Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oameni ?i vremuri 24

de nicolae tomescu

Terminase, prin anii `30, cu greu Seminarul Teologic. A fost preot prin mai multe sate. ?i-a dat seama c? doar din veniturile provenite de la parohie va r?mâne tot s?rac, a?a cum intrase în preo?ie. De aceea a început s? pun? bani deoparte pentru a cump?ra p?mânt. A cump?rat câteva jug?re dar, în curând, ?i-a dat seama c? proprietatea dobândit? va fi împotriva lui ?i a familiei sale. Urm?rea cu groaz? ?tirile de prin ziare, atunci în vara lui 1944, cum înainta armata sovietic?. ?i mai ?tia c? acolo, în Rusia lui Stalin, bisericile au fost d?râmate, iar preo?ii, care n-au fost omorâ?i, au fost du?i în îndep?rtata ?i înghe?ata Siberie. Oare asta o s?-i fie ?i soarta lui? Frica ce puse st?pânire pe el s-a accentuat în toamna acelui an când armatele sovietice ?i-au f?cut apari?ia în sat. Atunci, prin octombrie, într-o bun? diminea??, a fost trezit de b?t?i puternice în poart?. Sângele i-a înghe?at în vine. Or fi ru?ii care vor s?-l omoare, ori s?-l duc? cine ?tie pe unde ? A r?suflat u?urat, când de dup? perdea, l-a v?zut pe cantorul Oanea.
- Hai, p?rinte, c? au spart biserica ?i ?i-au b?tut joc de cele sfinte!
Doar într-un târziu, când ?i-a dat seama c? nu este nicio primejdie, s-a dus înso?it de cantor. Într-adev?r prin altar sfin?ii, chiar Mântuitorul ?i Fecioara, aveau desenate, cu c?rbune, must??i, patrafirul ?i celelalte od?jdii erau însemnate cu câte-o stea în conci col?uri iar pe Sfânta mas? trona un co? cu struguri ?i prin împrejur se vedeau excremente umane. Potirul ?i linguri?a de argint lipseau.
Tot numai la el s-a gândit atunci p?rintele.
Va trebui s? plece cât mai curând din sat, undeva, unde nu-l cunoa?te nimeni, s? renun?e la preo?ie pân? când nu-i prea târziu.
S-a mai lini?tit, o vreme, v?zând c? nu se întâmpl? nimic, dar pân? la sfâr?itul anului a reu?it s?-?i vând? p?mântul. La începutul anului urm?tor, a g?sit, la o periferie a ora?ului, o cas? destul de mare înconjurat? de curte. A cump?rat-o, dar din ce s? tr?iasc? dac? nu mai are venitul de la parohie? Va trebui s? se angajeze undeva, desigur, la stat c? este mai sigur. A avut noroc g?sindu-?i un post de administrator la o ?coal? profesional? nou înfiin?at?. Acolo, dup? o vreme, a?a cum s-a instituit pe atunci regula, a trebuit s?-?i fac?, în scris, autobiografia. A chibzuit câteva nop?i, chinuit de nesomn, ce s? scrie? ?i a scris, cu inima îndoit?, c? ?i-a dat seama c? religia, pe care a slujit-o, nu este altceva decât o minciun? în interesul claselor exploatatoare pentru a-i aservi pe muncitori ?i ??rani. N-a mai fost întrebat de nimeni în leg?tur? ce acea perioad? din via?a lui. Cei de la Arhiepiscopie l-au scos din eviden?ele lor. Da, dar nimeni de acolo nu s-a întrebat de ce oare fostul preot s-a înscris, pentru completarea studiilor, la Institutul Teologic de grad universitar. ?tia doar el de ce, vroia s? fie profesor suplinitor în înv???mântul gimnazial unde ar fi avut un salariu mai mare pl?tit ca unul cu studii superioare. A reu?it ce ?i-a propus, în doi ani dând ni?te examene de diferen?? a ajuns licen?iat în teologie. Dar, î?i zicea el, a c?zut din lac în pu?. În ora?, unde î?i avea casa, nu putea func?iona. Dup? 1948 s-a scos religia din ?coal?, iar la alte materii erau destui, poate prea mul?i, profesori califica?i. A f?cut naveta prin satele dimprejur, ?i chiar mai de departe, a fost plouat ?i nins, dar nu s-a l?sat predând ce se nimerea. Programele analitice erau, cele mai multe, un mare mister pentru el. Întreba, în dreapta ?i stânga, despre unele probleme care, pe bun? dreptate nu le în?elegea, dar trebuia s? le predea.
- Ia, spune-mi nepoate, ce este Marea team? ?i când a avut ea loc?
S-a gândit profund nepotul, dar nu i-a dat de cap. S? fie în timpul Revolu?iei franceze? Ori poate pe timpul fanario?ilor? Sau pe vremea marii ciume?
- Nu ?tiu unchiule, cu toate c? am dat multe examene ?i chiar am luat note destul de bune.
Într-un târziu s-a l?murit nepotul, îi c?zuse în mân? un manual din perioada interbelic?, acum interzis, Istoria Românilor de prof. acad. I.Lupa?. Era acolo, la lec?ia „Unirea principatelor” un mic capitol cu acest titlu. Austria se temea c? dac? principatele române se vor uni, va vrea ?i Transilvania, de sub autoritatea sa, s? fac? parte din noul stat.
Pe unde o fi g?sit unchiul cartea ?i cum se folose?te de ea în predare? Nu îi este destul atotcuprinz?torul manual semnat de M. Roller? A vrut, totu?i, s?-?i l?mureasc? unchiul în privin?a temerii Austriei, dar n-a mai avut pe cine. Acesta tocmai a?tepta Decizia de pensionare pe care scria o sum? considerabil mai mare decât pe altele, emise unor profesori în acel an.
Pensionar fiind a mai câ?tigat, din când în când, câte ceva, pe seama primei sale meserii. Mergea pe la înmormânt?ri, chiar ?i nechemat, unde d?dea r?spunsuri, dup? tipic, preotului slujitor, sau dac? n-avea loc de crâsnic, cânta al?turi de el Ve?nica pomenire. Chiar dac? nu i se da întotdeauna bani primea câte-o prescur? sau colaci, câte un pahar cu vin, sau o farfurie cu coliv?.

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro