Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Medic de ?ar? (2)

de Balcan Ana

Pavel provenea dintr-o familie nec?jit?.Tat?l alcoolic, de mic îl trimitea ?ase case mai în deal la Anica, dup? sfertul de ?uic? de prun?. Dar din ce nu f?cea ea ?uic?? Baba Anica, muncitoare ?i abil? precupea??, distribuia tot anul t?rie satului, reu?ind astfel s? aib? o gospod?rie frumu?ic? ?i copiii s? ?i-i ?in? prin ?coli la ora?. Din bruma lor de vie, câteva rânduri de Târ?âr? ?i câteva de Cr?can?- singura de care taic?-su avea mare grij? de prim?vara pân? toamna- nu ie?eau decât câteva sute de litri de vin ce nu apucau s? vad? sfintele Pa?ti. Ajutându-?i tat?l într-ale viticulturii ?i tr?gând de prea multe ori pe furtun vinul în ulcic?, cu timpul deveni ?i Pavel mare iubitor de alcool. ?i ho?. Dorea ?i el s? se îmbrace ?i s? se încal?e cu lucru nou, curat, mai ales cand era copil de ?coal? apoi mai tarziu, când ie?ea în sat sâmb?t? seara ?i fetele îi zâmbeau cu ochi sclipitori. La zece ani deja ?terpelea cu dib?cie ou? de sub g?in?, înc? calde, ?i ?ig?ri din pachetul lui taic?-su când acesta era atât de beat c? puteai s?-i furi ?i pantalonii de pe el c? nu sim?ea.
Timpul trecu ?i, cu chiu cu vai se-nsur?. Cum nu era nici prost nici urât, l?s? o perioad? b?utura ?i obiceiurile rele deoparte ?i lu? o fetic? frumu?ic? ?i cu oleac? de cheag, asta însemnând c? aveau o c?su?? cu fântân? ?i gr?din? l?sat? de bunicii ei, în care locuiau. Dar cum cu o oal? de lut într-una de tabl? nu faci mare lucru, vechile obiceiuri au dat n?val? ?i, într-o bun? zi, femeia, s?tul? s? tot s? se-aud? singur? vorbind, lu? cei doi copii ?i plec? în mare secret în lumea larg? f?r? s? se mai uite înapoi. Zadarnic îi c?ut? Pavel în dreapta ?i-n stânga, c? nu-i g?si. Se zvonea c? sunt în cel?lalt cap?t de ?ar?, ea se angajase ?i nu mai voia s? ?tie de el în veci. De atunci nu se mai dezlipi de alcool, astfel c? într-o sear? de noiembrie ajunse de urgen?? pe patul de spital v?rsând ?i ficatul din el. Sl?bise ?i nu avea nici un ajutor de niciunde. Se întoarse galben la fa??, sl?bit ?i am?rât la maic?-sa, r?mas? v?duv? ?i cu ca?iva ani buni de a?teptare în fa?? pân? la pensie. A?a l-am cunoscut eu. De frica bolii mai l?sase deoparte paharul, dar î?i scotea pâinea zilnic? din furat ?i din munca cu ziua.
- Muncesc cat e ziua de mare, d-na doctor, ?i nimeni nu-mi d? de mancare, doar b?utur? ?i m? iau în râs cu câ?iva bani. ?i dac? îndr?znesc s? m? plâng m? iau la pumni ?i m? dau afar?....
A?a era, nu de pu?ine ori venea cu vân?t?i pe fa?? sau pe corp. Lumea spunea c? e r?u ?i scandalagiu, dar eu nu prea credeam, ?tiam ?i sufletul celor la care muncea. Când îi era r?u venea la cabinet; f?ceam eu ce f?ceam ?i-l ajutam cu medicamente. O parte le lua, restul le vindea. Îl certam, l?sa capul în jos ?i nu scotea o vorb?, apoi iar îi mai d?deam câte ceva dând din cap cu neîncredere la eternele promisiuni c? va schimba ceva în via?a lui. Pavel avea, îns?, un suflet bun. Picta ?i desena foarte frumos, ?i îi pl?ceau forile. Nu exista s? nu intre la mine f?r? ceva lucrat de el sau s? nu aib? flori în man?. De la ghioceii ?i viorelele de început de prim?var? pân? la crizantemele toamnei târzii, c? le culegea sau le fura, intra cu ele vesel în cabinet, zâmbind ?mecher. Intuise care erau mijloacele cu care putea face fa?? avalan?ei mele de repro?uri. La un moment dat, Pavel nu mai ap?ru. Se zvonea c? furase o butelie ?i fusese arestat ?i dus la un penitenciar undeva în Delt?. Îmi p?rea r?u pentru el, am?ratul. Avea ficatul vrai?te ?i m? gândeam c? nu va mai sc?pa din pu?c?rie. Aproape uitasem de el când, într-o zi, numai ce-l v?d intrand în cabinet. ?i mai slab, palid, dar vesel ?i cu o saco?? mare de cire?e în man?.
- Nu v-a fost dor de mine? spuse dându-i Mariei cire?ele.
- Unde-ai fost atata timp?
- La Casa Alb? d-na doctor, adic? la pârnaie, ca s? fiu mai pe-n?eles, un loc unde nu doresc la nici un du?man s-ajung?. Credeam c? nu mai v?d lumina zilei.
Nu mai era nimeni la consulta?ie a?a c? lungesc vorba:
- Pentru ce?
-Am furat ?i cel la care am vândut m-a pârât. Aflasem unde st? fata mea ?i am vrut s? adun bani ca s? merg la ea. M-au aruncat în temni?? ?i m-au b?tut ca pe un criminal. Sim?eam c? se rupe fierea în mine. M-au schingiuit ?i m-au b?gat în mla?tin? pan? la gât o zi ?i-o noapte cu mâinile legate ca s? spun ce am mai furat ?i de la cine. Numai nu-mi intrau ?erpii în nas, m-au scos negru de lipitori. Dar Dumnezeu nu m-a l?sat, uita?i-m?, m-am întors.
Nu voiam s?-l mai aud povestind, i-am spus s? se opreasc?. În urm?toarea s?pt?man? l-am ajutat cu o spitalizare în regim de urgen?? pentru a vedea ?i eu ce a mai r?mas bun în el. Câteva insisten?e ?i dup? o lun? Pavel intr? pe ajutor social. Dar n?ravu-i n?rav. Odat? venise la mine cu o t?ietur? proasp?t? la mân?, sângerând u?or. Eram singur?, pe Maria o învoisem dou? ore. Îl las pe Pavel lâng? dulapul de urgen?e care era deschis ?i merg în cealalt? sal? dup? pansamente. Fiind cu spatele la el, numai ce-l v?d în fereastra din fa?a mea cum se apleac? spre dulap, ia o cutie de medicamente ?i o pune rapid în buzunar. M? întorc, îl pansez ?i cand termin îi bag mana în buzunarul cu pricina ?i scot cutia. Pavel se face alb la fa??.
- De câte ori ai cerut ceva de la mine nu ai primit de fiecare dat?? De ce a trebuit s? faci asta? Du-te!
Nu a putut spune nimic ?i a ie?it tulburat. Dup? câteva ore intr? Maria :
-Doamna doctor, Pavel e afar?, pe banc?... Plânge. Ce-i cu el? ?i eu care credeam c? omul ?sta nu are lacrimi...
M-am ridicat ?i am ie?it. St?tea pe banc? ?i plângea, aplecat de spate. Pansamentul de la mân? se înmuiase tot ?tergandu-se, lacrimi ?i sânge amestecate. L-am luat în cabinet ?i l-am pansat din nou.
- Lacrimile tale sunt p?reri de r?u care pe tine te salveaz? iar mie îmi arat? o anumit? parte a ta pe care eu am ?tiut-o. Nu mai pl?nge ?i nu-mi spune nimic. Du-te acas?, mâine s? vii dup? tratament.
La câteva luni de la aceast? întâmplare Pavel primi o b?taie sor? cu moartea într-o împrejurare r?mas? neclar? pentru mine ?i fusese luat cu salvarea. De ast? dat? loviturile crunte primite cu ur? îi rupseser? ficatul. Nu mai avea cum s? scape, hemoragia masiv? îi închise ochii pe patul de spital.
Ieri la cabinet am observat mugurii ce stau s? se desfac? de la florile s?dite de Pavel, un om cu o soart? tulbure, trist?, bob de nisip rostogolit prin de?ert în c?utarea unei lacrimi. (Balcan Ani?oara- 6 aprilie 2018 )

Balcan Ana (moiraa) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro