Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ca s? te uit

de Daniela Luminita Teleoaca

„O vreme o s-o pe una. Ei, n-ai tu de unde s? ?tii. Nici n-ar fi cazul. Nu are ea ?â?ele, nici fundul t?u. De chip ce s? mai aducem vorba? Una pe care am vrut mai demult... atunci, dac? î?i aminte?ti, când ne-am certat. ?i am stat separa?i mai mult de o lun?... Cum, a?a de pu?in!?! Ohhh, cum nu trece timpul ?sta câteodat?! Ea ?i-a fluturat. Buzele sub?iri. Sub?iindu-se. ?i pieptul uscat. Uscându-se. Erele de absen?? a imagina?iei. A ie?itului din comun. Denota?ia, la cer strig?toare, a enun?urilor în prip? încropite. În nestatornicie. Iubirea, ca un animal straniu, neavenit, suportând muta?ii genetice spre disolu?ie. C?ci aci era o tigaie, una d-aia d? tefal. Dincolo (?i dincolo era tot aici) se zgâiau mormane de chestii concrete: chilo?i de dam? tanga modele b?rb?te?ti elastice-elasticuri (F?r?!) clipuri cip-uri click-uri sacul de f?in? cu g?rg?ri?e ?i al?i... „vermi ai peilor net?b?cite” – vorba lu? Scriban. În sfâr?it, existen?a asta de c?cat aranjându-se deranja(n)t în form? de cifre. D? ea. Dau eu. Do ut des! D?m amândoi. Mai mult ea. Doar ea. Deci, ?i-a fluturat... O dat? de dou?... de atâtea ori. De câte ori s-a putut! Nu era deloc o m?icu??. Siguri eram sorti?i! Ne întâlneam pe culoarele noastre înguste, în întunecime, habitat al speciilor care nu mai aveau loc. S? te fi uitat cu lupa, ?i n-ai fi observat mai nimic. Poate numai 2 reliefuri în ruin?. ?i ea, asemenea mie. Eu, mai ales, asemenea ei. Am fost surprins, obi?nuit cu tine fiind, dar stupoarea mi-a trecut repede. Când am în?eles c? mai totul se putea avea f?r? prea mult? lupt?, f?r? tevatur?. (Doar la atâ?ia se d?duse! Gratuit!) ?i, totu?i, zâmbetul ei m-a intrigat, la fel de probabil deprins cu tine fiind. Când, în locul p?durii de mesteceni, a ap?rut scroafa. F?r? pui! La scen? deschis?, numai cu ea îns??i. Cu ea îns??i ?i urmele cangrenoase-multiple ale trecutului glorios. M-am repezit. ?i-am înh??at. M-a înh??at. Scândura aia a?a de generoas? în usc?ciunea ei, care, ahh, doamne, ce mai ?tia ea s? geam?! Înc? o mai fac. Chel chior mut burticos nasol de 40 trecut... Mi se mai ridic?. O blan? la fileu. În vecin?tatea grosimii sim?urilor. Habar nu am nici eu cum de se întâmpl? (... asta m-ar putea absolvi...?!). ?i, mai ales, în ruptul capului nu pricep cum, mai limpede ca niciodat?, î?i aud cuvintele împlântându-se în realitate. F?cându-m? zob. De carne, h?lcile mele cresc cresc cresc dintr-un p?mânt al c?rnii, dezmo?tenind sufletul. Partea de Dumnezeu din el. Nega?ie! NEGA?IE!



?i, totu?i,.. s? fim serio?i,... parc? tot tu te-ai dus mult prea departe!”

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro