Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Multi

de Ionut Popa

Cheia succesului nu descuie orice minte.


7.


A?a cum stabiliser?m în acel separeu din cadrul firmei, am mers la Ionel ?i ne-am petrecut urm?toarele dou? dimine?i în apartamentul s?u pentru a ne preg?ti pentru testul care, cel mai probabil, din ce puteam intui la momentul respectiv, ne-ar fi aruncat într-un ?omaj absurd ?i complet nea?teptat. Dar ?i mai nea?teptat? a fost reu?ita lui Ionel, care m-a luat prin surprindere ?i mi-a insuflat o încredere de nest?vilit în ceea ce urma s? ne rezerve viitorul. Cum st?team pe canapeaua sa din living, mi-a aruncat pe m?su?a din fa?? un exemplar cu toate r?spunsurile pentru testul de vineri. Originalul i se cuvenea. M? rog, era tot o copie, îns? prima copia, cea dintâi dovad? a puterii de convingere ?i a abilit??ilor de negociere ale bunului meu prieten Ionel, care ne-ar fi adus „cornucopia”, cornul abunden?ei din care ne-am fi înfruptat cu rapacitate! Ar mai fi fost, desigur, ?i seduc?ia inexorabil? pe care câteva grame de iarb? cadou au exercitat-o asupra colegului sau colegei care ne-a furnizat r?spunsurile. Era un bun prilej de a s?rb?tori, am aprins un cui pe care l-am pasat de la unul la cel?lalt ?i ne-am lovit atât de tare încât era s? adormim ?i s? rat?m ziua de munc?. Era joi ?i frigul se instalase deja în noi. Ne-am f?cut câte o cafea tare, am b?ut-o ca pe ap? ?i ne-am dat câteva palme pentru a s?ri din acea stare de amor?eal? ?i lips? total? de griji. Începeam s? ne revenim.
- B?i, Romane, mai avem dou? ore pân? la ora dou?, mi s-a f?cut o foame teribil?, comand?m o pizza? M? privea cu ochii injecta?i.
- Da, nu-i o idee rea. Comand?. I-am r?spuns cu un grad sporit de oboseal? în glas.
- Revin. Deschid laptopul ?i comand. Ai bani la tine?
- Am, am...

S-a întors repede, s-a aruncat pe canapea ?i a r?mas cu privirea a?intit? în tavan. Mi-am scos portofelul din buzunarul de la spate ?i i-am înmânat o hârtie de cincizeci de lei. Asta l-a adus din medita?ie înapoi în lumea real?, s-a întins c?tre portofelul s?u, pe care îl avea aruncat pe m?su?a din fa?a noastr?, ?i mi-a dat înapoi dou?zeci de lei. Niciunul dintre noi nu avea chef s? parcurg? rezolv?rile la exerci?iile care urmau s? ne fie date la test. Conveniser?m c? era mai bine s? o l?sam pe ziua urm?toare. Dar atunci ar fi trebuit s? le memor?m negre?it, altfel...
- Romane, când a fost ultima dat? când ai avut o idee interesant?? Adic? o idee proprie, care s?-?i suscite interesul pân? la obsesie? M-a întrebat f?r? s? m? priveasc?, ci uitându-se cu insisten?? în tavan.
- Dar am întotdeauna idei interesante! I-am r?spuns f?r? întârziere.
- ?i ce faci cu ele? M-a contrat în mod amical.
- Ce s? fac?... Nimic!
- P?i, cum nimic? Încerca s? m? trag? de limb?.
- Nu am publicul adecvat pentru acestea. Suntem doar o mân? de oameni cu astfel de idei, n-ar avea sens s? perseverez, nu am pentru cine s? m? sacrific. Mai bine înv?? ceva tehnic, ceva care s?-mi permit? s? fac lucruri cu un impact imediat asupra realit??ii, ceva care s? nu trezeasc? prea multe întreb?ri ?i care s? nu nasc? polemici penibile sau s? creeze probleme noi. Planul speculativ al ideilor nu-i de mine, de?i îl st?pânesc. Prea mul?i oameni care vor în?elege gre?it, prea mul?i oameni pe care îi vor deranja ideile pentru c?, se prea poate, le-ar lua pâinea cereasc? de la gur?, prea multe lupte inutile pentru ceva nesigur.
- Nu spun c? nu în?eleg ce zici, dar mi se pare… nu ?tiu, poate c?-i o pierdere s? te ascunzi într-o carapace invizibil? a propriilor idei. Mi-a r?spuns dup? o scurt? pauz? de gândire. Eu, spre exemplu, scriu mult, vreau s? public la un moment dat, lucrez chiar la ni?te chestii…
- Foarte frumos, abia a?tept s? citesc! I-am spus pe un ton laudativ.
- De-aia zic, încearc? ?i tu… M-a contrat din nou. Poate câ?tigi adep?i ?i deveni?i mult mai mult decât „o mân? de oameni”. A?a merg lucrurile acum, orice idee, stupid? sau nu, are priz? la publicul fl?mând de senza?ional.
- Uite, permite-mi s? elaborez, c? tot mai avem ceva timp. Nimic nu mi se pare a fi mai important pentru o idee, concep?ie sau teorie ?tiin?ific? decât adecvarea la un anumit context istoric. Întârzierea duce la anacronism, iar precocitatea la îndep?rtarea sau chiar anihilarea elementelor care perturb? lini?tea opiniei majoritare. Spre exemplu, Louis Pasteur, de?i nici acesta nu a fost scutit de adversari, a avut ?ansa de a tr?i într-un context istoric mult mai prielnic (pe-atunci) noilor idei ?i eforturi investite întru ?tiin??, care s? vin? în sprijinul îmbog??irii culturale ?i intelectuale a omenirii, decât mul?i dintre predecesorii s?i. Dac? ar fi între?inut acelea?i idei ?i ambi?ii în vremea Inchizi?iei, ar fi fost persecutat, torturat ?i, în cele din urm?, omorât. La fel, dac? în prima parte a secolului al 19-lea un individ ar fi pledat pentru drepturile femeilor, în general, ?i pentru dreptul acestora de a vota, în particular, ar fi cunoscut o opozi?ie acerb?, ar fi fost batjocorit, ostracizat etc. Mult mai departe de vremurile noastre, dac? o femeie din secolul al 16-lea ar fi ajuns prin nu-?tiu-ce revela?ie la acelea?i concluzii ca Pasteur, ar fi fost identificat? drept „vr?jitoare” ?i ars? pe rug. Dar s? ne îndrept?m pu?in privirea spre câteva evenimente concrete din trecutul omenirii: astfel de exemple nu sunt doar exerci?ii de imagina?ie sau specula?ii - Giordano Bruno a fost ars pe rug, Galileo Galilei a fost închis, iar Spinoza a fost excomunicat pentru ideile revolu?ionare în care au crezut ?i pe care le-au promovat, fiind mult prea avansate pentru circuitul îngust al cunoa?terii din vremurile de atunci. Pe lâng? aplicabilitate, orice idee, concep?ie sau teorie ?tiin?ific? are nevoie de un context istoric favorabil (?i de sprijinul neîngr?dit al evolu?iei tehnologice) pentru a putea fi asimilat? de societate. Dac? nu are aplicabilitate, va pica la infinit testul timpului. Dac? are aplicabilitate, îns? omenirea în ansamblul ei, ca destinatar, nu este preg?tit? s? o primeasc?, ideea, concep?ia sau teoria ?tiin?ific? va fi adoptat? ulterior, când ?i dac? va exista un teren fertil pentru aceasta. Ca atare, în?elepciunea popular? ?i/sau opinia majoritar? dintr-un anumit moment istoric au reprezentat for?ele care s-au opus sistematic ?i vehement unor min?i precum cele amintite anterior, de unde rezult? c? autorit??ile prezentului (fie religioase, politice sau strict profesionale) nu au fost ?i probabil c? nu vor fi niciodat? garantul adev?rurilor universale ?i doar în mic? m?sur? (?i-aceasta de la Iluminism încoace) garantul ?tiin?ei ?i al cunoa?terii autentice, ci simpli gardieni ai unei st?ri de fapt, pe care o protejeaz? cu atât mai mult cu cât aceasta le perpetueaz? existen?a ?i legitimeaz? nara?iunile. Nu vreau s? fiu un Joker al ideilor, simt c? a?a ceva nu este pentru mine. Poate sunt prea lene?, nici nu ?tiu... N-a mai spus nimic, amândoi priveam în gol, pân? ce sunetul produs de interfon ne-a trezit de-a binelea. Ajunsese b?iatul cu pizza.
- Îi l?s?m ?i lui ceva, r?mâne bac?i? din banii pe care i-am pus? L-am întrebat pe Ionel.
- Da, r?mân vreo patru lei ?i un pic…
- Perfect!

Dup? ce am terminat de mâncat, l?sând timpul s? se scurg? lent pân? la ora dou?, am pornit spre munc?, ne-am îndeplinit îndatoririle de participan?i cinsti?i la procesul economic de sporire a avu?iei na?iunii, apoi ne-am întors obosi?i, fiecare aterizând în spa?iul s?u limitat c?ruia îi spunem „locuin??”, ca a doua zi s-o lu?m de la cap?t. Reg?sindu-ne în acela?i punct, cu men?iunea c? ziua de vineri ne strângea ca într-o menghin?, n-am aprins niciun cui, ba mai mult, ne-am preg?tit câte un ceai care s? ne sporeasc? aten?ia ?i s? ne îmbun?t??easc? memoria ?i am înv??at pe de rost cerin?ele ?i rezolv?rile exerci?iilor de la testul pe care urma s?-l sus?inem.



În timp ce vis?m, visele devin realitatea.


8.


La patru zile de la e?ecul fulminant pe care, cot la cot cu Ionel, l-am suferit în urma testului inoportun pentru care am fost convin?i, pân? în ultima clip?, c? ne preg?tiser?m exemplar s? tri??m mai bine decât (?i, implicit, s?-i p?c?lim pe) marii tri?ori, deci s? triumf?m, m? reg?seam în dreptul u?ii RCBC ?i nu ?tiam dac? s? bat sau s? renun? definitiv la tot. Ne tr?sese ?eap? individul sau individa care ne furnizase r?spunsurile la test? Nici vorb?, de?i aceasta ar fi cea mai la îndemân? concluzie pentru oricine s-ar întâmpla s? ia cuno?tin?? de întreaga evolu?ie a situa?iei de fa??. Cert este c? totul a luat o turnur? tragicomic?, în sensul c?, într-adev?r, furnizorul sau furnizoarea noastr? de r?spunsuri, contra unei infime cantit??i de doar câteva grame de iarb?, ne-a dat r?spunsurile corecte la toate exerci?iile, a?a cum le primise pe sub mân? de la conducerea companiei. Întâmplarea a f?cut ca, ?i-aici intervine aspectul tragicomic al întregii situa?ii, fiecare dintre cei dou?zeci ?i patru de angaja?i pe posturile care, între timp, s-au ?i desfiin?at am primit teste personalizate, adic? fiecare a primit testul s?u, croit pentru propria-i persoan?, cu absolut toate exerci?iile diferite de-ale celorlal?i colegi, strategie gândit? în vederea t?ierii de la r?d?cin? a oric?rei posibile surprize, precum ini?iativa mea ?i-a lui Ionel. Dar cred c?, cel pu?in, a meritat s? încerc?m. Fuseser?m concedia?i cu un preaviz de dou?zeci de zile în temeiul literei d) din cadrul articolului 61 al codului muncii. Trecuser? deja trei zile ?i eu înc? nu-i comunicasem vestea proast? logodnicei mele, nici nu a? fi avut de gând s-o fac, ceea ce, de altfel, avea s? m? conduc? în mod ineluctabil la u?a RCBC. Mi-a dat cartea ei de vizit?, a spus c? m? ajut? în caz de ceva. Iat?-ne pu?i în fa?a faptului împlinit, „ceva”-ul se ivise mult mai repede decât a? fi putut anticipa. Am tras aer în piept ?i am b?tut de trei ori. Nimic. Am b?tut iar, de data aceasta îns? de mai multe ori. Un zgomot nedeslu?it, mai întâi înfiripându-se ?i strecurându-se subtil prin spa?iile imperceptibile, dar prezente, dintre u?? ?i tocul acesteia, devenea din ce în ce mai audibil ?i p?rea, la un moment dat, s? semene cu sunetul de papuci pe gresie dublat de clinchetul cheilor. Broasca fusese împuns? în mod brutal ?i decisiv de cheia potrivit?, u?a p?rând a se deschide singur?, f?r? ca vreun imbold uman s?-i influen?eze mi?carea. RCBC scoase capul ?i m? salut? cu un zâmbet for?at ?i se scuz? c? nu m-a putut întâmpina mai „cum se cuvine”. Puteam distinge faptul c? doar un prosop mare, de tipul celor cu care mergi vara la plaj? ?i-l a?terni pe nisipul arz?tor, îi acoperea acesteia trupul arz?tor. La rândul meu, i-am cerut scuze pentru deranj ?i am întrebat-o dac? sau, mai bine zis, când ar fi avut timp s? discut?m pe îndelete în leg?tur? cu o chestiune destul de presant?. A ?inut s? m? asigure c? doar treburile urgente pe care le avea de onorat o împiedicau de la a m? invita în?untru la o cafea ?i m-a rugat s? revin negre?it a doua zi, la aceea?i or?, întrucât astfel ar fi putut s?-?i ajusteze agenda în func?ie de aceast? nou? „programare”. I-am mul?umit pentru disponibilitate.
- Ai fi putut s? m? suni, dragule. Mi-a spus dup? o scurt? pauz? de t?cere.
- ?tiu, dar n-am vrut s?-?i tastez num?rul în telefonul acesta, e singurul pe care-l am ?i…
- În?eleg, stai lini?tit. Nu m-a l?sat s? duc fraza pân? la cap?t.
- Bine, atunci, îmi cer scuze din nou ?i nu te mai re?in, o s? revin mâine la ora stabilit?. A, ?i spor la treburi!
- Mul?umesc, dragule, ?i ?ie! Mi-a r?spuns în timp ce închidea u?a.

Nu eram în dispozi?ia de a merge la birou, nici n-ar mai fi contat. Oricum, nimeni nu-mi mai putea face nimic, nu mi se mai putea aduce niciun prejudiciu în afar? de neplata acelei zile în care voi fi absentat f?r? motiv, eram deja în preaviz ?i nu m? mai puteau concedia din moment ce eram deja concediat. Ar fi putut s?-mi concedieze concedierea, îns? ar fi fost ceva mult prea abstract, dac? nu de-a dreptul metafizic, pentru creierii lor odihni?i. Am pornit spre Parcul Central. Am mers pe jos prin gerul t?ios; membrele inferioare constituie mijlocul de locomo?ie care-mi este cel mai apropiat de inim?. Întotdeauna mi-a pl?cut s? merg pe jos atunci când nu exista nicio grab? care s?-mi perturbe fluxul gândirii impulsionat de alternan?a picior stâng fa?? - picior drept spate ?i viceversa. Aveam în ghiozdan, pe lâng? prânzul ?i cina pe care Camelia mi le preg?tise plin? de speran?? ?i mândrie fa?? de propria-mi persoan? (?tiind c? am fost luni de-a rândul angajatul lunii, dar ne?tiind c?, între timp, fusesem ?i concediat), cartea „Privind soarele în fa??” a lui Yalom, pe care-o începusem de câteva zile, dup? ce m? luasem la trânt? cu sechelele orbirii spontane prin care trecusem nu de mult, ?i pe care nu o puteam l?sa din mân?. M? ?i gândeam c? ziua aceea ar fi fost perfect? pentru a o termina. Dup? ce mi-a? fi încheiat plimbarea prin ger, a? fi încercat s? merg la BCU, dac? nu chiar la o ceain?rie; în fine, undeva unde s? pot g?si un spa?iu c?lduros ?i lini?tit. Una dintre cele mai cochete ceain?rii din ora?, LiberTea, pe care obi?nuiam s-o frecventez împreun? cu logodnica mea în aproape fiecare week-end, m-a g?zduit mai bine de trei ore. Îmi cump?rasem dou? ceaiuri ?i o pr?jitur?, ca s? nu fiu complet lipsit de respect ?i s? ocup abuziv o mas?, f?r? a contribui la cifra de afaceri a localului în cauz?, doar pentru a-mi satisface nevoile intelectuale. La sfâr?itul zilei, parcursesem, în total, cincisprezece kilometri ?i o sut? dou?zeci de pagini. Terminasem cartea, a?a cum îmi propusesem, fapt care îmi procurase o insurmontabil? stare de satisfac?ie. Eram însetat de lectur?, pentru c?, timp de câteva luni, nu mai citisem nimic. Am terminat cartea lui Yalom a?a cum un om însetat care a r?t?cit dou?-trei zile prin de?ert, privat de orice surs? de hidratare, bea un pahar plin cu ap?. Fusesem productiv, de?i nu îndeplinisem nicio sarcin? lucrativ? în decursul acelei zile, ba mai mult, cheltuisem aproape cincizeci de lei în timpul pe care mi l-am petrecut la ceain?rie. În cele din urm?, n-am mai rezistat s? umblu aiurea prin ora?. Se f?cuse ora zece noaptea, afar? mi se p?rea c? e mai frig decât oricând, de?i aplica?ia AccuWeather nu îmi ar?ta mai pu?in de minus opt grade Celsius. Dup? experien?a literar? revelatorie din ceain?rie, revenisem în Parcul Central, unde am mai petrecut aproximativ dou? ore cu scopul de a fotografia copacii acoperi?i de un strat consistent de z?pad?, care-i f?cea s? arate ca ni?te ur?i polari imortaliza?i în pozi?ie biped?. Camelia e amatoare de fotografie, pasionat? pân? aproape de orgasm de arta fotografic?, mi-ar fi pl?cut enorm s?-i ar?t ceea ce fotografiasem pentru a primi evalu?rile sale critice. De?i le f?cusem cu telefonul inteligent, în opinia mea, pozele erau chiar reu?ite, iar copacii, acceptând prin for?a lucrurilor s?-mi fie modele, î?i ascundeau goliciunea în spatele stratului de z?pad?. Mi-am trimis toate fotografiile pe adresa de e-mail, apoi le-am ?ters din telefon. Nu mai era foarte mult pân? când ultimul autobuz pe care trebuie s?-l iau pentru a merge acas? urma s? plece din sta?ia Mihai Viteazul f?r? mine. Ca s? nu fiu nevoit s? chem un taxi, am fugit pân? în sta?ie. Am prins autobuzul ?i am putut s? ajung la destina?ie f?r? s? mai pierd ?i al?i bani. Nu i-a? fi spus Cameliei despre concediere decât, eventual, în ultima mea zi în cadrul firmei, ?i-asta dac? nu a? fi reu?it s? g?sesc altceva între timp. Aici intervenea RCBC, ale c?rei rela?ii se întindeau mult dincolo de spectrul rela?ional al subsemnatului. Dac? s-ar interesa, cu siguran?? ar g?si ceva ?i pentru mine, m? gândeam eu. Nu exi?ti în societatea româneasc? pân? când nu intri într-o sfer? de influen??, oricât de mic? ar fi aceasta, pentru c? doar astfel goana dup? resurse cap?t? sens în timp ce î?i pui pilele în mi?care. Ajuns acas? cu o or? ?i jum?tate mai devreme decât a? fi ajuns în mod obi?nuit, am invocat o acut? stare de oboseal? ?i o nesuferit? durere de cap ce m-au determinat s? m? învoiesc de la serviciu. Camelia n-a opus rezisten?? în fa?a pove?tii pe care i-am servit-o ?i, prin urmare, am putut avea parte de pu?in? lini?te înainte s? adorm. Luasem ?i o pastil? de cap. În fine, ?tiam c? ziua urm?toare avea s? fie una decisiv?, în mod pozitiv sau negativ, ?i nu m? puteam gândi la altceva decât la ce va urma. Camelia adoptase o ?inut? sexy, se gudura pe lâng? mine în speran?a c? ne vom intersecta organele iubirii dup? o îndelungat? perioad? de pauz? care s-a întins pe durata a dou? s?pt?mâni. Mi-ar fi surâs ideea, problema nu era c? încetasem de a mai fi atras de propria-mi logodnic?, problema era una pe care aceasta, neavând acces la adev?r, nu avea cum s-o în?eleag?, stresul provocat de ultimele evenimente nu ar fi avut cum s?-mi permit? s? sus?in o erec?ie mai mult de cinci secunde. Am încercat s? o refuz într-o manier? cât mai galant? posibil, astfel încât s? nu-i jignesc feminitatea ?i s?-i ?ubrezesc încrederea în sine. De altfel, nici nu ar?tam prea bine. Chipul cvasi-schimonosit, ochii semi-închi?i, adânc planta?i în fa?a-mi palid? erau ca o hart? ce ilustra adev?rul mult mai bine decât ar fi putut-o face cuvintele mele ?i, ca atare, constituia dovada irefutabil? c? nu o min?eam din varii motive în leg?tur? cu starea de spirit în care m? aflam.

Ionut Popa (I.M.Popa) | Scriitori Români

motto: O carte neizbutit? poate fi o capodoper? interioar?. (Paul Valery)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro