proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sabantui* (s?rb?toarea recoltei)

Dup? cum a stabilit istoria proletar?, anii ?aptezeci s-au eviden?iat prin distinse realiz?ri politico-economice. Dezvoltarea agro-industrial? a atins noi culmi, dar nu era cazul de oprit din calea viitorului.
”Nici un pas înapoi! Numai înainte! Noi vom învinge!..” – pretutindeni r?sunau lozincile epocii.
Valurile crescânde ale avans?rii socialiste au generat mari ecouri în mijloacele de comunicare. Gazetele, ecranele, gramofoanele Uniunii sc?ldau în laude ?i furtunoase aplauze sufletele r?bd?toare ale claselor f?uritoare.
Încânt?torul rai comunist nu mai era a?a îndep?rtat ca înainte, ci de aproape sufla în fe?ele luminate de razele Aurorei cu briza-i magic? lini?titoare, capabil? de a satisface marile speran?e din lunga a?teptare.
Imperiul Binelui fierbea cu clocote în v?paia progresului economico-social ce necesita tot mai multe resurse materiale. Noile planuri ?i proiecte cincinale, decimale... marcau c?ile dezvolt?rii...


?AM! ?AM! (Majistrala Baikal-Amur)... - r?suna de la înaltele tribune grandiosul traseu unional, recent inaugurat s? asigure luminosul viitor cu materii prime. E?aloane de tineri înfl?c?ra?i ?ineau drumul noilor exploat?ri din necuprinsa Taiga.
Într-acolo plecase ?i unchiul Ivan – constructor, specialist în beton?ri, funda?ii ?i alte lucr?ri edificatoare. Ceva mai târziu, în aceea?i direc?ie s-a îndreptat ?i tanti Aurica ?i fiic?-sa Angelica de mânu??, v?ru Serioga în bra?e... ?i b?rdi?a la brâu, s? împart? frigul cu iubitu-i b?rbat, s?-l ?i fereasc? de pr?d?toarele lupoaice siberiene.

S-a stabilit tân?ra familie în nordul regiunii Amur, în or??elul Iuctali, chemat astfel în cinstea unui afluent a râului Niucja – bra?ul drept a râului Oleokma (parte component? a bazinului marelui fluviu Lena).
Construit în ultimii câ?iva ani (cu nemijlocita participare a unchiului), Iuctali constituia parte integrant? a marii magistrale.
Planul or??elului includea înalte cl?diri moderne, gr?dini?e, magazine, cas? de cultur?, ?coal? mare, clinic?, spital... Mai în scurt, unchiul Ivan avea de lucru ?i de lucru... Lui asta-i pl?cea, îi ?i convenea. Coeficientul de plat? suplimentar? m?rea salariul de baz?: cu cât mai frig era afar?, cu atât mai multe parale se câ?tigau.

În numita regiune temperat - continental? clima f?cea fenomene, de?i pân? la ur?ii albi r?mânea mult? Taiga de str?b?tut. Toamna venea la mijloc de septembrie, odat? cu primele înghe?uri. Ziua termometrul se men?inea la plus, noaptea cobora la minus. Ziua ploua - noaptea înghe?a, ningea. Toamna dura maxim o lun?. La 7 noiembrie temperatura aerului cobora ?i la -40.
Iarna era bogat? în z?pezi. Temperaturile normale oscilau între -35 ?i -45 de grade, uneori coborau la -58, -60. La -55 copii nu mai mergeau la ?coal?, nici la gr?dini??, se jucau încoto?m?na?i pe lâng? blocurile locative. Constructorii lucrau pân? la -50. Pe ?antier betonul se aducea cald, se turna ?i se men?inea cald, cofrajele fiind înc?lzite din timp. În materialul de cl?dit se punea mult ciment ?i adausuri speciale.
Când d?deau c?ldurile, mortarul se dezghe?a ?i se înt?rea, f?cându-se mai rezistent ca cel de var?. La înalta disciplin? de munc?, retribu?iile meritate, buna în?elegere între oameni, familii... friguroasa iarn? nu avea cum baricada marea magistral?, gerurile siberiene fiind suportate mai u?or decât cele europene.

Prim?vara se a?tepta în aprilie ?i ?inea pân? la sfâr?it de mai. Atunci pionierii BAM-ului d?deau jos cojoacele ?i se apucau de tr?it ca la sud. Or??elul în cre?tere, sc?ldat în razele noului soare, profita de autentica blânde?e a extremei orientale.
Dealurile muntoase din jur, îmbr?cate în p?duri de pini, brazi, mesteceni... ascundeau tot felul de ciuperci, tufari de bogohulnik (liliac), lalele de Amur ?i alt? flor? nev?zut? de avansatele civiliza?ii. Odat? cu prima c?ldur? porneau ?i lucr?rile în gr?dinile din preajma localit??ii, amenajate pe baz? de p?mânturi potente c?rate dintr-o zon? bogat? în humus. La 30-40cm. Deasupra solului local în?epenit (ce nu se dezghea?? nici vara) cre?teau cartofi, ridiche, ceap?, castrave?i, patlagele, floricele...
Acolo nu era a?a de r?u cum se povestea în dep?rt?rile dens populate, ?i magazinele erau pline cu de toate. M?surând p?durile, unchiul dobândea vânaturi, luând în sam? ?i apele curg?toare. La r?pitor se ducea doar de dou? ori (cu elicopter, barc?...) – odat? toamna ?i odat? prim?vara, pe?te la ghe??rie având anul împrejur. A?a ?i se tr?ia pe acolo în anii de avansare spre luminosul viitor.


Spre marea izbând? înainta ?i Moldova, Bugeacul... satul nostru cu fermele-i amenajate, brig?zile motorizate, dealurile mereu roditoare, nou-i selsovet încercuit de trotuare.
Doar unul tata stagna, piciorul iar îl sup?ra. Durerile i s-au înte?it, s-au în?sprit de nu mai putea lucra cu tractorul. Într-o diminea?? a trebuit s? urce într-o ma?in? a colhozului ?i s? plece drept la Chi?in?u, la v?ru-s?u Andrei Cabac – doctor onorat în rândurile medicilor din capital?, care imediat l-a ?i internat în spital. Tot atunci a fost ?i operat.
La câteva zile de la interven?ia chirurgical?, a fost urcat într-o ma?in? medical? ?i transportat la spitalul de la Leova, acolo s? urmeze tratamentul de reabilitare.

Dup? lecuire, tata s-a întors acas?, cu baston, ochii tr?dându-i ascunsa fr?mântare. Piciorul i se curase, dar nu mai servea ca înainte. La ultimul control, chirurgul de la raion a insistat categoric s? nu mai urce pe tractor, s? uite de saci cu grâu, trunchiuri, ?uhali cu popu?oaie...
Respectând instruc?iunile, operatul înghi?ea noduri ?i tr?gea mâ?a de coad? pe lâng? cas?. Mama îl ?inea la control, nu-l l?sa s? aduc? o c?ldare de ap? de la fântân?, nu s? ia ceva pe um?r. O lun? întreag? s-a plimbat el o??rât cu m?tura în ograd?. Într-o zi n-a mai r?bdat, s-a g?tit ca de nariad* (scurt? întrunire (matinal?) instructiv? la CAP) ?i a ie?it pe poart?. Veterinarul colhozului îi oferise post de paznic la g?in?ria din valea Haragâjului, la cârmuire acela?i post îi propuse ?i pre?edintele.
Întors acas? înciudat pe doctor, nacialnic* (?ef) ?i to?i fon?onarii (func?ionarii) de pe fa?a p?mântului, tata a dat tare cu cârja într-un stâlp de fer din ograd?, a rupt-o în dou? ?i a aruncat-o în arzânda plit? de la cotlon. Asta însemna c? s-a hot?rât s? mearg? împotriva curentului.
Ce a f?cut el mai departe? – La câteva zile dup? vizitarea ?efului major, s-a întâlnit cu inginerul, om cumsecade, inimos ?i cu mare ar?ag de mecanizator. Anume la dânsul a îndr?znit tata s? se cear? înapoi pe tractor. Acela nu l-a refuzat, dup? cum ”Belarus”-ul (marc? de tractor) era ocupat, i-a dat alt tractor ?i un fl?c?uan din sat, ca ajutor.

Încetul cu încetul, treaba s-a pornit. Rezultatele nu erau din cele mai bune, dar ceva însemnau. Într-o diminea??, brigadirul de tractoare, om din garda veche, n-a ap?rut la lucru. Dup? cum s-a aflat, durerile de spate l-au priponit la pat pe mai mult? vreme. În aceea?i zi, inginerul-?ef în persoan? a venit pe deal cu ma?ina ?i l-a luat pe tata cu el, a l?sat ?i un tractorist în loc.
Graba nea?teptat? se explica prin faptul c? în toiul seceri?ului brigada necesita om de încredere, bun cunosc?tor de tehnic?, în stare s? asigure o func?ionare stabil? a mijloacelor motorizate implicate.

Odat? terminat cutreieratul, tata nu s-a mai întors la tractor, a r?mas la sediul brig?zii, conform unei rapide hot?râri a cârmuirii. În ziua instituirii în post a întrat el vioi pe poart?. Mama îndat? s-a ?i interesat:
– Da cu ?i ocazîe ti-ai înveselit, Andrii? Nu cumva ai g?sit o rubl??..
– Î?i spun, numa ?ini-ti di ?eva, s? nu ti du?i de-a dura pin ograd?.
– Hai zi-i, poati nu s-a mai întoar?i p?mântu cu fundu-n sus.
– Am fost pus brigadir di tractoari.
– Ei da?.. ?ini te-o numit, mo? Costachi cu iapa sau lupu din p?duri?
– Glavnâi injiner* (inginerul-?ef) cu prisâdatili* (pre?edintele) di colhoz. Am isc?lit ?i zaivlenia* (cererea).
– Da cum ai îns?mnat-o, tot cu cru?ea?
– Tot cu dânsa...
– S? hiu oari eu ame?it? di la c?ldur??.. – bat? precis c? nu-s, am o s?pt?mân? di când n-am pus chic?tur? di hin în gur?. Undi s-o mai v?zut în zâua di azi n?cialnic s? nu ?tie a scri, ni?i a ?eti?
– N-ari ?ini condu?i mecaniza?ia, brigadiru s-o îmboln?jit, îi ?i b?trân, chiar dac? sâ lecuie?ti, înapoi nu s? mai întoar?i...
– Din tineri nu-i chiar nimenea cu ?coal?? – Esti un b?iet bun, mai ari di înv??at un an. Poati el a s? vin?, dac? s-a întoar?i-n sat sau nu s-a însura cu v-o cucoan? di ora?.
– P?n a vini el, cât de pu?in, m-oi fudulu ?i eu ca fimeie di fon?onar (func?ionar).

Dup? o lun? de conducere a brig?zii, tata ?i-a dat seama c? dracul nu era a?a de negru... Cunoscând cu ochii închi?i toate drumurile, câmpurile ?i tehnica din colhoz, el f?r? complica?ii dirija lucr?rile sezoniere. Tractori?tii îi d?deau ascultare, agronomii, inginerii, chiar ?i pre?edintele, îi c?utau hatârul. Mai greu cu hârtiile se descurca, de n-ar avea parte de baft? înv??atul care le-a n?scocit. Considerându-le hârtii în adev?ratul sens al cuvântului, noul brigadir le cl?dea la nimereal? una peste alta ?i, odat? la dou? s?pt?mâni, le ducea la cârmuire. Dând cu ochii de el, contabilul se întuneca la fa??, de drag? ce-i era s? descâlceasc? zile întregi actele brig?zii num?rul doi.

În baza noilor condi?ii, în cas? s-au produs schimb?ri. Tata nu mai venea de la lucru pe întuneric, aproape de opt seara îl vedeam acas?. Spre toamn? s-a f?cut cu motociclet?, a?a cum i se cuvenea unui mecanizator de rang.
Aparatul îl cump?rase de la un s?tean, tot din mecanici. Nou nu era, de?i costa o groaz? de bani. Valoarea-i provenea de la rezisten?a metalic?, poten?a motorului ?i caleasca* înc?p?toare. Era un ”KA-700” rusesc, fabricat dup? model nem?esc, folosit ?i în lupte, înc? în anii ultimului r?zboi.

Dup? strânsul ultimului popu?oi, t?tuca nostru, foarte con?tient de avantajele cultei lumin??ii (fa?? de întunecimea analfabetic?), s-a apucat de înv???tur?. Profesor îi era fratele mai mare. La prima lec?ie au trecut direct la litera ”?”, c? ”A” ucenicul o avea demult controlat?. A reu?it s? o ?i scrie, mare ?i mic?, copiind-o pe o pagin? întreag? în rânduri ?i rânduri... Orele de studii durau ca la ?coal?.
Tot ca la ?coal? se respecta ?i disciplina. În timpul lec?iei, cât ?i la repaus, nimeni din familie nu avea voie s? intre în auditoriu - camera de la deal din casa de la vale.
Domnul maestru, obligat s? men?in? confiden?ialitatea absolut? a înv???mântului, ie?ea asudat de la lec?ii ?i-?i c?uta de treburile lui, pe noi ceilal?i ?inându-ne în mreaja crescândelor ispite.

?i totu?i, într-o noapte ne-a mers – Un nacialnic (?ef) din colhoz îl scoase pe ucenic din cas?, la o treab? urgent?. R?mas liber, fluierând u?or printre din?i, s-a dus ?i fratele afar?, nici mama nu se z?rea în apropiere. Atunci am ?i intrat în clas?.
Masa de scris era înc?rcat? cu caiete, foi rupte din caiete, ?i documente de la tractoare – bo?ite, mototolite... Bine c? tocurile cu peni?? ie?eau din mod?, c? nu mai era ?i c?limar? cu cerneal? pe masa ceia...
M-am a?ezat în voie pe scaun, am ridicat un caiet la nimereal?, l-am deschis ?i - hai s? v?d caligrafia.
Din spate îmi suflau în ceaf? o sor? cu doi fra?i, pe urmele mele t?b?râ?i peste cabinet.
Pe prima pagin? se desf??ura o cartin? rar?. Rânduri de semne necunoscute, asemenea unor ghiare de p?s?ri nev?zute, labe de balauri, ieroglife din lumea ochilor îngu?ti... f?r? m?rginire se în?l?au de la stânga la dreapta (?i invers) spre col?urile de sus ale caietului. Urm?toarele pagini, prezentându-se cu alte caractere, aspectual erau la fel. Stoluri de n?stru?nice caraga?e, acompaniate de râsuri necontrolate, se avântau de pe chinuitele câmpuri spre bojica din biroul ?efului întârziat.

Dou? luni?oare de zile a asudat teteica asupra mesei de scris, pân? a prins a lega litere în cuvin?ele scurte, pentru început în?elese numai de ochii lui. Totodat? a reu?it s? avanseze ?i cu citirea. Se pricepea la c?r?i, gazete, jurnale, în special la titluri cu litere mari. Când ajungea la documente de lucru (scrise de mâini mereu gr?bite), se încâlcea, la înv???tor fugu?a se adresa.
– Cati, Cati... – de câteva ori la rând o strig? într-o zi tata pe mama, intrând iute pe poart?.
– Îs la cotlon, nu mai r?cni, omule, c? nu ardi satu, i-a r?spuns ea, treb?luind pe-afar?. – B?ietu-i acas??
– Cari, c? ai v-o patru, sau nu mai ?i-i minti... – ...Cari, c? cari... ?ial mai mari, nu vezi c?-s cu documentili-n mân?.
– Ti v?d, cum s? nu, mai ai pu?in ?i ti dai cu t?tu-n c?rturari. Da di ?i anumi el, al?ii în cas? n-ai?
– El s? pri?epi la dânsîli, li ?ete?ti mai r?pidi, da eu acu n-am timp...
– Nu cumva pintru asta ai vinit tucma di la brigad?? – Ei da... am fost la H??c?na ?i am trecut pe-acas?, îi în drum... nu m? ?ini di vorb?, chiam? b?ietu. – Îi în gr?din?, vezi, poati-l sui pi moto?âcl? ?i-l ei cu tini la cabinet...
– Hai las?, c? ?i tu nu mai e?ti tari înv??at?, de-aghe buche?ti literili – a parat tata critica, îndreptându-se spre gr?din?.
– Ukilic?, vin? p?n în cas? di la vali... am oleac? di treab?, l-a chemat el pe fratele. – ?i, teteic?, iar bucsui* (te înglozi) la citire? – Ia vezi, ?i puni în nacladnaia* (document justificant) asta, c?-i scris? urât. Am ?i dou? nariaduri* (ordine), uit?-ti de-acu ?i la dâns?li. Dac? tot sântem ai?ia, mai vezi-l ?i pi aista, c?-l port cu mini de-o s?pt?mân?, s? afl?m di undi-i vinit...
De n-ar fi fost implicate acte în lucrul tatii, ar fi întins-o el în postul cela pân? la pensie, poate ?i mai, dar nu i-a fost dat. El însu?i cu r?spunderea de hâr?oage nu s-a mai împ?cat, s-a cerut înapoi pe tractor. Inginerul nu s-a împotrivit, dar avea de gând s?-l elibereze din post doar spre iarn?, dup? strânsul roadei.

În toamna anului urm?tor, absolventul ?colii de brigadiri, a?teptat mai mult de tata decât de inginer, în sat s? lucreze n-a mai venit.
S-a întors altul, fecior a lui Costache Bulgaru, b?iat serios, cu studii, mecanizator maturizat, înc? ?i însurat cu fat? din sat. Tân?rul a fost numit brigadir, iar tata – pomo?nic* (adjunct). Noul post n-avea mare atribu?ie cu actele, probabil pentru asta a ?i fost acceptat de p?rintele nostru. Leafa-i era cam slab?, în schimb avea condi?ii de a-?i p?zi piciorul de greut??i. Cu motocicleta mereu la dispozi?ie, ?i o gr?mada timp liber, tata n-avea de gând s? dea în s?r?cie. ?i apoi, dealurile cu popu?oaie nu erau numai ale colhozului... nici de coas? el nu uitase... ?i ?ara avea nevoie de carne. Ni?te bani lua?i gr?mad? pe un buh?ie? crescut ?i vândut la un an de zile, rezolvau multe în cas?.

Spre vara primului an de pomo?nic* (adjunct) s-a mai înregistrat o activitate. Cineva din cuno?tin?ele de încredere ale tatii îi insuflase ideea desfacerii cu am?nuntul.
Miezul afacerii consista în a organiza un bufet în sediul brig?zii de tractoare ?i a vinde b?uturi r?coritoare, caramele, ciocolate, biscui?i... ?i ceva conserve. Care b?rbat înfierbântat de soare n-ar fi tras o sticl? de bere r?corit? la ora mesei...
La blatul tatii cu mo?-so Nechita (vânz?tor cu vechime în comer?ul alimentar) ?i magazinele satelor apropiate de brigad?, cu marf? se vedea asigurat pân? deasupra capului. Afar? de permisul colhozului (întrebare hot?rât? înc? înainte de a fi pus? în discu?ie), îi r?mânea doar s? aduc? produsele la magazina?ul lui, s? le ridice oleac? pre?ul ?i s? le vând? ?uierând, iar adausul comercial, sub form? de beneficiu curat, s?-l bage frumos în adâncul buzunar, cu pieptul descheiat ?i obrazul curat.

Imediat dup? deschidere, negustorul s-a apucat de treab?. Bufetu-i lucra ca ceasul – nu avea atâta b?utur?, cât?-i cerea norodul truditor, mai ales adus? la locul de munc?, la picioare, pe c?ldura cea mare.
La un moment dat, motocicleta cu tot cu caleasc? nu mai f?cea fa?? cerin?elor. Într-o amiaz?, t?tuca s-a trezit cu o ma?in? întreag? de b?uturi, la solicitarea lui venit? direct de la fabric?.
Marfa (deja achitat?) înc? nu era desc?rcat?, da la u?a bufetului se f?cuse coad? ca la pe?te viu. Aparte de mecanizatorii cu ochii sticli?i din ner?bdare, a mai dat busna ?i o brigad? de femei pr??itoare.
– I-a s? facim oleac? mai altfel – a anun?at comersantul, sim?indu-se presionat în timp ?i spa?iu. – N-am cum s? v? servesc pi to?i odat?. V? aprochie?i fiecari, lua?i singuri b?utura cari v? trebui, pl?ti?i f?r? rest ?i v? da?i repejior la o parti. Bumboani ?i piceni* (biscui?i) azi nu vând, numa b?utur?...

Dup? prima lun? de cump?r?ri-vânz?ri-cump?r?ri, a venit timpul de tras ?i o linie mai groas?. Negu??torul nostru, în popora?ie deja poreclit ”chiaburu”, a b?tut bilele dou? nop?i la rând. În rezultat, cifrele-i ar?tau un neajuns de 25 de ruble. Toat? ziua urm?toare a umblat ca v?ruit, nici mâncarea nu i-a trebuit. Nu prea vroia el s?-i dezv?luie mamei bre?a, dar într-o sear? i s-a deschis. Cui mai putea el s? i se j?liue?..
– Ehe-e... m?i jupâne, negustoria-i treab? delicat?, l-a luat mama la instruit cu înceti?orul, de departe. – Banu f?r? socoteal?-i ca ?i glodu din ?ârfuial?, acu esti, acu nu-i. – Ei cum, zâderea m?sâi, am r?mas eu în minus cu atâta vânzare? –Numa piv?* ?i limonat? am dat v-o dou? mii di stecli: la dou? capi?i ad?ugati la fiecari, iaca s? fac 40 di rubli, da bumboani, cioc?lati... ei undi-s eli, undi o cherut, doar nu le-am b?ut, nu le-am mâncat... – Poati le-ai perdut pi jios, la dege??lili cari li ai, tot bani s? numeri. Numa eu câti capi?eli albi g?s?sc din urma ta, da copchiii... Crezi c? întoar?i v-o unu? Numa Luminen?a, mititica, adu?i tot ?i g?s??ti... tari ?instit? a s? hie când s-a fa?i mari. – Dup? socoteli, trebuia s? ias? v-o 60 di rubli, câ?lig curat. Chiar pi toati le-am perdut? – Da pi datorie ai dat?
– Am dat, da parc? oaminii s-o r?spl?tit to?i...
– Parc?, s? pari, s? n?zari... da precis nu ?tii. Cu a?a lucru n-ai dreptu s? ti bazezi în sovistea* (con?tiin?a) omului. Am auzit eu di pomenili cu b?utura...
– Când o fost asta? – Nu mai ?ii minti, ai uitat... Asta s-o întâmplat când ?i-o vinit ma?ina di la Comoratu* ( or. Comrat). Jium?tati din brigada di fimei o b?ut limonat? ?i piv?* (bere) pi dijeaba, cariva o b?gat stecli pi sub pestel?i, di o luat ?i acas?, ?i-acu înc? râd... Ia s-o întreghi pi sor?-ta Finica, e a s?-?i povisteasc? mai multi.
– Zâderia mami lor! Dac? a?a-i vorba, am s? dau milit?ria jios din pod... Gata, în?ep tot di la în?eput. To?i datorii am s?-i scriu la caiet.
– Asta s? poati, f? ?i tu ca mo?-to Nechita: scrii-i pi to?i – fra?i, sor?, neam, cum?tri... – ?i nu da pi datorie la toati râsurile, d? la oamini cumsâcadi. Hai, c? am spus-o ?i eu... un om cumsâcadi nu r?mâni f?r? ban în buzunar. Ghini c? am pominit vorba di buzunar, s? controlezi tot timpu, s? nu-?i hie v-o unu rupt. S? hii atent ?i pi undi ei marfa, s? nu ti am?jeasc? la ?eva. Num?r? fiecari stecl?, pachet, uit?-ti ghini la cântar, socoati fiecari capic?... banu-i ochiu lu sarsail?.

Înarmat cu sfaturile mamei, teteica s-a apucat serios de comer?. Spre sfâr?itul verii, bufetul de la brigad? a fost recunoscut ?i pe dealurile al?turate. Tractori?ti de pe la ?amalia, Enichioi... se opreau din treac?t, intrau dup? ?ig?ri... da acolo mergea ?i o piv? r?cit? într-o c?ldare cu ap? de fântân?. P??itul n-a mai fost am?git, recuperând pierderea, a intrat în toamn? satisf?cut. Profitul, mare nu era, dar îl apropia cu venitul lunar de tractori?ti, pe unii poate îi ?i dep??ea.


La finele sezonului de toamn?, ca pomo?nic (adjunct) de brigadir, tata a fost aten?ionat din partea cârmuirii cu o important? îns?rcinare. Conferita-i confiden?? consista în a preg?ti acas? la noi o mas?, drept celebrare a strânsului de roade.
Mama, mereu bucuroas? de aten?ia rangurilor de sus, împreun? cu alte neveste de tractori?ti ale?i, a pus ?or?u-n brâu ?i s-a apucat de g?teal?. Bineîn?eles, ea n-a atins pas?re din ograd?, totul venea de undeva.
O parte din materia prim?, aranjat? în l?zi de carton, deja a fost adus? ?i depozitat? sub r?spunderea tatii. Mama a ag??at un l?c?toi de dou? kile în belciugii de la beci, a învârtit cheia de patru ori ?i a pus-o demonstrativ în buzunarul de la pestelc?.
Eu personal, trei nop?i la rând n-am avut somn din cauza pivni?ei încuiate, tot vârcolindu-m? s? ghicesc ce putea fi în cartoanele p?zite cu grij?. Unicul lucru priceput a fost c? bun?t??ile cu pricina nicidecum nu erau covrigi de ascunz?tori demult descoperite.
Cu o zi înainte de sabantui (s?rb?toarea recoltei), o ma?inic? de colhoz a adus ultimele materiale: patru cuco?i vii, ?ase broileri (tot vii, lega?i perechi de labe), trei purcei sacrifica?i ?i doi curcani peni?i.

Simbolica mas? a fost întins? într-o joe, pe la amiaz?. Noi to?i ne nimerisem pe-acas?, eram în vacan?a. Mama ne-a hr?nit din timp cu fasole pr?jite, ne-a turnat câte un p?h?ru? de vin (pentru putere) ?i ne-a trimis la munc? în gr?din?, s?patul de toamn? fiind foarte apreciat la ziua ceia. Eram patru, al cincilea (tot bun de s?pat) fuse trimis pe Rusca, cu cârlanii, pân?-n sear?. S?rb?toarea ceia r?sun?toare deloc nu era a noastr?. Am întors noi p?mântul cu hârle?ul vreo dou? ore bune, pân? ne-am obosit ?i ne-am dat drumul spre ograd?. Dup? ale noastre socoteli, festivitatea trebuia s? fie în punctul ei, dar înc? nici nu începuse.
– Hodini?i-v? oleac? ?i du?e?i-v? iar – a comandat mama, v?zându-ne pe pragul mare de la cas?.
Taman atunci ?i Costa, trudit de la ima?, b?ga cârlanii în ograd?.
– Le ajiunji pi azi – ne-a ap?rat tata. – Las?-i s? intri la tilivizor...
– Ei hai, tre?i?i în?eti?or viranda ?i opri?i-v? în chiler, lua?i câte o carti în mân? ?i ?eti?i. Tilivizoru l?sa?i-l, un ?ias-dou? nu i-a?i muri di dor. S? sta?i chitic, s? nu v? b?ga?i în ochii oaminilor, s? nu v? zgâi?i la mese cu gâturile întinse ca pi vreme di foami, doamni m? iart? di a?a cuvinti...
Cum a spus mama, a?a a fost. În verand? era lume. Vreo zece b?rba?i bine îmbr?ca?i – care cunoscu?i, care nu – st?teau gr?mad?, fumau ?i povesteau. Mai într-o parte, so?iile lor, unite câte trei-patru în cercuri înguste, toate împopo?onate, st?teau lipite între ele ?i deschideau secrete.
Dup? cum se subîn?elegea, trebuia s? mai vin? cineva. V?zându-ne în verand?, ca s? ajungem în chiler la modul obi?nuit, trebuia s? o lu?m la stânga, da fratele mai mare, mereu primul, a mers pe înconjurate. Camera de la deal cu înc? o odaie, amenajate cu mese înc?rcate de bucate ?i b?uturi fabricate, pustiau în tihna a?tept?rii.
Fratele s-a oprit cu gura c?scat?, eu – la fel. Coniac, vodc?, lichior, farfurii cu ?prote, fica?i de pe?te, scrumbii murate, afumate, cârna?uri uscate, ca?cavaluri asortate, salate... – curnu?i umplu?i mai trebuiau acolo. Fratele, înghi?ind la noduri ca ?i mine, a vrut s? întind? mâna dup? ceva, dar s-a oprit, taman când intra o ajutoare cu un teanc de farfurii.
N-am mai stat, ne-am retras la chilerul strâmt ?i întunecat... dar ?i cu trecere liber? în camera cu televizorul, din care interesa?ii puteau urm?ri mersul serb?rii.

Când în verand? s-a notat agiotaj, ne-am dat la geamuri. Printre perdele s-au ivit figurile a?teptate. Era pre?edintele de colhoz ?i so?ia. Cu ei era ?i o prezentabil? pereche de la raion:
El, un b?rb?toi mai înalt ca tata, îmbr?cat în costum, la cravat?, cu un mantou de piele pân? la genunchi, numai dup? înf??i?are p?rea a fi om cu greutate.
Nevast?-sa, o mam? de femeie, aproape cât dânsul, de constitu?ie rotunjit? în m?sura atractiv? ?i cocul din cap cât borcanul de 5 kile, fa?a în boieli colorat? toat?... ?inându-l strâns de bra?, saluta adunarea de sus în jos cu privirea-i pre?uitoare. V?zându-se în centrul aten?iei, cu un gest îndemânatic tovar??a a dat la o parte poalele paltonului descheiat. De sub fusta-i strâns? pe corp pân? mai sus de genunchi, viziunii publice i-au fost oferite o pereche de picioare lungi, rotunde, c?rnoase.. Masculii companiei se uitau pierdu?i la ele cu ochii l?como?i stârni?i de sub sprâncene. Tata, nimerit atunci la doi pa?i de ea în pozi?ie frontal?, a r?mas portret. În starea în care se afla înlemnit, tare sem?na cu un actor vestit, da poate invers... În tot cazul, femela imediat l-a apreciat ca b?rbat. Înro?indu-se înc? mai tare decât era, cucoana s-a întors spre so?, ??-i zâmbeasc?. Tot atunci ?i mama, ap?rut? în coasta tatii cu un blid mare într-o mân?, pe neobservate l-a îmboldit în spate.

Odat? sosi?i ultimii a?tepta?i, musafirii au luat loc la mese. În camera de la deal (cea mai mare, din care dulapul cu oglind? ?i patul fuseser? scoase în verand?), drept în centru s-a a?ezat pre?edintele cu omul de la raion ?i femeile lor, apoi, prin p?r?i: inginerul-?ef, agronomul-?ef, contabilul-?ef, zootehnicul, inginerii cu agronomii de rând... iar la urm? – brigadirii de tractoare, între care avea scaun ?i tata.
Restul invita?ilor: doi combaineri, operatorul de la cântar ?i vreo patru tractori?ti frunta?i (f?r? femei) s-au amplasat în odaia a doua, separat? de a treia (în care ne aflam noi) cu perete ?i u?? cu perdelu?e-n horbo?ele, prin ale c?ror g?urele ca-n binoclu se vedeau pozi?iile cuvio?ilor sociali?ti, intra?i cu bibliile lor în mân?stire str?in?.
Trapeza s-a început cu o cuvântare scurt? a pre?edintelui: – Tovar??i! Ne-am adunat s? însemn?m strânsu ultimelor roade din anu ista. Rezultatele sânt foarte bune, asta o dovede?te ?i masa la care ne afl?m. S? ridic?m cu to?ii pentru partid, pentru noi, pentru Uniune... Odat? cu ultimul cuvânt gl?suit, p?h?ru?ele cu t?rie au fost date peste cap, furculi?ele ?i cu?itele au intrat în func?iune. Un molf?it u?or s-a strecurat spre partea noastr?, atunci m-am dat ?i eu la geam. Oamenii mâncau cultural, în lini?te, f?r? grab?, t?ind cu instrumente ascu?ite bucatele în buc??ele... A doua cuvântare (o amestec?tur? de ruseasc? ?i moldoveneasc?), spus? de omul de la raion, s-a încununat cu alt? ciocnire. Tot cu închin?ri se terminau ?i urm?toarele discursuri similare. Mesele s-au înviorat. Au prins la curaj ?i frunta?ii r?ma?i în voia lor, fa??-n fa?? cu o sticl? de coniac ?i alta de vodc?.

Cam la o or? de la primul toast, partea întâia a osp??ului a dat în pauz?. Lumea a ie?it pe-afar?: la o vorb?, la o ?igar?... Între timp, mama ?i o ajutoare desfundau cuptorul, altele dou? preg?teau mesele pentru faza decisiv?.
La vederea camerelor golite de lume, ai no?tri mai mici (în frunte cu Clemen?a) au deschis vrai?te u?a ascunzi?ului ?i s-au dat la farfurii. Ajutoarele repede le-au pus dinainte pahare cu limonad? ?i mâncare neatins?. Eu la mese nu m-am b?gat. St?team calm în camera televizorului, cu fratele al?turi. El noduri adânci înghi?ea ?iraguri, suferea... doar f?cea parte din mocanii care b?g? capul unde este de mâncare...
Pân? la urm?, Ukil ?i-a luat inima-n din?i ?i a p??it pragul osp??ului. Nu s-a oprit în odaia tractori?tilor, a înaintat la masa principal?. Când s? puna mâna ?i el pe o feliu?? de afum?tur?, s-a trezit cu mama-n flanc. – Nu ?i-i ru?ine la obraz, cogemete b?iet de clasa 7-a... Numa ?i am fug?rit o hait? întreag?, o r?mas s? mai dau ?i di tini... Hai c? a?iia-s mititei, li mai dau crezare, da tu?.. – Merji di-ai?ia chiar acu, nu m? f? di râs în tot satu, înc? ?i pi la Leova, s-aud? ?as-ta N?talia Nicolaievna. Mergi chiar acu la cuhni, acolo-i mâncarea voastr?. – Azi cu fasoli di-acu ne-ai hr?nit odat?, ?i eri di dou? ori. Ia uit?-ti ?i m?tali, cât? mâncari r?mâne. ?ineva s? îndoap? cu carni, da ?ineva...
– Închidi gura, nu c?ta acu dreptati... ?tii distul di ghini c? mâncarea nu-i a noastr?. Odat? ?i oaminii n-o dat voie, n-ave?i ?i puni mâna...
– Macar i-ai întrebat?
– Atâta o r?mas, s? ?er di poman?... diloc n-ai minti. Ie?i odat? afar?, c? m? înnegre?ti di n?duh. Îs sup?rat? tari pi tini. Tu, ca ?ial mai mari...
Fratele a b?tut în retragere, mama împreun? cu pomo?ni?ele* (ajutoarele) s-a apucat de c?rat restul meniului. Îndat? ?i-au f?cut apari?ia pui rumeni?i, purcei întregi pr?ji?i, lucind la lumina becului cu spin?rile aurii-maronii, curcani despica?i în dou?, înc? aburind de la puterea cuptorului, dou? farfurele de c?rtoafe înn?du?ite... Fratele, la mese nu s-a mai uitat, dar tot una n-a rezistat. Miroznele l-au scos afar?, f?cându-l s? plece de la cas?. Ceilal?i (sub c?pit?nia mea) s-au astâmp?rat la punctul de urm?rire.

Demnitarii musafiri au luat loc pe scaune ?i s-au apucat de treab?. Ur?rile continuau, dar instrumentele nu mai sunau ca în primul act. La câteva minute de degust?ri moderate, a fost descoperit primul gurman – zootehnicul, iar dup? el înc? doi, burd?no?i ?i fl?mângio?i. Pe când al?ii se munceau cu furculi?e în stânga ?i cu?itele în dreapta, ei tustei mâncau cu mâna, cum era l?sat de la natur?. Care cu bucat? de pui, care cu picior de purcel... ca-n cle?te prinse între dege?elele rotunjite, eroii no?tri încle?tau din?ii în c?rni??, tr?geau ?i b?gau în?untru tot ce apucau. Frun?ile le asudau, urechile înro?ite le cre?teau, f?lcile în unison cu gu?ele tremurau, m?selele cl?n??neau, râ?ni?ele nu se mai opreau.
Dup? ce se r?fuise cu prima por?ie, zootehnicul a aruncat v?zul la o juma de curcan înc? neatins?, situat? înaintea prisâdatelui. Omul de la Leova, observându-l îngândurat, a înfipt furculi?a toat? în pulpa p?s?rii, cu un cu?it mare a separat-o de restul trupului (cu tot cu ?old) ?i i-a oferit-o.
Gestul a fost luat în seam? de toat? masa. Careva a râs, careva a zâmbit, careva a b?tut ?i din palme. Zootehnicul a luat darul, a aplecat fruntea ca semn de mul?umire, dar tare bucuros nu se vedea - prea mare era bucata, d?dea de b?nuit. Nu cumva mai marele se amuza? Cine ?tie cât ar mai fi stat el în confuzie, dac? nu-l înlesnea un hohot izbucnit din odaia frunta?ilor. Unul din combaineri, cam hlizit de felul lui, râdea tare de o ?otie spus? de unul din tractoristi. Cei de la masa mare, profitând de semnal, au intrat ?i ei într-un râs civilizat, la primul auz destul de controlat.

A doua faz? a ?inut cam un ceas. Membrii adun?rii ar fi mai stat (numai intraser? în vârtejul veseliei), dar so?ia tovar??ului de la raion s-a ridicat. Tot atunci s-a pus pe picioare ?i el, apoi pre?edintele, inginerul... Pirul s-a terminat.
La ie?irea musafirilor, la poart? deja a?teptau ma?inile cu ?oferi. Mama, îngrijorat?, în felul ei ?i speriat?, s-a aruncat la femeia prisâdatelui ?i i-a ?optit ceva. – Noi înc? nu plec?m, petrecem oamenii de la Leova ?i revenim.
– Numadicât! Înc? este mult? mâncare... Mai sta?i... sânte?i di pi loc.
– De stat nu mai st?m, dar cu masa ne l?murim.
Dup? plecarea oaspe?ilor (de departe), so?iile func?ionarilor au întrat în cas? ?i au ales ce-au vrut din bucatele neatinse, împ?r?indu-le ca între surori, cu grij? învelindu-le în hârtii de magazin. Au luat destul, dar mesele tot înc?rcate r?mâneau: cu farfurii goale, s?l?turi b?l?hurdite, oase dezvelite, felii de pâine începute, sticle goale de limonad? (?i pe jum?tate), aripi fripte mu?cate... Din c?rnuri au disp?rut în gen?i doar jum?t??ile de purcei salvate ?i p?s?rile neconsumate, din care pe o mas? se mai reliefau doi broileri mozoli?i.
– Catea, o r?mas mâncare... împ?r?i?i-o între voi, c? noi n-avem nevoie, a zis una din femei, ie?ind ultima din cas? cu o mâna lungit?.
– Mul??m?sc ?i bodaprosti Aliftina Feodorovna, da lua?i-o dumnevoastr? cu nevestili toat?... macar la un c??el, la un purcel...
– Ei, Catea, ci spui tu? A?a mâncare... – m? sup?r pentru refuz.
– Dac? vre?i tare s? ne servi?i cu ?eva, l?sa?i o conserv?-dou? cu maiur? di pe?ti, sau o chi?c?tur? di afum?tur?.
– Ci n-ai spus la început, Catea, v? opream ?i vou?, dar acuma...
– Ei, l?sa?i... am zâs a?a... iaca v-am sfiit, de-acu eu m? sâmt oaricum fa?? di dumnevoastre, mai bini nu spuneam...

La retragerea imponen?ilor agricultori, mama ?i ajutoarele au eliberat mesele, apoi au adus alt? mâncare, nu prea asem?n?toare cu cea dinainte.
În ce consista secretul surprizei? – Mama (înc? dominat? de orgoliul moc?nesc) nu s-a l?sat în baza bucatelor de plea?c?: cu o zi înainte de ceremonie avuse grij? s? taie un cârlan de toamn?. Nici ajutoarele n-au venit cu mâna goal?, una aduse doi pui mari, alta – dou? ra?e mute, iar a treia – o gâsc? le?easc?. Dup? ce cuptorul fusese eliberat de mâncarea oficial?, imediat a fost încins înc? odat? cu hripc?, nuiele sub?iri, apoi înc?rcat cu alt? tran??.
Numai atunci am fost chema?i ?i noi s? ne înfrupt?m cu delicatesele meritatului banchet. Taman ?i fratele ap?ruse, înc? mai fl?mând ca înainte de ultima lui e?uare. Farfurii cu mur?turi, salat? proasp?t? de varz?, patlagele... castroane mari cu buc??i de carne amestecate cu c?rtoafe ne a?teptau la masa din odaia mic?.
În sfâr?it, ?i mama cu pomo?ni?ele s-au astâmp?rat pe scaune în camera mare, unde tata cu frunta?ii ?i combainerii nimiceau o sticl? de coniac, parc? înadins r?mas? întreag? dup? cele din urm? furtunoase cuvânt?ri.
Mama, ca voinica desc?lecat? de pe calul victoriei, turna ajutoarelor în p?h?ru?e, nici de dânsa nu uita. Au stat, au b?ut, au mâncat, s-au distrat, au mai povestit, au criticat, au râs... Autentica veselie a frunta?ilor s-a întins pân? a înnoptat ?i înc? a mai durat, apoi s-a terminat.

R?mas? doar cu tata, mama l-a strigat pe fratele. M-am dus ?i eu, sim?eam c? ea avea chef de vorb?. Îi ardeau obrajii, era în curaj. În a?a cazuri rare, dumneaei se exprima mai altfel decât în zile rutinare.
– Ukila?, nu ti sup?ra, mamii... ia vezi, ti rog, ?i scrii pi hârtia asta.
– A hi v-o nacladnaie* (docum. justificant) vechi de-a me, s-a implicat tata, uitându-se cu ochii închi?i la document. Undi-ai g?sât-o?
– Nu-i treaba ta. Di ?i nu te-ai du?i s? ti culci oleac?? Chiar nu sâm???ti cum ?i s? încleie pleoapele? – Sâm??sc, da vreu s? stau cu tini... oleac?. – A?a... – s-a apucat fratele de descifrat – indiuc*, sortu trei, 47 înmul?it cu 26 este egal cu 12 ruble ?i... Am în??les: doi curcani de a treilea sort*, cu 47 de copeici kilul, împreun? o cânt?rit 26 de kile ?i o costat 12 ruble ?i 22 de copeici. – O-o! Cu a?a bani a? lua ?i eu macar unu la pa?ti, ?i altu la cr??iun...
– Vraghia m?lai ghisaz?... da ?ini ?i-l d? ?ie?
– Asta-i. Lor – da, nou? – ba! De-atâta ?i ursu n-ari coad?... P?n la comanizm a s? ni mânân?i ?ioarili din traist?. Dou? zâli?oari la rând am alergat cu alti trii proasti... s? li intr?m ân voie la cucoanili satului, da la urm? ni?i la mas? nu ni-o chemat, macar fa?? s?-?i fac?, în casa me... O vinit în p?re?ii mun?i?i di mini s? m? controlez?, s? m? fac? di râs... Sâ hi f?zut tu cum Aliftina disf??e inainti di mas? l?zili lichiti, pecetluiti, cum num?ra fiecari conservu?? pus? pi mas?, cum se holba la mâinili noastri, s? n-o fur?m... Da di ?i, p... mamii ii, nu ?i li disf??ea sângur?, s? ?i li a?eze pin farfurii, s? ?i li duc? la mese... Di ?i n-o f?cut sabantuiu în casa ii?
– Da n-o l?sat mâncare, b?utur??.. – O l?sat... Acu sara nu, da mâne diminea?? numadicât am s?-?i pun ?eva la lucru... ?i-a? spuni eu acu, ?i treab? a? fa?i pi delicate?ili lor, da-s b?ie?ii i?tea ai?i. Cum am tr?it f?r? delicate?i p?n acu, tot a?a a s? o întindem ?i mai diparti. Nu-i di ajiuns c? o vinit ii, ?i-o târâit ?i muierili. Trebuia undeva s?-?i ar?ti cocurili, buzîli boiti... s?-?i cr?c?nez? chi?ioroai?ili înaintea b?rba?ilor str?ini. ?i tu ti zgâiei ca h?rm?sariu... – Nu m-am uitat anumi la dânsa, a?a s-o nimerit. ?i trebuia s? fac, s? astup ochii cu palmili, s?-i leg cu batist??..
– Nu spuni pove?ti! Am auzât eu ?i fa?i pi la brigad?, cum ti învârte?ti pi lâng? bâc?t?reas?... ?i proast? am fost c? m-am învoit s? li cat hatâru... Mai mult nu mai fac treaba asta, s? li fac? a lor cucoani di cr?p?t, s? li pun? eli pi mas? ca la boieri... M-am gre?it, ca la boieri nu... – Da cum f?r? fon?onari, nu tu spuneai c?... – Spuneam, da asta nu însamn? c? trebuie s? li hiu d?dac? ?i în casa me. A s? ni discurc?m ?i f?r? dân?ii. Digrab? a s?-i avem pi a no?tri, mult tari n-o mai r?mas. Da nu asta-i întrebarea. Întrebarea-i, cum a s? tr?iasc? a no?tri copchii întri golani, ho?i ?i potlogari cu carneti în buzunare?
– S-or da ?i ii dup? curent... Sau or avea încotro?.. Mama n-a ripostat, a ridicat în sus ochii îngândura?i, ?i-a f?cut cruce, apoi a tras adânc aer, ?tiind doar ea la ce-i trebuia atâta oxigen anume atunci, ?i nu cu o minut? mai devreme sau mai târziu.

P.S. – Era a doua oar?, când o vedeam pe mama b?ut?. Prima dat? se întâmplase mai demult, s? fi fost eu atunci prin clasa a treia. Într-o sear? de prim?var?, când în afar? de urzic? fiart?, alte vitamine în cas? nu se g?seau, întorcându-m? fl?mând de la ?coal?, am prins-o pe mama pr?jind ghiozomele* cu brânz? – mâncare a?teptat?, dup? care eram gata s? m? arunc ?i-n fântân?.
Odat? intrat în cuhne, am aruncat ghiozdanul, am în?f?cat o ghiozomea întreag?, înc? fierbinte, ?i am zbughit-o în drum la halc?.
Când s? ies pe poart?, mai s? dau cu capul în Anastasia Gheorghievna – o vecin? a noastr? dinspre Rusca, înv???toare de clase primare, intim? prieten? a mamei. Venea femeia de la lucru. Z?rind-o lâng? poart?, mama a strigat-o ?i a chemat-o. Profesoara s-a uitat la ceas, a stat pu?in la îndoial?, apoi a intrat, pe o minut?-dou?, nu mai mult, c? avea b?rbatul fl?mând acas?.
Dup? ce s-a terminat ghiozomica, m-am repezit în cuhne dup? alta. F?r? s? vreau, le-am prins pe amândou? ciocnind p?h?ru?e. Mama s-a uitat urât la mine, a luat dou? ghiozomele mai mari, mi le-a pus în palme ?i mi-a ar?tat u?a cu ochii.
M-am mai zghihuit eu prin drum, am mai alergat... ?i iar am fl?mânzit. Cu marea mea sfiin?a, iar am trecut pragul. În cas? totul era pe vechi, numai c? mama nu mai p?zea tig?ile la plit?, st?tea a?ezat?, tot cu p?h?ru?ul în mân?, ca ?i înv???toarea. În afar? de asta, pe lâng? teancurile cu ghiozomele se învârteau câteva odoruri ale familiei, înc? inapte de ?coal?. Mama nu m-a mai luat în seam?, aprins? la obraji vorbea deschis cu prietena. Am luat ce am vrut ?i am ?parlit-o iar la drum. Ultima dat? când am intrat, mama st?tea la un cap?t de mas? cu barba sprijinit? în palme ?i l?cr?ma t?cut? sl?biciunile, f?r? s?-?i ating? ochii cu vreo batist?. Acela? lucru îl f?cea ?i Anastasia Gheorghievna la alt cap?t de mas?. Prin geamul u?ii de la dormitor se mai z?rea o inimoas? cu obrajii uzi, ?i ea cu sufletul atins de m?rturisitele jalobe