Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ramuri

de Daniela Luminita Teleoaca

Mama îmi preg?tea în fiecare sear?, ca o mam? adev?rat? ce se g?sea, laptele fierbinte. Cu o linguri?? de miere ?i câ?iva stropi de vanilie. Estet? cum era sau nonconformist?, strecura ?i un praf de cafea. Cu niscaiva iubire. Toamna începuse s? se cam arate ?i în buc?t?ria parc? atunci decupat? dintr-un ansamblu gigantesc, ad-hoc pentru momentul savur?rii, al survival-ului, o mireasm? vie ne adâncea sim?urile. Ie?eam! Nu uitasem c?, de la o vreme, anotimpurile deprinseser? obiceiul pervers, incontrolabil, de a se amesteca, ?i totu?i, de data asta avea s? fie toamn?! Toamn? în toat? puterea cuvântului! A?a c? ne instauram subtil în mijlocul b?t?turii. De acolo se sim?ea totul! Î?i trebuiau, ce-i drept, câteva puteri supraomene?ti ca s? rezi?ti,... dar cu mama lâng? mine... r?mânea numai s? m?-ntreb de m? voi mai putea reintegra vreodat? normalit??ii ?leia blegi, plictisitoare... ?i ce „pierdere”! Acceptam jubilând provocarea! Mamei îi pl?ceau mesele pline! Cu ?erve?ele parfumate. ?i minuscule sticle multicolore. Jocul oglinzilor lansat înspre. ... hai, ?i o ciocolat? mare! De-aia cu ciocuri de orez pres?rat?. Atunci cuvintele se porneau s? loveasc? ??rmuri virgine. Într-un ritual erotic, a?a cum pesemne experimentase Dumnezeu rostind ?i f?când! Spiridu?ii adâncurilor s?ltate î?i ciuleau urechiu?e stranii din catifea ampl?...

Mama î?i f?cea buzele. Cu vi?in? putred?. ?i le contura într-un imbold înn?scut al delimit?rii. Î?i elibera zâmbetul. Nu la îndemâna oricui. Se încrunta filosofic. Lumea zisese c?-i sem?n mult. Nu asta instituise realitatea. Ne trezeam deodat? în copil?ria ei! Neastâmp?rat?, scotocise prin geanta mamei. Acolo s?l??luia un turnule? întreg cu rujuri fermecate. ?i Nova Brasilia. Boabe ispititoare pr?jite! Mare amatoare de esen?e înmiresmate, cu greu î?i reprimase imboldul de a mu?ca. Optase instinctual pentru grena-cu-ro?u. Î?i umpluse mai apoi repede pumnii cu m?ce?e. Intrase în stare. Flori, filme, fete sau b?ie?i melodii sau cânt?re?i... F?r? s? ridice un deget, îi legase fedele? inima lui Marius. Nevinovat?, îl abandonase, neexcluzând s?-l g?seasc? ALTFEL în ziua urm?toare. Alergase cât o ?inuser? picioru?ele-alea sidefate de libelu?c?. Îmi aruncase peste timp p?pu?a ei preferat?: ?te-fa-ni-a! Cu ochi alba?tri ?i p?r ro?cat. Am prins-o la propriu. A ?ipat gutural: „Mîma”! Suferise pesemne minuscula strangulare. Am b?tut-o pe spate. Cum ba?i orice înecat. Ne-am repezit la merele verzi. Ne-am julit genunchii. Am intrat frontal într-o farfurie cu boia. Ne-a podidit sângele. ?i râsul. Ne-am dat peste cap pe bârnele unui pod traversând marea. Ne-am lovit în tandem de pragurile de sus.



Bunicul f?cea ?uic? de prune ?i corcodu?e. Cocea porumb pe j?ratic. Din gr?dina NOASTR?. Semin?e uria?e de floarea-soarelui. Se pornise o ploaie! ?i câinii, pân? atunci nev?zu?i, împânzinser? uli?a cu scheaunele lor de fric?. Am deschis delicat u?a. Am l?sat sufletul casei... s? mângâie spaima de moarte a celor de afar?.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro