proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Îl v?zuse o dat?. Nu, de dou?. Poate trecuse de cine ?tie câte ori pe lâng? el?! F?r? s?-l vad?. F?r? s?-l aud?. Sim?ise a?a ca un fel de lips? de via??. Gr?bise pasul. Dac? îi fusese fric??! N-ar putea spune exact. Mai degrab? tr?ise un dezgust pu?in comparabil cu orice alt dezgust resim?it de ea vreodat?. Nu aprofundase. Ce-i drept, senza?ia aceea pestilent? îi revenise la un moment dat,… într-un moment de sl?biciune?! În clipa aceea în care gândurile î?i sunt vide ?i, oricât de mult te-ar pune în gard? vreun înger le?inat sau o minim? vigilen?? personal?, te la?i descoperit, prime?ti orice, doar ca s?-?i alimentezi obsesia,… iluzia plinului?! Era, de bun? seam?, un cer?etor. Unul dintre cei mul?i care nu opuseser? prea mult? rezisten?? în a fi la mila celorlal?i, a destinului. Da, îl ?i vedea într-o dung? a timpului c?zut ca un oblon negru peste. ?i el! Nef?când niciun efort de articulare, de atitudine. Idiot, înghi?ise excrementele unui stol accidental trecut pe deasupra. R?m?sese cu f?lcile încle?tate într-o deschiz?tur? grotesc?-penibil?, care ar fi inspirat cel mult dorin?a acerb? de a scuipa. De a o lua la s?n?toasa! Nu, nu era nimeni la?! Nici r?u-cre?tin. Poate… realitatea… s? fi fost.. un pic… prea dur?. I-ne-luc-ta-bi-l?! În sfâr?it, r?m?sese cu privirea aia tâmp? de neputincios care, oare, pe to?i ar fi putut s?-i p?c?leasc?!? Ziua lui era sumar?, desigur. Se reducea mai exact la cele câteva nevinovate mimici autiste schimonosite ?i vreo 2-3 enun?uri barbar de simple, p?strate în bruma de memorie foarte probabil în virtutea unei asimil?ri pur mecanice, dobândit? într-un moment paroxistic de criz? ?i reproductibil? dup? (anti)principiul OricândOricum: „… apa….!”, „… mor?ii….”… ?i înc? vreo 2 chestii ar fi putut auzi cineva care, dep??indu-?i grea?a et cetera, s-ar fi a?ezat suficient de aproape lâng? hido?enie. Dar cine s? se apropie?! A?a c? oamenii treceau. Nu auzeau. Nu în?elegeau. Treceau repede de tot, de parc? ?i-ar fi scuipat în sân! De parc? n-ar fi fost vreodat? ispiti?i de curiozitate. Degenerat, hidosul întindea o fost? p?l?rie ciuruit? de molii ?i alte gloan?e. O întindea ?i b?nu?ii z?ng?nitori c?deau m?run?i ?i nevinova?i de la distan?e incomensurabile. Ochii fiarei sclipeau ciudat. Lua fiecare moned?, ?i-o trecea pe sub n?rile uria?e, mai s?-i devoreze restul tr?s?turilor, o mu?ca în din?ii-i slino?i parodontotici, sco?ând un ?uierat de neîn?eles. A fost ?i ea tentat? s?-i arunce. Ceva a re?inut-o. ?i-a f?cut larg semnul crucii. La prima biseric? a îngenuncheat. A promis: data viitoare o s?-?i înving? repulsia sau… ce va fi fost aia?! O s?-i dea de poman?, o s?-i dea! N-a fost s? mai fie o dat? viitoare, cel pu?in nu una con?tientizat?. C?ci prin locul cu pricina mai avusese ea drum, dar cer?etorul nu se ar?tase. Sau nu mai avusese ea ochii… potrivi?i?!


Pân? într-o zi când, traversând vrute ?i nevrute, privirea îi fusese pironit? de o mutr? aproximativ cunoscut?. O poz?. Lipit?. Pe un stâlp de telegraf: Dezertor… periculos… S-a apropiat ca hipnotizat?. Din cromaticul celulozei aparent inofensive ni?te harpoane s?lbatice se repeziser? s-o înha?e. „Trag apa dup? tine!”, „…Tu-?i mor?ii m?-tii!”, „Te joc în picioare!!”… auzise, în sfâr?it, cineva! AUZISE!


Specimenul fusese încarcerat pentru triplu omor s?vâr?it, cli?eic sau nu, cu sânge rece. De reptil?. De javr?! De dejec?ie! Asupra nevestei ?i a celor 2 copii. Fusese închis. Apoi eliberat. În lumea maroniu-mirositoare g?sindu-se mai mereu câ?i avoca?i ai diavolului vrei, s?-?i bage mâna pân? la cot, pân? la gât s? ?i-o bage… în orice s? ?i-o bage ?i s?-l scoat? pe nenorocit aproape basma curat?: insul era dus cu pluta, era un pr?p?dit schizofrenic, vai de capu’ lui, cum s? te pui la mintea unui astfel de?! Uite, îi f?cuser? ?i electroencefalogram?: nici urm? de conexiuni neuronale! Haosul dicta! F?cea legea! Lipsa ei! Apoi… hidosul nu-?i satisf?cuse stagiul militar, nu avea permis auto,… ce alte argumente forte ar fi putut fi aduse în favoarea… inocen?ei sale des?vâr?ite?! Îl eliberaser? dup? mai pu?in de 5 luni de deten?ie. Fusese l?sat la un ospiciu. Pe mâna unor infirmiere de toat? treaba. Dame cu sâni opulen?i ?i fuste de-a mai mare priveli?tea! Jum?t??ii-de-om îi pl?cuse la nebunie întors?tura pe care o luase soarta-i. Rânjise. Suferise erec?ii multiple. Pe orizontal?. ?oldurile de infirmire erau ?olduri, nu glum?! Lascivitatea de odinioar? f?cuse un triplu salt ?i se instaurase definitiv în realitatea imediat?! Împerecherile se produceau ziua-n amiaza mare, f?r? perdea, f?r? nimic. Avea descreieratul un libido… pffffu! Programul era de o (i)regularitate strig?toare: dormitfututmâncat / fututmâncatdormit/ mâncatfututdormit.. etc. Se l?sa cu bur?i obscene. ?i g?ina?. Fructul p?catului era ciuntit-scabros. Avorton. Vom? irepresibil? a p?mântului-nebunului. Într-o joi se sculase lighioana cu fa?a oarecum la a?ternut. I se f?cuse de. ?i de. ?i de. N-o g?sise decât pe Nu?a aia mai ?leamp?t?. O înghesuise într-un perete. Pân? când fusese sigur. C? a f?cut-o. Una cu zidul. Sângele scufundase omenirea în putrefac?ie. În goan? dezertase. Descul?. Dezmembrat. Odios. Spre cruceala tâmp? a tuturor avoca?ilor diavolului! Ad hoc se f?cuse cer?etor. Într-o pia?? a Constitu?iei! A lipsei ei! C?lare pe jum?tate-de-iepure-?chiop.