proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

A cam trecut vreme de atunci. Mult?!
Se spune, pe bun? dreptate, c? anii tinere?ii sunt cei mai frumo?i.
Unii, e drept tot mai pu?ini, sunt nevoi?i s? asocieze frumuse?ea anilor din tinere?e cu problemele grave ale ??rii: seceta anilor ‘46-’47, colectivizarea, teama c? p?rin?ii vor fi “ridica?i într-o noapte”. Mai asociaz? frumuse?ea acelor ani cu teama de a nu pierde micile p?tr??ele de hârtie, ce formau cartela, pe care trebuiau s? le dea, împreun? cu banii, vânz?toarei. Numai a?a puteau primi pâinea cea de toate zilele. Erau acele p?tr??ele de diferite culori. În func?ie de culoare era ?i gramajul pâinii. Cele mai multe grame erau primite de muncitori, urmau apoi gospodinele, copiii, micii burghezi. Fiecare cu gramajul s?u. ?i tot pe cartel?, de data asta i se zicea “ pe puncte”, erau cump?rate hainele, acele lodene care erau purtate pân? când geanta de elev, dus? sub bra?, le rupeau în acel loc. Geanta devenea apoi o masc? ce ascundea peticul pus peste ruptur?. Nu to?i aveau lodene de s?rb?toare a?a c? purtau geanta ?i duminica.
În anii aceia, de demult, putea fi v?zut pe str?zile Sibiului un tân?r brunet, destul de înalt, întotdeauna cu un carne?el în mân?. Era foarte atent la ceea ce se întâmpl? în jurul s?u.
Eram cam de aceea?i vârst? ?i ne-am întâlnit în fa?a unui afi? care anun?a deschiderea unui curs de înv??area limbii Esperanto (în parantez?, Latina democra?iei). La data ?i ora anun?at? pe afi? ne-am reîntâlnit la clubul Uzinelor Independen?a. În afar? de noi mai erau în sal? câteva doamne în vârst? ?i, pe alt rând, câ?iva domni ce-?i sprijineau bastoanele pe scaunele goale din fa?a lor. La o m?su??, s-a a?ezat un b?trânel care, f?r? nicio introducere, a intrat direct în subiect. Zicea despre un medic din Polonia, Zamenhof, care, spre sfâr?itul secolului trecut, a reu?it s? încropeasc? o limb? artificial?, u?or de înv??at, în care s? fie traduse marile opere literare ?i ?tiin?ifice care, astfel, s? poat? fi însu?ite ?i de cei mul?i, adic? de clasa muncitoare, care din cauza exploat?rii omului de c?tre om n-au putut avea acces la limbile de larg? circula?ie interna?ional?. Mai spunea domnul acela c? însu?i marele Lenin, conduc?torul proletariatului de pretutindeni, a fost interesat de aceast? limb? numind-o Latina democra?iei. Ne-a impresionat, pe amândoi, câteva traduceri din Eminescu în aceast? limb? Sunau frumos, mai ales dac? le ?tiai în original. Mi neniam kredis, ke mortis lernos ( nu credeam s? înv?? a muri vreodat?). Am avut ce vorbi dup? ce am ie?it de la aceast? prim? lec?ie Conferin?? despre limba Esperanto.
Din vorb? în vorb? am aflat c? sub semn?tura lui ap?reau în Flac?ra Sibiului ?i în Sportul acele cronici sportive citite ?i apoi comentate de microbi?ti. Ai v?zut c? am dreptate? ?i Musta?? scrie la ziar.
Era destul de greu pe vremurile acelea de încropit o Cronic? sportiv?.
- N-ai vrea s? m? aju?i cu ceva? Mi-a zis odat?. Haide cu mine la meciul de fotbal ?oimii Sibiu cu Corvinul Hunedoara. Este foarte important, de el depinde cine va duce lanterna ro?ie în grupa a doua.
-Vin!
- Dar s? ai ?i un ceas cu tine, s? notezi minutele în care vor avea loc loviturile de pedeaps?,
sau ce se va întâmpla mai deosebit.
- Vin cu de?tept?torul. Merge ?ais. Îl voi porni la începutul reprizelor.
La terminarea meciului ?i-a scos carne?elul ?i a început s? scrie ceva, aruncându-?i din când în când ochii ?i pe însemn?rile mele.
- Peste o or? trebuie s? fiu la telefoane. Vii cu mie?
-Da!
Aproape a trecut ora când am au ajuns pe holul Telefoanelor. Vocea metalic? a telefonistei se auzi în difuzor. Pentru convorbirea cu Radio-Bucure?ti la cabina trei, v? rog. Musta??, de acuma îi spuneam Tic?, intr? în cabin?, dar, dup? câteva clipe, vocea lui se auzi într-un difuzor care transmitea programul Radio.
To?i cei de pe hol ascultau cu interes ce se spunea la difuzor. Constantin Musta?? transmitea, cu lux de am?nunte, desf??urarea celui mai important meci de fotbal, din grupa a doua a Diviziei B.
Nu numai pe stadionul de Sub Arini era prezent Tic? notând în carnetul lui cu spiral?, ci ?i pe Terenul Luceaf?rul de lâng? ?coala Medie 3, ori pe cel mai mititel, de lâng? Telefoane, când aveau loc meciuri de baschet ori voleibal. Apoi ap?reau în ziarul local, câteodat? ?i în Sportul Popular, scurte informa?ii despre evenimentele sportive.
- Ai vreun venit din aceste activit??i?
- Sigur c? da, de unde crezi c? am pl?tit berea ?i micii s?pt?mâna trecut?? Salariul, dup? ce pl?tesc cantina ?i chiria, îl pun pe tot la CEC. Am planuri mari pentru viitor, ?i f?r? bani nu se pot îndeplini. I-a aflat ?i planurile. Va termina la seral, sau mai bine la f?r? frecven??, liceul, pe care a trebuit s?-l întrerup? dup? moartea tat?lui, ?i apoi, mai ?tii, poate va merge la facultate. Cel mai bine dac? va fi trimis de întreprindere, c? se asigur[ c?min ?i cantin? gratuit
-Ce întreprindere, unde lucrezi?
- Sunt magaziner la Flamura Ro?ie ?i pre?edinte de sindicat la Sec?ia a doua. Uite, dac? vrei, hai duminic? cu noi în excursie la Poiana narciselor. Te duc f?r? niciun ban. Am în autobuz dou? locuri gratis, unul pentru mine, ca organizator, ?i unul pentru ghid. Tu vei fi ghidul, sau cu alte cuvinte, îi vei ocupa locul din autobuz. M-am dus ?i a fost o zi de neuitat datorit? lui. ?tia s? organizeze jocuri, ?tia glume, reu?ea cu u?urin?? s?-i mobilizeze pe excursioni?ti. Cu toate c? majoritatea excursioni?tilor erau cam de vârsta lui se vedea c? îl respect?.
Timpul, mai ales la tinere?e, zboar? deosebit de repede. ?i iat?-ne pe amândoi departe de ora?ul unde ne-am cunoscut. A trebuit s? plec?m în armat?. Am aflat, din câteva scrisori, c? este în Bucure?ti, unde-?i sluje?te patria, în redac?ia ziarului ost??esc Via?a militar?. ?i eu i-am scris câteva scrisori descriindu-i, cât puteam de plastic, lacul Siutghiol, valurile m?rii ?i mai apoi aspecte din Delta Dun?rii, locuri prin care soarta m-a purtat ?i pe mine tot pentru a-mi sluji patria.
Iar au trecut anii, ?i, nu câ?iva, ci decenii. Cam în locul unde fusese amplasat, cu mul?i ani în urm? anun?ul despre cursul de Limb? Esperanto am citit altul, scris de mân?, care anun?a c? la data ?i ora cutare va avea loc lansarea c?r?ii Student la Cluj de Constantin Musta??.
El s? fie? Mi am zis.
?i m-am dus. Am ajuns mai devreme ?i l-am a?teptat în Cabinetul Andrei O?etea unde mi s-a spus c? va avea loc prezentarea c?r?ii.
- M? mai cuno?ti, Tic??
- Cum s? nu!
?i a dat s? treac? mai departe. Probabil m? confundase cu cine ?tie cine.
Am insistat. Sunt,... ?i mi-am spus numele. Câteva clipe p?rea c? gândul îi plecase undeva departe. Apoi urm? un zâmbet, pe fa?a-i mult schimbat?, exact ca acel pe care mi-l aminteam. N-am stat mult de vorb? atunci. Dar au urmat convorbiri telefonice. Câteodat? vorbeam mai mult de o or?. Îmi spunea planurile lui de viitor, ?i avea multe. Mi-a trimis mai multe c?r?i cu autograf. Atunci când împlinise 70 de ani avea 70 de c?r?i scrise cele mai multe din istoria Transilvaniei. Pot s? spun, cu mâna pe inim? c?, de?i am predat mul?i ani istoria, am înv??at multe ?i din c?r?ile lui.
Unele le-am prezentat pe site-ul Agonia ro.
Iat? ce spunea Constantin Musta??, membru al Uniunii ziari?tilor profesioni?ti ?i al Uniunii scriitorilor români, în prefa?a c?r?ii sale România tr?dat?: „De un sfert de veac d?inuie în sufletul meu proiectul acestei c?r?i. Ea a pornit de la drumurile de reporter prin Ardealul meu, din care p?strez propria-mi fonotec?, mai mult de 3000 de ore de înregistr?ri magnetice, audio ?i video. Am întâlnit eroi care au f?cut Marea Unire, fii ?i nepo?i ai martirilor care ?i-au sacrificat via?a pentru salvarea Ardealului. F?r? s? uit norocul de a avea ?ansa neuitatelor întâlniri cu academicienii David Prodan, ?tefan Pascu, Virgil V?t??ianu, Camil Mure?anu, Dumitru Protase, Nicolae Edroiu, Ioan Aurel Pop, sau cu eminen?ii istorici Gelu Neam?u, Gh.I. Bodea, Ioan Chindri?, Vasile Tutula. M-au marcat întâlnirile cu marii b?rba?i cum au fost Raoul ?orban sau Francisc P?curariu ...”

I-am trimis ?i eu cartea mea „Spre Necunoscut” care ap?ruse în 2012. Mi-a spus, la telefon, c? i-a pl?cut ?i c?-i va face o prezentare într-o revist? literar? din Cluj. Dar vocea mi s-a p?rut schimbat?, era, parc?, obosit?. Apoi convorbirile telefonice au fost tot mai rare. De obicei el m? suna. Ultima dat? telefonul lui m-a apelat în 21 aprilie 2013. Dar nu mi-a vorbit el ci, Gloria (Pu?a), so?ia lui. Cu durere în glas, m-a anun?at c? prietenul meu se stinsese, cu o zi înainte, pe un pat de spital.