Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Un telefon de la minister

de florentin gheorghe sorescu

Mare agita?ie mare într-o judec?torie dintr-un mic or??el. Nici n-ai fi zis c? în acel l?ca? în care domneau pacea ?i ordinea lucrurile au luat o întors?tur? atât de cumplit? c? însu?i pre?edintele instan?ei s-a coborât din sferele înalte în care obi?nuia s? pluteasc? pentru a lua m?suri. Ba înc? un lucru ?i mai înfior?tor s-a petrecut, pe care doar o privire experimentat? îl putea observa, ?i anume a fost pentru prima dat? când nu a mai aten?ionat pe nimeni c? nu se cade s? calce înc?l?at pe covorul cump?rat din banii publici în urm? cu câ?iva ani ?i pe care, vai, acum to?i îl terfeleau cu înc?l??rile în lung ?i lat.
O, nu v? imagina?i c? domnul pre?edinte f?cea parte din acea tagm? de oameni ajun?i care se poart? cu angaja?ii statului ca ?i cum ar fi servitorii lui, doar ne afl?m într-un loc unde legea este la ea acas? ?i cei care o aplic? în niciun caz nu pot fi subordona?i, dar buna cre?tere cere s? p?strezi un lucru curat ?i pe cât posibil cât mai nou, cel pu?in a?a îi înv??ase mama lui când îl explicase înc? de mic c? nu este frumos s? intri în cas? înc?l?at. ?i el era cel dintâi care respecta cu sfin?enie regula pe care tot el o instituise ?i anume aceea c?, înainte da a intra în birou, î?i d?dea jos înc?l??rile pe care le a?eza frumos lâng? u??, lucru pe care îl pretindea ?i de la ceilal?i angaja?i. O singur? dat? se întâmplase ca o domni?oar? magistrat s? se opun? cu îndârjire unei a?a rânduieli, dar lucrurile au luat-o în cele din urm? pe calea cea bun?, c?zând de acord s? se întâlneasc? în alt birou când aveau neap?rat ceva de discutat.
Dar ce s? se fi întâmplat de lucrurile luaser? o asemenea întors?tur?? Nicidecum o inspec?ie, nu v? îngrijora?i, astea erau anun?ate cu mult? vreme înainte ?i invariabil sfâr?eau la restaurant. Nici vreun ?ef dintre cei mari nu-?i anun?ase venirea inopinat?.
Pricina era un nenorocit de telefon, iar secretara a fost cea dintâi care a aflat ?i a început s? alerge disperat? la unul dintre grefieri, cu care gurile rele spuneau c? împ?r?ea în timpul liber acela?i pat, care la rândul lui s-a dus într-o fug? la primul-grefier, o femeie trecut? de ?aizeci de ani ?i care era cea mai veche din institu?ie, pentru a o anun?a tot un tremurat c? a sunat de la minister.
- Cum, de la minister? repet? înm?rmurit? ?i prima grefier lungind cuvintele parc? pentru a le p?trunde mai bine în?elesul ?i a în?elege ce se ascunde în spatele lor - Chiar de la minister, e?ti sigur?
- Da, sunt cât se poate de sigur, au sunat de la minister ?i se intereseaz? de un dosar.
?i, pentru a nu mai exista niciun dubiu, o chem? de îndat? pe Flori care reproduse cu lux de am?nunte cum, în timp ce preg?tea cafeaua, a sunat cineva de la minister vrând s? afle detalii despre un anume dosar.
- Uita?i aici num?rul lui, l-a notat Flori pe carne?elul ei, spuse greflierul nostru. ?i, numaidecât îi întinse un carnet de noti?e plin de înflorituri.
Doamna prim-grefier i-l smulse energic din mân? ?i fuga la pre?edinte s?-l informeze ce ?i cum, care domnul pre?edinte o chem? ?i el pe Flori ca s?-i reproduc? cuvânt cu cuvânt ce i s-a spus la telefon, ba o rug? s?-i dea detalii ?i despre intona?ie, dac? cumva cuvintele fuseser? rostite mai mult sau mai pu?in ap?sat, ?i biata Flori trebui s? se maimu??reasc? în toate felurile dar nicidecum nu reu?ea s? redea intona?ia acelui b?rbat, cu siguran?? îns? era un ton foarte, foarte grav, ?i imediat fu instituit? o celul? de criz? prin care fiecare primi sarcini precise ?i anume fu anun?at arhivarul s? se prezinte de îndat? cu dosarul în din?i, care arhivar veni tremurând tot ?i spuse c? dosarul nu se g?se?te în arhiv? întrucât cu siguran?? este la unul dintre judec?tori, care judec?tor fu chemat de urgen?? de-acas? întrucât avea prostul obicei de a întârzia, ba, pentru a nu pierde prea mult timp, trimiser? ?oferul cu ma?ina institu?iei s?-l ia de-acas?, care judec?tor le spuse la rândul lui tremurând c? dosarul nu mai este demult la el, ci la domni?oara Camelia, care din nenorocire se nimerise s? fie tocmai cea care nu voia cu niciun chip s? se descul?e când intra în biroul domnului pre?edinte.
- Ei, ce naiba este cu dosarul ?sta? spuse ea nel?sând s? se vad? cât e de speriat?. Ni?te prostii, m? mir c? se intereseaz? cineva tocmai de la minister. Sper c? nu vor s? pun? vreo pil?...
?i atunci domnul pre?edinte o lu? de dup? umeri ?i îi spuse p?rinte?te:
- Nu fi îngrijorat?, draga mea, a?a sunt cei de sus: Îi mai apuc?. Nu ne punem noi cu ei... Tu e?ti mai tân?r?, dar o s? te obi?nuie?ti. Totul e s? nu-i contrazici. Te înv?? ca ?i pe fiica mea. Acum du-te, te rog, la Flori, i-au zis c? o s? revin? cu telefonul într-o or? ?i tu e?ti cea mai în m?sur? s? le explici ce ?i cum. Sunt sigur c? o s? fie bine.
Nici nu apuc? bine s? termine ce avusese de spus, c? se ?i auzi un ?ârâit strident în toat? institu?ia. Din biroul lui Flori, bineîn?eles. Cu to?ii sim?ir? cum le trec ni?te fiori de ghea?? prin ?ira spin?rii ?i o urm?rir? cu privirea pe domni?oara Camelia cum se duce ca un condamnat pe ultimul drum, ba li se ivi ?i o lacrim? în col?ul ochiului, ?i domni?oara Camelia ridic? telefonul demn? ca un erou tragic ?i spuse, "Alo, da!" ?i de la cel?lalt cap?t firului se auzi o voce b?rb?teasc? spunând cu voce inflexibil? "Sun de la minister, a?i reu?it s? vede?i ce e cu dosarul de care v-am rugat?", "Dar ce anume v? intereseaz?? întreb? ea cu un ton din care nu voia s? transpar? nicio urm? de team?", "P?i a? vrea s? ?tiu în ce stadiu se afl?. ?ti?i, pârâtul este cel mai bun prieten al meu, ad?ug? el cu o voce mai joas?. S? nu m?-n?elege?i gre?it, dar a? vrea s? ?tiu... .", "Ce s? ?ti?i? întreb? ea prinzând dintr-o dat? mai mult curaj, dosarul se afl? în curs de judecat?, a?i putea s?-mi spune?i cu cine am onoarea?"...
?i dintr-o dat? se las? o t?cere ap?s?toare în care to?i, absolut to?i privesc la tân?ra magistrat ca la o fiin?? moart?, nimic nu poate fi mai grav decât s?-ntrebi pe cineva de la minister cine e, "P?cat de tinere?ea ei, î?i spuse pre?edintele în gând, se vede c? este la început de drum ?i nu ?tie cum merg lucrurile pe-aici", "P?cat de ea, î?i spuse ?i grefierul iub?re?, ar fi putut face o carier? frumoas?", doar Flori nu mai era în stare s? spun? nimic, ea era dintre to?i cea mai moart?,
- Cu cine am onoarea? repet? domni?oara magistrat ?i mai hot?rât observând ezitarea de la cel?lalt cap?t al firului...
- M? scuza?i, v? rog! se auzi vocea b?rb?teasc? din ce în ce mai slab?. Eu sunt portarul de minister. Voiam s? ?tiu dac? s-a dat pronun?area.

florentin gheorghe sorescu (gavril) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro