? tini. Îl am în videri pi Andru?a, cu n?dejdea c? nu ia hi tari mari.
– Dac? ne-om uita noi chiar la toate, n-om ajunge ni?i p?n la ?leah, nu c? la drumu mari, ?i aiestea cuvinte-s a m?tale.
– Ai?ia e?ti drept, da Andru?elu nostru îi de-aldi fudulachi, cam d? din nas la lucruri purtati, poati m?car pi lâng? cas? l-a îmbr?ca.
– Adica, eu îl purtam la ?coal? zi la zi, c? m? închedicam în poale, de lung ?i era, da lui i-ar fi ru?ine s? ias? într-însu p?n la fîntîn? ?i-napoi. Las? c? vorgesc eu cu dânsu.. a s?-i treac? fudulia. –Ho-ho-ho, o-ho-ho!.. Opre?te-te, Andrii! Nu ti în?erbînta dijeaba. B?ietu înc? n-o suflat ni?i un cuvînt... Da, s? ?tii c? ?i el îi drept într-un fel. Omu trebuie s? aiv? grij? di înf??î?area lui. O hain? bun? altfel îl arat?, lumea s? uit? la dânsu mai cu atrac?ie... La aldi mo?-to di divali li-i tot una cum se îmbrac?, ?i tu cam ca dîn?ii e?ti, da di data asta ai s? fa?i cum a s? spun eu. Nu s? poati s? hii a?a nip?s?tor cu îmbr?c?mintea. E?ti mari - clasa noua. Nu vreu s? rîd? înv???torii di noi pi la ?coal?, ni?i fetili di sama ta. A?a c?, mâne diminea??, vrei-nu vrei...

A dou?-za am plecat la Leova. La gar?, în pia?? ?i pe str?zile centrale lumea era în alergare. Luând-o împotriva curentului, ne-am oprit la univermag (magazin universal), acolo se g?sea de toate pentru to?i. Tot alergând cu ochii dup? haine, într-un col? întunecat mama observ? ceva. S-a apropiat, nici eu n-am r?mas de ea. Între paltoanele femeie?ti (puse pe umera?e) se perdea o mânec? de blan?. Cum de o z?rise ea, din alt cap?t a magazinului? – Ia ?i ?ub? frumoas? – s-a mirat mama, de paltoane separând o ?ub? sofisticat?, s? o vad? toat?. –I-a uiti ?i tu, îti pla?i?
– Îmi pla?i, mam? – am r?spuns eu cu nep?sare. – Pla?i, pla?i... Spuni ?i tu mai cu inim?, nu a lehamete ca tat-to! Cu voi, numa la cump?r?turi s? ti du?i... Di ?i n-am luat eu fata?..
– Îi bun?, mam?, ia-o. Cum altfel s?-?i mai spun? – S? ?tii c? a-? lua, da oari cât s? coasti, i-a vezi. – ?aizeci di rubli, fix.
– V?leu, cam scump?, n-am s? adun eu a?a bani. Da ?i mai scrii pi etichet??
– Caracul iscusstvennâi (imita?ie)– adica, nu-i blan? natural?.
– Iat? care-i treaba. Da oari cât ar costa una din cheli?ic? adiv?rat??
–Ar hii scump? tari... dac? numa ghin?ralii ?i mini?trii poart? guleri ?i c??iuli brum?rii? – ?uba-i bun?, mam?. A?a di ghini-i cre?iut?... ni?i nu s? cunoa?ti c? nu-i din pustiu, ?i culoarea-i bun?. – ?i-ar hi oari, di m-a? ar?ta eu cu dînsa în sat, s? m? vad? muierili?
– Ia-o, mam?, c? ?i-a?a î?i trebuie ceva di iarn?. Di cînd ti ?in minti ti v?d numa într-un palton, ?i înc? mai spui di al?ii...
– Ghini zî?i, da hai s? nu uit?m dup? ?i am vinit, dac? a s? r?mîie rubli, poati oi lua-o. – ?i dac? -?i r?mân bani, ?i n-o mai g?se?ti, o ia ?ineva înainte?..
– Însanm? c? n-o fost s? hie... nu v? pot l?sa goi asupra iernii.
– Andru?a n-ari nevoie de palton, a meu îi ca nou. Di ast? iarn? p?n acu... ?ini mai ?ini minti cari ?i-o purtat? – Ei da, lumea vedi tot, ?i la bunghii di la mînec? s? uit?. Înainti, parc? nu era a?a, oaminii purtau ?i aveu, nu mai c?utau, da acu mândria-i mari, cre?ti... Las-o naibii di ?ub?, hai s? tre?im la rafturi.

Mama s-a l?sat de iluzie ?i s-a apucat de cump?rat, de facto: ” asta pentru Lumininen?a, asta pintru Mari?a...” Geanta mare se umfla, se îngrela, da ea tot în col?ul cu pricina se uita. Pentru mine potrivise o scurt? groas? cu glug? la mod?, m-a pus s-o v?d, s-o ?i m?sor. Am renun?at categoric, nu-mi pl?cea nici gugiul, nici culoarea albastr?.
Am dat eu de una din fâ? (bun? ?i la ploaie) – neagr?, v?tuit?, cu guler gros împletit din lân?, cu fermuar... cu 10 ruble mai ieftin? ca prima. Am m?surat-o. La cus?tur? ?i culoare parc? era a mea. Mama s-a bucurat, a r?suflat u?or ?i a luat-o.
Cu încetul, s-a cump?rat tot ce era în plan, mai r?mânea de trecut prin pia??. Înainte de a ie?i din univermag, am mai trecut odat? pe lâng? col?ul întunecos.
Care oracol o împingea pe mama la rufa ceia, de nu-?i rupea gândul de la ea? S-a apropiat de paltoane ca tras? de magnet, a dat ?uba jos din cuier, a îmbr?cat-o, s-a dat cu ea la oglind?, s-a rotit de dou? ori, a num?rat rublele r?mase, s-a încre?it la fa??, a oftat, a dezbr?cat-o ?i a pus-o la loc.

În pia??, magazinul de casnice era ticsit de marf?. Mama se d?dea ba la oli?e, ba la ceaune, la furculi?e... ” ?i, mama dracului, caut eu în ?er?raia asta? – s-a prins ea la un moment. – Di ?i s? li car tucma di-ai?ia, când li pot cump?ra în sat, la cum?tra Maru?a? I-a hai, hai di-ai?ia c? totu-i scump. Hai s? ma tre?im odat? pi la univermag, am uitat s?-i iau bluzu?? Jozefinei”.

Tigaie n-a mai cump?rat mama în ziua ceia, nici mu?ama de pus pe mas?, nici bluzu??... în schimb s-a f?cut cu ?uba de mielu?. Când ie?ea cu dînsa la ?leah... Ca mamica noastr? de împopo?onat?, nici boieroaica Morozova (tablou clasic rus, autor V.I. Suricov) de pe cartin? nu ar?ta înainte de ultima ei excursie.
Ia de-a ierni ce a ?inut caraculu cela... Apele nu-l udau, om?turile nu-l r?zb?teau, moliile nu-l mîncau. Poate ?i azi mai st? necolbuit în dulapul casei de la vale.

valeriu danalachi (cantemirdva) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro