Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oameni ?i vremuri 31

de nicolae tomescu

Într-adev?r, s-ar p?rea c? acel blestem, înc?, mai avea putere. Ana, prima fat? a lui ?erban, s-a stins ?i ea de tân?r?. O ploaie repede de prim?var? a surprins-o cu cel mic de mân?. A ?inut cât a putut mai mult ploierul deasupra c?ruciorului, ploaia udând-o, doar, pe ea, pân? la piele. ?i-a schimbat destul de repede hainele când au ajuns acas?, dar spre sear? a început s? tu?easc?, iar noaptea a avut fierbin?eli. A doua zi, starea i s-a agravat. Dup? mas?, destul de târziu, a ajuns în cabinetul medicului pneumolog, Lupu. Acesta, intuind gravitatea bolii, l-a sf?tuit pe Aron, so?ul Anei, ca a doua zi s? se prezinte cu ea la cabinetul s?u de la spital. Aici, bazându-se pe simptomatologia specific? ?i pe scurtul istoric al bolii, dar mai ales pe rezultatul examin?rii radiologice, a pus un diagnostic grav: tuberculoz? galopant?. Va trebui, deci, s? fie internat? de urgen?? în spital.
- Pentru cât timp, domnule doctor?
- Pentru cât va fi nevoie!
Dar n-a fost nevoie nici m?car de o s?pt?mân?. Peste câteva zile a fost externat?, dar nu pentru a merge acas?, ci, pentru a fi dus? la morga spitalului. Aron, luat prin surprindere, se v?zu într-o situa?ie disperat?. Trebuia, cu toat? c? durerea pierderii so?iei era imens?, s? preg?teasc? înmormântarea, s? aib? grija copilului care se uita cu ochii mari, întreb?tori, spre el, parc? ar fi vrut s? spun?: unde-i mama Ana?
Iat?-l, deci, pe Gilicu r?mas a doua oar? orfan de mam?, la nici patru ani. Atât de repede s-au petrecut lucrurile, încât Ilie, tat?l natural al b?ie?elului, ?i bunicii, au aflat de trista întâmplare la câteva zile dup? înmormântarea Anei. S-au sf?tuit cuscrii, ai lui ?erban ?i ai lui Ilin?, ?i au hot?rât s?-l aduc? pe orfan înapoi în sat. Va cre?te al?turi de fratele s?u mai mic Niculae, c?ruia, cu toate c?-i murise mama, avea acum o alta, nu atât de iubitoare ca cea care plecase pe calea f?r? de întoarcere. Noua lui mam? i-a fost g?sit? la târgul de la Mic?sasa, în apropierea Blajului, de c?tre vecinul Traian Neme?. Acesta î?i vânduse, aici, pe bani buni, o pereche de boi. Cât timp au b?ut ald?ma?ul, a vorbit multe cu omul ce îi cump?rase. A venit vorba ?i despre necazurile oamenilor. A povestit Traian despre necazul vecinului s?u, Ilie, care a r?mas cu doi copii mici dup? moartea nevestei.
- La noi în sat este o femeie, o fin? de-a mea, c?ruia i-a murit acum doi ani b?rbatul. A r?mas, biata de ea, cu o copil? de patru ani. Tot p?mântul, c? aveau vreo câteva iug?re, a r?mas socrilor, c? n-au apucat s?-l pun? pe numele feciorului. Acum Susan? este nevoit? s? lucreze cu ziua pe la cei mai avu?i. ?i casa a început a i se n?rui, se vede c? nu mai este mân? de b?rbat prin preajm?-i.
- Oare cum am putea s?-i împreun?m, ar fi bine pentru ei dar, mai ales, pentru copii.
-Uite cum zic eu. A doua zi de Rusalii, c? nu mai este mult pân? atunci, dac-o vrea, s? vin? Ilie al dumitale s? m? caute acas?. S? aib? ?i o damigean? cu vin, de cinci litri, cu el, ca pentru vânzare. O s? fie la noi, ca la n?na?i, Susan? cu fata ei. S-or cunoa?te ?i o s? vedem dac? va ie?i ceva.
- O s?-i spun ?i vom vedea. S? dea Dumnezeu s? ias? bine.
?i bine a ie?it. La câteva s?pt?mâni dup? Rusalii, Susan?, cu feti?a ei Lenu?a, s-a mutat la Ilie care, la împ?r?irea averii între fra?i, era mo?tenitorul casei p?rinte?ti.
Niculae s-a obi?nuit repede cu noua lui mam? pentru c? nu cunoscuse pe alta.
În schimb, Gilu o ?tia pe mama Ana, care-l iubise ?i îl r?sf??ase, ?i îl mai ?tia pe tat?l s?u care de multe ori îl lua în bra?e ?i îl arunca pân? aproape de tavan, f?când-l s? râd? în hohote. O mai cuno?tea pe tante Eda. Doar el îi zicea a?a pentru c? nu-i putea pronun?a corect numele Gherda. Era o vecin? de-a lor, s?soaic?, r?mas?, de vreo câ?iva ani, ?i ea v?duv?. Venea de multe ori în cas? la ei, avându-i grija când p?rin?ii lui trebuiau s? plece amândoi de acas?. A fost de ajutor tante Eda, luându-l la casa ei, tot timpul cât mama Ana a fost pe catafalc ?i în zilele urm?toare înmormânt?rii.
Când au venit cei doi bunici, într-o zi de târg, s?-l ia pe nepot pentru a-l readuce la ei în sat, Aron s-a opus categoric. Este copilul meu, cu acte în regul?, ?i aici, la mine, va r?mâne!
Tante Eda a fost în continuare de ajutor. Ea l-a dus pentru prima dat? la gr?dini??, ea era aceea care cump?ra stof?, îi croia ?i cosea pantalona?i, tot ea a fost cea care l-a dus pentru prima dat? la un spectacol de circ ?i la cinematograf când rulau filme pentru copii. Ea îi înso?ea pe cei doi, când mergeau dumineca, la mormântul Anei.
Doar pu?in a trecut dup? ce s-a împlinit anul de la r?posarea Anei ?i cei trei, Avram, Gherda ?i Gilu formau o familie.
Cu greu, pentru Gilu, tante Geda a devenit mama ?i apoi mutter. Pe lâng? hainele obi?nuite, mama Gerda i-a croit ?i un frumos costum tirolez. Aron a fost de acord ca Gilu s? schimbe gr?dini?a pentru kindergarden, dar la insisten?ele lui în clasa întâi a fost înscris la ?coala de aplica?ie a ?colii Normale de b?ie?i. Drumul pân? la ?coal?, cu toate c? îl parcurgea zilnic, de fiecare dat? era interesant. Mar?ea ?i vinerea era zi de m?rturie, dup? cum ziceau ??ranii, adic? puteau veni la târg, în ora?, s?-?i vând? din surplusul lor de produse sau s? cumpere de la ?etre bocanci, cizme, sau cei mai s?raci, opinci, pânzeturi de bumbac ori obiecte de îmbr?c?minte. În astfel de zile vedea diminea?a, pe geam, din tramvai, când trecea prin pia?a mare, grose ring, cum îi spuneau sa?ii, c?ru?e, în jurul c?rora erau saci cu grâu, porumb sau cartofi, gr?mezi mari de varz?, l?zi din care ie?eau capete de ra?e ori gâ?te, purcei ?i multe altele. Dac? s-ar fi întors cu câteva ore mai târziu de la ?coal?, ar fi v?zut cum ultimele c?ru?e p?r?seau pia?a prin tunelul de sub Turnul Sfatului, iar oameni tuciurii strângeau gunoaiele cu m?turi uria?e de nuiele ?i le puneau în ni?te c?rucioare înalte, ?i cum în urma lor mai veneau vreo doi care purtau furtunuri din care ?â?nea ap? sub presiune pe cuburile de granit, iar pia?a era din nou curat?, parc? ar fi fost într-o zi de s?rb?toare.
Înv???torul clasei, domnul Banciu, le-a dat tem? ca în vacan?a de Pa?ti s? deseneze o scen? cu ce le-a pl?cut lor mai mult în ora? sau în curtea p?rinteasc?. Desenul lui Gilu a fost ar?tat de domnul Banciu celorlal?i înv???tori ?i a circulat, fiind admirat, ?i prin cancelaria ?colii Normale. Oricine putea recunoa?te Pia?a Mare a Sibiului, dup? Palatul Brukenthal din stânga, Biserica catolic? ?i Turnul Sfatului din fundal ?i statuia lui Nepomuk din centru. Impresiona îns? atmosfera de târg, c?ru?ele ?i animalele, dar mai ales oamenii care aveau fe?e expresive de vânz?tori ?i cump?r?tori. Domnul profesor de desen, Avrigeanu, n-a vrut s? cread?, la început, c? este desenul unui elev de clasa a patra. S-a convins doar atunci când i-a cerut s?-i arate ?i alte desene. Cele mai multe dovedeau talentul nativ, de necontestat, al copilului.
Sim?ea Gilu c? el, parc? nu este ca ceilal?i copii care vorbeau despre fra?ii ?i surorile lor, despre rude mai apropiate sau mai îndep?rtate ?i mai ales despre bunici.
Întâi a întrebat-o despre bunici pe mutter Gerda
- Roag?-l pe t?ticul t?u s?-?i spun?. El ?tie mai bine.
?i l-a rugat.
Acesta, nici el nu ?tie cum, a reu?it s?-i povesteasc? despre adev?ra?ii s?i p?rin?i ?i despre locul na?terii sale, f?r? a-i produce traume suflete?ti ci, doar, curiozitate.
- A? vrea s?-mi cunosc fratele ?i pe tat?l s?u. Se poate ?
- De ce s? nu se poat? ? Vom merge la ei dup? ce începe vacan?a mare. Dac?-?i va pl?cea po?i s? stai o s?pt?mân?-dou? acolo, în casa în care te-ai n?scut.

De mân? cu tata Aron a intrat emo?ionat în curte. Un c??el mic, negru, parc? i-ar fi a?teptat manifestându-?i bucuria prin s?rituri vesele în jurul lor.
- V-am adus nepotul, zise Aron unei femei în vârst? care se ivise în pridvorul casei. Aceasta coborî în grab? sc?rile îl îmbr??i?? pe Gilu ?i cu lacrimi în ochi zise de câteva ori dragul mumii, cel drag apoi, îndep?rtându-se un pas de el: dar mare te-ai mai f?cut, când ai plecat de la noi erai doar o mân? de om, ?i uit?-te acuma la el ... dragul mumii, cel drag!. Niculae privea la ei din pridvor.
- Hai, Niculae, încoace, hai s?-?i cuno?ti fratele ?i s? dai mâna cu el! Niculae s-a apropiat. Ro?ii de emo?ie, cei doi ?i-au atins doar mâinile. Gilu scoase din buzunar un briceag cu pr?sele de os.
- Ia-l, e pentru tine, ?ie ?i l-am adus.
Luminile din ochii fratelui mai mic ?i zâmbetul de pe chipul lui au fost r?splata pe care a primit-o, r?splat? la care nu s-a gândit atunci când a cump?rat briceagul din banii economisi?i de el în pu?culi?a primit? la ziua lui de la mutter Gerda.
A fost o var? frumoas? petrecut? împreun? cu fratele s?u la bunici. Doar în prima zi a cam fl?mânzit. S-au întors, nu cu mult timp înainte de amiaz?, Ilie, tat?l lui Niculae, dar ?i al lui, împreun? cu Susan? ?i Lenu?a. Niculae, f?r? a i se spune ceva a ie?it din cas? ?i dup? câteva minute s-a întors cu un bra? de lemne. Curând a fost aprins focul în sob?, iar Susan? a pus pe ea o oal? ro?ie adus? de undeva de afar?. Lenu?a, doar cu ceva mai m?ri?oar? decât Gilu, a?ez? pe mas? cinci blide ?i cinci linguri. Din pita de pe mas? st?pânul casei, Ilie, a t?iat cinci felii groase. Tot el zdrobi cu un pumn puternic dou? cepe mari, ro?ii. Ca la o comand? cei patru ai casei se ridicar? în picioare ?i-?i f?cur? cruce. Luat prin surprindere, doar dup? câteva momente de nedumerire, se ridic? ?i el. N-a observat c? ceilal?i ?i-au împreunat mâinile, dar a ascultat ?i el, în lini?te, vorbele rostite de Niculae: Mânca-vor s?racii ?i se vor satura ?i vor lauda pre Domnul; iar cei ce-L caut? pe El, vii vor fi inimile lor în veacul veacului amin..

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro