Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

?i ce dac?!

de Daniela Luminita Teleoaca

Dar mamei nici prin cap nu-i trecea c? toate r??u?tele-alea, c? to?i pe?ti?orii ?i ce va mai fi fost pe acolo erau cu totul altceva. Cu totul altceva decât ea î?i imaginase. Î?i imagina. Decât fuseser?, poate, pentru ea toate acestea, la vremea copil?riei, când o mam? la fel de adev?rat? îi strecurase jocuri ?i pove?ti în c?di??! Dar eu am t?cut. Chiar ?i dup? ce îmi însu?isem cuvintele. O parte elementar? din ele, suficient de cuprinz?toare, cât s?-mi permit? s? m? exprim. Am p?strat pentru mine. Lipsa de solzi a pe?tilor. Zbaterea omului pe uscat. Instinctul infim de supravie?uire al juc?riilor galbene cu ro?u în cioc. Destinul lor palid, care avea inevitabil s? sfâr?easc? într-o gaur? neagr?. N-am putut s? nu urlu când am fost strigat pe numele de feti??! Trebuie s? fi fost, desigur, vreo glum? de a mea! (... sau de-a lor?!) A?a hapsân cum era, timpul avea el s-o rezolve cumva ?i pe asta! Dar mie îmi displ?ceau în continuare p?pu?ile. O vreme m-au p?c?lit. M-au împopo?onat ca pe feti??. Mi se spunea mi se repeta mi se insinua: eram, f?r? doar ?i poate, cea mai frumoas? dintre feti?e! Cu ochii mei negri, cândva de un verde intens, cu fa?a oval?-argintat? ?i buzele perfecte à la Brigitte Bardot. Ce-i drept, o clip? mi-a pl?cut sarafanul roz din catifea cu lycra. (?i cum inima mamei se apropia s? se a?eze la loc...!) Atâta cât s? mi-l imaginez pe o feti??. Una care trecea gra?ioas? pe dinaintea mea. ?i care ar fi putut s?-mi fie cândva prieten?. Poate, ... ceva mai mult! Am l?sat-o pe mama s?-mi fac? vreo 2-3 poze. I-am cerut s?-mi cumpere o pu?c?. S? stea lini?tit?: n-veam s? trag de-adev?ratelea cu ea! Nu înc?! Lumea, poate, trecea indiferent?. Poate, zgâindu-se. În formulele ei alterate la naftalin?.... C?... ce voi fi fost? O vreme mama s-a impacientat. A g?sit, la un moment dat, formula potrivit?: eram, desigur, „o feti?? b?ie?oas?”. (Am râs de ciud?! Am înaintat!) A?a fusese ?i ea. Da-daaa, ?i ei îi trecuse... p?i,... cam printr-a cincea... Când îi d?duser? sânii ?i o curtase. Un prin? dintr-a patra! Pe cinste! ?i ce-i mai pl?cuse! ?i azi î?i aminte?te... Ei! Asta mama s-o cread?! ?i restul... Deci, lumea trecea... zgâindu-se. Urât?. De dup? m??tile ei ponosite. Da cu mâna. S?-?i prind? n?ravul. Bine s?-l ?in?. Ohh, nici prin cap nu-i trecea cât de „norocoas?” era! A?a de bine deprins? de genera?ii cu min?itul.


A?adar, mamei îi trecuse... printr-a cincea... Mie, nu! Contrar pronosticului, r??u?tele erau tefere toate. ?i pe?tilor le crescuser? solzi?orii. Numai unii continuau s? se zbat? ca pro?tii pe uscat, neavând ochi s?-?i vad? bârnele groase.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro