Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*140. Aniversarea campionului.

Timpul trecea în ne?tire, luna iulie sfâr?indu-se odat? cu ultima zi a acestei luni, joi, 31 iulie 2092. Urma august, ultima lun? de var?, care sosi odat? cu prima sa zi, vineri, 1 august 2092. Iar între timp, nu se petrecuse absolut nimic deosebit, totul redevenise normal, cel pu?in pân? în acel moment. În acea zi îns?, dup? cum stabiliser?, urma petrecerea campionului, dup? ora 18.00. Iar cum seara nu întârzie deloc, începur? s? se strâng? pe puntea principal?. Pe domnul To Kuny îl anun?ase Lia, a?a c? la ora 18.30 sosi ?i dânsul la bordul navei, unde se aflau deja to?i ceilal?i. Ei îl întâmpinar? pe domnul To Kuny, care se îndrept? spre Mihai.
- Felicit?ri, tinere! ?i... La mul?i ani!
- Mul?umesc, domnule, sc?p? Mihai f?r? s? vrea.
- Cum adic?, „domnule”?! Înc? îmi spui „domnule”?! Parc? nu a?a ne-am în?eles, b?iete! Ai uitat?
- Scuze, To... Adic??... Tat?. ???... Aaa-adic??... se încurc? Mihai, iar colegii lui zâmbir? pe ascuns, amuzându-se pe seama lui.
- Da, bine, las?! Am în?eles, îl întrerupse domnul Kuny. ???... Aaa-adic??... rosti dânsul în acela?i fel în care se exprimase campionul mai înainte, apoi continu?, renun?ând la a-l imita: Ce zici, dragule, îmi permi?i s? te îmbr??i?ez?
- Da... Sigur... aprob? Mihai, încordat, u?or intimidat de prezen?a socrului s?u.
Îns? dânsul î?i îmbr??i?? ginerele pentru câteva clipe, apoi îl felicit? înc? odat?:
- La mul?i ani, dragul meu! ?i s? ?tii c? n-am de gând s? te m?nânc, nu atât de curând. Mai ales, dac? nu-mi superi fiica!
- Ah, ?tiu... zâmbi campionul, pu?in mai dezinvolt.
- ?i unde-i mica ta c??elu?? neagr?, Sharon? O pot vedea ?i eu?
- Bineîn?eles, r?spunse campionul, f?r? a se mira de faptul c? dânsul ?tia despre c??elu??.
Mihai lu? c??elu?a ?i i-o înmân? socrului s?u.
- Ia te uit? la ea! Ce negru?? micu??, o admir? dânsul. Salut, Sharon! E?ti o dr?g?la??...
Domnul Kuny se juc? pu?in cu ea, apoi o trecu în bra?ele fiicei sale, Ly, aflat? în apropiere.
- Î?i place de ea, tati? îl întreb? Ly.
- Cum s? nu-mi plac?? o asigur? domnul Kuny, apoi privi din nou spre ginerele s?u, campionul: Am auzit c? ai primit recent o medalie de aur, din partea colegilor t?i. Mi-o po?i ar?ta ?i mie?
- Cum s? nu?! aprob? Mihai de îndat? ?i scoase medalia la iveal?; înc? o purta la gât, dar pe sub haine.
- Foarte frumoas?, aprecie To Kuny, admirând medalia aurie. Ai ni?te colegi care ?in tare mult la tine, observ? dânsul, citind inscrip?ia.
- E adev?rat. Dar ?i eu ?in la ei, la fel de mult, afirm? Mihai.
- Nici nu se putea altfel, nu se mir? domnul Kuny de aceast? afirma?ie. ?i-mi pare r?u, dragul meu, c? n-am pentru tine un cadou tot atât de spectaculos cum e cel primit de la colegii t?i, dar n-am avut de unde s? fac rost de unul, a?a c?, din partea mea, te rog s? prime?ti ceva mai simplu, dar din tot sufletul meu, zise dânsul zâmbind, înmânându-i o mic? aten?ie.
- Mul?umesc, dar nu era nevoie, spuse campionul emo?ionat, primind cadoul de la socrul s?u, str?duindu-se s? evite cuvântul „domnule”, înl?turându-l din exprimare.
- Ba da, era... se împotrivi dânsul, apoi vorbi c?tre to?i: Copii, asculta?i-m? pu?in, v? rog... ?tiu c? m-a?i invitat pentru a s?rb?tori ziua ginerelui meu, Mihai. Dar sunt pu?in ocupat ?i am s? m? retrag, îns? am s? revin de diminea??.
Un u?or murmur dezaprobator se auzi din partea celorlal?i.
- Nu se poate s? lipsi?i tocmai dumneavoastr? de la ziua campionului, domnule, îndr?zni s?-l în?tiin?eze Lucian.
- ?tiu, comandante! ?i nici n-am s? lipsesc. Am spus ?i repet: Voi reveni de diminea??. Promit!
- Bine, domnule, accept? Lucian. Dac? a?a spune?i dumneavoastr?, a?a s? fie. Mai ales dac? e ?i ginerele dumneavoastr? de acord, privi el întreb?tor spre Mihai. Ce zici, campionule?
- Eu?! se mir? Mihai. P?i... Da, sigur... Sunt de acord, bineîn?eles; n-am nimic împotriv?.
- Atunci, am plecat, spuse dânsul, îndreptându-se spre ie?ire.
- Dar, tati... îl opri Ly, privindu-l rug?tor. Cum po?i pleca?
- Scuze, scumpa mea... Am ceva urgent de rezolvat, dar, doar ce-am spus c? voi reveni de diminea??. Te rog, nu te sup?ra pe mine, îi ceru dânsul fiicei sale, Ly.
- Bine, tat?, accept? ea în cele din urm?. N-am s? m? sup?r, normal. S? nu ui?i s? te întorci de diminea??.
- Cum a? putea uita oare? replic? dânsul, apoi, în sfâr?it, ie?i.
- Ce ?i-a dat tati, Mihai? se interes? Ly, dup? plecarea tat?lui ei.
- Nu ?tiu, r?spunse acesta. N-am v?zut înc?. Vrei s? verific?m acum, împreun??
- Dac? se poate, da, zise Ly, tare curioas?.
- Se poate, desigur; de ce nu? spuse Mihai ?i desf?cu micul pachet, frumos ambalat, pe care-l primise de la domnul To Kuny.
În interiorul pache?elului g?si o brichet? mic?, delicat?, tare dr?gu??, un stilou ?i un pix, toate cele trei obiecte având încrustate, cu litere majuscule, ini?ialele P.V. Mihai privi derutat obiectele, apoi zise c?tre Ly:
- Dr?gu?e... Dar, oare ce reprezint? ini?ialele P.V.?
- Nu ?tiu, tres?ri Ly, gândindu-se la numele tat?lui ei, cel de pe Terra, Preda Victor.
Dar de ce s?-i fi dat tat?l ei lui Mihai ni?te obiecte cu ini?ialele numelui pe care domnul Kuny îl avea pe Terra?
- Frumoas? brichet?! Dar... Nu în?eleg... Scuz?-m?, Ly, dar de unde are tat?l t?u o brichet?? Adic?, dânsul fumeaz?? Sau localnicii?
- Nu! Nici gând!
- ?i atunci?! Aici, pe Proxima, exist? brichete?! Sau... ?ig?ri? Eu n-am v?zut... continu? Mihai cu întreb?rile, tare nedumerit.
- P?i... Eu nu ?tiu nimic. De ce nu-l întrebi chiar pe el? replic? Ly, încurcat?.
- S?-l întreb, pe tat?l t?u?! Eu?! Ah... ?tii c? nu îndr?znesc.
- De ce? N-ar face altceva decât s?-?i r?spund? la întreb?ri.
- Hmm; probabil... murmur? Mihai.
Lucian se apropie de ei doi, întrerupându-le discu?ia:
- Ce face?i aici? puse el ini?ial o întrebare banal?, doar pentru a lega o conversa?ie, apoi observ? c? Mihai ?inea ceva în mân?. Ce ai acolo?
- Cadoul pe care l-am primit de la domnul To Kuny.
- Ah... Serios?! ?i ce anume ai primit de la socrul t?u? deveni Lucian curios, apoi privi obiectele din mâna campionului. O brichet??! se mir? el, luând micu?ul obiect în mân?.
Ini?ialele de pe brichet? îl duser? imediat cu gândul la Pavel Velcescu, tat?l lui Mihai. Se încrunt? u?or, a nedumerire, z?rind acelea?i ini?iale ?i pe pix, cât ?i pe stilou, care puteau totu?i însemna la fel de bine ?i Preda Victor.
- Frumos cadou... aprecie el în cele din urm?. Dar nu ?tiam c? pe Proxima exist? brichete, ba înc? inscrip?ionate.
- Nici eu nu ?tiam, zise Mihai, privind spre colegul s?u.
- P.V., citi Lucian îngândurat ini?ialele. Misterios...
- Cam, îl aprob? scurt Mihai. Scuz?-m? pu?in, Luci. M? retrag pân?-n rezerva mea, s? las acolo aceste obiecte primite de la domnul Kuny, pân? nu vor stârni ?i alte discu?ii controversate, din partea curio?ilor no?tri colegi.
- Sigur, fu de acord Lucian. Dar s? nu întârzii prea mult.
- Nu; doar le las acolo ?i m? întorc imediat, spuse Mihai, pornind gr?bit spre rezerva lui, pentru a l?sa acolo cele trei obiecte primite de la domnul Kuny, înainte de a fi descoperite ?i de ceilal?i colegi ai s?i.
?i într-adev?r, Mihai nu întârzie în rezerva lui. Reveni repede pe puntea principal?. Observând c? Mihai se întorsese ?i c? erau to?i prezen?i pe puntea principal?, Lucian se gândi s? profite de prezen?a lor, pentru a face un scurt anun?:
- Asculta?i-m?, v? rog, numai câteva minute! ?ti?i cu to?ii foarte bine de ce afl?m aici. Anume, pentru a-l s?rb?tori pe Mih?i??, campionul nostru. Dar pe lâng? faptul c? ne vom distra de minune împreun? zilele astea, ne-am putea ocupa ?i de o alt? activitate, la fel de pl?cut?, presupun. Anume, de preg?tirea unui cadou pentru Sonya, care împline?te luni, 4 august, 24 de ani. ?i cred c? nu e nevoie s? v? amintesc c? trebuie s? fie un cadou deosebit.
- ?tiu, ?efu’... Trebuie s? fie ceva de genul cadourilor pe care i le-am f?cut fratelui ei, Sid.
- Cam a?a, îl aprob? Lucian.
- P?i, ?efu’, eu înc? mai am pietre, destule. De pe Terra, bineîn?eles.
- Foarte bine, aprecie Lucian. Cred c? te po?i lipsi din nou de vreo câteva dintre ele. Dac? lui Sid i-au pl?cut, presupun c?-i vor pl?cea ?i Sonyei.
- ?i eu am destule anim?lu?e de plu?, replic? blonda. Altele, diferite de cele pe care i le-am oferit fratelui ei.
- E-n ordine, blondino, o aprob? Lucian.
- Eu i-a? putea face ceva asem?n?tor juc?rioarei pe care i-am f?cut-o fratelui ei; v?d eu ce... M? gândesc ?i-mi vin mie ni?te idei, zise campionul.
- Tu nu e?ti obligat s? faci nimic, pentru c?, deocamdat?, înc? e?ti s?rb?toritul nostru. Dar, dac? vrei, e cu totul altceva, nu te pot împiedica.
- Bineîn?eles c? vreau, Luci. Doar e distractiv. E mai mult ca o joac?.
- Faci cum vrei...
- I-am putea face ?i un alt videoclip, propuse Ly. Bineîn?eles, cu alt? melodie, nou?, compus? special pentru ea.
- S-ar putea, rosti Lucian.
- ?i ce-a?i zice de ni?te filme? întreb? Nick. Evident, altele, nu identice cu cele pe care i le-am dat fratelui ei. Poate chiar unele cu Sharon Stone.
- Ce tot îi dai zor cu Sharon Stone? p?ru nemul?umit? Maria. Chiar î?i place atât de mult tipa?
- P?i, iubito, era blond?, ca ?i tine, g?si el o justificare, prin asem?narea culorii p?rului.
- Poate. Dar ea avea ochii alba?tri, g?si Maria o diferen??.
- ?i ce dac?? Tu-i ai verzi, deci, asta te face deosebit?, zâmbi Nick.
- Deci ?i filme, îi întrerupse Lucian. Chiar ?i cu Sharon Stone; de ce nu? Altceva?!
- Eu a? mai putea c?uta printre obiectele mele vechi. Poate voi g?si ceva potrivit ?i pentru Sonya, presupuse Lia, îngândurat?.
- Iar tu, frumosule, îi po?i face un tablou, sau dou?.
- Gre?it, doctore, se opuse frumosul. Eu doar pictez ni?te pânze, care devin tablouri, dup? ce le pune?i voi rame.
- Iar??i rame?! Nu se poate, p?ru exasperat Nis.
- Bine, frumosule. Atunci, tu faci doar ni?te pânze. Poate ?i ceva „obiecte vestimentare”. În plus, te po?i ocupa de pr?jituri ?i tort. ?i vei fi din nou, atât regizorul videoclipului, cât ?i interpretul nostru principal. Asta înseamn? c? vei fi foarte ocupat, remarc? Stela.
- În nici un caz, nu vei ?oma, ad?ug? blonda. ?i atunci, vei neglija petrecerea campionului?
- Sub nici o form?, neg? el hot?rât. O s? m? descurc cu toate cumva, v?d eu cum.
- ?i cu logodnica ta cum r?mâne? îl provoc? Maria.
- N-o voi neglija nici pe ea, evident, replic? el, calm. Haide?i, s? începem distrac?ia, î?i îndemn? el colegii, care nu a?teptar? s? li se spun? acest lucru ?i a doua oar?.
Distrac?ia se încinse din nou. „Petrec?re?ii incurabili” î?i f?ceau de cap, la bordul navei albastre, ca de obicei, bine dispu?i, f?r? exager?ri inutile, de nici un fel. Nici n-aveau motive de întristare, poate doar dorul de cas?, de planeta albastr?, care-i chinuia din când în când, unicul care le putea mic?ora uneori pofta de distrac?ie. Dar fiind împreun?, tineri, plini de via??, treceau peste momentele grele de melancolie.
Prima melodie, ce apar?inea în exclusivitate s?rb?toritului, campionul, se derul?, avându-i ca protagoni?ti pe Mihai ?i Ly, partenera pe care ?i-o alese campionul. Evident, nici nu se putea altfel. Cum s? fi avut Mihai o alt? preferin??? Ora 00.00 îi prinse înc? în toiul petrecerii ?i ca de obicei la asemenea ocazii, urm? o noapte alb?, nedormit?, c? doar de somn nu le ardea lor în acele momente! Bineîn?eles, nu renun?aser? nici la a se extinde pe afar?, în jurul navei lor albastre, prin aerul alb, înc?rcat de dantoniu.
Cheful se sparse pu?in, doar pentru vreo câteva ore de odihn?, pe la 05.00-06.00 diminea?a, când erau obosi?i ?i se retraser? provizoriu prin rezervele lor. La 08.30, Lucian ?i Mihai se întâlnir? pe puntea principal?. Ceilal?i înc? dormeau, printre ace?tia înscriindu-se ?i cei trei c??elu?i ai lor.
- Ce-i cu tine, s?rb?toritule? Nu ai somn?
- Nu, mi-a trecut. ?i m? gândeam ce s?-i fac Sonyei.
- Ah, asta era, se dumiri Lucian. Deci, e?ti în criz? de idei!?
- Doar momentan. E o faz? trec?toare. Nu va dura mult. În curând îmi vor veni o mul?ime de idei, din care va trebui s? selectez una singur? ?i atunci îmi va fi greu s? m? hot?r?sc asupra c?reia s? m? opresc.
- Sunt convins, îl aprob? Lucian, apoi schimb? subiectul: Mi-a pl?cut cadoul pe care l-ai primit de la socrul t?u.
- Te cred. ?i mie mi-a pl?cut. De?i... O brichet??! Cred c? ai în?eles de unde provine.
- De pe Terra, presupuse Lucian.
- E clar c? de acolo, rosti campionul îngândurat. Îns? nu pricep ce-i cu ini?ialele P.V.? Ce reprezint? ele oare?
- N-am idee, replic? Lucian.
- Crezi c? ar putea fi ini?ialele numelui dânsului de pe Terra?
- Nu ?tiu. S-ar putea. Dar de ce ?i-ar da socrul t?u ceva inscrip?ionat cu ini?ialele sale? Ar fi un am?nunt mult prea important.
- Nu-mi dau seama de ce mi-a oferit un asemenea cadou, dar pe Proxima n-am cunoscut înc? pe nimeni al c?rui nume s? înceap? cu aceste ini?iale. În plus, nu pricep de ce mi-ar fi dat dânsul obiectele altcuiva? N-ar avea nici un sens!
- Adev?rat! Nici dac? ar fi fost ale dânsului, nu prea v?d sensul, de?i, de moment ce e?ti ginerele lui, s-ar putea s? existe totu?i o explica?ie, presupuse Lucian. Ly ?i-a spus ceva? întreb? mai apoi.
- Despre ce? p?ru nedumerit campionul.
- Evident, despre originea lor terestr?, îl l?muri Lucian.
- Nu, absolut nimic. Dar nici n-am insistat, cu toate c? ?tiu foarte bine care-i adev?rul, sau doar o mic? parte a lui.
- Mda... murmur? Lucian, continuându-?i ideea în gând: „Eu ?tiu ceva mai mult ?i chiar a? vrea s?-?i spun totul, campionule, mai ales acum, de ziua ta, dar, din nefericire, nu pot, de?i ai merita s? afli totul, s? ?tii... Sper din tot sufletul, campionule, s? m? po?i ierta vreodat? pentru aceast? t?inuire.”
Conversa?ia le fu întrerupt? de apari?ia celorlal?i. Deci, era sâmb?t?, 2 august 2092, iar ei î?i continuau petrecerea. Dup? cum promisese, domnul Kuny î?i ?inu cuvântul dat, sosind ?i dânsul în diminea?a acelei zile, îns? pu?in dup? 10.00. La acea or?, se treziser? deja to?i, deci, erau prezen?i pe puntea principal?. Chiar ?i cei trei c??elu?i, de care se ocupau, evident, robo?ii Robby ?i Felix M-51.
Spot nu p?rea a în?elege de unde ap?ruse ?i micu?a „cockeri??”, dar îi accept? prezen?a. Cât despre Cooky, acesta p?rea mul?umit de noua „coleg?”, a c?rei prezen?? nu-l deranja deloc, cu nimic, mai ales c? aceasta era de aceea?i ras? cu el; cocker, chiar dac? bl?ni?a ei avea o culoare mult mai închis? ca a lui. Iar robo?ii se vedeau din ce în ce mai ocupa?i, dar se descurcau ei, doar erau robo?i.
În aceast? zi, dup? cum se în?eleseser?, pe lâng? faptul c? se distrau de minune împreun?, se puser? ?i pe treab?, ocupându-se de cadourile domni?oarei Kelso, Sonya. Iar domnul Kuny fu asaltat cu tot felul de întreb?ri legate de cadoul dânsului pentru Mih?i??, mai întâi de c?tre fiica sa, Ly, care-l prinse la un moment dat într-un loc retras, ferit de auzul ?i privirile celorlal?i, oricum ocupa?i cu cadourile Sonyei. Totu?i, chiar ?i aici, ca pentru a se convinge c? nu vor fi auzi?i de nimeni, Ly vorbi în ?oapt?:
- Tati, ce fel de cadou ciudat a fost ?i acela pe care i l-ai dat lui Mihai?
- De ce, draga mea? Nu i-a pl?cut?
- Ba da, evident, dar... O brichet??! La ce te-ai gândit când i-ai oferit un asemenea obiect? Nu ?i-ai închipuit c? va deveni suspicios? Mai ales datorit? ini?ialelor... Ce reprezint?? Numele t?u?
- ???... Bineîn?eles. Ce altceva?! r?spunse To încurcat repro?urilor fiicei sale, Ly.
- P.V., deci, Preda Victor? relu? Ly ?optit. A? fi în?eles dac? era vorba doar despre pix ?i stilou, îns? ?i o brichet? cu acelea?i ini?iale, e prea de tot! Dep??e?te orice imagina?ie!
- Îmi pare r?u, draga mea, dar n-am g?sit ce altceva s?-i ofer campionului t?u. ?i dac? ai ?ti cât de mult am c?utat...
- Trebuia s? fi continuat cu c?ut?rile, tati, pentru c? ai gre?it astfel, cu acest cadou, îi repro?? Ly. Nu pentru c? nu i-ar fi pl?cut, ci pentru c? a devenit foarte b?nuitor. Deci, nu trebuia s? procedezi astfel, mai ales ?tiind sigur c? eu nu i-am spus nimic despre noi.
- P?i, draga mea, eu nu te-am re?inut nicicând; a fost alegerea ta personal? s? nu-i spui. Dar, dac? vrei, îi po?i spune oricând, nu-i nici o problem?.
- Ba da, este, ripost? Ly. Pentru c? e prea târziu acum, ca s?-i spun ceva în acest sens, dac? n-am f?cut-o de la bun început. Îmi va repro?a c? n-am avut încredere în el ?i n-a? vrea.
- Scumpa mea, i-ai putea spune totul sub forma unui cadou de ziua lui, din partea ta, îi suger? domnul Kuny.
- M-am gândit ?i la aceast? variant?, dar nu mai este valabil?. Tot prea târziu ar fi; ziua lui a fost miercuri, iar atunci nu mi-a venit aceast? idee. În plus, i-am dat deja alt cadou de ziua lui.
- Nu-i niciodat? prea târziu, scumpo, fie ?i pentru înc? un alt cadou, unul suplimentar ?i foarte special, cum ar fi acesta.
- Eu cred c? totu?i, e prea târziu s? m? folosesc de acest am?nunt, r?mase Ly la p?rerea ei. În plus, dac? i-a? spune ?i ar afla totul, grupul celor care n-ar ?ti nimic s-ar restrânge la Alex, Nis ?i Stela. ?i atunci, ce folos?! Cred c? mai bine ar fi s? vorbe?ti tu, tati, s? le spui totul, tuturor, tot ceea ce este de spus! S? dezv?lui odat? întregul adev?r, fa?? de to?i, f?r? ocoli?uri sau alte ascunzi?uri; f?r? alte secrete inutile! Scurt ?i la obiect! Ar putea fi cadoul t?u pentru el...
- Te rog, draga mea, rosti To Kuny.
- Nu te în?eleg, tati... mai zise ea, apoi se retrase.
Nu dup? foarte mult timp îns?, To Kuny se v?zu din nou luat la întreb?ri, pe acela?i subiect, de data aceasta îns?, de c?tre Lucian:
- Victor, de ce i-ai dat ginerelui t?u un asemenea cadou? Cred c? ai procedat gre?it!
- Nu e?ti primul care-mi repro?eaz? acest lucru, comandante! ?i fiica mea, Ly, mi-a spus ceva asem?n?tor.
- P?i, îi dau mare dreptate! Doar e clar c? e vorba despre un obiect de pe Terra! Aici nu se fumeaz?... Nu ?i-ai dat seama c? Mihai va remarca acest am?nunt?
- Ba da, m-am gândit la aceast? posibilitate. Dar am impresia c? el deja b?nuie?te ceva în acest sens, legat de originea noastr?, chiar dac? Ly nu i-a spus nimic înc?... B?nuie?te sau b?nuia deja, de mai mult timp.
- E ?i normal s? b?nuiasc?, Victor... Iar tu, cu acest cadou, n-ai f?cut decât s?-i înt?re?ti b?nuiala! Ce reprezint? îns? ini?ialele acelea, P.V.? Numele t?u, sau al lui Pavel?
- E numele lui Pavel. Aceste obiecte i-au apar?inut lui, iar eu le-am primit de la el mai demult, când înc? îmi era bun prieten... ?i am considerat c? ar fi bine ca Mihai s? le aib?.
- Poate... replic? Lucian îngândurat. A?a ar fi corect, Victor, îns? i le-ai fi putut d?rui doar dup? ce ne vei vorbi ?i ne vei spune întregul adev?r, nou?, tuturor, iar pentru acum, ar fi trebuit s? cau?i altceva; g?seai tu ce...
- Am c?utat... În zadar îns?; n-am g?sit nimic altceva.
- Nu-i bine, aprecie Lucian. Inten?ionezi cumva s? ne vorbe?ti acum, în curând? Ai de gând s? ne spui totul?
- Nu, nu înc?, neg? To Kuny. Nu a?a de curând.
- Victor... Nu po?i amâna mereu momentul adev?rului, îl sf?tui Lucian.
- Nu-l voi amâna mereu, comandante, îl asigur? To Kuny. Va veni ?i clipa în care voi spune, în sfâr?it, totul.
- De abia a?tept acea clip?, recunoscu Lucian. ?i presupun c? nu sunt singurul.
- Ai dreptate, îl aprob? domnul Kuny. Nu e?ti deloc singurul. Comandante, ai cumva vreo leg?tur? cu b?nuielile lui Mihai?
- Nu întocmai. Sau dac? am totu?i vreuna, atunci e indirect.
- Adic??
- Victor, ?tii foarte bine c? la început f?ceam presiuni asupra fiului t?u ?i nu numai asupra lui, în leg?tur? cu originea voastr?, spuse Lucian. Dar, de când am aflat adev?rul ?i ?i-am promis c? voi p?stra secretul, m-am domolit. Îns? dac? n-ai aflat înc?, cred c?-?i pot spune.
- Ce anume? deveni curios domnul Kuny.
- C? Mihai ?tie sigur c? voi trei nu sunte?i de pe Proxima, ci de pe Terra, afirm? Lucian, iar To Kuny schi?? un gest de mirare. Dar acesta este singurul lucru pe care-l ?tie, deocamdat?. De altfel, el a fost primul care a aflat acest am?nunt, având ?i o dovad? care s?-i sus?in? teoria, pentru c?, tot învârtindu-se pe lâng? marele supercomputer, a ob?inut prima oar? o informa?ie de la acesta, anul trecut, parc? prin octombrie sau chiar mai devreme ?i s-a gr?bit s?-mi aduc? la cuno?tin?? totul, confirmând astfel b?nuielile mele. El a aflat doar c? trei persoane au sosit pe Proxima, mai demult, în urm? cu vreo 11-13 ani... Dar asta a fost totul pentru el. Nu reu?ise s? afle denumirea navei, date exacte, numele celor trei persoane, nici m?car ini?ialele... Deci, dac? între timp n-a reu?it s? afle ?i altceva, presupun c? nu ?tie prea multe...
- Mai ales c? lui nu i-a povestit nimic Traian...
- Nu, nu i-a povestit. Dom’ director... N-a spus nimic nim?nui; nici lui, nici altcuiva. Doar mie. Dar cum Mih?i?? este un geniu în informatic?, nu m-ar mira ca el s? fi aflat ?i alte am?nunte între timp. De?i, presupun c? dac? ar fi aflat altceva, mi-ar fi spus pân? acum. Sau poate c? nu, de când e cu Ly, so?ul ei... Nu mai ?tiu sigur. Victor, totul e atât de complicat ?i se complic? în continuu...
- Comandante, îl întrerupse To.
- Da?! tres?ri el.
- S? ne întoarcem la petrecere, pân? nu ne vor sesiza absen?a, propuse domnul Kuny.
- Bine, Victor, îl aprob? Lucian zâmbind. Ai dreptate.
Amândoi revenir? în mijlocul celorlal?i. Petrecerea era înc? în toi. Cu to?ii îi înconjurar? de cum le observar? prezen?a.
- Iat?-v?, rostir? câ?iva dintre ei.
- Pe unde a?i umblat? se interes? doctori?a.
- Am discutat doar, justific? Lucian.
- Luci, v?d c? i-ai acaparat aten?ia tat?lui meu asupra ta, rosti Nick. Dar acum, dac? ai revenit, cred c?-?i po?i relua locul pe „ringul de dans”; ?i s-a sim?it lipsa. Iar eu pot lua, în sfâr?it, o pauz?, s? m? odihnesc.
- Nu a?a de repede, iste?ule, auzi el glasul blondinei, din apropiere.
- Te rog, iubito, se tângui el. Bietele mele picioare! Am nevoie de odihn?, sau de o pauz?, pentru c? nu mai pot; sunt epuizat! Sunt istovit! Deci, doar o pauz? mititic?...
- Dup? melodia asta, pe care o vei dansa al?turi de mine, preciz? Maria.
- Dar, draga mea... încerc? Nick. Sunt extenuat!
- Sper c? n-ai de gând s? m? refuzi, ingratule, îl întrerupse Maria.
- Nu, iubito... Cum s? te refuz? Nici gând! Dar, dup? melodia asta, pot vedea un film? Sau dou?? Sau mai multe chiar?
- Da, po?i vedea, oricâte vrei, îl aprob? Maria.
- Poate chiar vreunul cu Sharon Stone, continu? Nick.
- Sharon Stone?! repet? Maria numele actri?ei. Iar vorbe?ti despre ea?! M-ai înnebunit! ?tii, dac? n-a? fi sigur? de locul ?i perioada în care a tr?it, a? începe s?-mi fac griji din cauza ei. A? putea chiar deveni geloas?. Dar a?a, n-am motive.
- Nu, iubito, n-ai motive, o asigur? Nick.
Iar dup? aceast? melodie, Nick sc?p?, în sfâr?it, retr?gându-se la un film, iar blonda se alese cu un nou partener de dans, acesta fiind chiar socrul ei, domnul To Kuny.
- Luci, pot s? te rog ceva? îi ?opti logodnica într-o pauz? dintre melodii.
- ?tii bine c? da, se gr?bi el s-o aprobe.
- Nu-ncepe din nou s? m? aprobi atât de repede, f?r? s? ?tii ce vreau; doar ce ai sc?pat de testul acela...
- Bine, te ascult înainte, s? aflu despre ce e vorba, pentru c? nu vreau alte teste. Deci, ce m? rogi? se interes? el.
- ?tii, mai demult, pe Terra, am mâncat ceva, la desert, ce mi-a pl?cut foarte mult.
- Ce anume?! întreb? el.
- Sincer, nu ?tiu, decât c? mi-au pl?cut mult.
- Desert... Nu-i suficient. D?-mi un indiciu, s?-mi dau seama despre ce ar putea fi vorba.
- Ceva dulce, normal, care se ruleaz? u?or, având în interior creme sau gemuri, explic? Lia, cu gândul la cl?tite.
- Rulade?
- Rulade?! Nu cred... rosti Lia, încurcat?. Ruladele se coc la cuptor?
- Evident, la cuptor.
- Atunci, nu rulade... De?i... ?tii s? faci ?i rulade?
- Bineîn?eles c? ?tiu. Vrei s?-?i fac rulade? Acum?
- Nu chiar acum. Poate alt?dat?. A?a c?, s? revenim la ce m? gândeam eu. Deci, acelea se coceau în tigaie, nu la cuptor, apoi se rulau cu diverse gemuri sau creme, sau altceva.
- Cl?tite, pricepu el.
- Da, exact, cl?tite, surâse ea, ajungând unde-?i dorea.
- Ai vrea cl?tite?! Spune-mi ?i-?i fac imediat! Nu-i mare lucru!
- Da, a? vrea, dar nu chiar acum. Suntem destul de ocupa?i.
- Pentru tine, iubita mea, nu sunt niciodat? prea ocupat; îmi g?sesc timp. Dar... Cu prima ocazie o s?-?i fac, atât rulade, cât ?i cl?tite. Ce-ai mai dori? Gogo?i, cumva? Pot face ?i gogo?i, umplute sau simple. Oricum dore?ti; numai s?-mi spui.
- Poate... Dar nu toate deodat?, zise ea. Deci, gogo?i alt?dat?, nu în acela?i timp cu cl?titele ?i ruladele.
- Oricând dore?ti tu, surâse el. Ce altceva ?i-ar mai pl?cea?! Spune-mi, te rog! Ceva, care s? nu fie desert.
- P?i, Luci, eu nu m? pricep deloc... Doar mâncam, nu întrebam ?i ce anume. Totu?i, s? ?tii, îmi amintesc c?-mi pl?cea foarte mult o anumit? salat?, f?cut? din legume tocate m?runt, cum ar fi morcovi, cartofi, castrave?i, ardei, parc? ?i cu un sos g?lbui...
- Maionez??!
- Nu ?tiu sigur; cred c? da, presupuse ea.
- Salat? Boeuf, spuse el.
- Da, parc? a?a se numea, replic? ea. Îmi pl?cea foarte mult.
- Bine c? mi-ai spus. Cu prima ocazie, o s?-?i fac ?i salat? Boeuf. E o mic? problem? cu maioneza, pentru c? n-avem ou? proaspete, dar o s? m? descurc cu înlocuitorii; n-am încotro. Oricum, nu voi utiliza în cantit??i prea mari, pentru c? nu-mi place s? fac exces, când e vorba despre ace?ti înlocuitori.
- Luci, nu intra în am?nunte pe care oricum nu le-a? pricepe! Tu ?tii cum s? te descurci la buc?t?rie. Eu habar n-am, zâmbi ea.
- Cum zici tu, iubito, replic? el.
Iar cheful se extinse, ?inând întreaga zi, ocupând o bun? parte ?i din noapte, întinzându-se apoi ?i în întreaga zi urm?toare, duminic?, 3 august 2092. Totul era perfect ?i ca de obicei, se sim?eau bine împreun?. Spre sear?, domnul To Kuny îi p?r?si, îndreptându-se spre ora?ul artificial. Îns? ceilal?i r?m?seser?, pentru a lua parte în continuare la petrecere...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro