proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

A ajuns Gheorghe destul de devreme în sat. Se auzea de undeva, parc? de foarte aproape, sunet de toac? îmbinat cu cel de clopot. Se d?du jos de pe biciclet? ?i î?i f?cu repede cele trei cruci pe care era înv??at a le face, înc? din copil?rie, când auzea clopotul unei biserici. Se îndrept?, apoi, tot spre casa cumnatului Papelea. Aici s-a în?eles cu cei ce comandaser? fiarele de plug s? se întâlneasc?, pentru a li le da ?i pentru a primi el plata.
Cumnata M?rie era gata îmbr?cat? pentru biseric?. N-ar fi lipsit, Doamne fere?te, de la nicio slujb?. Avea strana ei pe care o ocupa chiar de la începutul Proscomidiei, îngenunchea la ie?irea preotului cu Sfintele Daruri ?i la citirea Evangheliilor. De cele mai multe ori, o ocupa ?i în dup? amiezile duminicilor ?i s?rb?torilor la slujba de vecernie.
Cumnatul Vasile era foarte rar v?zut pe la biseric?. Mul?i credeau c? a rupt-o cu ortodoxia ?i c? s-ar fi poc?it prin America dup? ce a murit fiica lor Sabina într-un accident de automobil. Dar, sigur nu se poc?ise. Nu se poc?ise pentru c?, ziceau oamenii, nu era ca Poc?itul, pe adev?ratul s?u nume ?uteu. Acesta, împreun? cu nevast?-sa, lucra dumineca, parc? mai abitir ca în ori?ice zi lucr?toare. În schimb, sâmb?ta n-ar fi pus în ruptul capului mâna pe vreo unealt?. Doar de animale aveau grij? s? fie hr?nite ?i ad?pate la timp. De multe ori, sâmb?ta, prindeau calul la c?ru?? ?i plecau în C?lvaser la biserica lor, c?reia îi spuneau Cas? de rug?ciune. Aici mai veneau câ?iva, ca ?i ei, de prin alte sate.
Înainte de a pleca M?rie, îi spuse lui Vasile:
- Eu m? duc, n-a? vrea s? ajung, cu mult, dup? domn p?rinte. Tu m?nânc? ?i omene?te-l cum se cuvine ?i pe cumnatul Gheorghe, c-o fi ostenit ?i fl?mând, dup? atâta cale.
-Las-pe mine!
A umblat Vasile pe la o poli?? din perete, mascat? de o u?i??, ca un oblon, a scos de acolo, dintr-o oal?, câteva buc??i mari de carne ?i de cârna?i, iar, în curând ,o sfârâitur? puternic?, înso?it? de un miros p?trunz?tor de friptur?, a pus st?pânire pe camer?.
- Stai, c-am uitat ceva! Trebuie neap?rat s? m? duc în pivni??. A ie?it, ca o vijelie pe u?? ?i s-a întors, dup? pu?in? vreme, cu un castronel în care erau patru ou?. Le-a spart pe rând peste sfârâitura din crati?? ?i a pus un capac.
- No, a?e! Gândesc c? n-o mai trebui altceva, poate ni?te sare, dar s?r?ri?a-i pe mas?.
- Ba, zise tot Vasile, cum de-am uitat, se vede c-am îmb?trânit. Deschise iar u?i?a din perete ?i puse pe mas? o gl?ju?? de trei sferturi de litru. Umplu la repezeal? dou? p?h?rele cu rachiu care f?cea m?rgelu?e în timp ce era turnat.
Gândindu-se la mam?-sa, care postea toate posturile ?i i-a înv??at ?i pe ei s? fac? la fel, îi zise lui Vasile:
- Cumnate, oare nu-i p?cat sa mânc?m carne ?i ou? în postul mare? C? suntem de abia în a doua s?pt?mân?.
- O fi, m?i cumnate,Gheorghe, dar pe la noi mai este o vorb?: nu-i p?cat ce-?i intr?, ci ceea ce-?i iese din gur?.
A mâncat Gheorghe, dar cu m?sur?, cu gândul la drumul de întoarcere. Vasile ar fi vrut s?-?i omeneasc? cumnatul ?i cu un pahar de vin, dar de unde, c? n-are. Î?i aminti pe dat? de socru-s?u ?i de butoaiele sale care, unele, nu se goleau de la un an la altul.
Între timp, au sosit ?i cump?r?torii fiarelor de plug. A umplut un sac cu cucuruz bine uscat ?i aproape un sac cu grâu. Cum le va duce acas?? Pe biciclet? sigur nu va putea, doar dac? o va duce de ghidon. În cazul acesta, îi va trebui mai mult de patru ore, ?i pe la cinci ?i jum?tate începe a se însera.
Vasile, cu gândul la butoaie, îi propuse s? mearg? ?i pe la socrul s?u. Se va bucura pentru c? a ?inut mult la r?posatul s?u ginere, Nae. Se va bucura ?i soacra dar aceasta sigur este la biseric? ?i poate nu-l va vedea. Socrul este, f?r? îndoial?, acas? a?teapt? s?-i fete o bivoli??. Pân? azi diminea??, cu pu?in? vreme înainte de a se trage clopotul nu f?tase. I-a spus Ana lui ?uruc care mergea la Doamna ai B?trân? ca s?-i duc? vreo câteva ou?.
L-a convins Vasile ?i au plecat, în sus, spre casa socrului. I-a v?zut, peste gard, Zaharie, fratele Victoriei. La insisten?ele lui au trebuit s?-i treac? pragul ?i s? închine cu el un pahar cu vin. Dintr-una în alta, veni vorba ?i despre necazul lui Gheorghe în leg?tur? cu transportul sacilor cu bucate. A?a le spuneau ei, pe aci, grâului ?i cucuruzului.
- Nu-?i face griji, cumnate! Eu aproape în fiecare s?pt?mân? prind la c?ru?? pe Suru ?i pe ?argu ?i fac c?r?u?ii la Sibiu, ba pentru mine, când am ceva de vândut, ba pentru al?ii. ?i-oi pune ?i sacii dumitale ?i ?i-i voi duce la Arsenal, c? ?tiu unde-i, ori dac? nu la sor?-mea Victoria, c? are pivni?? mare acolo unde st? acuma.
Gheorghe r?sufl? u?urat, sc?pase de grija sacilor.
?i Niculae, socrul lui Vasile, sc?pase de grija bivoli?ei. A f?tat, ?i acuma vi?elu?ul sugea dând ritmic din codi??. P?rul îi str?lucea, semn c? fusese lins cu insisten?? de mama lui.
Aflând cine i-a intrat în curte ?i uitându-se bine la el, Niculae izbucni:
- O, bat?-te s? te bat?, ce bine semeni cu tat?l dumitale, parc? acuma-l v?d când a venit cu fratele t?u, bietul Nae, la noi în pe?ite, pentru Victoria. O, Doamne, n-au trecut de atunci decât patrusprezece ani ?i el numai este.
Între timp, a sosit de la biseric? ?i M?rie, so?ia lui Niculae, iar Vasile a plecat spre casa lui.
A fost, apoi, poftit în cas? ?i la mas?. Se sim?ea s?tul dup? mâncarea de azi diminea??, dar i-a fost ru?ine s? refuze. A mâncat de data asta de post, un blid plin cu fasole b?tut? pe care înotau, în uleiul verde de sâmburi, firi?oare argintii de ceap? pr?jit?. Într-o can? alb?, sm?l?uit?, a fost adus vin din pivni??. De departe mirosea a busuioc.
- S? nu începi iar, Niculae, cu cana rejelui ?i cu alte pove?ti de-ale tale, zise M?rie.
- De ce s? nu încep, crezi c? dumnealui ?tie de ce-i zic cana rejelui? Ia zi-i ?tii?
- Nu, dar a? vrea s? aflu.
?i a început Niculae a povesti cum acum mai bine de 20 ani a fost, al?turi de to?i primarii din ?ar? la Bucure?ti când s-au încoronat Majestat??ile lor, Ferdinand ?i Maria, ca rege ?i regin? a tuturor românilor. ?i ce frumoas? era regina, da-?i târâia mândre?a de rochie alb? prin tin? pentru c? ploua. A povestit apoi despre mânc?rurile ?i b?uturile de care a avut parte acolo. ?i ca s? dovedeasc? peste ani c? au fost, fiecare primar, la plecare, a primit cana din care a b?ut litrul de vin, ?i c?nu?a în care i s-a adus rachiul, precum ?i farfuria din care a mâncat împreun? cu lingura, furculi?a ?i cu?itul cu pr?sele de os. Ne-au ?i pozat pe fiecare. Uite poza de pe perete. Într-adev?r poza îl ar?ta pu?in schimbat dar aproape ca acuma. Aceea?i frunte lat?, aceea?i musta??, acum aproape alb?, p?rul parc? i se mai r?rise. Pe clichin i se vedea o medalie cu chipurile regelui ?i ale reginei, pe care o primise tot acolo.
Au vorbit apoi despre Nae, despre str?dania lui ?i a Victoriei pentru a construi frumoasa cas? de la drumul na?ional. Niculae a povestit despre aparatul de radio pe care l-a cump?rat Nae. Cum s-au str?duit apoi s? întind? un drot de pe acoperi?ul casei lor pân? pe acoperi?ul casei lui Tr?ianu Soanei ca, dup? aceea, din cutia aia minunat? s? se aud?, la început, printre pârâituri, voci omene?ti. Încet, încet, pârâiturile s-au stins, iar vocile se auzeau foarte clar, cum într-o duminec? diminea?? din cutie s-au auzit cântece biserice?ti. Au deschis fereastra ?i slujba s-a auzit pân? departe. Oamenii din Gheuru?a, în drum spre biseric?, s-au oprit înm?rmuri?i. Î?i f?ceau cruce, iar unele femei s-au pus în genunchi, în ??râna drumului, când vocea, care nu putea fi decât a unui preot, a început s? citeasc? din Sfânta Evanghelie.
A început, apoi, b?trânul Niculae s? depene ?i alte povestiri. Spunea despre calul lui, Cezar, cum acesta, de multe ori, se comporta ca un om. Pe drept cuvânt, ai putea spune c? f?cea parte din familie. Când el, Niculae, ?i-a rupt piciorul ?i nu mai putea c?lca cu el spre a se întoarce acas?, Cezar n-a stat pe gânduri ?i a luat-o în galop intrând în curtea lor. Acolo s-a pus între rudi?ele c?ru?ei ?i, b?tând în p?mânt cu piciorul, parc? o îndemna pe M?rie s?-l înhame, ceea ce a ?i f?cut. A purtat-o apoi spre Niculae. Vezi, doar n-a putut s? vorbeasc?.
?i-au adus aminte cum a fost rechizi?ionat de armat? ?i dus pe front. Acolo, pe dealul de la Dalnik, din apropierea Odesei, într-un moment de lini?te vocea lui Nae s-a auzit pân? departe, f?cea apelul plutonului. Tot din dep?rtare, s-a auzit un nechezat ?i, apoi, un ropot de copite care se îndrepta spre el. În curând calul a ajuns lâng? Nae ?i ?i-a l?sat capul pe um?rul lui. Omul n-a mai putut s? zic? decât Cezar, ?i l-au podit lacrimile.
Gheorghe, ascultând povestirile ?i fiind obosit de drumul parcurs cu bicicleta, precum ?i datorit? paharele de vin b?ute din cana regelui, avea ochii împ?ienjeni?i. L-a observat cuscra M?rie.
- Gheorghe, în seara asta nu mai pleci nic?ieri! Te vei culca aici în casa de dinainte. (asta însemna camera cea bun?, unde se p?strau hainele de s?rb?toare ?i alte lucruri mai deosebite.)
Diminea?? te va duce la halta Ha?agului Niculae care-l va mâna pe Cezar. Vecinul, A lui ??rinoi, zicea c? este un tren spre Sibii care pleac? la ?ase f?r? un sfert ?i ajunge în nicio jum?tate de ceas. Vei fi la timp la slujba ta de la Arsenal. Bucatele câ?tigate prin munc? ?i bi?ic?lu ?i le va aduce, miercuri, Zaharie al nostru. O s? am eu grije. ?i acum gata, la culcare!