proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

E?ti un fel de roti?? dintr-un angrenaj necunoscut, pe deplin str?in, total lipsit de afect, de ra?iune, nu-i apar?ii, pus? acolo cu for?a, împotriva propriei voin?e, f?r? nici un fel de posibilitate de a te sustrage, de a evada, nu ?i se permite nici m?car o culisare cât de fin?, e?ti o roti?? între ale mii de roti?e, milioane, miliarde, care cap?t? via?? ?i sens numai dac? se rotesc toate celelalte, într-un mod sincron, repetitiv, fixist pân? la înstr?inare. Ce mama dracului caut eu aici? Ce caut eu aici, tot urli în interiorul ?la al t?u care nu te mai încape ?i nici nu te mai suport?, furia devine expansiv? ?i aproape c? te sufoc?, te vei lep?da de toate acestea, î?i tot repe?i, cuno?ti pe deplin aceast? senza?ie, un fel de deja vu perpetuu, aerul e totdeauna suficient ?i pretutindeni, dar nu ?i pentru tine, nu e prima dat? când te vezi pus în fa?a unei astfel de întreb?ri, iar tu asta ai f?cut totdeauna, ai considerat c? nu te satisface neap?rat explica?ia la aceast? interoga?ie, oricât ar fi ea de doct?, de sofisticat?, de ra?ional?, nu asta te obsedeaz?, ci ai c?utat întotdeauna s? în?elegi de ce, în perioadele acestea de n?uceal? absolut?, când tot cazi de pe pern?, prin saltea ?i podea, iar de acolo direct în tine, unde te a?teapt? toate angoasele lumii, sim?i nevoia s? vezi sensul, s?-l în?elegi ?i s?-l accep?i, în cele din urm?, cu un fel de nep?sare vecin? cu indolen?a, cu acel sentiment cople?itor ?i apatic al celor resemna?i în fa?a mor?ii. Al acelora care au capitulat. Te vezi, la ore total str?ine, deschizând o fereastr? pe care niciodat? nu ai mai întâlnit-o pân? atunci, una care nu te cunoa?te, pe care nici tu nu o ?tii, iar dincolo de ea e un aer rece ?i straniu care î?i spune c? e?ti o gref? nereu?it? în via?a tuturor celorlal?i, o roti?? dintr-un angrenaj necunoscut, nu altfel decât înlocuind o alt? roti??, care atât de mult a c?utat s? în?eleag? care e sensul ei în acea mi?care continu? din angrenajul acela uria? ?i bizar încât, în cele din urm?, a reu?it s? îl contamineze pân? la perceperea deformat? a realit??ii, a?a cum numai tu ai habar s? o faci, cât timp stai întins pe partea vâscoas? a unei pietre alungindu-se în toate acele ape pe care atât de singur le-ai traversat, în timp ce ea nu era ?i aceast? absen?? aproape c? te bucura prin faptul c? te f?cea, a?a credeai tu, neîn?eles, special, unic.

?tii visele acelea când, din somnul rem, ajungi direct în starea de n?uceal? absolut? asem?n?toare catalepsiei, când faci eforturi s? con?tientizezi locul în care te afli ?i nu reu?e?ti, când ai senza?ia c? nu po?i respira, de?i aerul e totdeauna suficient ?i pretutindeni, dar nu ?i pentru tine, a?a ra?ionezi, la nivelul la care po?i, în acel moment, in slow motion, când nu-?i mai po?i înghi?i saliva, dar tu nu realizezi acest fapt, ?i aceasta ?i se prelinge, încet, de pe col?urile gurii spre b?rbie ?i piept, iar senza?ia de spaim? devine cople?itoare, teribil?, vie, atât de vie c? o po?i sim?i ?i atinge, c? o po?i striga pe nume, îi po?i vedea chipul, cap?t? form? material?, una vecin? cu psihoza în faza ei de maxim? recrudescen??, în care fie r?mâi pur ?i simplu prizonier într-un punct, într-un fel de mas? vâscoas?, de lichid amniotic înc?rcat de toxine ?i am?r?ciuni, precum fluturii prin?i în polizaharid?, fie sim?i nevoia s? fugi, run, Forrest, run, dar nu po?i schi?a nici un fel de gest, nici m?car pe cele reflexe, nici m?car o grimas?, fa?a î?i este imobil? ?i cuprins? de un rictus care te arat? a?a cum e?ti în realitate, diform pe din?untru, de o hido?enie neverosimil?, cazi, asta sim?i, o pr?bu?ire continu?, brusc?, venit? de nic?ieri, de cele mai multe ori forma asta de n?ruire se petrece din cele mai variate locuri, de pe un turn de veghe dintr-un ora? str?in ?i care nu te accept?, pe unde ai r?t?cit de atâtea ori ca un ve?nic intrus, de pe catargul unei cor?bii plecate în c?utarea unui t?râm al f?g?duin?ei, prin m?rile din sud, niciodat? g?sit, cu matelo?ii mor?i de vreme îndelungat? de boli însp?imânt?toare, nemaiauzite ?i care-?i fac trupul s? supureze vom?, urin? ?i sânge deopotriv?, direct prin piele, numai fantomele lor, mereu mirosind a b?utur? ieftin?, bântuind prin carenele navelor la fel de fantomatice, mai pot fi intuite, te pr?bu?e?ti fie de o stânc? plutind pur ?i simplu direct în vid, dincolo de orice imagina?ie, dintr-un spa?iu care nu are niciodat? margini, fie direct de pe perna ta pliat? pe din dou?, cazi de-acolo prin saltea ?i prin podea, nic?ieri altundeva decât în tine, c?ci asta e depresia, o pr?v?lire interioar? continu?. Repetat? la nesfâr?it.

Dar cui s?-i spui despre aceste nesfâr?ite st?ri de angoas?? Sau despre formele tale de furie incontrolabil? pe care le experimentezi, uneori, ?i pe care nu mai încerci s? ?i le explici, la ce bun, te întrebi, nu e altceva decât o inutil? pierdere de vreme, cât timp realizezi c? nu po?i fi altfel ?i c? între tine ?i tipurile astea de tulburare patologic? s-au creat leg?turi simbiotice perfecte: te hr?ne?ti cu a?a ceva, ele se simt des?vâr?ite numai în prezen?a ta, nu se manifest? altfel decât ca o form? de automutilare interioar?, ?ipi în tine uneori atât de tare precum explozia unei supernove chiar în interiorul urechii, lâng? timpan, sfâ?iindu-l, în timp ce tu dormi, e?ti în somnul rem ?i visezi permanent c? te pr?bu?e?ti, cazi ?i nu ai habar unde sau dac? aceast? ruinare l?untric? are un cap?t, un punct terminus, alteori urli atât de încet c? acesta aduce mai mult cu un fel de schel?l?ial? a unui animal agonic, un lup pierdut de restul haitei ?i despre care nimeni nu mai ?tie nimic, nici m?car el însu?i. ?i nici un fapt nu pare s? te satisfac?, nici m?car cre?terea u?oar? a luminii la ore din ce în ce mai mici, semn c? un alt anotimp se apropie, unul în care, alt?dat?, te bucurau gesturile m?runte, fleacurile, pocnirea de peste noapte a florilor de cais, atât de tandr?, de înceat?, un fel de capriciu, sem?nând cu atingerea pleoapelor de iris, de nesigur?, precum iezii abia f?ta?i la primul al?ptat, de stranie, a?a cum vedeai lumea, la ore absolut neverosimile, când te întindeai, pur ?i simplu, pe digurile înaintând mai degrab? în mâluri învolburate, uitate de vreme ?i de toat? nep?sarea adunat? de la facerea lumii, ?i-?i spuneai c? niciodat? nu ai v?zut ceva mai frumos ?i mai straniu, doar ape de calcar ?i ??rmuri de glicerin? coborând în spiral? peste peticul acela de nisip, întinderea aia îngust? ?i de o lungime pe care nu o puteai cuprinde cu ochii, locul acela unde ea nu a fost, unde te-ai sim?it atât de bine afi?ându-?i nefericirea, cât? vreme tu exact cu a?a ceva te hr?ne?ti, cu forma asta prin care crezi c? po?i percepe z?d?rnicia într-un mod aproape organic, f?r? prezen?a ei, cât? vreme ?i absen?a e tot o form? de dragoste cu mult mai sofisticat?, mai profund?, mai trainic?. ?i exagerat de extravagant?. Aproape mistic?.

Ajungi în acea etap? a vie?ii în care reu?e?ti, în cele din urm?, s? în?elegi ?i s? pre?uie?ti timpul, î?i spui c? risipirea acestuia este ceva de neîng?duit, aidoma delictelor capitale, cât? vreme acesta se comprim? cu fiecare an, cu fiecare lun?, cu fiecare trecere a nop?ii în zi, cu fiecare scuturare a florilor de cais, care nu te mai bucur? ca alt?dat? cât? vreme ajungi s? vezi acest fenomen într-un mod deformat, datorat prezbitismului, la dracu!, nu-l po?i d?rui altora care nu au disponibilitatea de a-?i oferi, la rându-le, partea lor de timp, partea lor de trecere din noapte în zi, din întuneric spre lumin? sau invers, pân? la urm? prin asta ne deosebim de cei care nu pot ra?iona, prin faptul c? în?elegem s? oferim o parte din ceea ce avem drept form? obiectiv? a existen?ei materiale ?i altora, e?ti ditamai animalul social care a priceput, într-un târziu, c? î?i este suficient sie?i, asta e forma absolut? a egoismului, nu exist? o form? de egoism care s? poat? dep??i acest mod de percepere a raport?rii la ceilal?i, ?i ei biete roti?e dintr-un angrenaj hidos, mecanic, rotindu-se haotic, f?r? s?-?i în?eleag? menirea. Pân? la urm?, ce caut eu aici? Ce caut?! ?i dac? tot sunt aici, de ce a? împ?r?i cu voi ceea ce numai mie îmi apar?ine? ?i asceza e tot o form? de alienare. Una la care ajungi dup? ce tot cutreieri z?ri dup? z?ri, drumuri mai mult sau mai pu?in ?tiute, cu ochii deja umecta?i de atâta lehamite, Doamne, cât? z?d?rnicie e în jur, î?i murmuri când te opre?ti, arareori, din toat? aceast? perpetu? c?utare a nimicului printre atâtea alte nimicuri, la r?scruci ?tiute numai de praful câmpiei, privind garduri desperecheate ?i mai vechi decât tine, mai dezgustate: casele p?r?site nu ascund pove?ti, numai am?r?ciuni. O cas? însingurat? e un fel de lup care s-a pierdut de restul haitei, iar schel?l?iala lui din ce în ce mai înceat? nu mai poate fi sesizat?, nici m?car de el însu?i, c?ci asta e?ti, un lup care în?elege c? ostilitatea asta tot mai p?trunz?toare pe care o manife?ti, în cele mai simple forme de convie?uire social?, e felul t?u de a te opune, de a refuza cu obstina?ie s? te consideri o simpl? roti?? dintr-un angrenaj stupid ?i care nu poate func?iona f?r? aportul celorlalte, e?ti un nu stând întins, de-a latul, pe partea vâscoas? a unei pietre, într-o diminea?? în care niciodat? nu s-a mai f?cut lumin?, asta pentru c? a?a ?i-ai dorit. Pur ?i simplu!