Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*139. Sharon.

O nou? s?pt?mân? debut? odat? cu luni, 28 iulie 2092, desf??urându-?i ultimele zile ale lunii lui Cuptor, care se apropia de sfâr?it. Iar dac? pe la începutul lunii s?rb?toriser? ziua lui Sid Kelso, la sfâr?itul ei se puteau delecta cu o nou? petrecere, de data aceasta, la bordul navei albastre, f?r? invita?i de pe planeta gazd? (cu excep?ia conduc?torului local, To Kuny, socrul campionului), în cinstea lui Mih?i??, campionul lor. Cadoul preg?tit acestuia de c?tre colegii lui, c??elu?a cea neagr?, se afla înc? în laboratorul din ora?ul artificial. Mai crescuse între timp, îns? doar pu?intel. Era mult mai m?run?ic? decât cum fuseser? ceilal?i doi c??ei la vârsta de o lun?. Dar era tare, tare dr?g?la??. Ar fi fost imposibil ca Mihai s? n-o îndr?geasc? imediat, de la bun început. Cu siguran?? c?-i va câ?tiga inima campionului, cât ?i pe cea a frumoasei Ly Kuny.
Primele dou? zile ale acestei s?pt?mâni, luni, 28 iulie ?i mar?i, 29 iulie 2092, trecur? în mod obi?nuit, specific Proximei, Lucian, Lia ?i Spot întâlnindu-se la ora 14.00, ca de obicei, cu cei doi fra?i Kelso. Sid ?i Sonya nu le puser? întreb?ri incomode celor doi logodnici, referitoare la lipsa Liei din s?pt?mâna trecut?, iar dac? ei nu întrebar? nimic în acest sens, nici Lucian, nici Lia nu se gr?bir? cu explica?ii inutile, preferând s? p?streze t?cerea.
Mar?i seara, dup? întâlnirea cu fra?ii Kelso, Lucian î?i anun?? colegii despre ce aveau de f?cut ziua urm?toare, miercuri, 30 iulie 2092. Practic, nu mare lucru, ci doar s? se prezinte to?i la bordul navei albastre la ora 10.00, Stela urmând s? aduc? micu?a „cockeri??”, pentru Mih?i??, campionul. Deci, se în?eleseser? asupra faptului, iar ziua respectiv? nu se l?s? prea mult a?teptat?.
Miercuri, 30 iulie 2092, ziua în care Mih?i?? al lor împlinea 25 de ani. Nu foarte mul?i... Pe puntea principal? a navei „Pacifis” primii sosi?i erau Nick ?i Maria, cu cockerul lor auriu, Cooky-Leo, care era un dolof?nel, cu un ciot de codi??. Lucian ?i logodnica lui nu întârziar? nici ei, apoi venir? pe rând ?i ceilal?i. Singurii care n-aveau habar de ce erau chema?i la bordul navei albastre erau Ly ?i Mihai. Ceilal?i ?tiau despre ce era vorba, iar Stela sosise cu „surpriza” campionului, micu?a cockeri?? neagr?, deocamdat? ascuns? vederii albastre a lui Mihai.
- Ce-i, Luci?! De ce ne-ai chemat, de data asta? Ce s-a mai întâmplat? Vrei o nou? lec?ie de informatic?? Sau ce? se interes? campionul, nedumerit.
- Tocmai tu întrebi?! replic? Lucian, oferindu-i totu?i ?i un r?spuns: Nimic grav; nu înc?... Dar se va întâmpla, în curând, rosti comandantul, f?r? preciz?ri suplimentare, cu un aer foarte misterios. De?i, lec?ii, s? ?tii; nu...
- Chiar a?a, frumosule, ad?ug? doamna doctor, pref?cându-se ne?tiutoare. Un motiv tot ai avut tu, ca s? ne chemi din nou, pe to?i. Deci, spune-ne care-i motivul t?u!
- Mda; p?i... replic? Lucian îngândurat, ne?tiind cum s? anun?e aniversarea campionului. Mai întâi de toate, lua?i loc, î?i invit? el amabil colegii.
- Sper s? nu fie vorba despre o nou? ?edin??, pentru c? nu suntem preg?ti?i cu cele necesare, spuse Alex ceva ce dorea s? aduc? a nemul?umire, ori a protest împotriva unei ?edin?e neanun?ate. Doar nu este joi ?i nici m?car o s?pt?mân? în care s? avem ?edin??.
- Nu, nu-i vorba de o ?edin?? neanun?at?, îl asigur? Lucian.
- Ce bine, exclam? lunganul, dar la o privire sever? a comandantului, ad?ug? ?i o justificare: Doar pentru c? nu avem rapoartele la noi, ?efule!
- Hmm... pufni nemul?umit de explica?ia lunganului, „?eful”. În cazul unei ?edin?e neanun?ate, ne-am fi descurcat ?i f?r? aceste rapoarte. Dar nu... Fi?i lini?ti?i! Nu-i vorba despre o astfel de ?edin??. N-a? fi avut motive s? nu v? fi anun?at dac? era una. Îns? ast?zi... Ce zi e azi?! Îmi spune cineva?
- Miercuri, ?efu’.
- Asta o ?tiam ?i eu, zise Lucian. Dar, care miercuri? Repet, deci: Ce zi e azi?!
- Miercuri, 30 iulie, îi oferi Alex un r?spuns complet.
- Exact, îl aprob? Lucian surâz?tor, apoi privi sugestiv spre colegii s?i, care ?tiau sigur despre ce era vorba. Miercuri, 30 iulie, deci...
- „La mul?i ani!”, Mih?i??, rostir? cu to?ii, în cor, înconjurându-l pe nea?teptate pe campion, pe care-l asaltar? cu fel ?i fel de urale.
Luat prin surprindere, acesta îi privi emo?ionat.
- Ah, deci, n-a?i uitat de ziua mea...
- Nuu... Nuuu, negar? ei hot?rât.
- Nici gând, pu?tiule, înt?ri Alex.
- Cum am fi putt uita de tine, asule?! îl complet? Nis, din apropiere.
- Tocmai de ziua ta, campionul nostru? ad?ug? Maria.
- P?i, credeam c? a?i uitat, totu?i... replic? Mihai. Pentru c?, de moment ce n-a?i organizat o petrecere la bordul navei noastre în acest week-end ?i nici nu d?dea?i semne c? a?i inten?iona ceva de acest gen...
- Mihai, unicul motiv pentru care n-am organizat o petrecere în cinstea ta, la bordul „Pacifis”-ului, la sfâr?itul acestei s?pt?mâni, a fost doar acela c? n-am dorit s? le înt?rim gazdelor noastre convingerea c? am fi ni?te petrec?re?i incurabili, îl întrerupse Lucian. Dar nu-?i face griji, vine ?i petrecerea în curând; cu voia ta, dac? nu consideri c? va fi prea târziu, o vom organiza la sfâr?itul acestei s?pt?mâni.
- Nu-i nevoie, refuz? campionul.
- Cum s? nu fie?! se împotrivi Nis.
- Nici n-am auzit ce-ai spus, i se al?tur? Stela.
- Chiar a?a, ad?ug? Alex. Pentru mezinul echipajului nostru, sigur va fi o petrecere! Ce zici... „pu?tiule”?! î?i aminti geneticianul acest termen, pe care-l mai utiliza, din când în când.
- Da, daa... aprobar? to?i, în cor.
- Nu-i a?a, ?efu’? îi ceru Nis aprobarea.
- Bineîn?eles c? a?a va fi, înt?ri Lucian. Nici nu se pune problema, deci, nu se discut?! E un lucru bine stabilit. Orice alt? variant? cade, din start! Deocamdat? îns?, pentru azi... spuse el, f?cându-i discret doamnei doctor s? preg?teasc? „despachetarea cadoului” preg?tit pentru campion.
Stela pricepu de îndat? ?i scoase la iveal? „pache?elul” campionului. Ochii alba?tri ai acestuia tr?dau curiozitatea ce pusese st?pânire pe informaticianul echipajului. Stela nu prelungi momentul tensionant, ci se îndrept? spre Mihai, înmânându-i acestuia pachetul, frumos ambalat.
- La mul?i ani, campionule, îi zise ea. Sper s? nu ?i se par? prea pu?in din partea noastr?, a colegilor t?i, dac?-?i vom oferi doar acest cadou, unic. Pentru c?, s? ?tii c? ?i-l oferim cu drag, din tot sufletul nostru, deci, sper?m s?-?i plac?!
Mihai primi cadoul ?i privi emo?ionat spre colegii s?i, de parc? nu ?tia ce s? fac?. Campionul cel emotiv... Nu sc?pase de emo?ii; înc? le avea, la fel ca-n urm? cu ?apte ani, când plecaser? în aceast? misiune; nu se dezmin?ea.
- V? mul?umesc mult, tuturor... ?opti campionul. Bineîn?eles c?-mi va pl?cea cadoul primit de la voi, indiferent ce-ar fi.
- P?i, desf?-l! Ce mai a?tep?i?! îl îndemn? blondina.
- Da, hai, s? vedem cât de mult o s?-?i plac?, ad?ug? Lia.
Mihai se preg?ti s? despacheteze cadoul, dar se opri b?nuitor.
- Ce-a?i pus aici?! î?i suspect? el colegii.
- Hai, deschide-l odat? ?i o s? vezi tu ce, replic? blonda, ner?bd?toare.
- Oricum, tocmai ai afirmat c? o s?-?i plac?, indiferent ce-ar fi, îi aminti doamna doctor, Stela.
- Desf?-l, îl îndemn? Ly, al?turându-i-se, curioas?, doar ea nu ?tia despre ce era vorba, spre deosebire de ceilal?i.
- Bine, rosti Mihai, zâmbind încurcat ?i încet-încet, desf?cu pachetul, din care s?ri, de cum se v?zu liber?, o mogâldea?? mic?, neagr?.
La început, Mihai tres?ri surprins, u?or speriat de apari?ia nea?teptat? a c??elu?ei, pe care apoi o lu? în bra?e, tare bucuros.
- Uau... Ia te uit?; un c??el, exclam? campionul.
- Mai exact, o c??elu??, pu?tiule, îl corect? Alex.
- O c??elu???! repet? Mihai, zâmbitor, admirând mogâldea?a mic?. Tot din rasa cocker, dup? cum mi se pare, î?i d?du el p?rerea.
- Exact, îl aprob? blonda scurt.
- Felicit?ri, Mih?i??, rosti lunganul, amuzat. Tocmai te-ai ales c-o „cockeri??”!
- Î?i place? se interes? Lia.
- Noi sper?m c? da, zise Stela.
- Dac?-mi place?! se mir? campionul, tare voios. Bineîn?eles c?-mi place! Chiar foarte mult. E extra; super! Nu m-a? fi a?teptat... Adic?, dup? Spotty ?i Cooky, chiar nu credeam c?... Serios?! Alt c??elu??! Voi nu glumi?i?!
- C??elu??, pu?tiule, îl corect? din nou Alex.
- Ah, da, c??elu??... surâse Mihai.
- Mihai, mi-o dai ?i mie pu?in, te rog?! i-o ceru Ly, privind c??elu?a neagr?, pe care o îndr?gi, de cum o z?rise.
- Sigur, replic? Mihai. Ah, deci, tu n-ai lucrat în complicitate cu ei? î?i d?du el seama de abia în acel moment.
- Nu, rosti ea, luând c??elu?a de la Mihai.
- Cum a?i f?cut-o?! Adic?... ?tiu c? Alex s-a ocupat de partea cu genetica, dar cine m-a înlocuit la computer?
- ?eful, dezv?lui lunganul identitatea „informaticianului de rezerv?”.
- Tu?! îl privi Mihai amuzat, mai ales dup? tentativa e?uat? de a-l înv??a s? sparg? codurile. Cum de nu te-ai încurcat?
- Uite c? nu m-am încurcat, replic? Lucian. Ca dovad?, ai aceast? minunat? c??elu?? neagr?.
- Da... M? mir c? ai reu?it, zâmbi Mihai.
- Atunci, mir?-te cât vrei! ?i admir? „reu?ita”, ad?ug? Lucian, indicându-i c??elu?a neagr?.
Mihai î?i îndrept? privirea albastr? spre „cockeri??”, înc? aflat? în bra?ele so?iei sale, Ly.
- N-am ce zice! E tare dr?gu??; ba chiar frumoas?, aprecie el.
- Cine?! Ly, sau „cockeri?a”? glumi Alex, primind îns? drept r?splat? un cot zdrav?n din partea doctori?ei sale, în semn de avertisment.
- Amândou?, presupun, replic? amuzat Mihai.
- Tot ce e posibil s? fie ambele dr?gu?e, campionule, dar în timp ce Ly are deja un nume, nu acela?i lucru s-ar putea spune despre „cockeri?a” ta, rosti lunganul.
- Adev?rat. Ce nume i-am putea pune? li se adres? campionul, solicitând ajutor în alegerea unui nume potrivit pentru „cockeri?a” lui. Tu ce zici? privi el întreb?tor spre Ly.
- Nu m? pricep la denumiri pentru c??elu?i, rosti ea.
- C??elu?e, o corect? Alex.
- Indiferent dac? sunt c??elu?i sau c??elu?e, tot nu m? pricep, preciz? Ly, ?inând zâmbitoare „cockeri?a” în bra?e; ca ?i blonda, p?rea a-?i fi însu?it ea cadoul destinat so?ului ei, îns? nici Mihai nu-i repro?a, evident, nimic, cum nici Nick nu-i repro?a blondei, în cazul lui Cooky.
- Ce-a?i zice de Laica? propuse Lucian.
- Prea serios pentru o „cockeri??”, ?efu’, se opuse Nis.
- Nu tu decizi, m?; campionul... replic? ?eful.
- Sigur, asul decide, ?efule, aprob? lunganul, apoi privi spre Mihai: ?i ce-ai zice de Lassie?
- Lassie?! repet? Mihai îngândurat. N-ar fi r?u...
- Nu, nu Lassie; ea nu e collie, se împotrivi Alex. Londra!
- Londra?! întreb? nedumerit? Lia, cea cu ideile de acest gen, adic? de a crea c??elu?i ?i imediat propuse ?i ea: Lady!
- Lady e prea preten?ios pentru o c??elu?? din rasa cocker, se împotrivi blondina. De altfel nici Lassie nu se potrive?te; cockerii sunt foarte juc?u?i. În plus, ce tot ave?i cu denumirile care încep cu litera „L”? Mai sunt o mul?ime de alte litere în alfabet!
- Eu tocmai doream s? spun Linda, dar tot cu „L” începe, remarc? Stela.
- Aveam ?i eu o denumire în minte, dar începe cu aceea?i liter?, Lolly, Lola, sau Lolita, zise îngândurat campionul.
- Vre?i cu alt? liter??! interveni Nick. Ce zice?i de Sharon?
- Cum?! întoarser? câ?iva privirea spre el.
- Sharon?! repet? Mihai. Dr?gu? nume! De unde ai auzit tu de acest nume?
- P?i, am v?zut vreo câteva filme cu o actri?? care juca pe la sfâr?itul secolului trecut ?i pe la începutul acestui secol, Sharon Stone. Era dr?gu?? ?i interpreta rolurile bine. Mi-au pl?cut filmele cu ea, indiferent c? ar fi fost sau nu în rolul principal, sau interpreta un personaj pozitiv, ori unul negativ. Era cu adev?rat bun?.
- Sharon Stone?! se mir? Alex.
- Da, r?spunse Nick. N-ai auzit de ea?
- Eh; cum s? nu?! Era o actri?? american? ?i cred c? am v?zut mai multe filme cu ea, decât tine, zise Alex.
- Nu te contrazic, replic? Nick.
- Sharon, relu? Mihai. Îmi place numele. ?i cred c? ?sta va r?mâne numele c??elu?ei mele, chiar dac? nu v?d nici o leg?tur? între ea ?i Sharon Stone. Actri?a era blond? cu ochii alba?tri, iar c??elu?a mea este neagr? ?i are ochii maronii, deci, c?prui.
- Deci, Sharon?! întreb? Lucian. E?ti sigur?
- Da, foarte sigur, stabili Mihai. Tu ce spui, iubito? îi ceru p?rerea so?iei sale, Ly.
- ?i mie-mi place numele ?sta, aprob? ea. Iar având în vedere c? propunerea a venit tocmai de la fratele meu, sunt de acord cu acest nume. Deci, negru?a asta mic? se va numi Sharon.
- ?i acum sunt deja trei c??elu?i la bordul navei noastre, constat? Alex.
- Ai grij?, ?efule! Dac? ?efei îi vor mai veni asemenea idei... îi atrase Nis aten?ia.
Lucian nu spuse nimic. Nu-l putea contrazice pe lungan, pentru c? ?tia c?, în mare m?sur?, avea dreptate, a?a c? se mul?umi s? afi?eze un zâmbet discret. Îngândurat, se întreb? ce se va întâmpla oare dac? logodnica lui va mai veni într-adev?r cu o asemenea propunere, iar el, ca de obicei, n-o va putea refuza?! Vocea lui Mihai îl trezi din gândurile sale:
- Ah, deci, tot Lia a avut ideea asta!? Trebuia s?-mi fi imaginat; cine altcineva ar fi putut avea astfel de idei?! Trebuie s? recunosc c? am fost cu adev?rat surprins, într-un mod pl?cut, evident! Pentru c?, nu m? a?teptam totu?i la un alt c??el. Adic?, nu dup? Spotty ?i Cooky-Leo. Eram foarte convins c? nu ve?i mai face nim?nui un astfel de cadou.
- ?i-n cazul ?sta, la ce te a?teptai? se interes? Alex.
- Nu ?tiu. Practic, la orice altceva. Cu excep?ia unui alt c??el, categoric!
- Ah, deci, nu-?i convine ce-ai primit? trase blonda concluzia. Nu-?i place cadoul nostru?
- N-am zis a?a ceva, se împotrivi Mihai. Ba, bineîn?eles c?-mi place. Am spus doar c? nu m? a?teptam la un alt c??el, ci la orice altceva. Sau poate c? la nimic.
- Cum?! se mir? Nis. Chiar credeai c? nu-?i vom da nimic?
- Nu! Glumeam, desigur, recunoscu Mihai. ?tiam c?-mi ve?i da totu?i ceva, dar nu ?tiam ce. Iar la un c??el, sigur nu m? a?teptam.
- E o c??elu??, îl corect? Maria.
- Am remarcat. Mare diferen??... zise campionul nep?s?tor, ceea ce atrase spre el verdele ochilor Mariei. Glumeam doar, blondo... justific? el.
- A?a sper ?i eu, rosti Maria dojenitor.
- Mam???, ce rea e?ti, glumi campionul în continuare.
- ?i înc? n-ai v?zut nimic, îl avertiz? cu seriozitate blondina.
- Periculoaso! Dac? n-ai fi a?a de scund?, a? începe s?-mi fac griji din cauza ta, continu? campionul pe acela?i ton glume?. Nick, tu cum îi faci fa???
- P?i, cred c?, de fapt, nici eu nu-i fac fa??, prelu? Nick tonul glume? al campionului.
- Hei... Ai grij? ce spui! îl avertiz? blondina.
- Deci, Nick, î?i place Sharon Stone? interveni Alex. La acest gen de filme te ui?i tu? Nu puteai viziona altele, mai recente?
- Am v?zut ?i din acelea, recente, spuse Nick. Dar mi-au pl?cut ?i cele cu Sharon Stone. De ce? Nu v? place numele ales c??elu?ei?
- Ba da, ne place, tare mult, zise Alex.
- Sigur, ne place, deci, po?i fi lini?tit, încerc? s?-l conving? lunganul.
- V? place sau nu, gata, a?a r?mâne! Pe c??elu?a mea, Sharon o va chema, stabili campionul acesta am?nunt final.
Dup? alte câteva discu?ii de acest gen, sosi tortul campionului, cu cele 25 de lumân?ri ce reprezentau vârsta lui Mihai. Iar tortul ?i lumân?rile nu puteau lipsi, chiar dac? nu în acea zi s?rb?toreau ziua campionului. Mihai sufl? lumân?rile. „S? ajungem cu bine pe Terra, iar Ly s? m? iubeasc? mereu. În rest... Ce altceva mi-a? putea dori?! Nu-mi trebuie nimic! Am tot ce-a? putea vrea; mai ales ni?te colegi minuna?i, în frunte cu comandantul nostru” î?i spuse campionul în gând, aceasta fiind dorin?a lui.
- La mul?i ani, îl felicitar? din nou colegii.
- ?i ai grij? s? nu te îmboln?ve?ti, ca s? nu ajungi vreodat? pe mâna mea, îi zise Stela.
- Nu mi-e fric? de tine, doctore, replic? Mihai, îndr?zne?.
- Spui asta doar pentru c? n-ai avut înc? de-a face cu mine, curajosule!
- Nu-ncerca s?-l sperii prea tare, doctore, interveni Lucian în favoarea colegului s?u. N-o lua în seam?, campionule! Nu vorbe?te serios.
- Ia te uit? la el, cine vorbe?te?! Tocmai tu, frumosule?
- Ca s? vezi... Da, tocmai eu... La mul?i ani, campionule!
- S? ne tr?ie?ti ?i s? r?mâi tot a?a cum e?ti... „pu?tiulic?”, zise Alex, surâzând.
- Sigur; a?a s? r?mâi, asule, ad?ug? lunganul, dând palma cu Mihai; îi lipi campionului gum? de mestecat, aceea?i, ca ?i mai demult, când aflase c? va fi cu siguran?? membru al echipajului, dup? ce p?rin?ii lui Mihai semnaser? actele necesare.
- Off, nu din nou... se tângui Mihai, începând s? se cure?e; ?tia c?-i vor r?mâne urme vizibile în palm?, care se vor ?terge cu greu, dup? mai multe zile. Serios, Nis?! Pe bune?! Iar??i?!
- Te-am prins! Nu te-ai înv??at minte, surâse geograful, de sus.
- Scuz?-l pe Goliat, Mihai... zâmbi blondina. La mul?i ani! Nu ?tiu cum ar fi fost misiunea asta f?r? tine.
- Nici nu vrem s? ne imagin?m cum ar fi fost f?r? tine, o complet? Lia.
- Adev?rat, aprob? Nick. Mai bine c? ai venit!
- Poate ?i pentru c?, dac? n-ai fi venit, nu ne-am fi cunoscut, spuse ?i Ly, l?sând-o pe Sharon pentru câteva clipe în aten?ia Mariei. Îns? a?a, am avut ocazia s? ne întâlnim, continu? Ly, apoi îl îmbr??i??. La mul?i ani, Mihai! Te iubesc, îi ?opti ea ?i-l s?rut? delicat.
- Ce romantic, aprecie Lucian ?optit, privind spre logodnica lui, pe care o cuprinse în bra?e, c?reia îi ?opti: Sper c? ?tii c? ?i eu te iubesc. Mult, foarte mult. Inimaginabil de mult...
- Da, ?tiu, surâse ea. Nu-mi la?i ocazia s? uit acest am?nunt.
- P?i, nici nu vreau s? ui?i, replic? Lucian.
- Nu-?i face griji, nici n-am s? uit, îl asigur? Lia.
Dup? aceste ur?ri ?i dup? ce-?i cur??ase cât de cât guma de mestecat din palm?, Mihai î?i lu? în bra?e „cockeri?a”. Spre deliciul lunganului, tortul fu servit în curând. Apoi Lucian spuse:
- Mihai... Sper s? nu regre?i niciodat? faptul c? ai acceptat participarea la aceast? misiune, al?turi de noi.
- S? regret?! P?i, ce-s nebun?!
- Nu, nebun sigur nu e?ti, spuse Lucian. Dar to?i ?tim c? pentru a veni cu noi, ai renun?at la o carier? sportiv? impresionant?. ?tim c? dac? ai fi r?mas, ai fi câ?tigat în continuare numeroase medalii, campionate, premii, diplome, distinc?ii. Cred c? ?i-a fost foarte greu când ai luat aceast? decizie, de a l?sa în urm? toate acestea.
- Luci, am luat aceast? decizie înainte de a ?ti c? voi participa la aceast? misiune. Deci, renun?asem la sport în favoarea informaticii cu câtva timp înainte de a afla c? voi fi membru al acestui echipaj.
- Adev?rat. Dar dac? r?mâneai, în cele din urm? poate te r?zgândeai ?i reluai cariera sportiv?, presupuse Lucian.
- Poate da, poate nu... Cine ?tie ce-ar fi fost dac? r?mâneam acolo? rosti Mihai, îngândurat. Se pot face o mul?ime de presupuneri, dar nici n-are rost s? încerc s?-mi închipui cum ar fi fost, pentru c? sunt prea multe variabile.
- De acord, îl aprob? Lucian. Sper doar s? nu ne consideri vreodat? pe noi vinova?i de întreruperea activit??ii tale sportive.
- Poftim?! se mir? Mihai. Cum po?i spune a?a ceva? Evident c? n-o s? v? consider niciodat? vinova?i de nimic altceva, poate decât de fericirea de a fi al?turi de voi! E cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla vreodat?!
- Bun... aprecie Lucian. E bine s? gânde?ti astfel. Pentru c? noi te vom considera mereu campionul nostru. Înc? e?ti un mare campion. Nu uita acest lucru!
Mihai ?i Lucian se îmbr??i?ar? prietene?te, pre? de câteva clipe.
- Mul?umesc! Mul?umesc pentru tot, Lucian... ?i nu protesta! ?tiu foarte bine c? în mare m?sur?, totul ?i se datoreaz? ?ie... Comandante!
- P?i, dac? a?a crezi tu... N-am s?-mi pierd timpul încercând s?-?i dovedesc contrariul, renun?? Lucian la a se opune, apoi î?i verific? ceasul, care indica 12.45. ?i uite, ca s?-?i demonstr?m c? te consider?m campionul nostru, mai avem ceva pentru tine. Robby... chem? el robotul, care aduse o cutiu?? frumos încrustat?, pe care Lucian o lu? ?i o deschise, apropiindu-se de Mihai. Ca s?-?i aminteasc? de trecutul t?u glorios, de sportiv profesionist, î?i oferim medalia de aur, campionul nostru! O meri?i! Iar argint ?i bronz nu avem, deci, f?r? locul doi ?i trei, spuse Lucian, punând la gâtul lui Mihai, într-adev?r, o medalie de aur, prins? cu un ?nur tricolor, ro?u, galben ?i albastru; în plus, pe puntea principal?, r?sun? imnul României.
- Iee... Tr?iasc? Mih?i??, campionul nostru, rostir? ceilal?i, bucurându-se, apoi aplaudar?, nu foarte zgomotos.
Emo?ionat, Mihai privi medalia de la gâtul lui, care-i aminti de momentele din trecut, când, dup? lungi campionate, câ?tiga de obicei, aceea?i medalie, de aur, mereu, imnul României auzindu-se ?i atunci.
- Uau... ?opti el, cu glasul sugrumat de emo?ie, citind inscrip?ia de pe suprafa?a g?lbuie a medaliei: „Pentru Mihai, campionul nostru, cu drag, din partea colegilor. 30 iulie 2092.” O medalie de aur... Nici nu ?tiu ce s? spun... De?i, nu ?tiu pentru ce... Adic?, n-am f?cut nimic, chiar atât de deosebit, încât s? o merit. ?i nici n-am participat la vreo competi?ie, sau vreun concurs, ca s-o câ?tig.
- Cum s? n-o meri?i, pu?tiule?! replic? Alex. Ba o meri?i, cu prisosin??! Noi to?i am fost de acord cu acest am?nunt, altfel nu ?i-o d?deam...
- Iar dac? ar fi fost vreun concurs, sigur ai fi câ?tigat-o! Dar cine are oare curajul s? concureze cu tine? Poate doar ?eful, uneori, zise Nis.
- O meri?i, pentru c? e?ti colegul nostru, ad?ug? blondina.
- ?i cel mai bun informatician din câ?i am cunoscut pân? acum, o complet? Stela.
- Ce s? mai?! Concluzia final? e c? o meri?i, î?i spuse ?i Lia p?rerea.
- Pentru c? exi?ti. ?i e?ti al?turi de noi, spuse ?i Lucian.
Emo?ionat, campionul î?i ?terse cele câteva lacrimi care i se scurser? pe obraji, apoi spuse:
- Cred c? fiecare dintre voi ar merita câte o astfel de medalie, zise Mihai. Sau mai multe chiar. Sunte?i minuna?i! To?i!
- Da, las?... Nu ne lua pe noi cu texte din astea! Campionul e numai unul singur, iar acela e?ti tu. Doar tu! Cel pu?in aici, pe Proxima... zâmbi el, apoi privi din nou spre ceasul de la mâna lui: Iar acum, pe mine ?i pe logodnica mea, te rog s? ne scuzi, dar trebuie s? plec?m. Cu Spotty, desigur.
- ?tiu. V? a?teapt? fra?ii Kelso, î?i d?du Mihai seama.
- Exact! Deci, noi plec?m, dar voi pute?i r?mâne, cu to?ii, dac? vre?i. De?i petrecerea pentru tine, campionule, o vom da de abia la sfâr?itul acestei s?pt?mâni, deci, va începe vineri seara, pu?in dup? ora 18.00.
- V? mul?umesc mult, tuturor, li se adres? Mihai. Dar poate c? azi vom pleca to?i, pentru c? a? prefera s?-mi petrec aceast? zi doar împreun? cu Ly. ?i sper s? m? în?elege?i, f?r? nici o sup?rare.
- Te în?elegem perfect, pu?tiule, îl asigur? Alex, b?tându-l u?or pe um?r. Doar c? nu ve?i mai fi atât de singuri; acum o ave?i ?i pe Sharon, „cockeri?a”.
- Da, zise campionul, zâmbind. O avem ?i pe ea.
- Bine. Atunci, v? a?tept pe to?i vineri seara, dup? ora 18.00. Mai devreme nu se poate, din cauza...
- ... Fra?ilor Kelso, îl întrerupser? ceilal?i pe Lucian, completându-l.
- Corect, aprob? el. Ah, Mihai... ?i domnul Kuny va fi prezent vineri, la petrecere.
- Nu s-ar putea f?r? dânsul?
- Ce tot vorbe?ti?! Cum s? se poat? f?r??! E socrul t?u... îi aminti Lucian.
- ?tiu, dar... încerc? el.
- Tata va fi aici, Mihai, îl întrerupse Ly. N-ar putea lipsi.
- Da, iubito, o aprob? el gr?bit.
- Nu în?eleg ce-i cu tine sau cu blonnn... începu Nick s? spun? ceva, dar se corect? imediat, dup? o privire verde, aspr?: ???... Maria! Nu ?tiu de ce voi doi crede?i despre tat?l meu c? ar putea fi un om r?u.
- N-a spus nimeni c? ar fi r?u, se împotrivi Mihai. ?tim foarte bine c? nu-i r?u, dar... Cred c? Maria m? în?elege.
- Chiar foarte bine, campionule, îl aprob? blonda. Foarte bine!
- Orice a?i spune voi doi, domnul To Kuny tot va fi aici vineri seara, preciz? Lucian.
Dup? aceea, plecar? cu to?ii. Iar cum Ly ?i Mihai î?i luaser? c??elu?a neagr?, iar dalma?ianul mergea la întâlnirea cu fra?ii Kelso, la bordul navei albastre r?m?sese doar Cooky-Leo, cu cei doi robo?i. Evident, Nick ?i Maria vor reveni mai pe sear?, pentru a-?i lua cockerul auriu, iar Lucian ?i Lia, pentru a-l l?sa pe Spotty în nav?...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro