Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Timpuri ?i destine

de valeriu danalachi

Al doilea an de studii se desf??ura în tihn? creativ?. Clasa avansa, în toate. Aurora Ivanovna, v?zându-?i în cre?tere roadele str?duin?elor, se bucura, înflorea, binevoitoru-i zâmbet f?când-o tot mai frumoas? ?i mai satisf?cut? de munc?.

Eu devenisem ucenic sârguincios ?i supus. M-am dat tare în citire ?i aritmetic?. Pân? -n iarn? reu?isem s? dreg ?i ceva caligrafie, r?rind pete, mâzg?lituri ?i groaznice t?ieri de peni??. Indiciile date îmi f?ceau trecere în categoria mijloca?ilor, bun fiind ?i-n educa?ia fizic?. La cânt ?i desen aprecierile nu m? g?seau, nici eu nu le c?utam – N-aveam talent, ?i basta!

La sfâr?it de semestru, cu dou? zile înainte de Anul Nou, ?coala a dat concert la club: cu brad viu pe scen?, împodobit cu stelu?e aprinse, ghirlande, juc?rii... S-au interpretat poezii, cântece, dansuri, ur?turi al?turi de Mo? Geril?, Alba ca Z?pada, Scufi?a Ro?ie, lupul nes?tul ?inând de labu?? blândul epura? de pe câmpii... Dup? petrecere, la ie?irile din sal? înv???torii d?deau pachet de caramele amestecate cu ciocolate, biscui?i ?i covrigei, învârtit din hârtie de magazin.

În ziua ceia am adus acas? tabelul ?i parte din cadou. Aveam nota patru*(bine) la citire, aritmetic?, muncire; un cinci(foarte bine) la purtare, altul la alergare; trei(suficient) la arte ?i caligrafie. Mama s-a uitat în document, apoi a început: ” Scrisul... – Dumnezeu cu dânsul... mâna strâmb? ni?i ?iocanu n-o mai îndreapt?... Da iaca di cânt – ru?ine s?-?i hie la obraz, cu o gr?madea neamuri, care ani di zîle o cîntat la biseric?... ?i la desenat nu ti st?rui, diloc! Chiar a?a-i di greu s? îns?mni u?urel cu creiona?u o coad? di vulpi... ni?ti coarni di c?prior acolo? Z?u c? nu ?tiu ?i s? fac cu tini. Poati s? ti dau pi mâna lu ?as-ta N?talea...”

Degeaba m? speria mama. Dac? Aurora Ivanovna cu al ei farmec nu-mi g?sea loc în nesupusa crea?ie artistic?, nici Natalia Nicolaievna nu avea ?ans?. Pe lâng? lipsa de aptitudini, numitele materii creative nu m? interesau în absolut.


Anul Nou se întindea de la 31 decembrie pân? la 14 ianuarie. Faptul se datora unei recente r?zle?iri sociale, în special r?spândite în satele cu datini potente.
Func?ionarii ?i comuni?tii celebrau festivitatea dup? stilul nou, restul s?tenilor, fiind în marea majoritate, o s?rb?toreau dou? s?pt?mâni mai târziu, în ziua de sfântul Vasile.
”... iar pe la biblioteci – numai babe ?i mo?negi...” – suna o frântur? de h?itur? modern? pe scena clubului, la serbarea oficial?. De noile compozi?ii, dirijate contra vechiului calendar ortodox, se bucurau doar propriii autori ?i admiran?ii lor, c? la ?colari de-alde mine pe o ureche intrau ?i pe amândou? ie?eau.

Mama se ?inea de stilul vechi, pe cel nou nu-l respingea cu mare putere, iar de critica activi?tilor nu se deranja. Altceva o fr?mânta în acele zile de r?zle?ire: de ce eu nu ie?eam pe scen? cu o poizioar? sau o ur?tur?, hie m?car ?i nou?, a?a cum f?ceau al?i elevi de sama mea. Chiar eram eu mai prost ca dân?ii? – Nu pot spuni poizii, mam?, când m? sui pi scen? m? fâstâ?esc, li uit, zboar? din cap... – m? îndârjeam eu dup? serbare. – ?i vrei, s? m? fac di ru?ini?...
– O poizie ghini înv??at?, nu se uit? ni?iodat?. Ai terminat jium?tatea di an cu trii di trii, versuri nu ?tii... La ?i te-o mai l?udat înv???toarea? – Asta n-o în??leg, macar taie-m? bâc???li. – Dar c? m-am înv??at a citi, a num?ra p?n la un milion, adunarea, sc?derea... Aestea nu s? socot?... – S? pune ?i asta, brava, da tre s? ai noate bune la toati, ?i a vorghi în fa?a lumii s? ti înve?i, ca fratili mai mari, ca bunel-to Neculai... – Da el, umbla cu uratu, când era mititel? – Da cum! Umbla ?i când era mari. S? masca, lua t?lanca, buhaiu ?i s? du?ea, cu veri de-a lui, pi la neamuri... Da ur?turi di cari ?tia!..
– Eu, iaca... nu ?tiu ni?i una bun?. – Cum adica, nu ?tii? Da ”plugu?oru...” l-ai uitat? – Mam?, plugu?oru-i ca o poizie di clasa întâia. Eu vreu ur?tur? ca lumea. M?tali ?ii minti v-o una di la bunelu ? – Cum s? nu... Da mai ghini du-ti la tat-to Manole, el ?tie mai multe.
– M? duc, chiar acu! Oare-i acas?? – Asta nu ?i-oi spune-o. Poati s? hie la lucru. Da la ?i a?a mari grab?? P?n la anu nou mai ai dou? s?pt?mîni. – Vreu s-o înv?? mai r?pidi, s? am cînd o repeta, s? n-o uit.
– Asta da! Du-ti o leac? mai înspri sar?, atun?ia garantat dai di dânsu.
– M? duc acu, poate-l g?sesc, c? disar? la ru?i esti kino*(film) înteresant.
– Dac?-i a?a, du-ti. Cum îl g?s??ti, d?-i mult? s?n?tati din partea me!

Unchiul locuia cu familia la ?leah, pe locul de trai a bunicului Neculai. Lucra svar?cik (sudor) în colhoz. Avea cas? nou? p?trat?, cu verand?, înc?lzire în toate od?ile odat?, baie, ap? cald? ?i alte conforturi ale timpului, ce-l f?ceau ?tiut în sat ca adev?rat me?ter Manole, astfel numit de mama în curajurile ei festive.
Era om?nos, blajin, m?surat la vorb?, prietenos... Mai tare ca orice îi pl?cea muzica. Era acordeonist, ?i vocalist. Cânta la nun?i, cum?trii, petreceri... Cânta ?i acas?, mai ales la s?rb?tori – singur ?i acompaniat, cu ansambluri ?i f?r?, pentru muzic? fiind gata la fapte neordinare.
Dup? cum se vorbea între neamuri, în tinere?e avuse mo?ul o istorie demn? de ascultat.
Un nepot a lui de la Tartaul venise odat? în ospe?ie. Îl prinse în toane bune, pus pe veselie. Unchiul, cu un ulciora? de rozior pe mas?, înfoia acordeonul. Nepotul asculta, ochii de la clape nu ?i-i dezlipea. Mo?ul, asta a observat. A mai tras vreo trei cântece, apoi i-a ag??at b?iatului acordeonul pe umeri, f?r? s?-l întrebe de-i convenea sau ba.
Îngânând o oarecare melodie, unchiul ap?sa ?i pe clape, cu degetele nepotului. Asta procedur? s-a repetat, ?i nu în zadar.
Prinzând ceva din notele fredonate, b?iatul s-a apucat s? le a?tearn? pe claviatur?. Unchiul a f?cut ochii mari. Sim?ea el sufletul de muzicant z?când în nepot, dar nu se a?tepta s? ias? la lumin? a?a de repede. Din bucuria ce intrase într- însul, a turnat un p?h?ru? de vin, l-a ridicat în sus cu mândrie ?i l-a închinat dintr-o r?suflare, apoi a mai turnat oleac? ?i l-a servit pe ucenic.
Ca r?spuns la descoperire, teteica Manole s-a l?sat p?guba? de 200 de rubli?oare în favoarea nepotului – s?-?i procure acordeon, s?-?i dezvolte darul.
V?rul Ilii în scurt timp a apucat drumul cântului instrumental, rezonan?a c?ruia a lovit în întreaga familie.
Fra?ii mai mici, care mai mult care mai pu?in, to?i erau înzestra?i cu aptitudini muzicale. Cu anii, a?a de bine s-au lipit de arta sunetelor, c? s-au întrunit cu to?ii într-un taraf recunoscut în satele învecinate, iar ast?zi – renumit nu numai pe meleagurile b?trânului Bugeac, ci în întreaga Basarabie, ?i pe scenele României. Istoria muzicii moc?ne?ti înc? nu s-a sfâr?it, dar va trebui de întors la iarna clasei a doua.

În drum spre teteia Manole, m? rugam ?i la stâlpii de lumin? s?-l g?sesc cât de repede acas?. Aveam o mare obliga?ie, fa?? de mo?ii din vale.
O zi înainte de concertul cu bradul, ne în?elesem s? mergem împreun? cu h?itul, pe la înv???tori. Ini?iativa mi-a pl?cut ?i mie, ?i fratelui.
De la actul în cauz? se a?tepta chilipir: bumboani, piceni*(biscui?i), covrigi, covrigei... la care se plusau ?i bani. Care p??an(b?iat de cuvânt) avea duh s? refuze a?a ofert??..
O singur? întrebare m? deranja, pu?in: de ce mo?ilor le trebuiau cozi din urm?... la ce serveam noi? R?spunsul, tot de mine formulat, m? bucura. Ideea era c? noi, ?colari exemplari, bine v?zu?i în rândurile de c?rturari, f?ceam fa?? ?i tradi?iei, ?i companiei. Al?turi de noi, mai altfel s-ar fi uitat la mutrele lor tovar??ii profesori în seara de revelion.

Pe fratele mamei l-am prins în pragul u?ii, scuturându-?i om?tul de pe ciubote, c? taman venise de la lucru. Dintr-o r?suflare i-am raportat scopul vizitei, dându-i de în?eles c? aveam grab?.
El m-a ascultat, m-a primit în cas?, m-a întrebat de ?coal?, de via??, apoi m-a a?ezat cu dânsul la mas?, m-a ?i cinstit cu un gât de vin. Dup? mâncare, ne-am apucat de treab?.
Ur?tura mi-a scris-o frumos veri?oara Ani?oara, pe dou? pagini de caiet. Odat? pus ultimul punct, am luat ?idula, am împ?turit-o cu aten?ie ?i am ?ters-o acas?, c? tot atunci trebuia ?i înv??at?.

V?zându-m? în ograd?, am intrat direct în casa mare. Fratele, cu înc? cineva, se uita la televizor. M-am înfundat în camera de la deal ?i m-am apucat de tocit scriptura. Nici n-am observat când a intrat mama. – Iaca undi sa afl? b?ietu nostru, da eu m? gândeam: oari nu l-ar hi înghi??t v-on lup pi drum. Îi fudul, ari odaia lui, pi la noi nu mai tre?i... Îmi pare bine, numa c? nu în??leg... Di ?i nu te-ai disc?l?at, boiere? – Ai?i îi frig, mam?, ni?i afar? nu-i glod, ?iobotili-s curati... – i-am r?spuns eu, atunci v?zându-m? înc?l?at, ?i cu paltonul înc? pe mine.
– N-ari importan??, glod, om?t... Ia uiti ?i ?oli?oari curati v-am pus pi jios... A?a, timp di o s?pt?mân? li fa?i?i negre, ni?i p?n la cr??iun n-ajiung curati
– Da teteia?.. Tre?i cu ?iobotoai?ili pin toat? casa... las? numa glod.
– Lui îi dau crezari: lucreaz?, tractoru-l a?tept? la poart?, n-ari când s? înv?rteasc? ogheli... Voi, mari grab? n-ave?i, ?i v? înc?l?a?i mai u?or ca dânsu. Da ?i toloc?ne?ti ai?i, c? ti auzi tucma di afar?? – Înv??, ur?tura! – Iat? cari-i treaba. Însamn? c? l-ai g?sît pi tat-to Manole. I-a spune-o, s-o aud ?i eu. s? v?d dac?-i a?eia, di dimult.
–Aho-ho, copii ?i fra?i, sta?i pu?in ?i nu mâna?i, lâng? boi v-al?tura?i ?i cuvântu-mi asculta?i: Într-o joie diminea??, badea Vasile s-a sculat, pe ochi negri s-a sp?lat, l-a icoan? s-a închinat, biciul din cui a luat, boii mari a înjugat... ?i la lunc? a plecat, plugu-n brazd? l-a b?gat, de arat s-a apucat. Lunca mare frunz? n-are, lunca mic? - frunza-i pic?, sai voinice ?i-o ridic? c-o bucat-de m?m?lig?... Face-?i roata m?i fl?c?i, da-?i din bici, din zurg?l?i, ?i striga?i odat? – H?i, s? se aud? peste v?i... Buna sara la ferestre, la copii ?i la neveste, buna sara la obloane, la boieri ?i la cucoane... – Brava! Îi tot a?eia... cam lungu?oar?. Ai s? reu???ti s-o înve?i toat??
– P?n disar?-i gata! – Ai v?zut?!.. Da o poizioar? acolo... s-o înve?i ?i s-o spui la o s?rb?toari, nu ti du?i capu... Iaca ai?i se pare c? te-am prins. Clar lucru, ur?tura d? câ?lig, da poizia... Nu vrei tu, nu c? n-o po?i înv??a – a zis mama ?i a deschis u?a la dulapul de haine, unde mereu ascundea secrete ?tiute. – Ia vezi, o clip?, ?i arat? la tilivizor... ?-apoi vin? s? spui. Vreu ?i eu concert la români, la ru?i...
– Acu arat? balet, am în?tiin?at-o eu, întorcându-m? din alt? odaie.
– A hi el bun ?i baletu, numa nu pintru mini... M? duc, ti las s? înve?i ur?tura, c? tari-i frumoas?. T?man ai s? ni urezi la anu nou, a nostru.


În data de 31 decembrie, fiind deja în vacan??, pân? la amiaz? mare lucru n-am f?cut, doar am repetat ur?tura înv??at?. Pe la chindii st?team cu ochii pe soare ?i eu, ?i fratele, s?-l vedem dus odat?, c? ne a?tepta noaptea. Mama ne-a observat. – ?i v? tot sticlesc ochii înspri ?u?au?? Nu cumva ave?i di gând s? v? da?i drumu divali? – S-a interesat ea, ?intind mai mult în mine. – Nu v? împing? p?catu s? v? porni?i cu ?erutu pi la înv???tori, s? m? râd? pi urm? lumea în sat. Bodaprosti lu Dumnez?u, anu ista p?mântu o f?cut di toati – mîncari avem... di foami nu murim. – Cum s? nu-l urez pe primul meu înv???tor?.. A s? superi – a r?spuns fratele, încercând s? întoarc? roata situa?iei în a noastr? favoare.
– Precis c? v? a?teapt? mo?ii divali... Iaca di undi sâ trage doru di ur?tur? la Ego, ?i eu, proasta, m-am l?sat am?jit? ca o ?col?ri??. Da tu, cari ar trebui s? hii mai r?spunz?tor, ca mai mari, nu e?ti mai di treab?. ?i s? mai gr?im!.. Numadicât înv???toru ti a?tiapt?, anumi pi tini, din to?i trecu?ii pin crieru lui. La cât? copchil?raie -i în satu ista, tre s? cumperi o ma?in? di bumboani... L?sa?i omu-n pa?i, c? ari familia ?i trebuin?îli lui! S? n-ave?i ?i-i c?uta pi la poart?, m-a?i în??les?!.. (R?spuns n-a urmat) Eu n-am di gînd s? fug din urma voastr?. Dac? nu m? asculta?i, a s? v? dau pe mîna st?pânului. Da ?i s?-l a?tept eu pi dînsu, acu? pun mâna pi o j?rghie ?i v? dau eu vou? pomeni. Îa pune?i m?na pi cîrpe ?i sp?la?i veranda. Hai, chiar acu! N-a?tepta?i s? v? mai spun odat?! Lun? o vreu!!!
– Da-i curat?, de-o s?pt?mân? nu-i glod afar?... – A?a sâ pari di sus, da ia apleac?-te, de trage o dat? cu degetu pi podea. Ai s? vezi, cât colb ari scândura pi dânsa. Trebuie strânse ?oalili, duse în gr?din?, t?v?liti ghini în om?t curat, scuturate, pi sârm? în?irati ?i l?sati la jer pi noapti. Pi urm? v? întoar?i?i în virand?, m?tura?i în?eti?or, s? nu ridica?i colbu pi perdeli... Mai diparti ?ti?i ?i ave?i di f?cut, numa c? di data asta vreu s? tre?i?i cu sp?l?toriu di dou? ori, tot di dou? ori s? schimba?i apa din c?ldari, s? nu fa?i?i lucru di mîntuial?.
– Pi urm?, ai s? ni la?i cu uratu? – am întrebat cu fratele într-un glas.
– Dac? a s? fa?i?i lucru ghini ?i r?pidi, poati c? am s? v? dau voie, numa la primu înv???tor ?i la înv???toarea lu Ego, c? tot acolo tr?ie?te.
Bucuro?i de r?spuns, ne-am pus pe treab?. Mama s-a dus în cuhne, ?i bine a f?cut. Apucam ?oalele din fug? ?i, f?r? s? le mai strângem ca lumea, le c?ram în gr?din?. Târâindu-le cu capetele pe unde se nimerea, le aruncam în om?t ?i le luam la b?tut cu ciubotele, ca la vatra jocului... Lucr?rile din verand? au fost înc? mai spornice. Podeaua n-am mai alintat-o cu m?tura, am dat deodat? cu c?rpa ud?... – timpul ap?sa. Afar? lumina d?dea în amurgite. Dac? ne potriveam la instruc?iile mamei, terminam pe la opt noaptea, or? proast? pentru ale noastre planuri.

Sp?latul podelelor s-a efectuat operativ. În activitatea dat? eram bine organiza?i, fapt datorat diviziunii juste a muncii pe acel t?râm de activitate. Cu alte cuvinte, înc? în iarna precedent?, intr-un acord special veranda fusese împ?r?it? în dou? sectoare: cel de la vale, considerat mai greu de sp?lat, cu o treime din suprafa?a total?, ?i cel de la deal, mai u?or de sp?lat, de trei ori mai mare ca metraj. Hotar servea o fâ?ie de beton lat? de o ?chioap?, ce mereu r?mânea nesp?lat?. Cur??enia se f?cea cam odat? la s?pt?mân?, ?i de dou? ori pe timp de glod, de fiecare dat? schimbând sectorul.
Diviziunea muncii se aplica ?i pe alte fronturi. Împ?r?ite erau ograda, gr?dina în timpul de s?pat, hr?nitul ?i ad?patul vitelor, sacii de ridicat în poduri, gr?mezile de gunoaie înc?rcate în remorci... împ?r?it era tot de ce ne atingeam, ca steagul p?cii s? fâlfâie deasupra propriilor noastre drept??i.
Terminând treaba înaintea mea, fratele a ?parlit-o divali f?r? s?-i spun? mamei la revedere. Bine a f?cut, la decizia ei neclar? ne puteam a?tepta la orice schimbare. La un sfert de or? eu am procedat la fel. Mi-a mers. Dovedisem s? închid poarta pe din afar?, taman când mama ie?ise din cuhne. M-am aplecat ?i am rupt-o de fug?, la vale.

La bunica, totul mergea dup? plan. Colea cu Ukil deja plecaser? la del?* (treab?), ca echipa num?rul unu. Nu puteam merge cu haita, ci grupa?i câte doi, distan?a?i în metri ?i timp. A?a cerea tactica, tocmit? de propriii unche?i.
?a?a Finica ?i m?mu?a erau acas?, torceau lân?. Cât companionul alerga tot ocolul dup? berbec (s?-i scoat? clopotul din zgard?), eu le-am recitat parte din a mea strig?tur?. Le-a pl?cut. Ca r?splat?, ?a?a Finica mi-a umplut un buzunar cu s?mân?? de bostan, m-a l?udat ?i m-a rugat s? vin neap?rat cu uratu la sfântul Vasile. A trebuit s?-i promit, altfel nu sc?pam din cas?. Cum a ap?rut Deadea cu t?lanca, am ?i plecat.

Prima intrare s-a realizat la o profesoare de clase primare, cu gospod?ria situat? pe muchia ?leahului, nu departe de ?osea. Dumneaei ne-a dat bumboane, biscui?i ?i ceva bani.
Ie?ind la drum, unchiul m-a sf?tuit s?-i dau câ?tigu la p?strare. Îndat? m-am pus de acord, chiar m-am ?i bucurat, c? în luna ceia pierdusem din buzunar zece copeici, b?tute.
Conform traseului, mai departe venea o cas? de pedagogi, unde locuia ?i prima mea înv???toare. Punctul dat s-a dovedit tare întrebat. La poart? f?ceau coad? pu?tani de urat ?i fete de colindat. Unchiul n-a mai ocupat rând, doar s-a dat mai aproape de intrare, tr?gându-m? ?i pe mine, s? p?trundem pe distinsul teritoriu înaintea altora.

Dinspre ograda cu pricina se auzea zâng?nit cu glas de ur?tor, parc? ceva cunoscut. Când vocea s-a oprit, unchiul a zis: ” C?rarea-i lung?, hai!” Pe la mijlocul potecii am dat nas în nas cu ai no?tri. P?reau mul??mi?i. N-am stat la vorb?, ne-am desp?r?it îndat?, c? situa?ia cerea grab?. Afar? se întunecase demult... Func?ionarii n-aveau n?ravu s? ?in? por?ile descuiate toat? noaptea. În pragul gospod?riei, ne-am dat la prima fereastr?. ”Ai?i uri numa tu, c? am un nod în gât” a spus tovar??ul de grup?, ap?sându-?i c?ciula pe frunte, ridicând ?i gulerul la palton. La prima b?taie de t?lanc?, m-am apucat de urat cu glas vioi ?i r?spicat, ca pentru prima drag? înv???toare.
Din?untrul verandei, la geamul de jos s-au ivit ochi mari ?i fe?i?oare. Tot atunci s-a deschis u?a. În prag s-a ar?tat Aurora Ivanovna. S? m? fi recunoscut oare dup? glas, sau poate sunetul de clopot a atras-o afar??... În tot cazul, ie?irea ei nu mi-a priit: m-am încâlcit, m-am fâstâcit ?i m-am oprit, înn?bu?it ca un motor r?mas f?r? benzin?.
Noroc c? prinsei repede curaj ?? termin ur?tura, de altfel muream de ru?ine, mai ales c? una din feti?e înv??a în clas? cu mine, într-o banc?. Înv???toarea nu s-a urnit din u??. Îndreptat? cu privirea numai la mine, m-a ascultat pân?-n ultimul cuvânt. ” Bravo, Ego! Frumoas? recitare!” – a exclamat ea cu suflet, apoi a scos darurile dintr-un co?ule?. Ne-am ales cu caramele, ciocolate, covrigei, mere, copturi. Am primit ?i bani buni. În drum, chiar lâng? poarta pedagogilor, ne-am dat într-o parte ?i ne-am oprit. Trebuia s? a?tept?m câteva minute, s? ne mai distan??m de prima noastr? grup?. B?ie?ii ?i fetele în a?teptare au atacat teritoriul, to?i odat?. S-au întors repede, nici nu-i auzisem urând. Urm?rind dup? îndep?rtarea gloatei,
Deadea a întors paltonul pe dos, a dat urechile la c?ciul? în jos, le-a legat sub barb?, apoi s-a înf??urat cu fularul în jurul gâtului. ”A?teapt? ai?i, acu? vin” – a ordonat el, rupând-o din loc.
La câteva minute, dinspre veranda urat? s-a auzit zvon de t?lanc?. ”Le-am tras ?i eu o h?itur?... ca pintru prima ?i ultima directoare, c? nu ?tiu dac? mai ajiunjim noi azi în fundu Butu?enilor” – a comentat Deadea la întoarcere. Fintul mi-a pl?cut, m-a? mai fi dus ?i eu, dar era prima înv???toare, m? cuno?tea dup? respira?ie, nu c? s? mai deschid gura. Tot atunci am plecat mai departe, ne mai r?mase de urat o gr?mazea înv???tori, agronomii, contabilii, pre?edin?ii, inginerul, doctorul... Prin ogr?zile cu lumina?ie slab? unchiul se masca ?i mai trecea odat?. Am dovedit peste tot. N-am ajuns la M?cre?ti, Rotundu, nici pe Rusca, c? în acele mahale por?ile erau închise.
Dup? ?leah ne-am îndreptat spre cas?. La col? la ?ic?u companionul mi-a înmânat partea de bani ?i s-a dus în vale, iar eu am luat-o la dreapta.
De pe urma uratului m-am ales cu un pumn de copeici (toate galbene) ?i o tr?istu?? de bun?t??uri, pe jum?tate golit?. Fratele nu s-a l?sat b?tut, ba ma întrecut, la finan?e. Printre gologanii aurii i s-au nimerit ?i albi-argintii.


Anul Nou pe nou l-am serbat cu televizorul. Casa p?rea întoars? cu fundu-n sus, mama o g?tea de cr?ciun. Era toat? în treab?, dar mai arunca ?i ea ochii la ecran. Când auzea de Irina Loghin, l?sa tot calabalâcul din od?i ?i alerga s? o vad?. Concerte frumoase d?deau toate capitalele. Ne alintam în baluri, filme, spectacole ?i amuzante distrac?ii. Ne aflam în vacan?a de iarn?. F?r? îndoial?, asta nu însemna c? aveam dreptul s? st?m numai trânti?i în pat, cu ochii în pove?ti ?i picioarele zg?ib?rate pe sob?. Vaca ?i oile r?mâneau în r?spunderea noastr?.
Dimine?ile pe întuneric, când înc? se încle?tau din?ii de ger, tata nu ne mai stârnea de sub iorgane, le d?dea el de mâncare ?i pleca la lucru. În restul zilei, la timpul cuvenit se cereau hr?nite ?i ad?pate de noi. Vacii mai trebuia de-i înl?turat ?i baliga de sub coad?. Pe afar? mai aveam ?i alte obliga?ii: de adus ap? de la fântân?, de t?iat lemne; de cur??it om?tul în jurul caselor, dup? viscol de-l scos din ?oproane, din poduri...

Dup? regula bisericeasc?, s?rb?torile de iarn? începeau cu ?apte ianuarie. La vremea ceia gojinea?a se cuno?tea populat? de doi godaci, dintre care unul mai mare. Celui mai mic îi era dat s? tr?iasc? pân? la Pa?te, pe când altuia îi r?mâneau ceasuri num?rate.
Cu dou? zile înainte de cr?ciun, tata a procedat ca tot omul gospodar. Din draga diminea?? a ascu?it cu?itele, a umplut cu benzin? lampa de gaz, a controlat-o , apoi a slobozit porcul în gr?din?. În timp ce se preg?tea locul de t?iere, fratele a fost trimis s? cheme un vecin a nostru priceput la omoruri de animale.
Teteia, cu toat? dure?a lui, nu era în stare s? îndeplineasc? asemenea func?ii. La un pa?te, porcul înjunghiat de dânsul alergase toat? ograd? cu cu?itu-n pept... Din n?scare avea mare mil? de or?t?nii, nu i se d?dea mâna s? mântuie de zile o g?in? b?trân?, nu c? o vietate mai mare. Asta treab? în gospod?rie, de regul?, o realiza mama. În caz de mare urgen??, era în stare s? ia coasa, s? reteze gâtul la un vi?el mare, numai nu la porc, sacrificarea c?ruia cerea putere de b?rbat, mânuire de cu?it ?i sânge rece.

Odat? intrat pe poart?, vecinul a f?cut cuno?tin?? cu viitoarea jertf?.
– Îi frumos – a apreciat el cu vederea. –Ari cam la 130 di kili. Ai s? sco?i ?i sl?nin?, ?i carni bun?. Hai s?-l d?m jios, azi tre s? ajiung ?i la lucru.
– ?ini-i cu t?ieganu*(iataganul), a?eala comand? – a spus tata, punându-i în mân? un cu?itoi cât juma de sabie. – Aista-i pintru ur?i, las?-l la h?cuit, am eu unu mai potrivit.
– L-am luat di la un cum?tru, cu gându s? nu chinui animalu.
– Di asta nu-?i bati capu... Pân?-?i gust jinu, b?ie?ii s?-l osteneasc?.
La spusele vecinului, ne-am apucat de fug?rit porcul prin toat? gr?dina, speriindu-l cu vergi de hripc?. – Gata, adu?e?i-l în ograd?, a strigat tata cam la un sfert de or?.

Porcul nu se d?dea mânat, a luat-o la goan? spre cap?tul viei, parc? ?tia sau sim?ea ce-l a?tepta. Noi îl goneam la vale, el se tr?gea la deal. Ne-au ajutat mai marii, altfel nu-l mai scoteam din gr?din?. În ograd?, sl?bit de puteri, a fost prins de labe, doborât la pâmînt ?i culcat pe spinare. Tata, ap?sându-l cu un genunchi pe burt?, i-a împreunat copitele din urm? ?i le-a strâns cu amândou? mâinile. O lab? dinainte o ?ineam eu cu fratele. Executantul ?i-a f?cut treaba.Tata nu se uita la animal, ?inea capul întors într-o parte, s? nu-l distrag? de la moarte. F?r? s? vreau, i-am observat pe obraz o lacrim?. M-a apucat plânsul ?i am fugit în gr?din?, s? nu m? vad? nimenia. Când m-am întors, porcul nu se mai mi?ca. Uitând de scârb?, am plecat cu fratele dup? paie. Vecinul a scos cu?itul din animal, în loc b?gînd un cioc?l?u, ?i-a sp?lat mâinile, a închinat un pahar de vin ?i a plecat.
L?sând porcul pe spinare, tata l-a învelit cu paie ?i a dat foc. Dup? ardere a pus al?turi scânduri late ?i l-a întors pe burt?, sprijinit pe labele desf?cute în p?r?i. Noi ?ineam, tr?geam, împingeam... paie mai aduceam. L-am mai învelit odat?, s?-i pârlim ?i spatele, în timp ce teteia înfierbânta lampa de gaz. Coacerea pielii cerea timp, pricepere ?i r?bdare - ast? opera?iune o f?cea numai el.
Între timp noi aduceam de la fântân? ap? mult? (de fiert la plit?), apoi ne învârteam f?r? treab? în jurul animalului sacrificat, periodic cur??ind arsurile.
Tot uitându-m? la cioricul dat în culoare, m? cam rodea la stomac. Tata nu m? în?elegea, el vroia sl?nin? calitativ? (care mie mi se oprea în gât var? ?i iarn?). La c?rn?raia din mijlocul ogr?zii... tr?geam foame. Mâncare în cas? nu lipsea...
Cine se mai uita la oala cu fasole în ziua de t?iere? Carnivorii, care pe-afar?, care în cas?, pe paturi ?i pe la geamuri z?d?râ?i de mirosuri, înghi?eau cu r?bdare noduri de a?teptare.

Pe la chindii, aparatul de gaz ?i-a terminat misiunea. Godacul nostru, aproape de nerecunoscut, st?tea în patru labe în?epenit, de focuri înnegrit. Tata a luat o c?ldare de ap? cald? ?i i-a aruncat-o deasupra pe toat? lungimea, apoi s-a apucat de-i cur??it pielea. Noi am procedat la fel.
Straturile de arsuri r?zmuiate în apa fierbinte se lipeau de lama cu?itelor, l?sând în urm? fâ?ii late de cioric curat, rumenit în punctul lui. Odat? roase ?i sp?late p?r?ile accesibile, am pus alte scânduri al?turi ?i am întors porcul invers.
Când a fost cur??it? burta ?i interiorul picioarelor, am sp?lat scândurile goale ?i l-am mutat la locul vechi, în pozi?ia ini?ial?. Pân? tata î?i potolea setea cu un pahar de vin, mama a adus un ?ol ?i l-a a?ternut pe spatele animalului. Tot atunci s-a ivit ?i restul familiei. ”Hai! Sui?i-v? c?lare, s? ave?i carne p?n în postu mari”, a strigat ea în toat? ograda ?i a intrat în cuhne.
Fratele nu s-a aruncat s? încalece, leatul nu-i mai permitea. M-am suit eu, dup? mine – Clemen?a, Andru?a, apoi Costa.
Când a ie?it mama cu Luminen?a înfofolit? în iorg?na?ul ei, loc nu mai era. ”D?-o la mini”, am strigat eu de pe pozi?ia de frunte. Mama a scos-o din iorgan ?i mi-a înmânat-o repede, s? nu zboare porcul f?r? mezin?. Feti?a nu era dezbr?cat?, avea pe dânsa rochi?? lung?, col?uni de lân?... Am vrut s? o ?in în bra?e, ea – nu. S-a sc?p?tat din mâinile mele, s-a întins cât a putut, a înc?lecat pe ceafa porcului ?i a trântit cu pumnii în frunte. Dând de o ureche coapt?, a în?f?cat-o cu amândou? mâinele, s-a aplecat, i-a mu?cat vârful, apoi s-a apucat de mestecat.
– E fata-n cas?, s? nu ti les? f?r? r??ituri – a spus teteia râzând.
– E ca e, i?tialal?i m? îngrijoreaz?. Porcu di anu trecut coad? n-o avut, ni?i dou? urechi... ?ioricu di la coasti din prima zi o cherut...
– Da ?i s? fac? – Porcu-i a lor... Noi nu tot a?a am fost?
– Voi – da, noi– nu. Mai strune?ti-i ?i tu o leac?, nu-i l?sa chiar di capu lor, s? nu li s? aple?i di la ?ioricu cald.
– Anumi a?a-i bun, dac? s? r??e?ti, nu mai este a?eala. S? nu jupoaie di pi schinari, mai diparti... cum s-a nimeri.
Dup? partea festiv?, mama a luat ?olul, fata (care nu se d?dea rupt?) ?i a intrat în cuhne s?-?i caute de treab?. Ceilal?i, îmbr?ca?i ca de sanie, au r?mas ca martori interesa?i în finalul opera?iei. Tata a t?iat din coada coapt? ?i a oferit, de poft?, apoi a însemnat ceafa porcului cu o cruce adânc? ?i s-a apucat de cen?tiut. Mai întâi a f?cut trei t?ieturi de-a lungul spin?rii, (distan?ate de o ?chioap? a lui), apoi a separat sl?nina de carne. A noastr? misiune era s? c?ram în beci buc??ile t?iate.
– Asta treab? am terminat-o, a zis tata, desp?r?ind de pe spatele porcului ultima bucat? de sl?nin?. – De-acu încolo putem umbla ?i la ?ioric. Acu v? dau... mai întâi Ukil s? toarni un p?har di jin, s? nu mai sp?l eu mâinile di unsoari.
Dup? ce fratele ?i-a f?cut datoria, tata a g?sit într-o coast? un loc cr?pat de arsur?, a desprins buc??i de cioric ?i le-a pus pe scândura goal?, s? hie de gustare. Eu am dat de o sp?rtur? în alt? coast? ?i am jupuiat acolo o buc??? bun?. Tata a observat. N-a zis nimic, în a?a fapte el era omul nostru. Am mai tras câteva ??nd?ri ?i le-am pus la hurt?.
– Presura?i sari di-ajiuns. Dac? mai vre?i, servi?î-v? sînguri, eu am di lucru, acu? vine întunec?... Mai departe au fost sco?i mu?chii de pe spate ?i imediat du?i în cuhne. Apoi a urmat spintecatu, scoaterea m?runtaielor, t?iatu coastelor...
Tata sfârteca, noi c?ram. Capul, r?mas la urm?, l-am dus în beci eu. Acolo ?i i-am mu?cat un vârf de ureche mai mult din poft?, c? fl?mând tare nu mai eram, cioricul salvase situa?ia.

Odat? terminat? t?ierea, am intrat în cuhne, afar? se f?cuse frig, întuneric. În odaia mare ne a?tepta masa, înc? goal?. ”Acu? mâncarea-i gata. Adu?i-?i mur?turi ?i hin”– a rugat mama, treb?luind deasupra plitei. M-am dus eu, fratele r?mase pe afar? (îl ajunse rândul s? dea fân la animale).
V?zându-m? în beci, am scos capacul de pe o balerc? golit? pe jum?tate, am pus mâna pe un ciorpac ?i l-am b?gat pân? la fund, s? dau de patlagele mai rozii. Am învârfonat un castronel cu gogonele, apoi am trecut la butoaie. N-am scos pe chi?c?, m-am aplecat ?i am zmuls cepul din loc. O vâna rubinie a ?â?nit din doag?, ridicând spre gura ulciorului spuma ro?ietic? în dou? cu purici .
În cas? era vânzoleal? mare.
Pe mas?, lâng? ciaunul cu friptur? aburea m?m?liga r?sturnat?, cu furculi?e ?i farfurele înconjurat?. Mezina b?tea cu palmele în perete, fra?ii mai mici se împungeau cu coturile-n coaste, c?utând s? ocupe locuri mai aproape de carne, pe când sora lor mai mare deja rupea cu din?ii dintr-o bucat? de macr? ferbinte. ”Brava, b?ietu” – m-a luat în sam? mama, v?zându-m? cu mâinile ocupate. – ” Hai ti rog, mai d?-?i drumu odat? pi sc?ri ?i ad? un calup de brânz?, s? hie la m?m?lig?...” M-am dus, nu-mi vroiam sup?rare înainte de a m? a?eza la copioasa mas? ce anun?a îmbel?ugatul început de s?rb?tori.

În ajunul de cr?ciun, remarcabil prin preg?tiri de bucate, mama nu-?i vedea capul de treburi: Avea de copt colacii ?i de fert r?citurile, f?r? de care s?rb?toarea era de neînchipuit, mai vroia s? fac? ?i m?iurele – o mâncare rar? delicioas?, dup? care ne perdeam min?ile. V?zând-o alergând încruntat?, ne-am oferit cu fratele s? o ajut?m, c? în ziua ceia nu prea aveam treab? pe-afar?.
– Acu v? g?s??ti mama di lucru, la amîndoi odat?. ?i s-ar întîmpla, dac? a?i faci voi ni?ti m?iureli?
– Facim, numa s? ni ar??i cum.
– Numadicît mama v-arat?. Totu-i hiert, numa trebui di h?cuit m?run??l. Lucru-i cam chiomp?nos, da voi – în?eti?or, numa ave?i grij? s? nu v? t?ie?i la dejiti...
Odat? preg?tit terenul, mama a pus pe mas? oala plin? cu m?runtaie , a scos o bucat? de ficat fert ?i l-a t?iat buc??ele, ar?tându-ne ce aveam de f?cut cu restul: alte buc??i de ficat, inim?, rinichi, sânge închegat ... R?ma?i singuri, am ciopâr?it m?rutaiele conform regulei, mai mult sau mai pu?in.
Fratele, ca totdeauna a fost mai harnic, ?i-a terminat partea ?i a plecat la televizor. Eu am r?mas, m? interesa finisarea.
Mama a pus tot materialul m?run?it într-un lighena?, l-a presurat cu sare, piper negru, l-a mestecat, apoi o parte a pus-o într-o oli??. Observându-m? concentrat, m-a în?eles.
– Î?i pla?i s? ti ui?i cum s? prig?te?ti mâncarea, brava! Pi linia asta, vre ji?a di divali sau nu, te-ai aruncat în Mocani. Pi bunel-to Neculai, în ajiunuri di s?rb?tori numa pi lâng? m?mus-ta M?randa-l videam. Acu t?ia, acu h?cuia... herbea ?i r??ituri dac? trebuia. El s?ra sl?nina, o chip?ra, o usturoia... tari bun? o f?cea. Da c?rna?uri di cari prig?tea, afum?turi...
– Asta lu teteia Manole tot îi pla?i. L-am v?zut odat? cu pestelca dinainti, ?i o basc? alb? pus? pe-o urechi.
– ?i b?i?a Loghin la fel era. Poati ai s? li samini ?i tu lor.., fimeili-s tari mul??miti, când sâmt ajiutoriu b?rba?ilor. Ia d? s? învârtesc eu ni?ti m?iureli acu, s? vezi numa cât di u?or s? fac: Por?ia asta r?mâne pi la anu nou, du-o în virand? la frig. Numadicât puni o chiatr? l?t?u?? pi c?pac, s? nu-l r?stoarni motanu cu laba. Pi urm? sloboadi-ti în chivni??. Di acolo ad? prapuru, patru ou?, dou?-trii c?p??îni di usturoi... Ai adus, brava! P?n eu pun r??iturili la foc, tu cur??? usturoiu ?i taie-l m?ru??l - m?run??l... Acu stric?m dou? ou?, presur?m usturoiu ?i amestic?m. Mai diparti t?iem prapuru în por?ii p?trati, nu mari. Întindim ghini prapuru, punim în mijloc dou?-trii linguri învîrfonati di m?runtaie, li învîrtim strîns. M?iurica gata la videri sam?n? cu o catlet?*, numa c?-i înv?lit? cu prapur ?i ari alt gust.
– Îs buni tari, eu di cr??iun alt?eva nu vrau.
– Cum adica, s? mînc?m numa asta? - Nu-u! Mama v? fa?i înc? ?î r??itureli, ?i salcison...
– Da la anu nou?..
– Pi la sfântu Vasâli a s? v? fac c?lba?, carni cu c?rtoafi la cuptiori, a s? v? mai pr?jesc ?i m?iureli. – C?lba?u, cu orez?..
– A s? umplu ?i cu bulgur, ?i cu orez, s? v? intru-n voie la to?i. A s? avem bucati di-ajiuns, numa s? him s?n?to?i s? li mânc?m în?eti?or, s? nu ni s? fac? r?u la stomag.

Mesele ?i ospe?iile de cr?ciun au durat trei zile. Într-o noapte i-a tras o ninsoare bun?. Deasupra om?tului vechi s-a mai a?ezat un strat de o ?cioap?. Ne ?ineam de halc? ziua întreag?, intram pe poart? numai când ne apuca foamea.
Drumul de la Vasile Negru era plin cu b?ie?i, ?i nu numai. Neveste tinere, b?rba?i ame?i?i de pl?cerea s?rb?torii se b?teau cu om?t, î-?i f?ceau v?nt ?i se aruncau cu vitez? pe drumul lunecos. Noi aveam o sanie de fer sudat? de unchiul Manole. Când o înc?lecam trei-patru in?i lâng? poart? la ?ic?u, zburând la vale ca vântul, ne opream în malul râpii de la bunica. Acolo coboram, urcam dealul cu sania tras? de sfoar?, ?i iar zburam...


Dup? cr?ciun, cu dou? zile înainte de al nostru an nou, a început al doilea semestru. M? duceam la ?coal? numai de obligat. Lec?iile erau un chin, Înv???toarea n-o auzeam, n-o vedeam. M? gândeam la tot felul de pove?ti ?i istorii din afara clasei, numai s? nu iau în sam? timpul, parc? oprit. Se apropia sara sfântului Vasile. În iarna ceia, eu cu fratele eram porni?i tare pe urat, ne a?tepta satul plin de neamuri. Ne lipsea t?lanc?. Ne-am apucat de o c?utat, a?a instrument în zilele cele era tare întrebat. Tata s-a obligat s? ne aduc? un clopo?el. L?sându-ne în baza lui, ne-am lini?tit.

Ziua de 13 ianuarie a fost lung? de tot. Pe la repausuri în coridorul ?colii se auzea c? în seara ceia fl?c?i uni?i în drujine*(echipe), se angajau s? prind? ur?torii, s?-i închid? la selsovet... s? dea foc la capre... Pe mine altceva m? deranja: Pe amurgite r?bdarea nu m? mai ?inea, m? apuca damblaua de ciud? c? înc? mai st?team în banc?. Ca înadins, în ziua ceia aveam patru lec?ii. Ultima era adunarea de clas?. Cui îi trebuia..?

Acas? am ajuns pe întuneric. Fratele m? a?tepta ?i pe mine, dar mai mult pe tata cu clopo?elul. Prin m?hale sunau zurg?l?ii, noi st?team la mas?, f?r? apetit, cu ochii la drum... Venit de la ?coal?, nici nu m-am desc?l?at, ca la pornire s? nu mai perd timp înc? ?i la învârtit oghele. De altfel, nici nu era nevoie de desc?l?at la fiecare pas, in om?tul de afar? nu se z?rea boaghe de glod. Iarna era în plina-i frumuse?e. Tata în sfâr?it a întrat pe poart?, numai c? uitase clopo?elul în tractorul l?sat la brigad?. Bucuria a dat în scârb?. Ukil ca Ukil, eu am fost care a f?cut mutra acr?. – Ziderea mami lui di clopo??l..! Ei cum l-am uitat eu? Toat? zâua l-am purtat în buzunar la cufaic?... Acu înspri sar? l-am scos, numa pi o minut?... ?tiu ?i undi l-am slobozît din mîn?...
– De-acu, las?-l cu Dumnez?u – încerc? mama s?-l ogoaie.
– Nu te-ai mai porni s? râdi?i dealu în a?a sar?, pintru un clopo??l... A ura ?tiu b?ie?ii, mari hodorojeal? nu li trebuie. F?-li ?i tu o leg?turic? di ?eri mai m?run??li, s? aiv? oleac? di sunet ?i s? ias? odat? pi poart?, c? stau amîndoi ca pi chiroani. La neamurili cari avem, p?n la valaret acas? nu-i videm.
Am ie?it cu o leg?tur? de chei vechi de l?c??i. Nu sunau ele cum eu m? a?teptam, dar n- aveam timp de mofturi. La ora ceia satul huia de glasuri, clopo?ei sun?tori ?i sub?irele migete de buh?ie?i.

Prima ur?tur? am f?cut-o la ?a?a Zoia, a doua – la ?a?a Maria, a treia – la bunica.
?a?a Finica, cu fruntea în poduri ?i obrajii în total? surâdere, ne-a b?gat în cas?, ne-a dat la fiecare în m?n? 20 de copeici, câte un col?cel, ne-a chemat ?i la mas?. A desf?cut batista ?i m?mu?a, s? scoat? albe...
Apoi l-am urat pe badea Gheorghe, care tr?ia cu nevast?-sa mai la vale. Tot cu albe ne-a bucurat ?i el. De la el am apucat-o spre ?leah, s? ajungem la unchiul Manole, nanu Yrelav, badea Vitea, badea Vasile... În drum spre dân?ii mai intram ?i în alte ogr?zi.
Uram neamuri mai îndep?rtate, mahalagii, cum?tri, prieteni de-a tatii... Eram dispu?i s? uram tot s?teanul cu porti?a deschis? ?i câinele legat în dosul casei, dar torbele cu colaci ne îndoiau. Le-am dus acas? ?i – hai, iar... Am învârtit mai mult ?leahul ?i Rusca, anul cela alte mahale nu intrau în plan.

Aproape de miezul nop?ii, uratul nostru s-a terminat. Rup?i de oboseal?, ne-am întors acas?. Am num?rat banii, ?i tot atunci i-am împ?r?it, fr??e?te. Ne-a revenit la fiecare câte dou? ruble ?i ceva. Cu a?a parale un b?iat strâng?tor era bogat pân? la pa?ti. Nu ne-am culcat, am mai stat, s? ascult?m ur?turi de b?rba?i masca?i, cu t?l?nci mari ?i vuiete lungi de buhai, s? vedem tot felul de minun??ii.
Capre împopo?onate cu hârtii colorate cusute în rânduri, cu coarne-n panglici aurii , intrau ?i pe la noi. Cu boturile lor ascu?ite, me?terite din lemn de nuc înnegrit în arsura focului, l?cuit la str?lucire, se ar?tau frumoase, mândre, mofturoase. De la poart? pân? la u?? f?ceau numai ?otii ?i figuri, apoi se opreau în prag ?i nu se urneau din loc, pân? nu ie?ea st?pânul s? le pofteasc? în?untru. Fiecare capr? avea muzicant ?i cioban, care ducea ?i sacul cu colaci.
Veselia mare era când se nimereau în cas? dou? capre odat?. Muzican?ii înfoiau armonicile, ele se apucau de s?rit ca nebunele în dou? copite, în ritmul muzicii cl?n??nind din boturi, s?ltând cu coarnele spre pod, apoi l?sându-le spre podea, ciobenii îndrumându-le cu chef la fapte: ”Ha-?a-?a, ha-?a-?a, ha-?a-?a c?pri?a mea! Joac? capr? di la munti, cu stelu?? alb?-n frunti...” Dup? ce terminau dansul, caprele se l?sau pe labele dinapoi ?i se uitau cu ochi de oglind? la st?pân, dându-i de în?eles c? ajunse momentul de r?splat?.
St?pânul ag??a colacu-n coarne, punea pitacul de 50 sau rubla în palma p?storului, apoi lua ulciorul si turna. C?prarii binecuvântau noul an, ridicau p?h?ru?ul, îl uscau ?i mai departe plecau.

Pe la dou? de noapte, în mahala s-a auzit b?taie de doba. Se apropia valaretul – o grup? mare de tineri ?i tinere din oameni gospodari, ca pe timpuri îns?rcina?i de ob?time s? adune bani de muzic? la jiocurile din sat. Ca tradi?ie, manifesta?ia era destinat? caselor cu fl?c?i ?i fete mari, dar trecea ?i pe la noi. Mama, fost? mare activist? în domeniul dat, în fiecare an o solicita din timp, în mod excep?ional.

Când valaretul a intrat pe poart?, mama a?tepta cu u?ile deschise la verand?. Cântând mar?ul, mizican?ii mergeau înainte. Fl?c?i ?i fete erau vre-o zece. Din urma lor veneau vre-o patru capre zburdalnice cu coarnele-n ghirlande, cl?n??nind cu tact din maxilare. V?zându-se în casa mare, dirijorul a înfoiat acordeonul. Îndat? a dat glas trâmbi?a ?i clarnetul, nici dobarul nu s-a l?sat întârziat. Caprele s-au în?irat pe toat? veranda ?i s-au apucat de s?rit în ritmul cânt?rii. Dup? jocul caprelor a r?sunat o polc?, apoi o hor?. Cornutele nu s-au mai oprit, l?sând loc ?i dansatorilor. Apoi to?i au fost invita?i la mas? în camera de la deal, preg?tit? special. În timp ce tata turna în p?h?ru?e, mama se r?spl?tea. C?pri?ele juc?u?e au fost premiate cu colaci frumo?i ?i c?te o rubl?, valaretul s-a ales cu doi colaci mari de cununie ?i o bancnot? de 25, nou?-nou??.

La plecarea tineretului, seara de Anul Nou nu s-a terminat, dar pe mine m-a doborât osteneala. Spre diminea?? înc? mai auzeam prin somn glasuri r?gu?ite de ur?tori, mar?uri de armonic?...

Vechiul Anul Nou nu figura în lista s?rb?torilor oficiale, îns? oamenii în ziua ceia nu lucrau. Doar pe la ferme ie?eau careva lucr?tori pe o or?-dou?, c? mari munci în toiul iernii nu prea erau. Mai zbârnâiau partidarii pe la selsovet, dar conducerea colhozului l?sa lumea în pace. Nu era cazul de jucat de-a credin?a cu slujitorii p?mântului. ?coala func?iona cu toat? precizia orarului. Înv??ând de diminea??, fratele a pi?cat-o la lec?ii. Eu am mai stat tol?nit în pat, nu mult. Cum s-a f?cut de ziu? am plecat cu sem?natul, strict pe la neamuri. Fa?? de urat, procedura numit? era mult mai u?oar?. Trebuia doar de intrat în cas? la om ?i, aruncând pe ?oale un pumn de grâu, de-i dorit bel?ug în noul an: ” S?n?tatea nou?, ?i la anu cu s?n?tatea nou?! S? tr?i?i, s? înflori?i, ca merii, ca perii în mijlocu prim?verii...”
La sem?nat luam bomboane, copturi, covrigi, col?cei dulci... ?i bani. Spre amiaz? m-am întors acas? cu o geant? de bun?t??uri ?i o rubl? jumate de copeici albe. Fratele, nici el n-a r?mas în pagub? din cauza înv???turii. Venind de la ?coal?, s-a pus pe sem?nat. Numai unul nan-so Ilu?c? îi înmânase un pitac b?tut de 50, mi l-a ?i ar?tat. Precis c? pân? acas? el m-a întrecut cu paralele.

A?a era Anul Nou a nostru: cum numai te vedeai cu fundul din pat ridicat, tot atunci te f?ceai ?i bogat, mai ales cu multe neamuri în sat. Cu un zorn?it destoinic în buzunar, un p??an de clasa doua altfel se uita la lume. Pân? la urm?, profitul se spulbera, restul r?mânea.

valeriu danalachi (cantemirdva) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro