Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ion Barbu sau Poezia Matematicii

de ovidiu cristian dinica




Ion Barbu s-a n?scut în Câmpulung Muscel, la 18 Martie 1895, în familia lui Constantin Barbilian, magistrat de carier?. În 1910 viitorul matematician ?i poet ajunge ca elev al cursului superior la liceul Laz?r, ulterior la liceul Mihai Viteazul din Bucure?ti, unde sub îndrumarea profesorului Ion Banciu se va declan?a pasiunea sa pentru matematic?. Descoper? astfel frumuse?ea abstract? a acestei ?tiin?e, pe care o va transmite ?i asupra poeziei acolo unde limitele matematicii se las? preluate spiritual în metafore ce amintesc de farmecul rece al geometriei. „Ca ?i în geometrie în?eleg prin poezie o anumit? simbolic? pentru reprezentarea formelor posibile de existen??”. Versurile sale reflect? evolu?ia materiei, au limbaj impersonal, sunt alc?tuiri abstracte de imagini de o frumuse?e glacial?.
În 1913 îl cunoa?te pe Tudor Vianu cu care va lega o frumoas? prietenie literar?, acesta dedicându-i mai târziu un studiu. Versul baudelairian l-a determinat pe viitorul poet s? acorde timp literaturii a?a cum a recunoscut chiar el: „M-am îmbarcat pentru o carier? literar? de cincisprezece ani”. Meritele din domeniul matematici i-au fost apreciate ?i cu ocazia examenului de bacalaureat unde comisia de examinare care avea ca pre?edinte pe G. ?iteica i-a acordat nota maxim?.
Student la matematic? în 1914, î?i întrerupe studiile în perioada primului r?zboi mondial ?i intr? la ?coala de Geniu, ulterior fiind cantonat pe Prut. Dup? r?zboi, în 1918, în revista Literatorul, recunoscut? pentru promovarea modernismului, Macedonski îi public? în num?rul din 18 Septembrie poezia „Fiin?a”. Era perioada când Tudor Arghezi b?tea la por?ile consacr?rii. În contrast vizibil cu Arghezi, Ion Barbu va contesta poemele acestuia considerându-le facile doar un joc al limbajului.
Din 1919 I. Barbu este apreciat de Eugen Lovinescu în revista Sbur?torul. Primele sale poeme realizate în perioada studen?iei la matematic? sunt influen?ate de tendin?a observ?rii ?i descifr?rii energilor care st?pânesc materia. În versurile sale de început eul poetului este asimilat con?inutului ideii, fiind confundat pân? la absorb?ia total? cu obiectul versurilor, precum în poezia „Copacul”.
Hipnotizat de-adânca ?i limpede lumin?
A bol?ilor destinse deasupra lui ar vrea
S? sfar?me zenitul ?i-nebunit s? bea
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalin?.
Copacul v?zut ca o entitate bine definit? are tendin?a de a-?i dep??i statutul s?u de martor al universului. Primind rodul, reintr? îns? în circuitul anotimpurilor.
Crea?ia poetului Ion Barbu, conform etapiz?rii f?cute de Tudor Vianu, se grupeaz? în trei mari perioade:
1. Parnasian?; cuprinde poeziile anilor 1919-1920. Curentul Parnasian sus?ine în locul sentimentalismului, obiectivitatea, poezia este rece, descriptiv?, de medita?ie filozofic? cu realizarea perfect? a formei ?i cultiv? forma fix? sonetul, rondelul, fiind antiromantic?. I. Barbu se încadreaz? par?ial în acest curent literar. La el versurile sunt cuprinse dincolo de r?ceala medita?iei, de transmiterea esen?ei în jurul c?rei se manifest? creativitatea. tinzând astfel spre tehnica romantic? a compozi?iei. În 1922 la Editura Luceaf?rul apare în volum poemul „Dup? melci”. În acest poem poetul se încadreaz? naturii, iar aceasta devine motivul compunerii, personaj activ cu toate caracteristicile grote?ti ?i fantastice.
2. Perioada 1921-1929 este o perioad? în care se dedic? mai mult cercet?rii matematice, fiind încununat? cu ob?inerea doctoratului în matematic? cu teza „Reprezentarea canonic? a adun?rii func?iunilor ipereliptice”. Desp?r?irea de Parnasianism este urmat? de o perioad? de crea?ie Baladic? ?i Oriental?. Reînvie componenta balcanic?, aceea a influen?elor care se reg?sesc ?i la Anton Pann, a filonului slav, a basmului popular. Acum se întâlnesc semnifica?ii ale unei lumi apuse. Apare mirificul Isarlâk, zidire închipuit? simbol al lumilor disp?rute. Entuziasmul melodic al versurilor tr?deaz? caracterul bonom al autorului. Personajul Nastratin Hogea îmbrac? haina spiritual? a omului ce poate influen?a în?elesurile adânci ale lumii. Trecerea spre ultima etap? a crea?iei sale care îl va defini ca poet major, se face cu poemul „Riga Crypto ?i lapona Enigel”. Acest? crea?ie, care reprezint? incompatibilitatea tr?irilor între elemente diferite ale substratului material, este conceput? sub forma unui cântec b?trânesc de nunt? pe care îl spune un menestrel nunta?ului, „la spartul nun?ii, în c?mar?”. Cu craiul Riga Crypto, împ?rat al bure?ilor, a c?rui dragoste c?tre lapona Enigel va fi fatal?, se închide ciclul baladesc ?i se deschide u?a urm?toarei etape.
3. În 1930 public? volumul de versuri „Joc Secund”, care a fost un eveniment cultural de prim? mân?, fiind apreciat astfel de marii critici Al. A Philipide, Serban Cioculescu, Perpessicius, G. C?linescu. Crea?ia specific? acestui moment se caracterizeaz? prin înalta spiritualitate a poemelor care solicit? lectorului aten?ia ?i colaborarea în aprofundarea actului poetic.
Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste,
Intrat? prin oglind? în mântuit azur,
T?ind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridic? însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
?i cântec istove?te: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimb? sub clopotele verzi,
(Din ceas, dedus...)
Este actul gândirii în forma des?vâr?it? a purit??ii în care individualitatea conduce spre narcisism. În memoriile sale I. Barbu spune: „Poezia întocmai ca un fenomen fizic, particip? la misterul vie?ii. ?i întocmai cum un fenomen fizic admite un model mecanic, tot a?a st?rile de raritate ?i de vis ale poeziei pot fi reduse la un model ra?ional.” Pentru poet, poezia este act al gândirii.
Simbolurile matematice se pot reg?si în versurile sale. Narcisismul poemelor sale se afl? ?i în mitul oglinzii unde modelul matematic nu este reg?sit sub forma defini?ilor concrete, ci într-o lume de esen?? specific? gândirii matematice cu infinite solu?ii. Lumea gândirii absolute specific? matematicianului este separat? de aprecierea emo?ional?, iar ansamblul imaginilor create abstract cap?t? puritate. Un joc fertil al ideilor pure, f?r? valen?e practice se poate transpune în oglind? prin substituirea simbolurilor cu capitalul r?sfrânt în identitatea astral? dincolo de mali?iozitatea reprezent?rii personale.
Folosind defini?ia dat? artei de c?tre Platon ca r?sfrângere la puterea a doua a realit??ii, Tudor Vianu, în studiul dedicat autorului Joc-ului secund, arat? c? I. Barbu concepe prin arta sa o transfigurare ideal? a lumii. Poemul în care întâlnim puternic redat acest mit este „Falduri”, care are ca personaj pe Wilson William, personaj preluat de la Edgar Alan Poe:
– Întemni?ate, William,
Cast hidrofil, te a?teptam
S? treci, maree, din oglind?
În luna frun?ii, s? te-aprind?;

Student stufos, Bostonian,
Ce?oase Wilson William,
Î?i jur, ar face-o bun? min?
Spini ?ase-n pielea ta marin?!
Supus confrunt?rii în lumea îndoielii cu con?tiin?a sa, personajul poemului intr? în propria lupt? cu sine însu?i ca posibil? evolu?ie spiritual?:
(De ?ase ori în ape grele
Sting fier aprins, pân?-n pr?sele;
Fulger cedat, just unghi normal,
Cad reflectat, croiesc cristal.)

Piei, chip! R?mâi, cortin? spart?,
Creatorul poemului, st?pân pe propriile mijloace, r?spunde orgoliului creator ?i r?mâne captiv în lumea pur? a ideilor sale, asemeni unui enun? matematic sus?inut printr-o axiom?.
Un alt poem reprezentativ pentru aceast? perioad? este „Oul Dogmatic” a c?rui dogm? o afl?m din motivul poemului: ?i Duhul Sfânt se purta deasupra apelor. Aceast? oper? care poate fi subtitlu al Genezei, desprinde taina lumii necreate, anterioar? facerii, adaptând modelul macrocosmosului la oul primar dual prin con?inutul albu?ului separat de b?nu?ul galben al fertilit??ii din care miracolul vie?ii accede. Oul, model cosmogonic, motiv al mitului crea?iei, r?spândit în Grecia de Orfeu, con?ine cele dou? elemente vitale vie?ii. La Ion Barbu factorul feminin este albu?ul care -doarme nins-, iar factorul masculin este - galben icusar/ ceasornic f?r? minutar - care con?ine înscris? dogma.
O caracteristic? a poemelor lui Barbu este scrierea lor eliptic?. Lipse?te predicatul care s? fac? leg?tura. Marea concentrare în cuvinte, f?r? s? fac? risip? practic, induce imaginile intuitiv, l?sând liber aportul cititorului în fructificarea poemului.
Urzite c?i, neverosimil var
Prin diminea?a ierbii înmuiate
(Desen pentru cort)
În antologia Poezia român? modern?. De la G. Bacovia la Emil Bota, Nicolae Manolescu include în grupul „barbienilor” pe Dan Bota, Emil Gulian, Simion Stolnicu, Virgil Gheorghiu.
Consacrarea ca profesor la catedra de algebr? de la Facultatea de Matematic? se va face în 1942. Spa?iile ce-i vor purta numele în matematicile contemporane ?i anume, „spa?ii Barbilian”, le va publica în 1958.
Ultima poezie ap?rut? antum este „B?lcescu tr?ind” în 1956, în Via?a Româneasc?. Moare în 1961 bolnav de cancer la ficat.
Leag?n amar, s?racii mei B?lce?ti!
Lut simplu sm?ltuit ca ?i o can?,
Pe Topolog culcat nu mai boce?ti
Azi inima dintâi republican?
A lui! C?ci athanasic au sunat
Mii surle. Lespezi casc?. Sar sigilii.
?i peste un f?cut, absurd regat,
Un palid oaspe calc?, din Sicilii.
O, frate c?rvunar, întreg tr?ie?ti!
Din moarte ai p?strat doar str?vezimea,
Ci în amurgul pajerei cr?ie?ti
Cârte?te-întunecat burt?verzimea.
Ai mult ursuzei tagme gianabeti
Cu oftica-în?ele?i ?i cu exilul
Un veac avar te vrur? sub pece?i
?i sveltei libert??i sucir? trilul.
Ce-înseamn?! Ast?zi piatr? e?ti, din unghi,
Republicii Române Populare,
Adeveritul mare singur trunchi:
B?lcescu, început de c?lindare.
(B?lcescu tr?ind)

ovidiu cristian dinica (cristan) | Scriitori Români

motto: fi bun pina la moarte

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro