proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Mama noastr? mereu era posedat? de un capriciu moc?nesc: îi pl?cea pe?tele, la nebunie. Iarna-l cump?ra la magazin în sat (l?zi întregi), înghe?at, adus din fundul Rusiei. Dup? dezghe?are, o parte din pe?te mergea la pr?jit, alta se s?ra bine într-un vas mare ?i era dus? în beci, la p?strare.
Când gurile din cas? se s?turau de fasole ?i c?rtoafe, mamica le alinta cu pe?tic?. Delicate?ea dat? se preg?tea repede ?i simplu. Dup? ce se punea m?m?liga la foc, se înveleau câ?iva pe?ti întregi în hârtie ud? de carton ?i se aruncau drept în plita plin? cu j?ratic de c?rbune. La vreo zece minute, erau sco?i ?i pu?i într-o tav?. Odat? r?sturnat? m?m?liga pe mas?, fl?mânzii n?v?leau asupra ei. În acel moment, mama dezvelea pe?tii din hârtia aproape ars?, îi punea pe o farfurie mare ?i-i sc?lda în mujdei sub?ire. To?i întingeam acolo m?m?ligu?a cu mânu?a, apucând buc??i de pe?te s?r??el...


Vara pe?tele înghe?at disp?rea. Mama se fr?mânta pe la tâmple, nu mult, pân? venea cel viu, cam o dat? la dou? s?pt?mâni. Cisterna înc? se desc?rca, da magazinul era înconjurat de un cod?l?u gros de cump?r?tori ner?bd?tori, printre care ?i cineva din noi. Uneori cisterna uita drumul, pe?tele în balt? se termina... Atunci începea criza. Pentru doi pumni de chitici mama era gata s? dea ?i o rubl?, dar n-avea cui.
De fapt, satul avea iaz cu pe?te, în valea Haragâjului. Amatori de stat cu undi?a în mân? se g?seau mul?i, numai nu teteia. Pentru dânsul pe?tele prins cu b??ul mirosea a s?r?cie, poate din ast? cauz? ?i nu se omora dup? el. Din fra?ii lui mai mici pescari erau badea Ivan ?i badea Ilii, – cu biciclet?, instrumente... Când se aflau pe-acas?, ?i mama î?i mai împlinea pofta cu o coad? - dou? de caras, in caz de baft?.

Odat?, m-am oferit ?i eu s? merg la pe?te, cu badea Ilii. Aveam ?ase ani. S-a uitat el lung la mine, r?scolindu-m? cu ochii de laolalt?. G?sindu-m? potrivit, m-a cerut de la mama. Ea m-a dat, demult a?tepta un pescar în cas?.
În ziua ocaziei, pe la amiaz?, badea Ilii m-a suit pe rama bicicletei ?i s-a pornit la iaz. La cap?tul Butucenilor am ajuns ca vântul. Acolo am desc?lecat. Odat? luat? în?l?imea Baimacliei, badea iar m-a suit pe ram? ?i a dat în pedale, satisf?cut de reu?ita primei mele încerc?ri.

La iaz ne-a întâlnit o droaie de prieteni a unchiului, cu chi?toace între din?i.
– Da ?i p??an o vinit la noi... da ?i lisapet?*(biciclet?) dr?coas? ari el, da ?i nepot... – s-a dat în glume un lungan sl?b?nog.
– Tu las? ?uguiala... A?i tras ?eva? – Am tras mai mult de-o su... – Lua?i sama cum vorghi?i ?i cum v? purta?i! Azi uita?i di prostii! Nu strica?i nepotu din drumu lui! – Te-am în??les, nu ti aprindi... Da spuni m?car, di cînd te-ai f?cut a?a di cultural? ?? ?tim ?i noi ?i avem di f?cut mai diparti.
– Di când popa cî... ?i tu mî... – Ai v?zut?... Da tu: ” ...nu sudui?i, vorghi?i frumos...” R?mâi pi noapti?
– Nu pot! Cât di târziu, plec azi, trebuie s? duc nepotu acas?.
– Cum vrei... Coliba-i lung?, lat?... înc?pem to?i.

S-a pornit pescuitul. Badea a aruncat un pripon, l-a fixat într-un cap?t de b?? înfipt în mal lâng? ap?, apoi a ag??at de fir un bo? de glod. Dup? aceia, a mai aruncat unul. Pe mine m-a pus s? le p?zesc, s?-l strig în caz de se cutremur? glodul la vreo unul. El s-a dat mai într-o parte, s? prind? la undi??. Eu, cu mare sim? de r?spundere, m-am lipit cu ochii în bulg?rii de glod ?i am uitat de toate. Tare voiam s? v?d un pe?te viu în ziua ceia.

Am tot stat eu pe ?ezute, neclintit... pân? m-am plictisit. Pripoanele parc? erau înghe?ate. M-am ridicat în picioare. Când s? înl?tur privirea de la scule, un bo? de glod s-a urnit din loc: a tremurat, apoi s-a pornit domol în sus.
Am încremenit, dar repede mi-am revenit ?i tot atunci l-am strigat pe badea. El a alergat imediat. S-a aplecat asupra priponului, a pus o palm? sub fir, l-a apucat cu repezeal? ?i l-a smuncit la dânsul. ”Este!”– a strigat badea bucuros ?i s-a apucat de tras firul la mal. Eu m-am dat într-o parte, nu de fric?, doar s?-i v?d mai bine mi?c?rile.
A tras el de linie pân? când, la suprafa??, la câ?iva pa?i de mal, s-a v?zut pe?tele aninat, la r?bd?toarea mea a?teptare – nu prea mare, dar bun de luat în sam?. Unchiul a încetinit trasul. Când s?-l scoat? la iarb?, s-a zb?tut odat? tare, a s?rit în sus, s-a înfipt cu botu-n ap? ?i... dus a fost. Badea nu s-a încruntat deloc. Mi-a zâmbit, a pus râme în cârlige ?i iar a aruncat.

Dup? amiaz? pripoanele n-au mai tras. Badea m-a chemat la undi??. Am vrut s? o arunc ?i eu odat?. Mi-a dat-o. Am în?f?cat pr??tina cu amândou? mâinile, m-am cr?c?nat cât m-au ?inut pantalonii, am s?ltat-o în sus ?i am dat în iaz. B??ul a pliosc?it cu putere în ap?. Pescarii de-al?turi au pufnit în râs. A râs ?i badea, mai u?urel.

Când a pornit tragerea la undi??, iazul s-a întunecat, soarele a disp?rut, cerul s-a învelit cu negrea??. O ploaie v?ratic? venea cu zgomot dinspre coad?. Badea Ilii a scos undi?a, a în?f?cat torba, pe mine de o mân?, ?i – tiva la colib?, l?sând în ap? câ?iva pe?ti m?run?i, proasp?t prin?i, în?ira?i pe un fir sub?ire de cablu. N-am dovedit, pân? a ajunge la dos ploaia ne-a udat leoarc? pe amândoi.

Coliba – mare, f?cut? dup? toate regulile, acoperit? cu paie deasupra unui strat gros de papur?... – se afla aproape de coada iazului. Era plin? cu b?ie?i de toate leaturile, între care eu m? vedeam cel mai mic. Unii st?teau lungi?i pe fânul de la p?mânt, al?ii ?edeau la gura colibei. Ploaia o ?inea într-una. ?uvoaiele veneau ?i veneau. Pâraiele tulburi se pierdeau cu vitez? în albia iazului.
– I-a s? vede?i voi, tr?s?tur? di pe?ti dup? atâta ap?raie... - a spus unul din pescari. – La noapte-l rupem, numa c? Ilii asta n-a s? vad?. El s? du?i acas?, omu... Tare a-? vrea s?-l v?d cum suie dealu: cu nepotu-n schinari, traista întri chi?ioari ?i lisapetu sub?ioar?. – Da chiar... – intr? în vorb? altul. – Cum ai s? ti porne?ti tu pi glodu ista? Eu unu n-a? fa?i-o, m-a? astâmp?ra pi noapti la colib?.
– ?i dac? apa n-o ajiuns p?n în deal?
– Dac?, dac?... Tu di-acu ti porne?ti, da ploaia nu s-o terminat.
Între timp, s-a ivit o figur? nou? – pescar venit din sat. Îl apucase ploaia deasupra gr?dinii. El ?tia situa?ia mai bine ca to?i. În fin, unchiul a decis s? înnopt?m la iaz. Coliba s-a înviorat, ?i eu am r?mas mul?umit de întors?tur?, c? m? îmb?rb?ta.

Odat? cu sfâr?itul ploii, pescarii s-au dus s?-?i vad? pripoanele, s? mai dea ?i la undi??. Eu am r?mas la colib?. Unchiul m-a instruit s? n-o p?r?sesc sub nici un motiv, doar la pi?at, la zece pa?i. Îi era în grij? s? nu alunec în iaz. Am g?sit un loc mai moale ?i m-am întins în toat? lungimea. Mirozna de fân m-a adormit.

M-au trezit vocile pescarilor întor?i de la locurile de prins. Am ie?it afar?. Se întunecase, dar înaintea mea se vedea aproape ca ziua. În fa?a colibei p?l?l?ia rugul. Ramuri groase, amestecate cu bu?teni sub?iri, ardeau în puterea jarului. Limbi lungi zv?p?iate... ?i scânteiate, se în?l?au spre bolta înc?rcat? de stele deasupra lunii luminoase, cu precizie rotunjite în a ei întreag? m?rime. Biumac de somn, m? uitam afar? ca la televizor. Îmi pl?cea anapoda focul cela mare, ?i noaptea, ?i iazul... Badea Ilii s-a apropiat ?i m-a b?tut pe um?r. Atunci a fost, când mintea mi-a aterizat pe P?mânt.

Pescarii st?teau în jurul rugului ?i ascultau p?t?ranii. Mai într-o parte, lunganul f?cea ceva. M-am apropiat ?i l-am prins cu un cu?it în mân?, t?ind gâtul la o g?in?. Acolo am ?i r?mas. El mi-a zâmbit, ?i-a r?suflecat pantalonii, a intrat în iaz pân? la genunchi ?i a scufundat pas?rea în ap?. Am în?eles c? voia s-o peneasc?, m-am gre?it. A scos-o la mal, i-a t?iat scurmu?urile, a despintecat-o, i-a scos ma?ele, apoi a învelit-o toat? într-un strat gros de glod. Dup? ce a rotunjit-o ca mingea, a dus-o la foc ?i a aruncat-o drept în mijlocul rugului, al?turi de altele dou?.

Cât eu dormii, b?ie?ii dovedir? s? prind? pe?te, s? aduc? lemne uscate din p?dure, ceap?, usturoi, patlagele de la gr?din?rie... Noaptea era înainte. Careva f?cuse ?i o vizit? la ferma de p?s?ri... G?inile se coceau în timp. B?ie?ii, înfl?mânzi?i, au scos din gen?i mâncarea de acas?. Am înfulecat ?i eu din ce era, ba am tras ?i un gât bun de vin. Mult n-am mâncat, mingile de la fundu rugului m? obligau la con?tient? r?bdare.
Târziu de tot lunganul a scos cu o nuia bombele din foc, slu?ite ?i înnegrite de arsuri. Dup? p?lituri de ghioag?, de pe bombe s-au început a desprinde buc??i de glod uscat, cu tot cu pene. P?s?rile au fost dezbr?cate pân? la piele, apoi a?ezate pe j?ratec, cu be?e lungi înfipte în ele. Tot atunci s-au adunat ?i pescarii. Întoarse pe o parte ?i pe alta, g?inile rumenite au fost scoase de pe foc, buc??ite, apoi împ?r?ite. Eu m-am ales cu o arip? t?iat? cu tot cu um?r.
Mare amator de carne nu eram, dar atunci am mâncat cu poft? ?i am mai vrut. Badea Ilii m-a servit cu un ?old ?i un gât de vin, c? apa se terminase, ?i nimeni nu voia s? vad? izvorul de lâng? iez?tur?.

A doua zi am plecat acas?. Pescuitul cela nu mi-a dat nici o ?tiin??, eram prea mic ca s? prind meseria, în schimb a fost un început de nou? activitate, ce mai continu? ?i ast?zi pe lâng? apele pliosc?inde.


Într-un sfâr?it de prim?var? fratele a hot?rât s? facem o vizit? la Tartaul -- sat vecin, situat la vreo cinci kilometri mai în jos de Valea L?rgii. Acolo tr?ia m?tu?a Olimpia cu tetica Vanea (b?rbatul ei) ?i o band? de veri?ori ai no?tri. Mama ne-a l?sat s? plec?m, cu condi?ia s? fim cumin?i pe drum ?i s? nu ne abatem de la ruta explicat?. Era prima noastr? ie?ire independent?. Pe atunci fratele termina clasa doua.

Ne-am pornit diminea??, s? ajungem, s? ne vedem neamurile, pân?-n sar? s? ne ?i întoarcem înapoi, nu cumva s? r?mânem pe luni. Pus tare pe carte, fratele n-avea dreptul s? lipseasc? de la lec?ii nici o minut?, nu c? o zi de ?coal?.
Ie?ind pe poart? g?ti?i ca de ospe?ie, am luat-o la stânga spre ?leah, ca apoi s? ?inem mijlocul satului pân? în cap?tul de jos. Drumul se ar?ta pustiu. Era duminic?. Numai câinii de asta nu ?tiau, poate de-atâta ?i ne l?trau cu înfocare de prin ogr?zi. Intriga?i de apropiatele senza?ii, nu-i vedeam, nici nu-i auzeam. Fluturând a grab? din mâini, d?deam f?r? încetare din picioare, întrecându-ne la pas.

Trecu?i de Valea L?rgii, am ?inut drumul înainte pe un ?es drept, b?tut cu lucern? crescut? pân? sub genunchi. Am tot mers a?a, pân? am l?sat marginea Lingurei ?i ne-am v?zut în Satu Nou, o m?hal? mare de tartauleni amesteca?i cu lingureni. Apoi am traversat ?oseaua Baimacliei ?i am intrat în satul vechi. C?l?toria se desf??ura dup? planul mamei, dar totu? am fost lua?i în sam?.
La un col? de ?osea doi boseci mu?chio?i – unul tuns chilug, altul pletos – descheia?i la c?ma?e, cu pantalonii r?sufleca?i, aruncau dup? noi cu petre de pe marginea drumului. Una m-a atins la glezn?. Am luat-o, mi-am f?cut vânt ?i am aruncat-o cu putere de unde venise.
Z?d?râ?i de curajul nea?teptat, b?ie?ii au înte?it bombardarea. Fratele, fiind mai departe de primejdie, m-a chemat la el. Din câteva s?rituri l-am ajuns din urm? ?i, împreun?, am m?rit pasul. Bosecii au r?mas, nu s-au mai luat dup? noi.

Respectând traseul, am ajuns aproape la cap?tul satului ?i am num?rat a patra cas? de pe stânga ?oselei – acolo tr?ia m?tu?a. La poart? st?teau dou? fete de sama mea, glojdind r?s?rit?. Una – vesel? buz??ic?, frumu?ic?, îmbujorat? la fa??... – ne-a recunoscut. Era Nina, veri?oara de sama mea. Ce s-a mai bucurat!.. Îi venea s? ne sar? în bra?e. Ne?tiind ce s? ne spun?, a deschis larg poarta ?i a alergat în ograd?, s? anun?e noutatea.
Din cuhni?oar?, din cas? ?i din gr?din? au dat busna veri?orii: Ion, Mitea, Gheorghi??, veri?oara Marusa... A ap?rut ?i mama Olimbi?a, cu o g?in? penit? pe jum?tate în mân?. A râs cu suflet, s-a dat mai aproape de noi, ne-a pupat, s-a mai uitat o dat? atent la fratele, mâncându-l cu ochii:
– M?i Ukila? drag?, tari mai samini cu teteia Neculai, Dumnez?u s?-l ierte. Cap t?iet, alti cuvinti n-am! – a exclamat ea, ?tergându-?i o lacrim? cu col?ul broboadei. – ?i Ego-i frumos, mam?! – m-a l?udat Marusa, privindu-m? din diferite puncte de vedere, în timp ce Ion cu Mitea m? controlau la mu?chi.
– Îi frumos ?i el, sam?n? tari cu badea Grigori??, Dumnez?u s?-l ieri ?i pi dânsu. De un an nu v-am v?zut. Tari ghini a?i f?cut c? a?i vinit. Di mult v-a?i pornit? Nu v-a?i r?t??it? Nu v-o obijduit nimeni pi drum?..
– Am ajiuns r?pidi, numa c? o azvârlit ni?ti bandi?i cu chetri...
– Doamni fere?ti! Da pi undi, Ukila?, de-a cui ar hi oari? Nu v-o p?lit?
– Dup? ?u?aua(?oseaua0 di la Baimaclia, la o cotitur? – doi, mai mari ca noi...
– Nebunii di-aldi Manoli, mam? – s-a r?stit Ion, cu ochii în scântei. – Numa ii când v?d b?ie?i str?ini, îi bat cu chetri. ?i b?tai li sâ cuvuni!.. Când a s? v? întoar?i?i acas?, a s? merg eu, s? v? pitrec p?n la Satu Nou.
– L?sa?i-i, nu v? puni-?i mintea cu dân?ii, mai ghini s?-i încunjiura?i.
– A?a ?i a s? fa?im, mam?! A s?-i incujiur?m ?i a s? li d?m la m?s?li, dintr-o parte... – a r?spuns v?rul Ion înciudat, tot atunci gata s? ias? la ?osea.
– B?taia nu adu?i la bine... P?n fac eu mâncarea, poati v? du?i?i ?i prindi?i pintru ?as-ta Catea o leac? di pe?ti... Auzind asta, m-am aprins, ?i fratele la fel. Verii imediat ne-au în?eles ?i, împreun? cu noi, au ie?it pe poart?, cu dou? co?uri la sub?ioar?.
– Da undi??? – a întrebat fratele mirat, într-un gând cu mine.
– Nu trebuie... prindim la co?. Îi mai interesant – ne-a calmat Mitea. Iazul nu era departe. Dup? traversarea ?oselei am trecut un ?es de vre-o 100 de pa?i ?i ne-am oprit la marginea unei râpi.

Iazul era un canal lat de vreo patru metri, lung de nu-i vedeam capetele, cu mult stuf. De pe malul unde ne aflam, cam la doi metri în jos se vedea o ap? verzuie necurg?toare, cu pene m?runte plutind la suprafa??. Mai într-o parte un cârd de ra?e plutea alene. Ceva mai departe se sc?ldau ni?te g??te g?l?gioase, împr??tiind în toate p?r?ile apa tulburat?. Dezam?git de înf??i?area iazului, st?team în a?teptare. V?rul Mitea, care se obligase s? dirijeze pescuiala, a intrat în func?ie:
– Acu ne dizbr?c?m în chilo?i, ne d?m drumu în ap? ?i prindem.
– Da nu-i adânc? – am întrebat eu, care înc? nu ?tiam a înota.
– Pân la genunci, poate o leac? mai sus. Dac? era mai adânc, prindeam cu undi?a. Hai s? coborâm, nu-i greu di prins, a s? v? plac?.
Am intrat în ap?, avea o jumate de metru, cu tot cu mâl. Mitea a luat în amândou? mânile un co? f?r? fund ?i f?r? toarte, l-a întors cu gura în jos, s-a dat mai aproape de stuf, l-a l?sat pân? aproape deasupra apei ?i l-a dat cu putere la fund, ap?sându-l repede pân? mai s? dispar?. – Este! – A strigat el agitat. – Cum ai aflat? – a întrebat fratele, interesat. – L-am sâm?ât cum o b?tut în co?, l-o zdrun?inat. – Da tu prindi-l ?i arat?-l! – I-a strigat Ion de pe mal, ar?tându-ne ?i nou? care era mai marele din band?. Mitea a b?gat o mân? pân? la cot în ap?, câteva secunde a bâjbâit în?untrul co?ului ?i... A scos un pe?te, strâns în pumnul înnegrit de n?mol, v?zându-i-se numai botul ?i coada.
– S? vin cu c?ldarea ! – a strigat ?i Gheoghi??, gata s? se arunce în canal cu tot cu haine. – Nu mai intra ?i tu, c? sparii pe?tii. D?-ti lâng? stuh c? ?i-l adu?i el, l-a sf?tuit c?pitanul. Mitea a cl?tit pe?tele, ni l-a ar?tat în toat? m?rimea (un caras l?ti?or, rotunjel, aproape cât palma lui), apoi s-a apropiat de mal ?i l-a slobozit în c?ldarea lui Gheorghi??, pe jum?tate cu ap? de fântân?.

Dup? primul pe?te, Mitea a mai prins doi ?i i-a dat co?ul fratelui. Mi-a adus ?i mie unul, tot f?r? fund. L-am luat, l-am întors cu susul în jos ?i l-am izbit în ap? din toat? puterea. Stropi grei de zoaie s-au împr??tiat deasupra mea, l?sându-i pe v?rul ?i pe fratele cu frun?ile negre.
– Mai în?et, c? nu e?ti la trânt?! – s-a r?stit Ukil scuipând un puf de gâsc?. L-am auzit ca-n vis, t?man atunci am sim?it o bâtaie scurtî, ca ?i curentul trecut? prin amândou? mâinile încle?tate în co?.
– Este! – am ?optit eu, b?gând o mân? în ap? pân? mai sus de cot, conform instruc?iei. C?utând cu degetele în n?molul sub?ire, am atins ceva zburând pe sub ap?. El era, carasul. Cu o mân? nu-l puteam prinde, se zb?tea, fugea ?i sc?pa.
A trebuit s? bag în ap? ?i alt bra?. Numai a?a l-am înh??at ?i l-am scos la suprafa??. Când am sl?bit palmele s?-l ar?t, s?-l v?d ?i eu, s-a încordat, s-a îndoiat, s-a dezdoiat ?i a zburat în jos, alunecând printre degete ca o bucat? de s?pun înmuiat. Nu mi-a p?rut r?u deloc, lec?ia v?rului era aproape înv??at?.
Am în?f?cat co?ul ?i m-am apucat de lucru. Cum numai sim?eam zguduitul, m? înfibgeam cu mâinile în n?mol. Pe al doilea nu l-am mai sc?pat. A scos ?i fratele unul, apoi altul... to?i la fel, ca m?sura?i ?i arunca?i înaintea sculelor.

Tot atacând cu co?urile apa de pe lâng? stuhuri, am luat-o într-o parte, de-a lungul canalului, l?sând în spate gâgâitoarele stârnite pe propriul lor teritoriu. Malul abrupt nu-l mai l?sa pe Gheorghi?? s? se apropie cu c?ldarea. Ce f?ceam cu pe?tii prin?i? – Îi puneam sub rezina de la chilo?i, învârtit? odat? înd?r?t ca s? formeze un buzunar închis. Mitea nu mai pescuia ca la început, mai mult st?tea pe lâng? noi. Ne ajuta, ne îndruma, mai arunca ?i el cât ne r?suflam.

Ne-am b?l?cit cu co?urile în mâini vreo dou? ore bune. Dac? nu ne chema veri?oara Nina la mâncare, nu mai ie?eam din canal pân?-n sar?, a?a de tare ne pl?cuse prinderea ceia de pe?te. Eu persoan?l m-am rupt greu de la zoile gârlei. Hai s? mai dau cu co?ul o dat?, apoi o ultim? dat?... si apoi înc-o dat? ultima dat?... C?ldarea se vedea jum?tate cu cara?i, de întârzia masa m?car un ceas, precis c? o umpleam.

Acas? la m?tu?a, în gr?din?, la loc ferit ne a?tepta o albie mare cu ap? de ploaie înc?lzit? la soare. Ne-am sp?lat omene?te cu s?pun, ne-am cl?tit cu alt? ap?, ne-am ?ters, ne-am pus straiele de gal? ?i ne-am dus la mâncare. Un ceaunoi ochi de zam? cu t?ie?ei ne a?tepta pe o mas? mare afar?.
Veri?oara Marusa, cu un batic sub?ire în frunte, ?i un zâmbet bl?nd pe obrajii bronza?i, desc?rca polonice în farfuriile adânci. La mas? au mai venit doi veri – badea Ilii ?i ?tefan. Al?ii doi din mai mari, (badea Costea ?i deadea Volodea) erau în armat?: unul plecase, altul înc? nu venise.

Nu eram noi singurii musafiri. Mai venise cu c?ru?a o pereche de oameni de la noi din sat –neamuri drepte a capului de familie. Eu, mereu curios la lupt?tori de pe fronturi, am prins momentul ?i m-am apropiat de Tetica Vanea. M-am uitat bine la fa?a lui b?rb?toas?, la piciorul r?nit, l-am atins, i-am atins ?i pumnul zdrav?n (cam ca a tatii) cu care d?duse în nem?i pe timpul r?zboiului. El mi-a râs, m-a întrebat de teteia, a turnat o gur? de vin într-un p?h?ru? ?i a ciocnit cu mine ca ?i cu unul mare.

Dup? zam?, maturii au r?mas la vorb?, noi, în frunte cu v?rul Ion am ie?it la plimbare. Pe drum, la gloata noastr? s-au alipit doi mahalagii de-ai verilor, cu o minge mare de gum?. Dup? cap?tul satului, pe un ?es verde întins se vedeau p?scând vaci, cai, cârlani de toat? m?sura, gâ?te –cârduri ... Pe o bucat? de p?mânt cu iarb? joas?, câ?iva b?ie?i alergau pe îndelete dup? o minge de petic? îngrelat? de curnu?i. Ion ne-a prezentat, apoi a format dou? echipe. Eu am r?mas în rezerv?, nu-mi pl?cea s? fug dup? minge. Neavând ce face, m? uitam în jur. ?esul d?dea într-o întindere mare de verdea?? ce ducea spre Ciobalaccia, partea de r?s?rit m?rginindu-i-se cu poalele dealului Baimacliei, v?zut tot a?a de mare ?i ar?tos ca din satul nostru. Vârful împ?durit a colinei d?dea în ima?uri ?i ima?uri, întinse în sus spre a noastr? parte, la mijlocul c?reia, în limpezimea orizontului se z?rea fântâna lui Mustea??.

La un ceas de goane, mingea de gum?, nimerind într-un ciot de boroscai, a bufnit ?i s-a f?cut ca baliga. Meciul s-a terminat. ?i atunci pu?tanii au trecut la trânt?. Acolo m-am b?gat ?i eu. Verilor le râdeau ?i adânciturile din b?rbi când vedeau piedicile unchiului Colea. Unul din b?ie?i, zdr?vior, mu?chios, smolit de soare ca indienii, m-a obosit de tot, dar pus pe spate nu s-a dat, l?sând întrecerea f?r? campion.

Pl?cerile ospe?iei se apropiau de sfâr?it. Dup? chindii am urcat în c?ru?a s?tenilor ?i am plecat spre Satu Nou. Verii se uitau cu tâng? din urma noastr?, de parc? ne petreceau la armat?. Eu îi vedeam pe to?i, da mai bine pe Ion. Ce m-a? fi bucurat... s? mearg? ?i el cu noi p?n la cotitura cu pricina, s? vad? ?i alde Manoli ce spete aveam cu fratele în satul lor.

Acas? am ajuns pe-noptate, osteni?i da împlini?i, ?i cu o geant? de pe?ti amesteca?i cu iarb?. Când a v?zut mama c?r??eii, mai nu i-a plesnit inima de bucurie. I-a pus imediat într-un lighean cu ap?, i-a sp?lat, i-a cur??it de solzi, de ma?e, i-a mai cl?tit o dat?, i-a îndulcit cu sare ?i s-a pus pe pr?jit. A dovedit s? învârt? ?i o m?m?lig?, ?i mujdeiul era gata...
Ia la pe?te de canal ce-am mai sfâ?iat în noaptea ceia... mai bun ?i decât cump?ratul. Mama ne-a l?udat, dorindu-ne s? mai prindem ?i alt? dat?. Nou? atâta ne-a trebuit s? auzim. I-am promis s? ne facem pescari. – Ia uite la dân?ii – a zis tata, auzind ultimele noastre cuvinte. – Acu, când s?-i am ?i eu de folos la cas?... – Ei las? ?i tu, nu mai hi a?a di harnic – ne-a ap?rat mama. – S-or du?i ?i ii duminica, când s? hodine?ti toat? lumea. Poati, v-o dat?, te-ai lua ?i tu cu dân?ii... Ia s? ti ui?i la cum?tru Alio?a lu Slobodiniuc... Tot? vara îl v?d vinind cu b?ie?ii di la Haragâj, cu geanta plin?. Cum?tra nu mai ?tie ?i însamn? coad? la magazin... – ?i vulpi e?ti tu, tari-?i mai plac chiti?ii. Di când ti ?tiu nu ti mai saturi di dân?ii. Acu stârne?ti b?ie?ii s?-?i aduc? pe?ti... E sama... Dac? le într? n?ravu, n-ai s?-i mai vezi pe-acas?. Iazu a s? ?tie di dân?ii.

Cum a spus tata, a?a a fost. Într-o zi a trecut el pe-acas? cu un mecanic, s?-l cinsteasc?. Omul nu era simplu, ci pescar-pescar, înc? ?i vân?tor, de?in?tor de motociclet? cu caleasc?, mare cunosc?tor de iazuri dep?rtate. Cât ei st?teau la vorb?, noi, a?eza?i pe un prag în ograd?, ne chinuiam s? descâlcim un bo? de fir g?sit în pod la bunica, chipurile s? mont?m o undi??. Deja aveam preg?tit? pana de gâsc?, o mutelcu?? ?i un cârlig mare ruginit, înc? ?i cu vârful ?tirbit. Observându-ne inten?ia, omul s-a uitat la atribute, apoi ne-a chemat la dânsul. Eu m-am sfiit, fratele a fost care s-a apropiat cu îndr?zneal?, ?i cu asta n-a f?cut r?u deloc.

Tovar??ul tatii s-a dovedit a fi sf?tos, om?nos ?i de mare folos. V?zând în ochii fratelui afec?iune pesc?reasc?, s-a dus la moto?icla lui de la poart? ?i s-a întors cu o lad? dr?coas?. A deschis-o. Atunci m-am dat ?i eu mai aproape. Numai ce nu era într-însa: patroane de pu?c?, cu?ite, instrumente de prins pe?te... Înfipt cu c?t?tura într-o plut? rotunjic?, vopsit? frumos în alb ?i ro?u, r?suflam cu tâng?. Fratele f?cea înc? mai urât, învârtind roat? ochii obraznici de la om la instrumente, ?i invers.
Ca urmare, ne-am ales cu zece cârlige de fabric?, albe, ascu?ite la vârf ca acul; un val de jilc?*, pluta ochit? de mine, o undi?? (f?r? b??) înn?dit? în ochii no?tri, plus o serie de sfaturi ?i ?mecherii.
În aceia?i var? a luat pornire nesfâr?ita noastr? istorie pesc?reasc?.


Iazul de la Haragâj nu prezenta mare noutate, deja-i c?lcasem cu fratele malurile, ca spectatori. În calitate de pescari, prima dat? am plecat acolo Într-o duminic?. Am ie?it pe poart? odat? cu ivirea zorilor.
Drumul nu-l ?tiam a?a de bine, ca s?-l ?inem la control pe întuneric. Ridicând dealul Baimacliei, ne conduceam de fântâna lui Mustea??, ce trebuia tot timpul s? o avem în fa?? ?i pu?in în dreapta. A?a ne sf?tuise un pescar mai înainte, tot a?a ne instruise ?i mama înc? decusar?, anume ea fiind persoana num?rul unu interesat? în reu?ita opera?iei. Z?rind înainte cârduri de b?ie?i mai mari, cu be?e lungi pe umeri atârnate, atacam cu repezeal? povârni?urile abrupte, cu idea de a-i ajunge ?i a-i întrece. Fratele dirija mar?ul, cu pasul lui.

În vârful dealului, într-un col? de p?dure ne-am oprit s? ne tragem r?suflarea. Dup? socoteala fratelui, mai r?mâneau vreo doi kilometri.
În dep?rtare s-a ar?tat coada iazului. Hodina nu ne-a mai ticnit, am rupt-o din loc. Fratele a l?rgit pasul de tot, oblig?ndu-m? s? fug.
Cu toat? graba, m-am întors o dat? cu ochii spre sat. A fost prima dat? în toat? diminea?a, când m-am uitat în urm?. La ce am v?zut, m-am oprit, altfel nu se putea. Satul se întindea la picioarele mele, în toate m?rimile. Ca-n televizor se vedea ?oseaua, garajul de ma?ini, livada, viile de la deal de garaj, toloaca aproape toat?. Se vedea o margine a L?rganei, o bucat? de Lingura, Satu Nou... Mai departe, în cea?a orizontului se z?reau dealuri ?i dealuri.

Respectând direc?ia, am luat-o pe marginea gr?dinii colhozului ce-?i lua începutul imediat dup? un drum de când lumea, întins pe toat? culmea Baimacliei. Gr?din?ria, în partea ei de nord (pe care mergeam noi), d?dea într-o l?s?tur? adânc? dus? spre coada iazului, unde se pierdea în alta mare-mare, numit? Valea Haragâjului.

Coborând spre iaz, ?ineam marginea gr?dinii. În stânga, pe alt? parte a v?ii, o dumbrav? lini?tit? se ar?ta soarelui în toat? v?ratica ei vigoare. Stejari b?trâni rari, gro?i, rotunji?i din poale pân?-n vârfuri cu ramuri dese, se-n?l?au în voie pe tot cap?tul p?durii. Pe fonul lor verde întunecat, valea f?r? nume, cu tot cu marginile-i abrupte se ar?ta ca ima? din poveste. M?cie?i singuratici, împr??tia?i în dezordine pe toat? p??unea, înc? de departe se vedeau destoinici de locul pe care-?i petreceau nenum?ra?ii ani.
De sub muchia dealului pân?-n coada lacului, o linie lat? încovoiat? desp?r?ea p??unea în dou?. Iarba deas? ?i înalt?, pe alocuri amestecat? cu stuhuri m?runte de un verde închis, ascundea cu grij? un râule? domol ie?it din izvoarele lui Mustea??. De-abea în jos de tot, se observa lucind la soare o dung? ?erpuitoare cu v?rsare în lac.

Pân? în cap?tul v?ii mai r?mase de mers cam 300 de pa?i. Atunci a ap?rut întreaga vale a Haragâjului cu iazul în toat? plin?tatea ?i splendoarea, în mare m?sur? cauzate de razele chizâ?e ale soarelui, o ?chioap? ridicat deasupra orizontului.

Satul Haragâj, mult mai mic decât al nostru, se situa mai la nord de iaz (la vreo doi kilometri) pe o coast? de colin? la cap?tul p?durii. Din locul unde ajunsem noi, cu ochiul liber i se vedea marginea cu un rând de case noi. Valea venit? de dincolo de sat cuprindea coada iazului cu p?rtaluri mari de stuhuri, papuri ?i tufari gro?i de ?ipirig. Lacul, fiind o rezerva?ie artificial? de ap?, adunat? din izvoarele v?ii ?i de la ploi, servea la udatul gr?din?riei ?i a câmpurilor de lucern? din apropiere.
Pe?tele, ani în urm? venit din alte iazuri rupte de ploi, se înmul?ea ?i cre?tea de la sine. Îl prindea cine vroia ?i cât putea, cu undi?? sau pripon. Domina carasul, m?runt, destul de mult la apa adânc?, cu o juma de kilometru lungime ?i aproape 200 metri de l??ime.

Iazul era întrebat ?i ca loc de odihn?, având apa curat?, malurile înverzite de iarb? frumoas? ?i rânduri de salc?mi tineri pe ambele maluri. Duminicile de var?, ?i pe la s?rb?tori, lumea din apropieri venea la sc?ldat.
În dreapta noastr? se vedea iez?tura, plin? cu pescari a?eza?i pe bra?uri de hripc?, special pus? împotriva vântului, în caz de valuri mari s? nu i se r?zmoaie partea de sus. Dincolo de dig, valea continua cu ?esuri râpoase, apoi netede ierboase, trecând pe lâng? o g?in?rie a colhozului , ajungând la por?ile Enichioilor ?i tot dus? pân?-n inima Bugeacului.

În sfâr?it, ne-am v?zut pe malul de apus al iazului, împânzit cu amatori în?epeni?i cu undi?ele în mâini. Primul lucru era s? g?sim un bâ? lung, sub?ire ?i ml?dios la vârf. Ne-am învârtit tot malul, dând de o ghioag? lungu?oar?, grea, c? fratele abia o ?inea cu dou? mâini. A trebuit s? ne b?g?m în salcâm?rie, s? rupem o pr?jin? mai ac?t?rii. Nici acolo treab? mare n-am f?cut.
Crengi erau destule, dar nu se încadrau în m?suri. Cele sub?iri p?reau scurte, cele lungi – groase, înc? ?i strâmbe...
Fratele a salvat situa?ia, ca totdeauna. Anume el, s?rind o tuf? de holer?, s-a împiedicat într-un b?? de undi?? – lungu?or, jupuiat de coaj?, uscat, sub?ire... ascuns, uitat sau pierdut.
N-am mai c?utat altul pentru a doua undi??, imediat ne-am dat la mal, s? prindem cu una. F?cându-?i loc între doi b?ie?i mari, Ukil a înc?rcat acul ?i a aruncat undi?a. Pana într-o secund? s-a ridicat dreapt?, ca la comand?. A?ezat pe o muchie de mal, cu t?lpile duse în ap? ?i capul înclinat spre iaz, fratele urm?rea cu r?bdare dup? scul?, f?r? s? piard? din vedere nici zbur?torul ?ân?ar.
Eu, localizat la o jumate de metru mai în spate, ?ezând ca pe arcuri, gata în orice secund? s?-i sar în ajutor, fr?mântam în palm? un bo? de pâine udat?, cu osârdie aducându-l la stare de momeal?.

La ora ceia de diminea??, pescarii nu prea scoteau plutele din ap?, se uitau dup? ele a lehamete, împ?ca?i cu tragerile din zori.
Vânt – nici adiere. Suprafa?a lacului p?rea toat? prins? ca r?citura în farfurie. Doar pe alocuri, departe de mal, din când în când mai s?rea în ciuda pripoanelor un crap nebunatic, poate speriat de adâncime.

Primul nostru pe?te s-a ag??at când nimeni nu-l mai a?tepta. Dup? o hab? de r?bdare, obosit de oglinda apei, fratele se uita în toate p?r?ile, numai nu unde trebuia. Odat? întors cu ochii la locul urm?rit, de plut? n-a mai dat. Tot atunci a în?f?cat pr??tina de cap?t ?i a ridicat-o în sus. Firul întins strun? venea singur. Lâng? mal, drept înaintea noastr? s-a ar?tat un caras. A pleosc?it din coad? ?i s-a scufundat, luând-o invers. Fratele s-a ridicat brusc, a f?cut doi pa?i înapoi ?i a tras undi?a la dânsul, ridicând-o cu putere înd?r?t. Firul, pana ?i pe?tele ag??at i-au zburat deasupra capului ?i au aterizat pe mal la câ?iva metri de el. Un p?lmaci durduliu, cu solzii sclipitori pe burta-i albicioas?, s?rea f?r? încetare pe iarba scurt?, tr?gându-se înapoi la ap?. L?sând s?-i cad? b??ul din mâini, fratele s-a aruncat asupra pe?telui ?i l-a prins în palme. Într-o secund? ?i eu am fost acolo. L-a dezninat din cârlig, l-a m?surat cu ?chioapa, l-a privit f?r? jale din toate p?r?ile, mi l-a încredin?at mie. Apoi s-a întors la locul de dobând?, a pus un gogolo? mic de aluat în ac ?i a trimis undi?a dup? altul.
Eu m-am retras înc? trei pa?i de la mal, am pus prada pe iarb?, am luat c?ld?ru?a mamei, am umplut-o aproape ochi cu ap? de iaz, i-am g?sit loc la umbr?... ?i numai atunci am luat carasul din iarb?, s?-i dau drumu la ultima lui l?f?ial?.

Dup? prima tragere, Fratele s-a apucat de treab?. Nu s-a mai a?ezat, st?tea în picioare ca statuia, cu fruntea încre?it?, sprâncenele ghem ?i ochii neclinti?i îndrepta?i asupra plutei, men?inând nuiaua în stare de alert?. Sim?ea el ceva, da poate vedea un metru sub ap?... În tot cazul, pana s-a mi?cat, am v?zut-o ?i eu. Mai întâi s-a cl?tinat domol, s-a l?sat pe o coast?, pe alta, apoi s-a pornit încet-încet într-o parte. Fratele a num?rat în ?oapt? 1-2-3 ?i a tras... tot un caras, ca ?i primul de frumos. M-am aruncat la el, i-am scos acul din buz? ?i l-am dus repede la c?ld?ru??. Când m-am întors, undi?a era în ap?, pluta iar se cl?tina...

În urm?toarele minute, am dus la umbr? înc? patru cara?i, unul dup? altul – l?t?u?i, b??o?i, s?lt?re?i ?i luneco?i. Atunci fratele s-a boierit, nu mai punea el aluatul în ac, ast? opera?ie o l?s? tot în sama mea. Îi veneam lui ca un fel de ajutor. Când el arunca pe?tele pe mal, drept lâng? c?ldare, eu eram acolo, ?i cu doi gogolo?i de pâine între buze.

Trecu un ceas. Fratele nu se mai oprea din tras. Pescarii din apropiere, care la apari?ia noastr? nu voiau s? ?tie nici de-a cui tat? eram, uitaser? de sculele lor. Se bunghiau nemul?umi?i la Ukil, de parc? scotea pe?te din iazul lor de acas?. Vecinul din stânga, un b?iat de pe Rusca (a?ezat la vreo patru pa?i de noi), nu mai arunca undi?a drept înaintea lui, ci de fiecare dat? o apropia de noi. Când nu i-a mai ajuns fir, s-a mutat. Pluta-i era la o ?chioap? de a noastr?, ?i tot degeaba. A noastr? pana f?cea figurile de pe lume, a lui st?tea ca-n fântân?. Fratele tr?gea cara?i unu dup? altu, el – zero cu virgul?.
Odat? vecinul a aruncat scula lui peste a noastr?. Ukil a tras, s? arunce mai în dreapta. De unde? – pescarul din dreapta, mutat ?i el, dovedise s?-?i lanseze undi?a înc? mai spre noi, l?sându-ne f?r? loc. Asta era jaf curat, ziua-n amiaza mare. M? uitam urât la amândoi... altceva nu le puteam face. De s-ar fi ar?tat atuncea b??a Ilii pe malu cela, m?car pe-o minut?... precis c? alt? treab? era. Fratele n-a reclamat, n-a protestat, doar a aruncat undi?a mai aproape de mal. Atunci a fost, când s-a petrecut minunea: Pluta ajuns? în ap?, n-a mai dovedit s? se ridice dreapt?, de-odat? s-a dus la fund. Fratele a tras.
Un crap cât dou? palme ale mele, ro?cat, cu mustea??, a zburat la mal ca racheta.

Ziua noastr? de pe?te s-a terminat pe la amiaz?. Carasul nu mai tr?gea, pescarii mai în ani plecau acas?. Pe ambele maluri se vedeau mul?i b?ie?i ?i fete. Care înota la adânc, care se b?l?cea pe la margin?, alerga pe iarb? sau st?tea tol?nit pe sub salcâmi. Noi am mâncat, ne-am sc?ldat, apoi ne-am strâns catrafusele ?i am plecat. B??ul de la undi?? fratele nu l-a l?sat, l-a luat s?-l ascund? mai departe de mal. De la iaz pân? în sat s-a oferit s? ne ?in? companie un drujban* din Butuceni. Mergând dup? el, am schimbat pu?in drumul, dar nu ?i direc?ia.
La coada iazului nu ne-am mai întors, am mers înainte pân? la iez?tur? ?i am cotit la dreapta. O c?rare m?luroas? ne-a dus la deal printre rânduri de copaci. La cap?tul salcâm?riei am intrat într-un câmp de usturoi de la marginea gr?din?riei. Am luat c?te ceva în buzunare. Mai departe am dat de patlagele, înc? verzi. Pe sub tufele mai mari, aproape de r?d?cini se z?rea câte una mai înrozit?, bun? de sete.

Ie?ind la un drum b?tut de ma?ini, am pornit tare spre vârful dealului. Partea stâng? a traiectului se m?rginea cu o p?dure, numit? tot a Haragâjului, dreapta - cu gr?dina colhozului înc?rcat? cu rânduri lungi de legume ?i zarzavaturi, duse h?t în cap?tul ima?ului de diminea??. Începutul de cale întoars? s-a ar?tat cam anevoios, b?tea ar?i?a verii.

La o bun? bucat? de or?, am ajuns pe culmea dealului. În dreapta se vedea fântâna lui Mustea?? ?i col?ul B?zardei* (sector de p?dure), în stânga – noua ferm? de vaci, situat? la începutul altei p?duri, numit? a Baimacliei. În fa?? se deschidea panorama satului. Chiar sub noi se vedeau construc?iile p?r?site ale vechiului corovnic* (ferm? de vite), pe lâng? care urma s? trecem în continuare, ca s? respect?m linia cea mai scurt? în drumul spre cas?.
Ca distan??, noul traseu nu se deosebea de cel de diminea??, dispunând de dou? mici avantaje. Primul era drumul direct spre iez?tur? ?i p?durea cu nuiele de undi??. Al doilea era un izvor de lâng? ferma veche. Exact într-acolo ?ineam noi calea cu limbile afar?.

Izvorul se afla sub creasta colinei, s?pat de cineva demult-demult într-un mal tare, îng?lbenit de lut amestecat cu petri? ?i nisip. Albia-i adânc? de o pan? de hârle?, poate ceva mai mult, cu suprafa?a unei guri de butoi, se vedea toat? ca pe fotografie. Izvorul propriu zis, ocupând tot mijlocul ei, b?tea cu putere în afar?, f?când s? clocoteasc? nisipul de pe fund. Un pârâia? rapid de ap? str?vezie curgea voios pe locul aproape drept, alimentând un iezule? de mai la vale. La marginea izvorului, pe o piatr? l?t?u?? cineva l?sase un borcan. Fratele l-a luat, l-a cufundat u?urel, l-a scos plin ?i s-a apucat de b?ut. Fundul nu s-a tulburat deloc, r?mânând s? forfoteasc? în tactul lui. Eu n-am mai a?teptat vasul, m-am pus în genunchi ?i, sprijinindu-m? cu palmele în p?mântul uscat, am b?gat fa?a în izvor ?i m-am apucat de tras apa d?t?toare de via??. Am b?ut, am tot b?ut, pân? ne-am umplut, apoi ne-am dat mai la vale, am sp?lat pe?tii cu ap? curat?, i-am învelit cu iarb? proasp?t? ?i am pornit în jos f?r? ocoli?uri. În vale am trecut râpa de la R?tundu.
Tovar??ul a cotit spre casa lui, noi am ?inut drumul înainte. Ridicând dealul din sat, am trecut pe lâng? stadion, apoi am traversat ograda garajului vechi de ma?ini ?i am ajuns la ?leah, de la care pân-acas? r?mânea o azvârlitur? de b??.

La col? la ?ic?u am fost observa?i de cineva din ai no?tri. Era Clemen?a. Dezlipindu-se de ceata de fete de lâng? poarta vecinei, a rupt-o de fug? acas?, s? o în?tiin?eze pe mama de a noastr? sosire, c? de mititic? o încânta r?spândirea ultimelor ?tiri. În ograd? ne a?tepta familia, cu excep?ia tatei. Mama, bucuroas? s? ne vad? pe amândoi nezgâria?i, a vrut s? spun? o vorb?, dar sora i-a luat-o înainte: – A?i prins m?car un pe?ti? – D-apoi cum! – a r?spuns fratele tare, s?-l aud? ?i un trec?tor nevinovat de pe Rusca.
Eu am pus vasul pe pragul mare, am dat jos iarba de deasupra ?i m-am dat într-o parte. Soarele, l?sat în asfin?itul zilei, a dat în puzderia de cara?i ajun?i la prima dung? a c?ld?ru?ei cu tot cu iarb?. – Asta da-a-a! Brava, pescarii! – a exclamat mama radiat?. – Hai s?-i punem într-un lighean cu ap?, poate mai înoat?. R?sturna?i în apa de fântân?, pe?tii no?tri st?teau neclinti?i. ?i totu?i, câ?iva s-au înviorat ?i au pornit a da din coad?, m?rind viteza de la o secund? la alta. Asta a fost de-ajuns. Fra?ii mai mici, în frunte cu Clemen?a, s-au aruncat asupra ligheanului. – Auleu, am l?sat fata sângur? în cas?. M-am luat cu pe?tili ?-am uitat di dânsa, mititica... – s-a prins mama.
– M? duc s-o scot afar?, s-a oferit sora, intrat? cu coatele în zama pe?tilor.
– Las? c? o aduc eu, între ieri ?i azi ai sc?pat-o jios di dou? ori, asta, numa ?i eu am v?zut – a spus mama ?i a intrat în cuhni?oar?, s?-?i aduc? odorul. N-a lipsit decât o minut?, a coborât pragul cu fata în bra?e.
Luminen?a – o p?pu?ic? zâmb?rea?? cu ochii mari, deja con?tient? de statutul ei de mezin? – st?tea ca prin?esa în tronul reginei, uitându-se de sus în jos la lume. Degeaba se deranjase mama, pe fa?a odorului nu se z?reau semnale de bosumflare.
Învârtind ochii jur-împrejur, fata a dat cu ei în lighean. Z?rind cara?ii înviora?i, a b?tut din picioare ?i tot atunci a întins pumnii înainte – ba desf?cându-i, ba strângându-i. Pretindea ?i ea la parte din trofeu. Sor?-sa Clemen?a, pricepând-o din prima, a prins repede un caras ?i i l-a întins zb?tându-se ?i dând din coad?. Mezina nu sa fâstâcit, l-a în?f?cat în pumni ?i l-a strâns la piept, vrând s? ar?te c? era al ei ?i nu a altcuiva. Carasul s-a încordat, s-a îndoiat odat? tare, a lunecat ?i a zburat la pâmânt.
Ea s-a pus pe zv?rcoleal?. C?uta dat? jos, s?-?i întoarc? a ei cot? parte. Mama nu i-a dat drumul de tot, a pus-o popu?or la marginea vasului, ?inând-o de spate. Fetei atâta i-a trebuit: A atacat cu putere ?i greutate, mai s? intre în lighean cu tot cu urechi. B?tea cu pumnii în ap?, f?r? oprire. Odat? l-a pocnit în frunte pe Costa (fratele mai mic), deja dându-i de în?eles c? toat? prada era numai a ei. Prins? în centrul aten?iei, tot mai sus ridica pumnii, tot mai tare-i trântea în apa pe?tilor...

Cam asta a fost cartina de acas?, dup? prima prindere de la Haragâj. În vara ceia, procesul s-a repetat, ?i nu odat?. Pân? la înt?i septembrie n-am lipsit de la iaz m?car o duminic?. Prindeam doi, fiecare cu undi?a lui. Nu era caz s? ne întoarcem acas? f?r? pe?te. Când mai mult, când mai pu?in, mereu aduceam. Fra?ii mai mici suspinau a tâng?, voiau ?i ei la pe?te. Înc? le era devreme – dealul Baimacliei nu credea în jalobe.


În prim?vara urm?torului an, colhozul cump?rase de la un incubator piscicol o cistern? de crap m?runt, pentru a înmul?i pe?tele în iaz, planul fiind înaintat de noul cârmuitor, venit dup? cel care ridicase unitatea colectiv?.
Gospod?ria se angaja s? creasc? crapii la un kil ?i mai... s?-i prind? cu n?vodul ?i s?-i vând?. Pe de o parte, proiectul nu p?rea deloc r?u. De ce oamenii din sat s? fie la mâna str?inilor, când propriul iaz era în stare s? le ogoaie poftele?..
Din punctul de vedere pesc?resc afacerea nu p?rea deloc îmbucur?toare. Înc? din prim?var?, imediat dup? ce s-a dat drumul la puiet, iazul a fost dat pe mâna paznicilor de la gr?din?rie – înarma?i cu câini, pu?ti, patroane cu sare m??cat?, ?i multe instric?ii. În afar? de dân?ii, oricare curugiu sau func?ionar din colhoz, trecând pe al?turi, avea ordin s? controleze malurile apei.
Pe mine personal inaugura?ia dat? m-a am?rât, m-a f?cut s? m? simt furat în drepturi. Dac? aveam atunci la îndemân? m?car o bombuli??, g?sit? din urma nem?ilor pe la Rotundu...
În var?, prinsul a fost strict interzis. Amatorii din sat alergau la alte iazuri. Mamei nu i-a pl?cut s? hoin?rim prin sate str?ine. Astfel am fost nevoi?i s? renun??m la n?rav. Undi?ele nici n-au fost atinse.

În sezonul ulterior meseria a prosperat. ?i de nu o practicasem o var? întreag?, nu mai eram încep?torii dinainte. ?tiam a face undi?e, a desface, a rupe, a t?ia... Doar un singur lucru nu ne reu?ea – nodul marin?resc, de?i nu ne d?deau de sminteal? nici cele b?be?ti. Traseul îl posedam cu ochii închi?i, iazul îl cuno?team ca pe ograda noastr?. Cele mai bune nuiele din p?dure ne apar?ineau. Ne mai trebuia ceva piese de rezerv? la scule. Înc? înaintea noului avânt fratele cump?rase de la Leova cârlige noi, plute de fabric?, greut??i, un val de fir... Cheltuise dou? ruble ?i... în schimb aduse aport arsenalului.

Apa iazului am v?zut-o doar la sfâr?it de iunie, dup? nerest*. Pescari erau, nu a?a mul?i ca înainte – pl?cerea prinsului deja costa bani. Fiind preg?ti?i, nu ne-am gr?bit s? c?ut?m paznicul. El avea nevoie de noi, ?i nici într-un caz noi de dânsul. Ne-am b?gat între pescari, am desf?cut dou? undi?e ?i am aruncat, poate r?mânem neobserva?i.
La o juma de ceas, când pe?tele tr?gea ca nebunul, între undi?ari s-a auzit ”Storoju!” (p?zitorul). Eu am scos repede scula din ap? ?i am pus-o al?turi.
Controlorul cu pu?c? în spate trecu de noi ?i se opri la zece pa?i, s? ia plata de la cineva. Nici nu r?suflam. Înainte de a pleca mai departe, a rotit el capul în urm? ?i a dat cu ochii în noi. S-a uitat lung la mine, cu îndoial?, parc?-parc? s? mearg? în drumul lui, dar totu?i s-a întors.
– A cui sânte?i? – a întrebat el, sco?ând dintr-o gentu?? de p?r?sin? o c?r?ulie groas? de bilete, cu ?tampila colhozului pe copert?.
– A lu Andrii Donaluki – a r?spuns fratele. – Da pintru ?i întreba?i?
– S? ?tiu cât ave?i di pl?tit. Pintru str?in razri?enia*(permisul) coast? o rubl?, pintru om din sat, di dou? ori mai pu?ân. Ai di pl?tit o rubl? în doi.
– Cum pute?i pi dânsu s?-l socoti?i di pescar, dac? ni?i undi?a nu ?tie din care cap?t s-o ?in?? – s-a indignat fratele, ar?tând cu ochii la mine.
– L?muresc! – a strigat paznicul iritat. – O undi?? di prins pe?ti coast? 50 di capi?i pi toat? zâua. Crap nu-i voie di prins – ?traf* (amend?) o rubl? di bucat?. O undi?? f?r? bilet în ap? – ?traf 10 ruble. În coada iazului nu-i voie di prins – ?traf 10 ruble. M-a?i auzit! A?i în??les? – N-am în??les, s-a încontrat fratele. – Di ?i trebuie s? pl?tim pintru carasu înmul?it ?i crescut di la natur??
– Asta s?-l întrebi tat-to pi prisâdati*(pre?edinte), c? eu n-am când sta la bra?oavi. Sau pl?ti?i, sau da?i-i drumu acas?. Pân? la urm? Ukil a pl?tit un singur permis. La desp?r?ire paznicul s-a uitat urât la mine, m-a ?i ameni?at: – Dac? ti v?d cu b??u-n ap?, luna asta lu tat-to buhalteria*(contabilitatea) a s?-i scoat? 10 rubli din zarplat?* (leaf?). – Mai în?et, omule, c? sparii pe?tili – i-a atras aten?ia paznicului un b?rbat de lâng? noi. – Ia ?i ti mai arun?i cu cervon?urili altora, parc? li clemp?ne?ti m?tali cu ?iocanu. Nu ti înfoie digeaba, b?ietu-i drept. El vrea s? ?tie pintru ?i pl?te?ti, m?tali e?ti obligat s?-i r?spunzi, cultural.
– Eu cu tini n-am treab?, cat?-?i di undi?i ?i nu ti amestica.
– N-ai dreptati. Iazu-i a satului! – Ai?i s-o dat drumu la 5 toani di malioc* (pe?te m?runt, puiet), cari coast?... A?a c?, ari chira socoteal?, b?ieti.
– ?ini o pl?nuit s? scoat? câ?lig dintr-însu, o f?cut o prostie. Nu li-i ru?ine, s? se bucuri di banii jupuie?i din oaminii cari o f?cut colhozu milionar? Din ?i cauz? eu, lucrând ca calu s?pt?mâna întreag?, s? pl?tesc ca s? m? hodinesc pi malu iazului? Cui i-o trebuit maliocu ?iala?.. Întreab? di oamini!..
– E-he-e! De-ar întreba cantora*(conducerea) fiecari cherdi-var? ?i s? fac?, cum...
– Noi n-avem nevoie de crap cât mâna, ni mul??mim cu carasu dinainte. Prisâdatili credi c? dac? o aruncat puietu cump?rat pi banii colhozului, s-o f?cut st?pânu iazului, f?r? adunare, f?r? s? întrebi ob?timea... A s? scoat? el bani din iazu ista cum a s? scot eu balena... ni?i la n?vod n-a s? ajiung?. Tot cr?pu?oru lui a s? fug? la Harag?j, la Enichioi, Flori?ica, Bobo?ica... A?a s?-i spui din partea me, când ai s?-l vezi pi ai?i.
– Asta am s?-i spun numadicât... Nu ti temi s? r?mâi f?r? tractor?
–Tari a? vre s? v?d, ?ini a s? lucrez? în locul meu pi hârbu ?iala, cari dimult trebuia dus la ?er vechi. Da poati el a s-o fac?... c? eu f?r? munc? n-a s? r?mân. Dimult ora?u m? a?teapt?, numa c? nu ?tiu, di ?i înc? mai perd timpu pi-ai?i.
– Asta-i la voia ta. Nu ti ?ini nimeni, ?i nu e?ti primu cari spune. Da di pe?ti nu ti diranja, a s? avem noi grij? – a zis omul cu arma ?i s-a pornit mai departe cu controlul.
– Voi a s?-l p?zi?i, voi a s?-l ?i vinde?i, i-a aruncat încet din urm? un pescar mai în vârst?.
– Voi, b?ie?i, nu v? potriji?i la storoj. Prindi?i tot di laolalt?, m?run??lu da?i-l înapoi în ap? s? creasc?, mai marili ascunde?i-l ?i lua?i-l acas?, numa s? nu v? vad?...
Cum numai paznicul s-a îndep?rtat, am pus eu mâna pe undi?? ?i m-am apucat de treab?. Crapii îi puneam într-o plas? cu piatr? în?untru, dat? la fund, legat? cu a?? lung? sub mal.

Paznicul a mai trecut. La noi nu s-a mai oprit, doar s-a uitat r?u la mine. Sim?ea el c? cineva-i fura pe?tele din iaz. Degeaba... – nu avea probe, nici timp s? le caute. Eu controlam malurile mai tare ca el, îi cuno?team fiecare pas, nici când se pi?a lâng? coada iazului nu-l sl?beam din urm?rire.
Cu toat? stima fa?? de pescarul protestant de al?turi, ce ne luase ap?rarea în diminea?a ceia, nu întru totul solidarizam cu el. Degeaba spusese c? nu aveam nevoie de pe?tele colhozului. Cr?pu?orii de o palm? jumate - dou? s-au ar?tat mai spornici decât cara?ii.

Pe la amiaz?, setca*(plasa) de sub ap? s-a îngrelat. N-am mai stat, ne-am sc?ldat la repezeal? ?i am plecat.
Am înconjurat iazul pe partea de r?s?rit ?i am luat-o spre Haragâj. În coad? am f?cut stânga. N-am mers pe lâng? gr?din?rie, am ?inut marginea p?durii pân? în vârful dealului.
Acolo eram salva?i, nici tata curugiilor nu mai putea dovedi delictul. Nici crapilor nimeni nu mai avea ce le face, în afar? de mama, a?teptând cu r?bdare s? le pun? sare pe coad?.
A?a mult ?i frumos pe?te înc? nu prinsesem niciodat?. Mama, v?zând c?ldarea (c?ld?ru?a nu mai f?cea fa??) aproape plin? (cu tot cu iarb?), pentru urm?toarea duminic? ne-a oferit finan?e de dou? bilete. Cheltuitoarea ini?iativ?, de noi a fost denegat?, altfel instinctul dobânditor pierdea valoare. ?i apoi, în acea neuitat? var? ni s-a m?rit echipa.

Urm?torul undi?ar a fost Andru?a, p??an cu ?ase ani b?tu?i în cuie, p?trat în umeri, mu?chios ?i dârz la trânt?, în stilul fratelui cu care sem?na mai tare decât cu tat-so. Ca atare, nu ne gr?beam s?-l lu?m, ?i mama ne sf?tuia s?-l mai l?s?m un sezon acas?, s? mai creasc?, s? nu ne dezbat? din ritmul calculat la nivel de minute. B?iatul se sim?ea în putere, dar trebuia controlat, de facto. Adic?, de-l luat odat?, s? se arate la distan?? lung?, c? la scurt? se potrivea tot puradelu din sat. Încercarea era pe cale de a se petrece, îns? se amâna de la o duminic? la alta. Ne îngrijoram s? nu-l c?r?m în spinare, în caz de subit? astenie. El se sup?ra, de?i r?bda, actul dat pe fa?? nu-l ar?ta. L-am tot hr?nit cu promisiuni o hab? bun? de vreme, dar asta nu putea dura vara întreag?.


Într-o bun? diminea?? de pescuit ne-am trezit cu Andru?elu pe malu iazului, la spin?rile noastre, distan?at, f?r? semnale de prezen??. St?tea mut pe chirostii, a?tepta s?-l vedem, s?-i accept?m fapta, poate s? i-o ?i l?ud?m. Nu venise de capul lui, ci cu voia mamei, înso?it de o ceat? de b?ie?i mai mari din m?hal? - ambi?io?i amatori de înotat la ape mari. Avea ?i ceva de mâncare cu el.
L-am primit ?i imediat l-am pus la treab? în calitate de ajutor, cu dreptul de a pune mâna pe vreo undi?? numai în timpul nostru de pauz?.
Nescrisa regul? gl?suia c? un p??an netrecut de clasa întâia nu era în stare s? dirijeze o scul? cu cârlige adev?rate, din motive de securitate. În realitate, regula dat? se ar?ta atribuibil? oricui, numai nu ucenicului nostru – b?iet atent ?i cânt?rit la mi?c?ri. Meseria a prins-o repede, mai greu i-a venit la început, pân? a ag??a un crap cât trei palme ale lui. Când l-a tras, l-a aruncat peste damb?*(dig) într-un p?rtal de buruiene amestecate cu tufe de holer?. A trebuit s?-l c?ut?m cu to?ii un sfert de or?... mai ?i fugea pe sub boroscaie, lunecând spre iarba deas?.

C?tre sfâr?itul verii, pomo?nicu*(ajutorul) cuno?tea toate gr?mezile de balig? ?i g?ina?uri din vale, ?tia a pune în ace orice momeal?, pân? ?i râmele vii îi d?deau ascultare... iar cara?ii din iaz îi scotea mâncând r?s?rit?.

La al patrulea an de pesc?rie s-a cerut cu noi ?i Costa – fratele mai mic, pe atunci cu statut de mezin pe linia b?rb?teasc?. Eu cu Ukil am fost împotriv?. În prim?var? b?iatul împlinise doar cinci ani. Îl vedeam prea pl?pând pentru dealul Baimacliei, cu atât mai mult c? deja aveam ajutor.
În acea var?, a?teptat? cu mare tâng? (ca ?i oricare alta), am fost surprin?i de o veste bun?. C?rmuirea anulase taxele ?i interdic?iile. Din considerente nedeclarate, afacerea ”malioc”*(puiet) s-a terminat, dreptatea a triumfat.
Pe sama asta, în sat circula zvon c? cineva din colhoz trase în ascuns n?vodul ?i vânduse ilegal pe?tele prins -- în sate mai îndep?rtate, s? pun? bani negri în buzunar... O alt? versiune gl?suia c? braconajul din prim?var? fusese a?a de mare, încât iazul r?rit de crap nu mai prezenta interes material.
Ca scuz? pentru nereu?ita opera?iei, ce costase ni?te parale comune, pre?edintele a permis libera pesc?rie. Pe noi ?u?otelile din m?hale nu ne intrigau deloc. În vara ceia aveam în plan s? prindem numai crap m??cat, în frunte cu matca* iazului.

Într-o duminic? diminea??, înc? pe întuneric am plecat la pe?te. Eram eu, Ukil, Andriuha, un v?r a nostru ?i înc? doi b?ie?i din m?hal?. Aerul r?coros, drumul deschis ?i marile speran?e ne mânau u?or în valea Rotundului –parte component? a traseului. Dup? stadion, unul din tovar??i s-a oprit, s-a întors în urm? ?i s-a uitat lung în întuneric, i se p?ruse c? cineva ne c?lca pe urme. Tot la asta m? gândisem ?i eu înc? mai înapoi, când z?risem o umbr? slab? lipindu-se de un stâlp a vechiului garaj. Da poate ni se n?z?rise la amândoi: cine nu iart? o halucina?ie nevinovat? la patru diminea?a, într-un cap plin de planuri pr?d?toare... Am mers mai departe, pân? când în spate s-a auzit un str?nut clar. Atunci ne-am oprit brusc, to?i odat?, ?i ne-am întors la 180 de grade.
Fratele Costa st?tea cu fruntea sus ?i bra?ele l?sate-n semn de a?teptare, se mai ?i hlizea înceti?or, s? nu stârneasc? mânia c?pitanilor. În actul dat câ?tigul era de partea lui. ?tia precis c? nimeni din noi n-avea de gând s? se abat? de la drum, s?-l duc? acas? de mânu??, s?-l dea mamei în primire... L?sat pe locul unde ap?ruse... tot nu se putea. Soarta voinicului a fost hot?rât? momentan, timp nu era, dinspre r?s?rit venea ro?a?a. Costa mergea cu noi. Condi?ia era s? nu r?mân? de grup?, în caz contrar – în toat? vara nu mai vedea iazul de la Garagâj. B?iatul s-a obligat s? execute cu supunere toate ordinele de sus – f?r? jalobe, cerin?e... f?r? drept de pescuit în perioada de stagiune.
Stop?ri pe drum din cauza mezinului n-am avut. Cum a ob?inut permisul de acces la gr?mad?, a ?i rupt-o de fug? înainte. A?a a procedat el pân?-n culmea dealului. Povârni?urile abrupte le asalta din alergare. Se oprea doar când ajungea la loc mai drept. Acolo se a?eza, ?? prind? iar la puteri... Asta ne convenea, ne ?i pl?cea. Urm?rindu-i tactica de dislocare, Andru?a p?rea mai mul?umit ca to?i. Cu frate-s?u al?turi obliga?iile de ajutor i se facilitau. Nu mai trebuia s? alerge singur dup? râme, timp de undi??-i r?mânea mai mult... Prea interesat îl vedeam eu în apari?ia mezinului pe coasta în?l?imii. Prin asta aveam tot dreptul s?-l suspectez de instigator, ba ?i organizator a cazului. ?i... ce folos? – Dovada învinuirii lipsea – în mahal? Costa era partizanul num?ru unu. Adev?ratul motiv de ac?ionare a mezinului în diminea?a ceia n-a mai fost descoperit, dar asta atunci nu conta, nu mai conteaz? nici azi.
Odat? terminat urcu?ul, b?iatul a r?suflat din plin. Mai departe picioarele îl purtau singure, iar valea lung?, dus? drept în malul iazului, promitea u?oara sc?pare.

Ziua de pe?te a fost bun?, nici ajutorii nu ne-au dat de sminteal?. Andriuha a cam tras chiulu, în schimb Costa s-a ar?tat devotat trebuin?elor, n-a provocat disperare pe malul iazului, nici pe drumul de cale întoars?, prin asta dobândindu-?i meritatul loc între fra?ii pescari. Acas? mama ne a?tepta pe to?i, dar mai mult pe dânsul, cu o v?rgu?? ml?dioas? ascuns? la spate.
V?zându-?i mezinul înc?rcat de senza?ii, ?i cu un zâmbet nevinovat întins pân? sub urechi, n-a mai îndr?znit ea s? ridice mâna asupra bunelor duhuri. A aruncat ru?inosul instrument educativ, de trei ori l-a pupat pe b?iat ?i gre?ala dimine?ii i-a iertat. Drept recuno?tin??, mezinul a în?f?cat o c?ld?ru?? pe jum?tate cu ap?, a ad?pat cârlanii, câinele... a umplut ?i treuc? la g?ini. Apoi a luat o m?tur? de turi?? ?i s-a apucat de dat cu dânsa în ograd?.

În vara ceia pescuitul a mers la ”Ura-a-a!” Crapul r?mas de dup? braconajuri se f?cuse de dou?-trei palme, ?i mai... Nu mai prindeam cu dou? undi?e, ci cu trei. Andru?a intrase în func?ia de pescar, men?inând-o ?i pe cea veche.
Aparte de duminici, eu vedeam iazul ?i în zile de lucru. Avantajul se datora unei ocazii neordinare: În var? trebuia s? lucrez în locul mamei, s?-i fac trudozile* (zile de munc?). Atunci colhozul dispunea de mai multe brig?zi de femei lucr?toare: dou? de tutun, dou? de vie... Mama se num?ra în list? la gr?din?rie, de?i nu-i vedea legumele ani de-a rândul, din simplul motiv c? odraslele-i poposeau pe lume una dup? alta, cu mici pauze.
La sfâr?itul prim?verii s-a ar?tat ?i ea pe deal. În var? i-a venit curajul s? lutuiasc? podurile la cuhni?oar?, s? zideasc? o sob?... În locul ei m-a trimis pe mine – a?a vorb? avuse ea cu adjuncta responsabil? de la gr?din?, o tân?r? nevast? cu ?coala de agronomie absolvit?. Auzind noutatea, am chiuit în mine. Mai întâi am b?gat în geanta de deal vechea undi?a, pus? la punct, înv?l?tucit? cu toate atributele-i pe o scânduric? special?.

La lucru m? duceam cu ma?ina, împreun? cu femeile din brigad?. ?a?a Pa?a (?efa) m? conducea la locul meu de munc?, îmi ar?ta cum ?i ce aveam de f?cut, apoi pleca în treburile ei. R?mânea doar s? treac? seara, s? controleze volumul ?i calitatea. A?a a fost primele zile, c? pe urm? i-am întrat în confiden??. Lucr?rile difereau de la o zi la alt?. Ba pr??eam, ba zmilgeam buruianul mare din patlagele... ba culegeam gândacii americani în rândurile de c?rtoafe.
Lucram singur, aparte de brigad?. Asta-mi convenea. M? sim?eam st?pân pe mine ?i ?ineam la control îndeplinirea normei. De diminea?? lucram ap?sat, s?-mi r?mân? cât mai pu?in de f?cut dup? mas?. De la postul de munc?, iazu-l aveam ca-n palm?.
Oglinda apei f?cea din ochi, chema... m? tulbura, de-atâta m? st?ruiam s? nu m? uit în vale. La ora de prânz, stabilit? dup? soare, însemnam în grab? locul de munc?, ascundeam instrumentul zilei, luam geanta cu mâncare ?i – tulea în vale. La iaz mâncam în grab?, m? sc?ldam în grab?, apoi m? d?deam pe lâng? pescari ?i c?scam gura la plute, tot în grab?. Undi?a din geant?, destinat? zilelor de ploaie, r?mânea neatins?. În timpul dispus m? mul?umeam cu ce prindeau al?ii. Când soarele se înclina spre apus, plecam s?-i fac cap?tul zilei de munc?.

Într-o amiaz? am dat de doi pescari str?ini, serio?i, cu multe pripoane în?irate pe o bucat? bun? de mal. Cât m-am aflat pe lâng? ei au scos trei cara?i la aproape kilul fiecare, gro?i, la?i, m??ca?i la solzi. A?a exemplare se vedeau rar. Sculele aruncate la mijlocul iazului m-au impresionat la culme.

În aceea?i sear? l-am în?tiin?at pe fratele. Ne-am aprins la planuri mari, dar chestia era c? nu ne pricepeam la pripoane. Certamente, aveam nevoie de un diriginte. Tot atunci fratele a rupt-o divali. În z?mislirea dat? cineva mai bun ca Deadea Teodor nu se g?sea. El era tare la aruncat, asta nu odat? v?zusem cu ochii no?tri.
Mo?ului proiectul i-a pl?cut. El s-a angajat s? preg?teasc? noile scule cu propriul material, nou? r?mânându-ne doar s?-l sus?inem în niscai lucr?ri neînsemnate.
Cu timpul era mai complicat. În vara ceia noi înc? umblam cu paiele-n cap, pe când unchiul se f?cuse mare, în afar? de pesc?rit avea ?i alte treburi.

Proiectul s-a întins o juma de var?. Cu trei zile înainte de întâi septembrie, când ?colarii terminaser? lucrul pe dealuri, Deadea ne-a chemat la ajutor. A fost asta într-o sâmb?t?.
Planul era de f?cut pripoanele, ca într-o zi apropiat? s? plec?m tustrei la aruncat, f?r? cozi din urm?, adic? l?sând acas? fra?ii mai mici, din gre?al? s? nu-i scapere careva cuiva vreo greutate-n frunte.

Ograda din vale, vremelnic pref?cut? în atelier de pesc?rie, se afla ocupat? în toat? lungimea ?i l??imea. Din bordei pân?-n poarta de la ?osea se vedeau strune ?i strune albicioase de nailon. ?a?a finica, trecând pe acolo s? ias? la drum, mai c? nu avea pe unde trece. ” Doamne, de Sus... O mai fost pescari în casa asta... da atâta jilc?raie* în?irat? înc? n-am v?zut. Pre?is c? vre?i s? scoate?i tot pe?tili din iaz. Lua?i sama s? nu da?i ?i de v-o balen?” – a spus ea cu haz ?i s-a dus în calea ei, aplecându-se pe sub linii.
Spre sar?, trei pripoane noi nou?e, înv?rtite pe scândurele speciale, st?teau a?ezate în rând pe masa de sub agud, fiecare cu 70 de metri m?sura?i, câte trei ace mari legate, ?i câte o mutelc? de la tractoare prins? cu fir gros în capât. Tradi?ionala zi de pe?te era duminica, dar... la ce ne a?teptam, nu ne-am mai trivojit, lovitura fiind pl?nuit? pe luni.

Conform în?elegerii, trebuia s? ne adun?m diminea?? la garajul vechi, de acolo s? plec?m spre iaz cu ma?ina lucr?toarelor de la gr?din?. Nu ?tiu din ce cauz?, eu cu fratele am întârziat. Mai r?mânea o ?ans?: s? ne ducem repede în Butuceni la moara, s? prindem acolo un transport de urcat dealul.
La moar? n-am apucat nimic, în schimb pe noi ne-a prins badea Vitea, fratele tatii. Era el cu ma?ina, urgent avea nevoie de Teodor, taman în ziua ceia s?pa beciul acas?.
Comandantul (tot el ?i instructorul) a urcat în camion ?i a plecat la treab?, l?sându-ne torba cu instrumente în folosin??. Mie întors?tura nu mi-a pl?cut. Fratele, îmbujorat la fa?? din motive necunoscute, se uita cu interes la bunurile unchiului. – ?i a s? fa?im noi f?r? Deadea?– am întrebat eu scârbit. – ?ini a s? ni arun?i pripoanili? – Di ne-am vedea mai repidi pe mal, c? le azvârl eu pân la ńijlocu iazului. I-a s? vezi, ?i pe?ti scoatim noi azi... Uiti c? vini ?i o ma?inic?, hai s-o oprim, poati ni rîdic? m?car p?n în deal la ferm?. Simpl?, ma?ina nu era, c?-l slujea pe pre?edintele colhozului, dar, pe undeva ne apar?inea ?i nou?.
?oferul, parc? ne citise, s-a oprit ?i ne-a luat. Era singur. Norocul ne-a surâs, omul fiind dispus s? ne duc? aproape de g?in?rie. De acolo, de mers, aveam cât s-ar t?v?li o iap?.

Iazul, ca niciodat? pustiu, mi s-a p?rut posomorât, neobi?nuit pentru înfiripatu-i aspect v?ratic. Locul de prins fratele l-a ales unde se aflaser? str?inii cu multe pripoane. Odat? stabilit punctul de lansare, Ukil s-a uitat atent în p?r?i. Num?rând pa?i în dreapta, pa?i în stânga ?i în spate, a f?cut socotelile geometrice necesare. Apoi a desf?cut primul pripon în toat? lungimea firului ?i i-a înfipt cap?tul scândurii speciale în mal, s? nu zboare în ap?, în caz de prea mare aruncare.
Eu m? uitam curios la ac?iunile lui stimulative, întrebându-m? în gând, de unde ?tia el toate mi?c?rile celea f?cute prima dat?. Îndr?zneala lui congenital? m? înviora, m? ?i îngrijora. F?când uz de un sfat a unchiului Teodor, m-am îndep?rtat de arunc?tor, m-am ?i tupilat.
Între timp, fratele apucase în mâna dreapt? firul priponului, cam la un metru mai sus de greutate ?i cârligele înc?rcate cu râme groase în plin? mi?care. Anume în pozi?ia dat? a pornit el s? învârt? scula deasupra capului, s?-i fac? vitez? cât mai mare, ca apoi, slobozind la moment firul dintre degete, cap?tul cu cârlige s? plece cât mai departe de mal. A fluturat el mult instrumentul în aer, dar n-a dovedit s?-l arunce. Mutelca singur? a zburat în ap?, la vreo zece metri, l?sând pescarul cu cap?tul de fir rupt în mân?, plus un ?umuiag de jilc?* încâlcit? al?turi. Normal era s? c?ut?m în ap? priponul rupt, s?-l leg?m de restul firului, s?-l descâlcim, apoi fratele s?-l mai arunce o dat?. Dar... soarele se în?l?a, timpul pe?telui trecea.

Arunc?torul, ac?ionând la propria-i intui?ie, a scos din torb? al doilea instrument. Procedând în ordinea ini?ial?, a desf??urat în grab? firul de pe scânduric?, a ascuns acele în râmele c?rnoase încovoioase, a avântat greut?tea cu câteva învârteli puternice, ?i a lansat. Ne uitam amândoi cu ochi mari în mijlocul iazului. Au trecut secunde, alte secunde... Oglinda apei a r?mas neatins?. Ceva se petrecuse... Pricina îndat? a fost depistat?. De la locul de aruncat, linia priponului al doilea, întins? strun? în mare lungime, nu era îndreptat? spre ap?, ci în sens opus, conducând la un arbor a salcâm?riei.
Luându-ne dup? fir, am ajuns la copac. Cu toat? spin?raia v?zut? pe crengile dese din coroan?, eram gata s? m? ca??r s? salvez greutatea ?i cârligele, dar nu le-am z?rit. Nu erau în copacul cela, zburaser? în altul de mai la deal, imposibil de asaltat.
A?a ?i a r?mas pripona?ul lui Deadea, s? spânzure înc?lcit pe o creang? de sus a mândrului salcâm din al patrulea rând. Între altele, arunc?tura fuse destul de puternic?: de se încadra în direc?ia cuvenit?, precis c? mutelca atingea jum?tatea lacului.

Dup? primele dou? încerc?ri eu m-am dezis de noul proiect ?i m-am întors cu mintea la undi??. Fratele nu s-a dat b?tut. Îi mai r?mase de înc?rcat o ultim? ghuilea în tunul norocului.
Dup? ce preg?tise al treilea pripon, nu s-a gr?bit s?-l arunce imediat. A m?surat înc? o dat? distan?ele importante în paralel ?i diagonal?, a num?rat, iar a calculat, din nou a m?surat ?i, la urm?, a lansat cu ?uier greutatea în senin?tatea cerului.
Din p?cate ultima prob? a fost repetarea celei de a doua. Linia, sl?bit? pu?in fa?? de antecedenta, ducea tot în salcâmi, nu în direc?ia iez?turii, ci mai mult spre coada iazului. Greutatea cu ace n-am g?sit-o, nici n-am c?utat-o, num?rând-o ?i pe ea pierdere natural?.

În sfâr?it arunc?torul s-a ogoit, nu din convingere, ci din lipsa de scule, c? de mai erau în torb?, precis le nimicea pe toate. Ca s? recuper?m m?car o parte din material, am tras din r?sputeri firele ag??ate în copaci. Odat? rupte, le-am dep?nat cum am putut. Din pripoanele unchiului au r?mas trei scândurele înv?l?tucite cu b?rbi de jilc? încâlcit?.

Acas? n-am plecat, înc? nu era nici amiaza. Am trecut damba* ?i ne-am dus pe malul opus. Acolo am g?sit loc buni?or lâng? ni?te b?ie?i (veni?i de curând) ?i ne-am apucat s? d?m la undi??. Nu aveam decât una, alta o l?sasem ca fraierii acas?, l?sându-ne în baza pripoanelor.
Tr?gea ceva carasul. B?iatul de al?turi îi scotea la rând, avea ?i nuiaua mai lung?.
Pricepând treaba care era, fratele a slobozit din fir, s-a ridicat în picioare, s-a apropiat la maxim de ap?, a ridicat pr?jina sus de tot, a învârtit-o cu vânt în urm? ?i a aruncat, s? ajung? cu acele cât mai departe. A ajuns, nu unde trebuia.
Dând cu undi?a înapoi, un cârlig s-a înfipt din zbor în frunte la un b?ie?el de pe mal. Pu?tiul n-a strigat, n-a ?ipat, panic? n-a ridicat, doar s-a uitat nedumerit la frate-s?u mai mare, care pescuia al?turi. Acela s-a ridicat de la locul lui, s-a uitat la fruntea b?iatului, l-a aten?ionat pe vinovat cu o privire urât?, a apucat de fir cu amândou? mâinile ?i l-a rupt, apoi a tras for?at de cârlig, zmulgându-l din loc cu o buc??ic? de piele. O ?uvi?? ro?ie întunecat? s-a prelins pe nasul pu?tiului. Frate-s?u i-a pus la ran? o bucat? de pâine, i-a dezbr?cat c?ma??, a împ?turit-o, apoi i-a înf??urat-o strâns pe frunte. – Mai uite în urm?, când arun?i undi?a – a strigat pescarul sup?rat. – Nu ?tiu, ?i noroc o avut b?ietu ista, c? nu i-ai scos v-un ochi.

Odat? cump?na întâmplat?, am plecat acas?. Ziua ceia de pe?te nu era a noastr?, mergea r?u de diminea??. V?zându-m? urnit de pe malul iazului, m-am bucurat. Tare vroiam s? cred c? terminasem cu ghinioanele, dar ora nop?ii înc? era departe, ca ?i casa.
Sim?eam cu l?untrul c? ne mai a?tepta o belea, numai nu ?tiam care anume. În zona noastr? de deplasare nici natura nu ne ?inea parte. Totul se vedea altfel, pân? ?i copacii din p?dure mi se ar?tau cu r?d?cinile în sus. Trecând pe lâng? coliba paznicului de la gr?din?, nici câinele de la leg?toare nu ne-a l?trat.
Am?reala înfrângerii m? ap?sa, m? ?i ostenea. Doar fratele al?turi, m?surând drumul în total? nep?sare, m? încuraja s? m? uit numai înainte.

Pe drum, coborând pe lâng? o târl? de oi, am dat peste o hait? de câini mari ?i g?l?gio?i. Mai v?zusem noi dul?i avani la l?trat... aceia erau pu?i serios pe goan?. S-au luat dup? noi mai ceva ca dup? lupi. Ne-am speriat ?i am luat-o la fug?, s? sc?p?m de urm?rire. Mai tare i-am stârnit. Nu ?tiu cum a f?cut fratele, dar a reu?it s? m?reasc? distan?a între noi. Dih?niile au r?mas în apropierea mea. Pe deal nu se vedea zare de om, de parc? turma n-avea cioban.
Câinii, vreo cinci la num?r, m-au înconjurat ?i s-au apucat de îngustat cercul, mârâind urât, cl?n??nind a foame. M-am pierdut, mai r?mânea pu?in ?i udam pantalonii.
Ca-n negur? am deslu?it figura fratelui, înarmat cu ciomag. ”La p?mînt!”– a strigat el tare, de i s-a dus ecoul în fundul Rotundului. Eu m-am aruncat în jos pe burt?, am întins picioarele drepte ?i am lipit mâinile în jurul capului, ascunzându-mi fa?a în iarb?. Câinii nu s-au ogoit, nici n-au atacat, au r?mas s? latre pe acelea?i pozi?ii. Am stat întins un minut, poate dou?, poate zece secunde...
În tot cazul, pu?in m-am calmat. Încurajat de speran?a c? mai aveam de tr?it, am urnit o mân?, s? pot vedea ceva. Juvinele s-au apucat de l?trat înc? mai tare. Intrându-le în voie, nu m-am mai mi?cat, am stat lipit p?mîntului, pân? i-a chemat st?pânul, ap?rut ca din nouri. Cioban era un fl?c?uan mai mare ca fratele, cu ochii umfla?i de somn.
– Bujor, Pârlog, Ro?catu... la mine! – a r?cnit el de departe, dup? câteva ?uier?turi scurte, în?elese nimai de el ?i lighioane. Câinii, încetinind mârâiala, au dat din cozi ?i i-au r?spuns cu diferite urlete, f?r? retragere. Doar când baciul s-a dat aproape ?i i-a l?udat, au jucat din cozi ?i s-au împr??tiat mul?umi?i care încotro, s?-?i îndeplineasc? mai departe slugarnicele misiuni.
– A?i p??it ?eva? – a întrebat baciul, uitându-se ba la mine, ba la fratele, care se apropia cu bâta-n mân?. – Nu, da ni?i mult nu mai era – a r?spuns Ukil pentru amândoi. – Îs r?i tari câinii i?tea a vo?tri.
– Asta-i drept. Ai?tea ni?i di lupchi n-au fric?. S? trag din s?mân??...
– Te-am auzit cum îi strigai... V-o unu Zv?rleanu n-ai? – Nuuu! Tu ?i?.. Am un ?încu?or... Bun tari, foc, nu alt?eva!.. Nu îndr?znesc. Ńi-i ?i ru?ini, mo? Vasîle înc?-i jiu ... ari ani di tr?it. Chiar ?i mort s? ?ie, nu pot s? numesc un câine ca dânsu. Eu îl uvaj?sc* tari pi omu ?iala.
– Pi undi erai, de-ai ap?rut tucma acu? – Adorńisîm sub ni?ti tufari, dac? nu tre?e?i voi pe-ai?ea, nu m? mai trezeam p?n disar?. Ast? noapti am f?cut o chileal? cu fratele... Da tu, ai vrut cu ghioaga s-alungi câinii? – Da, s?-i împr??tii m?car oleac?, c? tari urât f??eau... – Tot voi i-a?i st?rnit, cu fuga. Trebuia s? v? opri?i, s? a?tepta?i o leac?, ?i ii sânguri se îndep?rtau. Frati-to o f?cut ghini c? s-o culcat cu fa?a-n jios, altfel putea s?-l mu?te v-o unu. Câ?i trec pi ai?ea, to?i fac o sîngur? gre?al?, o dat?, c? pi urm? prind la minti. Digeaba mânân?i cartea la ?coal?, dac? nu ?tii s? ti p?z??ti di-un cîine. – Dac? era numa unu, îl mâncam în doi di jiu, f?r? sare... Da f?r? înv???tur? omu diparti n-ajiunji – s-a ap?rat fratele, pricepând unde b?tea fl?c?uanul care demult nu mai c?lca pragul ?colii. Atunci nu ?tiam eu, care din ei avea mai mult? dreptate, eram epuizat. Voiam s? ajung acas?, s? sc?p de stresuri. În noaptea ceia m-am culcat devreme. Am adormit momentan. M-am trezit pe la miezul nop?ii asudat, gâfâind, cu mintea încâlcit? în co?maruri cu lupi, zmei ?i zgrip?uroaice cu cârlige-n nas ?i mutelci pe urechi. Am ie?it afar?, am tras câteva guri de aer ?i m-am întors la pat. În restul nop?ii obsesiile nu s-au mai întors, pân? diminea?? le-am ?i uitat.
A dou?za alte gânduri m? preocupau. Cineva lustruia clopotul de întâi septembrie.

În fine, ziua ceia greoaie ne-a servit. În urm?toarele veri pripoanele noastre zburau ca rachetele spre mijlocul iazului, undi?ele aruncate cu aten?ie nu ag??au nici firele de iarb? de pe mal, iar dulâii de pe dealuri se salutau cu noi ca ?i cu nepo?ii lui Buzdugan. Pe noi, fra?ii, boala prinsului nu ne-a p?r?sit nici azi. Fiecare ?ine în cas? o undi??, dou?... gata ?i la trei de noapte in largul dobândirii s? fie aruncate.