Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Timpuri ?i destine

de valeriu danalachi

”Banul este ochiul dracului”, gl?suie?te vechea zical?, spus? de un p??it cu numele pierdut în negura uit?rii.

Câ?tigurile de iarn?, dobândite f?r? mari eforturi de pe urma ur?turilor, îndemnau posesorii lor la fapte mai mari. Dup? s?rb?tori, cum numai disp?rea om?tul ?i se învârto?a glodul în locurile mai dosite, ?mecherii aruncau pitacu (copeica).

Într-o zi de lec?ii, la repausul mare am coborât la closet. F?când cale întoars?, am dat cu ochii într-o roat? de arioli?ti (juc?tori de ariol). P??anii(b?ie?ii de cuvânt) jucau m?runt, mai la nimic. M-am b?gat ?i eu.
Era prima dat? când încercam norocul la avere. Pân? atunci avusem ceva tentative pe Rusca, la bunghi (nasturi).
Locul de ariol - o bucat? bun? de ograd?, separat? de restul ?colii prin atelierul de munc? - p?rea destul de ascuns.
Hazardul m-a prins cu ceva copeici galbene în buzunar. Eram dispus s? câ?tig repede vreo 10 ?i s? m? opresc. Nu reu?ii s? intru ca lumea în cercul norocului, când cineva strig?: ”Înv???torii!”
Bravii arunc?tori, f?r? s? mai vad? din ce parte venea pericolul, într-o secund? s-au risipit. Care a s?rit în gr?dinile mahalei, care s-a strecurat între scândurile gardului de la drum, disp?rând dup? saraiele de la depozit, care în closet...
Eu am r?mas pe loc. La ce trebuia s? fug, dac? nici nu dovedisem s? învârt macar o dat? capica în aer. Cu mine r?mase un b?iat din clas?. El reu?ise s? fac? o arunc?tur?-dou?, dar, aflându-se mai aproape de cl?direa directoratului, nu mai avea cum s? dispar?, doi pedagogi de clase primare deja îi suflau în ceaf?.
Ne-au arestat pe amândoi ?i ne-au escortat la cancelarie. Tabloul nu mi s-a p?rut deloc agreabil.
O gloat? de înv???toare se uitau la noi ca la tr?d?tori de patrie. Slava domnului c? Aurora Ivanovna nu se nimerise pe-acolo, de altfel s-ar fi spart podeaua sub mine de ru?inea ce o tr?geam.
David Aurelovici cu Iscander Haralampovici (ce ne luaser? în primire) ne-au întors buzunarele pe dos, apoi, ne-au pus s? ne desc?l??m ciubotele ?i s? le întoarcem cu t?lpile în sus. Pe jos au zâng?nit copeicile noastre, cu cinste muncite în seara sfântului Vasile. Tot atunci a zbârnâit ?i soneria.
– Da?i-i drumu la lec?ie, cu înc?lcarea o s? ne l?murim pe urm? – a ordonat unul din pedagogi.
– Da banii? – a întrebat colegul, uitându-se cu jale la galbenii de pe mas?, în mare parte c?zu?i din a lui cizm?.
– De copeici nu v? deranja?i, o s? le trimitem prin cineva la p?rin?i.
– Poati li l?sa?i în fondu ?colii... – Poate c? o s? le l?s?m, numai dac? o s? v? purta?i frumos, ?i mai mult n-o s? mai juca?i ariol.
– Am în??les – r?spuns-am amândoi odat?, ne-am înc?l?at la repezeal? ?i zburat-am din cancelarie, nu cumva s? se râzgândeasc? executorii ?i s? ne dea pe mâna ta?ilor. Pentru infrac?iunea dat?, mardeala în casele noastre era mai mult decât garantat?. Dup? incident, o s?pt?mân? întreag? am tr?it cu inima f?cut? purice.
Odat? jarul din spinare sl?bit, zvârlitur? de pitac nu mi-a mai trebuit, c? de fapt nu o cuno?team, nici m? atr?gea. Prinsoarea de la ?coal? fu doar o bizar? întâmplare.

Pe atunci, juc?torul real în cas? era fratele. Pitacul de 20 (adus de mine anume pentru el de la tanti Natalia) pierdut în hripc?, apoi g?sit ruginit de îns??i magma norocului, f?cea misterii.
Meseria, fratele o cuno?tea, avea ?i finturile* (trucurile) lui. Ce f?cea, ce dregea, cum învârtea, cum arunca, numai unul el ?tia... nici odat? nu pierdea: sau r?mânea cu banii lui, sau îi înmul?ea. Nu se arunca la câ?tig mare. Cum b?ga în buzunar 20-30 de copeici, nu mai juca sau f?cea o pauz? lung?. Banii de plea?c?, în aceea?i zi îi ?i cheltuia, l?sând doar ceva de joc pentru apropiatul viitor. Ar fi fost un act totalmente paradoxal s?-i fi dus acas?, ca dobând? familiar?. În dialectul mamei întrebarea ”de unde ai bani” nu suna bine nici sub cel mai potrivit accent...

Ia la delicatese, ce mai cump?ra fratele pe la bufetul satului. Singur mânca numai când era singur. Dac? m? nimeream al?turi (asta petrec?ndu-se mai în fiecere zi de ariol), m? ghiftuia f?r? mil? ?i pe mine cu bumbonele, pl?cin?ele de tot felul... Când se f?cea cu chilipir mai bun, dintr-o cump?r?tur? procura 10 pr?jituri cu povidl? (magiun) odat?. Le înghi?eam aproape nemestecate, pân? mi se întorcea de la dânsele, pe o zi-dou?.
Perz?torii, de obicei mai mari ca fratele, învine?i?i la mutre, înghi?ind noduri de oftig?, urm?reau dintr-o parte cum le p?pam gologanii. A?teptau s? mai joace, dar maestrul în ziua ceia nu mai arunca, nu din principiu, ci din propria-i presim?ire, mai având ?i secretele lui. Poate anume de-atâta îi ?i mergea.
De partea lui era norocul, eu, mul?i din p??ani, trec?tori de pe drum, numai nu tata. Fereasc? sfântul ce urât f?cea când auzea de ocupa?ia b?iatului mai mare. Nu o dat?-l miluise cu varga, cureaua, cu zdulapii* lui cioturo?i... Degeaba, Ukila?u mamii ?inea linia lui.
Poate tata nu d?dea din toat? inima... Asta era de în?eles, el însu?i, ca b?iat la p?rin?i, sfânt de pus la icoane n-a fost.

Nu degeaba marii în?elep?i spun c? istoria lumii se repet?. Care b?rbat în sat, la timpul lui, nu aruncase pitacul în sus m?car o dat?, ?i din cauza asta s? nu ia de la tat-so m?car un bob?rnac? Pentru ariol tata luase b?taie de la bunelu Grigori??, bunelu Grigori?? - de la str?bunelul Andrei, care, la rândul lui, probabil primise vreun bici în spinare de la tat-so Vasile...
Tot pentru ariol, aparte de alte bazaconii s?vâr?ite, erau struni?i ?i unche?ii din vale. Ce suferea fratele p?rea curat? alintare, fa?? de nerezultativa chelf?neala de ei încasat?.

În cariera sa de ariolist, fratele se mândrea cu mo?ii no?tri, mai ales cu Colea, c?ruia în sat îi mergea vestea de juc?tor cu înalt grad de risc. Dup? cum se ?opteau amicii lui de n?dejde, cic? avea pitac fermecat, datorit? c?ruia banii de ?ig?ri nu-i lipseau nici în zile negre. Lucra la o mân? cu un coleg a lui de clas?, ?i prieten la cataram?.
Activau pe la s?rb?tori ?i la leaf?. Se b?gau unde roata era mai mare. Mai tare Colea juca. Juca ?i tovar??ul, mai slab, mai mult pe-al?turi învârtindu-se.
Conform tainicelor m?rturii, amândoi aveau câte un buzunar rupt ?i pantalon cu dorseal? special?, de picior, jur-împrejur, prins? cu gum? în?untru, mai jos de genunchi. F?c?torul de minuni era un pitac cu ariol pe o parte ?i ariol pe alta, compus din dou? monede de dou? copeici pilite ?i lipite între ele.
Duplicatul intra în joc o singur? dat?, când în mijlocul roatei se vedea gr?mada mare de copeici albe amestecate cu ruble. De unde, când, cum se scotea la lumin?, unde, când ?i cum disp?rea pitacul câ?tig?tor, nu ?tia nimeni. Altfel nici nu se putea, pentru a?a marafet fl?c?ii ?i însur??eii d?deau tare la m?sele, indiferent de care ?i ce spete avea ?mecherul.
În curând Colea plecase departe-departe, dar faima-i r?mase. Fratele, pe undeva, îi sem?na, dar nu se risca... El tunuri nu d?dea, din baft? câte pu?in ciugulea, în schimb, n?ravul mai des ?i-l ar?ta.
Mama auzea, ofta, pe b?rb??el nu-l informa, se temea s? nu-i îndoaie eminentul cu vreo nuia mai groas?, c? tare pl?pând i se mai ar?ta. Bineîn?eles, îl mustra, îl oc?ra, mai d?dea ?i cu coada m?turii într-însul, dac? o avea pe aproape... F?cea ?i ea ce putea, ca o mam?, de?i, mare lucru nu realiza. Viciul se ?inea de el ca sârma ghimpat? de fufaica ferfeni?at?.


Într-o toamn?, în familie s-a în?tiin?at eveniment însemnat. Badea Ivan se însura, în vale nunt? mare se a?tepta.
Unchiul deja venise de la armata marin?, se stabilise cu traiul ?i munca în capital?. Era un fl?c?u chipos, mare ?i mult, îndr?zne?, voinic, trântaci, campion... îndr?gostit la nebunie de ?a?a Aurica de la ?olica – o fat? mare de statura mamei, blond?, frumoas?, dulce... cu p?rul bogat ondulat dus pe spate în jos.

În ziua ceremoniei, mama ne-a g?tit ca pe stimate rude apropiate, înc? din var? -n lista de onoare integrate. Pe atunci eu rodeam min?ile pedagogilor în clasa patra, Ukil rupea c?r?ile într-a ?asea. Mari tare nu eram, dar ?a?a Finica, dirijând leg?torile, insista ca nepo?ii mirelui s? fie însemna?i ca vornicei. În ajunul serb?rii, mama a l?it fetele, i-a ghilosit în covata mare pe b?ie?ii ma m?run?ei, ne-a pus ?i pe noi s? ne sc?ld?m acas?, s? nu-i mai aducem p?duchi de la baia satului. Pe tata în seara ceia nu l-am v?zut, monta cortul f?r? de care petrecerea era de nerealizat.

A doua zi de diminea?? mama ne-a hr?nit, ne-a îmbr?cat, pe fete le-a piept?nat, le-a împopo?onat... - ne-a f?cut pe to?i ca de pe cartinc? (tablou). V?zându-ne aranja?i în stilul zilei, ?i-a luat-o pe Mari?a în bra?e ?i s-a dus divali mai devreme, ca oricare cumnat? de ajutor.
Noi trebuia s? plec?m pu?in mai târziu, s? nu fim chiar primii pofti?i.
Cum numai o sor? a terminat de num?rat pân? la o sut? (de când mama ie?ise pe poart?), to?i împreun? am luat-o c?tinel spre casa bunicii. Ispita a?tept?rii ne împingea la vale, dar ne mi?cam prea încet, sau mie a?a mi se p?rea. Fratele mai mare, eu ?i Clemen?a ne aflam în decolare. Andru?a cu Costa se opinteau, se întindeau, în urm? nu r?mâneau.
Care ne strica din ritmul zilei, era Luminen?a – un ?pingalet de genul feminin cu p?rul scurtat ca-n jurnale, bluzu?? alb?, rochi?? în culoarea fe?ei, pantof la mod?... cam mititic? pentru a zburda pe la veselii, ?i ea cu drepturi favorabile la visata petrecere.
P?rând un pic obijduit? prin recenta anulare a avantajelor de mezin?, fata se ar?ta avan? la c?lcat, dovedind s? depene pa?ii dup? noi. Se vedea frumu?ic?, chitit?, ?tia s? fac? din ochi, muci n-avea, grea nu era, dar nimeni din grup? în bra?e n-o lua, nici ea nu se cerea, singuric? se descurca.
Dup? o bucat? bun? de drum, prin?esa a r?mas în urm? cu totul. Ne-am oprit, s? l?murim, care din noi era mai obligat s?-i poarte de grij?, doar mama în ultimul ei ordin nu numise un r?spunz?tor în concret.
Pân? la urm?, fratele mai mare a luat povara asupra lui: a trecut-o râpa, a dus-o pân? la destina?ie ?i a aterizat-o pe p?mânt drept înaintea muzican?ilor. Taman atunci ?i mama ie?ea din casa mare cu un bra? de ?tergare floroase. V?zându-?i odorurile în aten?ia altor neveste ajut?toare, s-a apropiat ea de feciorul mai mare ?i i-a tras o pup? de recuno?tin?? între ochi.

Sincer s? fiu, începutul multa?teptatei nun?i nu m-a impresionat deloc. Ograda se vedea curat?, aranjat?, g?tit?... da-i lipsea duhul veseliei de la însur?toarea lui badea Vasile, l?utarii fiind aceia?i.
Probabil venisem prea devreme. Eram noi, veri?oarele - fete de-a lui badea Vitea, una a lui badea Vasile, figurând ?i ele în list?, mai era muzica ?i vornicelu mare cu trei domni?oare. La fete le-au cusut floricele în piept, pe noi ne-au însemnat cu c?te dou? lente lungi colorate, legate în cruce ca la fl?c?i.
Muzican?ii, cinci la num?r, mustecio?i, smoli?i, cu din?i de aur în gur?, dirija?i de o tân?r? acordeonist? (smoli?ic? ?i ea, frumoas? foc), au tras câteva cânt?ri ?i au plecat cu vornicelu mare la Butuceni, s? aduc? nunii. Ograda a r?mas goal?.
Am dat o roat? prin gr?din?, apoi ne-am b?gat în cort ?i l-am luat la m?surat cu ochii, de la un cap?t.
Înc?perea spa?ioas?, proptit? cu pari s?n?to?i, înt?rit? cu scânduri, lea?uri... simpl? nu era.
Fra?ii mirelui boc?niser? în cortul cela aproape o s?pt?mân?. Patru rânduri lungi de mese cu tot cu scaune, montate din scânduri late, fixate cu cuie în p?ru?teni b?tu?i în p?mânt, se întindeau din gura s?lii pân?-n cap?t, unindu-se toate cu cea de frunte preg?tit? pentru mire, mireas?, p?rin?i ?i onora?ii n?na?i. De moment, cortul nu presenta mare interes, înc? nici fructierele cu bomboane nu se vedeau pe mese.

Am ie?it pe poart?. De-a lungu drumului nu se vedea ?ipenie. Spre mijlocul râpei, pe un p?rtal neted ?i uscat doi lungani se uitau în sus ca dup? avioane. Cine ca cine... Ukil îndat? a priceput care era treaba. Apucând-o pe o c?r?ru?? observat? în desimea bozului de pe mal, am str?b?tut p?duricea de cucut? ?i am poposit la fa?a locului.
P??anii în cauz? erau vechi competitori ai fratelui. Unul provenea de pe Rusca, altul din Butuceni. Ce c?utau ei pe teritoriu str?in, duminica, la ora când nici r??ile din ogr?zi nu ie?eau la ap?? – Asta nu conta, ariolu mergea într-o veselie.
B?ie?ii p?reau satisf?cu?i amândoi: sau mergeau la egal, sau jucau la m?run?i?, sau, poate dovediser? s?-l jupoaie pe careva altul, de diminea??.
Fratele s-a salutat, a conversat, la buzunar nu s-a precipitat. Mai întâi a studiat locul, s-a uitat spre casa bunicii din jos în sus.
Din fundacul dosit nu se vedea deloc cortul, nici ograda. Excesiva vigilen?? a fratelui se datora ultimei lui juruin?e, în care, fa?? de mama, se obliga pe totdeauna s?-?i scoat? din creier jocurile de noroc. Nu-i venea u?or. Acas? nu suferea, pe hudi?e-l apucau mânc?rimile. În cazul dat era nimai cu uitatul, dar...

Muzica, n?na?ii cu oamenii lor ?i o coad? de tineret din urm?, treceau podul, când fratele înc? mai arunca pitacul. Jocul se lungea ca niciodat?. Începutul nu-i fusese cu noroc. Încerca s?-?i recupereze pierderea... Ca înadins, nu-i mergea. Aparte de asta, cineva de la drum strigase ?i ?uierase de câteva ori la noi. Fratele s-a speriat. A trebuit s? trecem la râp? la Mo? Marin (mai departe de nunt?).
E de men?ionat c? în timpul mut?rii am auzit fo?net în urm?. M-am întors s? m? uit. Nu era nimeni, mi se p?ruse. În tot râp?ul de la Mo? Marin s-a g?sit un singur loc de aruncat, pe care st?tea priponit un ?ap cornorat cu t?lanc? de buhai ag??at? de gât. Ne-am întors înapoi. Într-o desime de cucut? r?mas? în spate iar a fo?nit ceva. Locul vechi era ocupat, dar am înc?put ?i noi. Dup? o arunc?tur? bun?, fratelui i-a râs Fortuna, în sfâr?it s-a apucat de treab?. ?i la nunt? muzican?ii întrau în rolul lor.
Trâmbi?a cu doba r?sunau în tot satul, numai noi nu le auzeam, nici nu le ascultam, parc? cântau în ograd? la om str?in.
Dup? câteva mâini câ?tigate la rând, fratele a prins la glas. I-au pierit ridurile de pe frunte, ro?a?a de pe fa??, tremurul din sprâncene... ?i eu m-am înviorat.

În faza frumoas? a jocului, exact când fratele plânuia s? fac? ultimele trei arunc?turi câ?tig?toare, în urma lui, ca din cer câzut? s-a arâtat mama cu o varg? în mân?. Mare lucru n-a f?cut, o singur? dat? a reu?it s?-i m?soare spinarea.
Ariolistul nostru într-o secund? s-a topit în cucut?, unde nici dracul nu se mai descurca. Mama nu s-a aruncat dup? el, s-a apropiat de mine, care st?team locului f?r? motiv de fug?.
– ?i tu e?ti ai?i, vras?zic?! Da eu, proasta, credeam c? dup? kin?u cu nem?ii ai hi prins la minti... Ai jiucat ?i tu, spuni drept!
– Nu, mama, am jiucat numa o dat? la bunghi în clasa înt?ia.
– Cum s? nu, ?i s? mai gr?im... ?iur?ica nu sari diparti di trunchi, ?ine o spus vorba asta, prost om n-o fost. Da di ?i n-ai pominit macar o sângur? dat? de frati-to, c? jioac?? – Nu mai am puteri s? lupt cu voi, am s? v? dau pi mâna lu tat-to... Di ?i eu trebuie s? m? rup din treburili mele, dac?-i datoria lui s? v? dee la brazd? ... Mai în scurt, a?a: eu acu n-am când s? m? bag pin to?i boroscaii, ni?i n-am pintru ?i. G?s??te-l, vini?i la nunt? ?i mai mult ai?i nu v? mai întoar?i?i! – Da n-a s?-l bate?i? – În fa?a lumii nu, acas? a s? ni l?murim – mi-a spus mama sever ?i s-a întors s? plece.
Abia atunci am observat-o pe sora Clemen?a. S-a uitat la mine cu ochi biruitori, s-a învârtit în c?lcâi ?i a alergat voioas? pe urmele mamei.
Am în?eles-o, eram sigur c? anume ea mai înainte f?cuse s? fream?te tufarii dup? noi. Ea ne urm?rise... ?i tot ea ne dase în primire. În asta, pe undeva, era ?i vina mea.
Fata ca fata, avea ?i apuc?turi b?ie?e?ti. Vroia ?i ea s? ?tie un loc mai ascuns, un secret, s? fumeze ?i ea un chi?toc... dar a?a ceva nu era posibil.
Voin?a ei mergea împotriva m?surilor conspirative. Nu o vedeam în stare de a?i ?ine limba dup? din?i. Ei asta nu i-a convenit, ?i a luat calea râzbun?rii.

L-am g?sit pe fratele ?i i-am transmis spusele mamei. Era tulburat, dar nu cu totul descurajat. Avea în plan s? fug? la Tartaul, s? treac? acolo cu traiul, cu ?coala...
Mie ideea nu mi-a pl?cut deloc, veranda era împ?r?it?, gr?dina, via... În caz de el pleca, tot lucrul de acas? r?mânea pe spin?ru?a mea. L-am convins s? r?mân?. Ce era fundacul de Tartaul, fa?? de satul nostru mare, bogat, interesant?...

La nunt? veselia lua amploare. Ograda de la vale, plin? cu tineret, toat? cuprins? de valurile jocului, clocotea în ritmul trâmbi?ei. Trei cercuri mari, intrate unu-n altul, strânse de fl?c?i ?i fete din sat, T?t?r??eni, Fl?mânda ?i ?olica, învârteau în tactul dobei roata horei.
Dintr-o parte a ogr?zii, câ?eva persoane îmbr?ca?e în gustul modei priveau cu admira?ie b?tuta de la Prut, dar nu îndr?zneau s? intre în joc, dansul sâlt?re? p?rea prea rapid ca s?-l urmeze. Fiin?ele men?ionate simple nu erau, ci prezentau noua plead? de profesori a ?colii: tineri, frumo?i, cutez?tori, cu studiile superioare recent duse la cap?t.
Printre noile înv???toare am z?rit-o pe Zinovia Stefanovna – a mea dirigint, expert? în limba ?i literatura moldoveneasc?, simpatic?, pl?cut? ?i de?teapt?. Din cauza dumneaei, înc? la începutul anului ?colar m? înamorasem de gramatic?.
Dup? hor?, muzica a pornit polca. Cercurile s-au dezbinat. Pe locul lor au pornit u?or perechile. Înv???torii, cu o mic? re?inere de timp, ?i-au invitat colegele la dans. Apoi a urmat valsul prim?verii, dup? care – neuitata riorit?.

Cortul nu mai pustia. Neveste ?an?o?e, alerg?toare, blânde, zâmbitoare, c?rau în?untru farfurii cu îndemânare, f?r? s? uite de linguri, furculi?e ?i pahare.
B?rba?i, tot din neamuri, duceau f?r? încetare l?zi cu vinuri, limonade, ape minerale... În tumultul mul?imii, aci - colea, din când în când teteia se ivea.
Nu odat? am z?rit-o ?i pe mama. Era vesel? ?i mul?umit? de mersul ceremoniei. Doar când d?dea cu ochii de noi, se acrea la obraji – fenomen în?eles de mine, fratele ?i de martora necontrolat?, mai periculoas? ca bomba atomic?. Ce n-ar fi dat atunci Ukil, s?-?i vad? sora m?car dou?-trei zile cusut? la gur?...

Veselia nun?ii s-a mai întins dou? zile, într-un cerc mai strâns de neamuri. La o s?pt?mân?, Badea Ivan a luat-o pe ?a?a Aurica de o arip? ?i aplecat cu ea la capital?. De ariol tata n-a mai aflat.
În înv?lm??eala petrecerii mama n-a vrut s?-i strice inima, iar mai târziu, dup? ce-i trecuse sup?rarea, nu s-a mai încumetat s? stârneasc? zarv? în cas?. Din fericire, nu s-a sc?pat cu vorba nici sora, prin asta poreclit? santa* Clemen?a.

O hab? de vreme, ariolistul* nostru n-a jucat deloc. Fenomenu-i venise de la sine, f?r? jur?mânturi. Trecând pe lâng? bufet, eu savuram aerul de la perojoace*(pr?jituri), scuipam saliva, oftam ?i plecam mai departe. La fel proceda ?i el, venindu-i mult mai greu s? se împace cu situa?ia. Când vedea roate de bâie?i pe la dos, se zgâria pe fa??, dar nu se apropia.
Într-o zi, totu?i, i-a cr?pat r?bdarea ?i s-a al?turat. I-a dat tare cu pitacul, pân? când la drum s-a oprit un tractor. Din cabin? s-a ar?tat teteica. Fratele a ars-o de fug?. S?rind garduri ?i pârlazuri, s-a rupt de la ?leah ?i s-a pierdut în adâncimea Butucenilor. Tata a urcat ?i a plecat, n-avea de gând s?-l pedepseasc? pe loc, vruse numai s? vad? c? era anume el, ?i nu altul. Ukil s-a ar?tat acas? spre sear?, zgâriat, rupt de osteneal?, lihnit de foame, cu greu ?inându-se pe picioare. Urechile, sprâncenele ?i pleoapele-i tremurau, ochii spre poart?-i alergau...
Ar?ta abandonat, speriat ca un arestant sc?pat de la împu?care.
N-aveam cu ce-l ajuta. Exact în ziua ceia, în timpul jocului lipsisem de lâng? dânsul. De eram pe-acolo, poate altfel se a?ezau c?r?ile... la urma urmelor, împ?r?eam bâtaia între noi. Dar... mul?i eroi, dup? r?zboi. Mama, ca niciodat? mai aproape de cruda realitate, s-a îng?lbenit.

– Tat-to numa o plecat, di dou? ori azi ti-o c?utat. F??ea ur?t tare. De data asta nu ?tiu cum ai s? sc?chi. Acu... ?i s? fac eu cu tini? Mânânc? r?pidi, ea-?i c?r?ili, caietili ?i d?-i drumu divali. În noaptea asta ai s? dormi acolo, mâine a s? vedem... Di la ?coal? s? nu lips??ti, m-ai în??les? Acas? mâine nu vii, ti du?i iar divali...
– Da m?mu?a cu ?a?a Finica n-a s? m? pârasc?? – Di asta nu-?i hi fric?, ele nu-s pintru bâtaie, a s? te ascund?, a s?-?i ia ?i ap?rarea, dac? a s? trebuiasc?. ?i dac? nu ti bazezi într-însele, po?i s? ti culci în pod, afar? nu-i frig, cu o p?turic? ti l?mure?ti. Poate mâncarea n-a s? hie ca acas?... Pl??inti, anumi ?ie, ele precis c? n-au s?-?i fac?.
Fugarul a f?cut cum i s-a spus, de?i alte gânduri îi sfredeleau mintea. A doua zi, de diminea??, avea în plan s-o ?parleasc? la Leova, pe totdeauna.
N-a mai plecat, poate s-a dezis în ultima clip?, poate n-avea bani de bilet, poate întârziase la autobus...
În tot cazul, dup? dou? zile de ascundere s-a întors el acas?. Tata s-a ogoit, dar i-a juruit c?, de mai aude o dat? de ariol al?turi de numele lui, sau îl vede azvârlind în sus capica...

De atunci, fratele ariol n-a mai c?utat, n?ravul din cap i s-a vânturat. Delicate?ele de plea?ca s-au terminat, drumul la bufet a fost uitat.
Fire?te, în reu?ita faptului dat cuvintele tatii ?i-au avut efectul hot?râtor, dar nici ?colarul nu mai era de pierdut timpul pe la dos de garduri ?i pere?i p?r?si?i. Caietele-i groase ?i c?r?ile de clasa a opta cereau aten?ie, sârguin??... iar el nu avea în plan s? schimbe ?tiin?ele pe bumbonele, mai ales c?-l a?teptau examenele primei trepte de cunoa?tere.

valeriu danalachi (cantemirdva) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro