Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Câinele de Stânga ?i Câinele de Dreapta

de Goea Maria Daniela

Nu departe de blocul în care locuiesc se afl? un ?trand de pe vremea Tovar??ului. În anii lui buni ?trandul era arhiplin, abia g?seai un loc liber unde s? î?i a?ezi cear?aful sau ?es?tura de rafie, dac? erai mai cu mo?. Glasuri vesele ?i muzic? se auzeau cât era ziua de lung? în timpul c?lduroaselor veri bucure?tene de acum treizeci ?i mai bine de ani. Ast?zi ?trandul e mai mereu gol, cu amenaj?ri modeste ?i zone dezafectate. Precum fosta cas? de bilete: p?r?ginit? ?i dezolant?, împrejmuit? cu un gard meschin de sârm? împletit?. În acest perimetru pauper tr?ie?te de ceva timp un câine. Este mare, b?trân ?i blând. De ras? incert?, cu p?rul g?lbui ?i lung, ochi negri ?i un surâs aproape omenesc pe fa??. Cu o prestan?? natural? impresionant?, degaj? o pace interioar? molipsitoare ?i vindec?toare deopotriv?. Îl g?sesc fie contemplând împrejurimile într-o pozi?ie princiar? de sfinx îmbl?nit, fie umblând încet, cu pa?i de bunic, prin micul lui regat s?r?c?cios utilat cu o cu?c? de lemn ve?tejit ?i dou? vase pentru hran? ?i ap?. M? opresc de fiecare dat? s? îi ofer ceva bun de mâncare ?i s? îi spun câteva vorbe de alint ?i îmb?rb?tare. Se uit? la mine cu o bun?voin?? îng?duitoare apoi î?i întoarce privirea c?tre cerul pe care îl admir? cu o abnega?ie aproape transcendental?. Sau urm?re?te cu un aer protector vr?biu?ele gure?e care atenteaz? la bietele lui firmituri din gamela ruginit?. Personificarea îns??i a bun?t??ii, în?elepciunii ?i triste?ii absolute. Un memento viu al unor vremuri fericite, acum apuse. Un vestigiu a ceea ce am fost cândva. Un semn de carte însufle?it marcând stoic acea pagin? fatidic? la care istoria s-a oprit brusc din curgerea fireasc? pentru a da buzna mânioas? în strad?. Dup? ultimele alegeri, cele din toamna-iarna trecut?, un nume mi-a venit în gând pentru el: Câinele de Stânga. ?i a?a îi spun de atunci încoace.

Întâmplarea face ca, începând cam din aceea?i perioad? a anului, s? m? întâlnesc tot mai des în drumurile mele prin cartier cu un alt câine, de o factur? cu totul diferit?. De ras?, cred c? boxer pitic, din acela cu multe cute pe fa??. Culoare bej, p?r scurt. Lustruit, ferchezuit, parfumat. Îmbr?cat dup? ultima mod? canin?, de fiecare dat? altfel: costuma? army cu glug?, combinezon vi?iniu matlasat, deux-pieces galben-verzui cu catarame str?lucitoare. Purtat în les? de c?tre un st?pân c?runt cu fa?? impenetrabil?, câinele cel mic ?op?ie însufle?it, cu o min? r?zboinic?. M? prive?te în ochi scrut?tor ?i superior. Pân? la urm?, e mai aranjat decât mul?i dintre noi, dac? e s? fim sinceri. Hainele lui mititele ?i colorate sunt mereu ca scoase din cutie, iar p?rul îi str?luce?te parc? dat cu briantin?. ?tie c? este un câine de vi?? nobil? iar aceast? siguran?? transpare plenar din mi?c?rile lui ?an?o?e ?i atitudinea aristocratic?. L-am numit imediat Câinele de Dreapta. Când îl z?resc apropiindu-se îmi încordez mu?chii fe?ei ca s? nu m? umfle râsul. Pe cât este de m?runt, pe atât e de comic. Salt? ca o minge de cauciuc maronie ornat? cu fundi?e, ciucurei ?i alte briz-brizuri. Mândru nevoie mare ?i neafectat de zâmbetele involuntare pe care le stârne?te, câinele miniatural str?bate aleile, secondat de placidul s?u de?in?tor, într-un mar? simbolic ?i demonstrativ al triumfului de cast? asupra plebei. De la în?l?imea celor dou?zeci de centimetri ai s?i, Câinele de Dreapta îi prive?te de sus pe proletarii de aproape zece ori mai înal?i decât el.

Nu ?tiu dac? blândul Câine de Stânga l-a z?rit vreodat?, din spatele gardului unde î?i duce traiul de pustnic citadin, pe înfiptul Câine de Dreapta, f?cându-?i plimbarea cu aplombul obi?nuit. Oare ce ar gândi despre el? Greu de spus. Dac? ar fi s? speculez a? zice c?, în primul moment, l-ar invidia, m?car un pic, pentru garderoba de lux ?i pentru ?ansa de a c?l?tori pe str?zi ?i bulevarde cochete. Îns?, inteligent fiind, ar remarca în cele din urm? esen?ialul: Câinele de Dreapta are o les?. Pe care el, Câinele de Stânga, nu o are. Ca atare, ar r?sufla u?urat ?i l-ar comp?timi din adâncul inimii lui generoase pe mititelul drapat în m?t?suri fistichii ?i libert??i iluzorii.

Goea Maria Daniela (MariaDanielaG) | Scriitori Români

motto: "Fo?ne?te lanul, mângâiat de vânt, ?i-n soarele amiezii se r?sfa??; Miros de pâine suie în v?zduh Din bobul sacru, d?t?tor de via??." Ion D. Goia

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro