Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bâ??itu?

de Daniela Luminita Teleoaca

Trebuie s? fi fost cel pu?in la fel de b?trân ca timpul. Locuia la ?osea. Într-o cas? cu prisp? la vedere. Unde niciodat? prea multe nu se adunaser?. Cu p?rin?ii lui cu tot locuia. Un tat? ca un gânditor de Hamangia. O mam? pitic? purtându-?i picioarele în parantez?. Sorbind aerul la fiecare silab?, mai s? se înece. Ni?te n?luci! ?i ochii lui? Larg deschi?i. Ca de spaim?. ?i gura... gura? Gura cârpit?. Deloc de form?. I-or fi pl?cut ?i lui fetele! Dar c?ciula cu urechi de câine... Eheheiiii ?i restul...

S-a f?cut prim?var?, Bâ?âitule, uite, p?mântul î?i las? aburii s? ias?! ?i zgârm? lighioanele dup? viermi?ori ?i via??!

?i-a dat-o jos la un moment dat, când nimeni nu se mai a?tepta. O ?east? te?it? cum nu mai v?zusem vreodat?! De moarte vinovat, ?i-a pus-o la loc repede. A început înaintarea, de atâtea ori amânat?. Zâmbind proste?te sau – cine ?tie?! – sfid?tor curio?ilor indiscre?i dind?r?tul por?ilor. Era fl?c?u – zicea lumea! Fl?c?u-fl?c?u! Feri-te-ar, nu cunoscuse defel muiere! Îns?! Mergea la Bucure?ti constant. Acolo... depaaaaarte avea o sor?, frumoas? de tot ?i a?a de tân?r?! Mam? a dou? zgâtii. Lua „irrrtttta aiea rrro????iea” de-aci din deal de la Pomp?. Nu-l vedeai 2-3 zile. Ba odat? a stat chiar o s?pt?mân?. Se întorcea. Mirosind a motorin?, a fum str?in de ?igar? ?i-a Bucure?ti. Atunci îl priveai pentru a doua oar?. Pentru a treia. De sus în jos. De jos în sus. Încercai s?-i decupezi uria?a te?itur? a capului de restul trupului. R?mâneau 2 ochi decolora?i de copil b?trânicios. De mo?neag dat în mintea prichindeilor. „Bunnnn? dimmminnnneaaaa???a!” – se trezea ?mnealui rostind l?b?r?at-poticnit. ?i cetele de copiii îi d?deau târcoale, c?ci pe crucea lor dac? mai întâlniser? picioare a?a de ciudate! Nerod, Bâ?âitu? zâmbea iar ?i iar. Un stigmat aparte îi lua în posesie chipul. Roza, m?-sa, f?cuse orez. Prinsese trandafiri la gâtul smerit al lingurilor lemnoase. Îl chemase. Straniu, nimeni nu-?i amintise mai apoi vreun nume! ?i, obraznice, mogâlde?ele îl acostaser?: Bâ?âituleeeee! Îl împinseser?-n dreapta ?i-n spate. –Danseaz?-ne lambada, Bâ?âituleeeee! O luase la fug?. Într-un cutremur, dislocate, ?oldurile se balansaser?. ?i obrajii i se perpeliser? pe trotuar, 2 buc??i de carne sfrijit?, inutilizabil?. Din în?l?imea aceea terifiant?, de nu va fi fost marea singur?tate, lumea se cl?tinase. Nimic nu era sigur. Niciodat? nu fusese. ?i oamenii nu v?zuser? plânsul. Nici eternitatea lui chinuit?. Zilele nesfâr?ite de obid?. Privitul în gol pe o fereastr? care oriunde d?dea, nu ?i afar?. Gesturile haotice de a-?i strânge pantalonii soio?i din ce în ce mai largi pe un trup împu?inându-se v?zând cu ochii. Nici durerea amestecat? cu frunze ?i cu ??rân? a unei mame de la ?ar? nu o v?zuser?. Dezn?dejdea ei, incapabil?, aproape ru?inându-se s?-?i exteriorizeze am?r?ciunea, dar?mite s?-i mai spun? pe nume. A?a c? zilele se scurseser?...

Nu s-a mai ar?tat o vreme. G?l?gio?i, copiii chinuiser?, cum se pricepuser? ei mai bine, un pui de pisic?. Pân?-ntr-o zi! Când el a reap?rut. R?sturnat pe o parte. Purta b?? cioturos. ?i zâmbet strâmb. A rostit întortocheat, nelaîndemân?: „Dddummmmibbbimbbinbbea????aaaaaaa!?Au fugit de-au mâncat p?mântul.



La scurt? vreme prispa s-a umplut. Fusese v?zut un pop? gr?bit. Vreo dou? vecine aprige. Când p?s?rile Domnului f?ceau repeti?ie de plecare, ?i sufletul lui se îmbarcase.


Peste vreo lun? ar fi f?cut 30.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro