proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*138. „Ora de informatic?”.

Dup? vineri, 25 iulie 2092, începea un alt week-end, care se anun?a a fi din nou unul pl?cut, chiar dac? nu va fi înso?it de o nou? petrecere. Oricum, petrecerea nu era nici ea foarte departe, dat fiind c? se apropia penultima zi a lunii lui Cuptor, 30 iulie, dat? la care mezinul echipajului, Mih?i?? campionul, împlinea 25 de ani, acesta constituind din nou un adev?rat motiv pentru a s?rb?tori cum se cuvine. Cât de repede trecuse timpul! Iat? numai: Mih?i??, care la plecarea de pe Terra era de abia un pu?ti, un adolescent care nu împlinise nici m?car 18 ani, era acum un tân?r în toat? puterea cuvântului, ce împlinea 25 de ani, ba înc?, pe deasupra, era ?i însurat, cu nimeni alta decât cu frumoasa Ly Kuny, fiica lui To Kuny, conduc?torul planetei gazd?, Proxima. Norocosul! Deci, nu avea ce regreta pentru faptul c? în urm? cu ?apte ani, înainte de a afla c? va participa la aceast? misiune spa?ial?, decisese s? renun?e la cariera lui de sportiv de performan??, retr?gându-se din toate competi?iile interna?ionale ?i na?ionale, f?r? a trece de la juniori la seniori, de?i era un mare campion mondial.
Dar oricât de palpitant? ?i de tentant? ar fi fost participarea la acele campionate, ce i-ar fi adus în continuare numeroase medalii, trofee, premii, diplome ?i distinc?ii, nu se putea compara cu aventura spa?ial? la care lua efectiv parte, ba chiar, în continuare ca ?ef al securit??ii misiunii, nu doar ca simplu membru al echipajului. Într-un cuvânt, informaticianul cu ochi alba?tri nu regreta absolut nimic! ?i nici nu ar fi avut ce s? regrete, doar nu era fraier! Î?i d?dea foarte bine seama c? aceast? misiune era mult mai important? decât orice campionat sportiv. Oricum, în momentul în care luase decizia de a renun?a definitiv la cariera sa sportiv?, nu avea habar c? va fi vreodat? membrul unui asemenea echipaj sau c? va lua parte la vreo misiune spa?ial?, ba înc? una de lung? durat?, cât ?i de o mare importan??. Atunci doar renun?ase la sport, în favoarea informaticii.
Acum îns?, iat?-se aici, pe suprafa?a unei planete gigant, denumit? Proxima, al?turi de un colectiv de excep?ie, fiindc? to?i colegii lui erau deosebi?i, fiecare în felul s?u. Între timp se obi?nuise cu ei ?i se acomodase în cadrul echipajului, chiar dac? la început, pu?in mai timid, n-ar fi crezut c? va reu?i s? se integreze în acest echipaj. Dar se familiarizase cu to?i destul de repede, având o fire deschis?, prietenoas?. Nefiind înfumurat, nu-?i d?dea importan?? datorit? trecutului s?u sportiv glorios, ori datorit? faptului c? era al doilea în echipaj ca func?ie, dup? comandantul misiunii, el fiind ?eful securit??ii, chiar dac? era cel mai tân?r dintre to?i ?i nici datorit? faptului c? între timp se c?s?torise tocmai cu Ly Kuny, devenind astfel ginerele conduc?torului local oficial, domnul To Kuny. Toate aceste am?nunte nu-l transformaser? într-un îngâmfat notoriu, nesuferit, el p?strându-?i caracterul sincer ?i inocent pe care-l avusese mereu, de când fusese admis în echipaj, dar ?i înainte de acest lucru. Mihai înc? îl simpatiza în mod deosebit pe Lucian, comandantul lor, considerându-l în continuare idolul s?u, modelul pe care ?i-l alesese pentru a-l urma în via??, chiar dac? acesta era cu numai vreo trei ani mai mare decât el ?i-i ceruse de câteva ori s? renun?e la aceast? form? de idolatrizare. Îns? campionului, Lucian i se p?rea exemplul perfect pentru el, demn de a fi urmat. În orice caz, se în?elegea de minune cu Lucian ?i nici n-ar fi dorit ca aceast? situa?ie s? se schimbe vreodat?. Dar, dup? cum bine ?tim, Lucian se în?elegea de minune, de obicei, aproape cu oricine ?i era mereu admirat pentru felul lui de a fi.
Deocamdat?, duminic?, 27 iulie 2092, cei doi aveau întâlnire la bordul navei albastre, unde Lucian ajunse împreun? cu logodnica lui, la numai câteva minute dup? ora 10.00. Spre surprinderea lui îns?, îl g?si pe Mih?i?? acolo, a?teptându-l, instalat comod în fotoliul din fa?a computerului s?u favorit, butonând de zor, f?r? a privi spre tastatur? sau chiar spre monitor. Ly era ?i ea prezent?; cât ?i Nick, Maria, Cooky-|Leo, dalma?ianul Spot ?i cei doi robo?i. Observând c? sosise Lucian, Mihai î?i încet? activitatea pe care ?i-o desf?lurase pân? în acel moment.
- Cam aglomerat pe aici, zâmbi Lucian încurcat; crezuse c? nu va fi nimeni. Ce-i cu tine, campionule?
- Cum, ce-i?! se mir? acesta. Nu tu m-ai invitat?! Ce, ai uitat deja? Distratule!
- Nu, n-am uitat nimic, dar parc? spusesei c? vei veni cu pu?in înainte de 12.00.
- A?a-i. ?i chiar am venit înainte de 12.00.
- Mihai, era vorba cu pu?in înainte de ora 12.00, sublinie Lucian cuvântul „pu?in”.
- Ei; ?i?! p?ru nedumerit campionul. Presupun c? ?i ora 09.00 poate fi considerat? „pu?in” înainte de 12.00.
- De la 09.00 ai venit?! tres?ri comandantul.
- Da, dar nu-?i face griji... Dup? cum vezi, mi-am g?sit de lucru, destul de repede, doar nu era s? stau degeaba. Iar Ly, a avut ?i ea ce face, pentru c? Nick ?i Maria erau ?i ei deja aici, cu micu?ul lor Cooky-Leo, când am sosit noi.
- Aha... se dumiri Lucian. Îmi place! Deci, sunte?i matinali, chiar ?i duminica. Ave?i chef de lucru. Eu nu, s? ?ti?i! N-am nici un chef, de nimic.
- De fapt, Luci, adev?rul e c? eram ner?bd?tor s? vin s?-?i ar?t ce mi-ai cerut, mai mult de-aia m-am gr?bit s? ajung aici. Iar acum, dac? ai sosit ?i tu, hai, la treab?, îl îndemn? Mihai. Ce mai a?tep?i?!
- Un moment, te rog, gr?bitule, îi ceru Lucian, îndreptându-se spre Lia: Sper c? o s? m? scuzi o vreme, cât voi fi ocupat cu Mih?i??.
- Sigur, Luci, nici o problem?, îl aprob? Lia, îndreptându-se spre grupul format din Ly, Nick, blondina, Cooky, Spot ?i robo?ii.
Lucian reveni al?turi de campion, care-?i reluase locul în fa?a computerului s?u favorit. Privi spre prietenul s?u, comandantul ?i-l invit?:
- Ia loc în spa?iu, cât mai lâng? mine, s? spargem ni?te coduri; chiar dac?, de fapt, pe aici nu prea avem ce sparge... În ce sisteme s? intr?m?! Ale navei noastre?! Pe Terra a? fi f?cut ravagii în domeniu!
- Te cred... Hackerule, surâse Lucian, a?ezându-se cât mai aprope de simpaticul campion. Zi-i, Mih?i??! Te ascult!
- Da... rosti îngândurat campionul. S? vedem ce putem face. Uite, plec pu?in de lâng? tine, pentru câteva clipe, timp în care tu trebuie s? introduci un cod ?tiut numai de tine, unui program oarecare din sistem. Dup? aceea, am s? revin ?i o s? încerc s?-?i descifrez codul, f?r? nici un indiciu din partea ta.
- Bine. De acord, accept? Lucian propunerea.
Prin urmare, campionul se ridic? de lâng? colegul s?u, comandantul, l?sându-i acestuia r?gazul necesar pentru a-?i alege un program pe care s?-l paroleze, s?-l cifreze sau s?-l codifice. Î?i petrecu acest scurt interval al?turi de ceilal?i, care erau prezen?i pe puntea principal?, participând la discu?iile lor amuzante. Apoi, considerând c?-i l?sase suficient timp lui Lucian pentru a introduce o parol? unui program oarecare, reveni lâng? colegul s?u. F?r? a privi spre monitorul computerului, întreb? scurt:
- Ai terminat?
- Da, bineîn?eles...
Mihai î?i ocup? din nou locul ?i-i lu? mai pu?in de o jum?tate de minut pân? a g?si programul codificat de Lucian ?i a sparge codul introdus de acesta. Îi luase, deci, chiar mai pu?in timp decât avusese Lucian nevoie pentru a introduce aceast? parol?, de?i acesta nu-i oferise nici un indiciu, cât de mic.
- Gata... Asta a fost.
- Stai pu?in, rosti Lucian, nedumerit. Explic?-mi ?i mie ce-ai f?cut aici, pentru c? ai fost prea rapid ?i n-am în?eles nimic!
- De parc? noi, ceilal?i, ?i-am în?elege calculele tale sofisticate, pe care le rezolvi cât ai clipi. ?i tu e?ti mult prea rapid, comandante!
- Las?, las?... Nu m? lua pe mine a?a; a fost vorba s?-mi ar??i, îi aminti Lucian.
- ?tiu cum a fost vorba, dar dac? a? avea ?i ce s?-?i ar?t... Nu merge! Asta a fost prea simpl?, prea banal?... Ce parol??!
- P?i, cum mi-ai ghicit codul?! se mir? Lucian.
- Auzi la el, cum?! Ai fost prea previzibil, îndr?gostitule! Tu chiar numai la logodnica ta te gânde?ti mereu?!
- ???... P?i... Deh, acum... Ce-ai vrea ?i tu?! se bâlbâi u?or Lucian. La ce altceva s? m? gândesc? Sau la cine? C? doar nu la tine, m?... replic? apoi zâmbind, întorcându-?i vis?tor ochii spre logodnica lui, asupra c?reia î?i uit? câteva clipe bune privirea.
Glasul campionului îl trezi îns? în curând la realitate:
- Hei, comandante... Las-o, c-o admiri tu ?i alt?dat?! Acum parc? doreai s? înve?i ceva! Eu a?a credeam.
- Ah, scuz?-m?, î?i îndrept? din nou Lucian aten?ia spre campion. Deci, ce spuneai?!
- Grozav, aprecie Mihai a pagub?, remarcând: Nici m?car nu m? ascul?i! Fetelor... li se adres? el celor trei. Ce-ar fi s?-i lua?i voi pe Nick, pe Spot ?i pe Cooky ?i s? ie?i?i frumu?el afar?, împreun?, la o scurt? plimbare, în aer liber? le suger? campionul.
- Bun? idee, îl aprob? numaidecât blondina, luându-?i cockerul în bra?e ?i pornind spre ie?ire, al?turi de Nick.
Celelalte dou? o urmar? îndeaproape, împreun? cu dalma?ianul Spot.
- A?a... p?ru mul?umit de rezultat campionul. Acum nu mai e aici logodnica ta, ca s?-?i distrag? aten?ia. Sper c? vei fi mult mai receptiv astfel.
- O s? încerc, promise Lucian, de?i nu-i convenea lui plecarea Liei, îns? încerc? s? se concentreze asupra subiectului. ?i totu?i, cum ai reu?it s?-mi descifrezi atât de u?or codul, în doar câteva secunde, f?r? nici un indiciu din partea mea? Te-ai mi?cat mai repede decât mine, când am pus codul respectiv.
- Indiciu?! repet? Mihai. Cine ar fi avut nevoie ?i de un indiciu?! Zi ?i tu, ce cod o mai fi ?i ?sta: „Te iubesc mult, logodnica mea, Lia!” Ce f?ceai aici, declara?ii de dragoste sau coduri cifrate ultrasecrete, foarte dificile, imposibil de descifrat?!
- Uff... oft? Lucian prelung, în loc de un r?spuns.
- E clar, rosti Mihai, amuzat. E?ti dus r?u de tot! E?ti dereglat complet... Te-a z?p?cit Lia, nu glum?! Ce-ai p??it, Luci?!
- Nu m? critica atâta, îi ceru Lucian, zâmbind acru. Ar trebui s? m? în?elegi, cred. Doar e?ti ?i tu îndr?gostit.
- Da, te în?eleg, dar nici chiar a?a, ca tine... p?ru ?i mai distrat campionul. Exagerezi pu?in!
- Exagerez?! P?i, Mihai, dac? dup? opt ani de a?teptare ?i de refuzuri repetate, de abia a binevoit s? m? accepte, de curând, cred c? e normal s? m? comport astfel, ca un z?p?cit aiurit, caraghios ?i dereglat! De fapt... ?tii ce, las-o balt?, p?ru Lucian a bate în retragere. Nu putem continua astfel, n-am s? în?eleg nimic, oricât te-ai str?dui tu, pentru c? nu-mi pot aduna gândurile; nu m? pot concentra la nimic. Vreau doar s? fiu din nou aproape de ea...
- Nu renun?a a?a de u?or, la?ule, îl provoc? din nou campionul, întrerupându-l din visare.
- Ce-ai zis?! f?cu Lucian ochii mari.
- P?i, dac? renun?i, asta e?ti, un la?, repet? campionul. Hai, încearc? s? iei treaba asta în serios! Nu te gândi doar la Lia, îl sf?tui Mihai. Z?u a?a, comandante... Concentreaz?-te!
- Bine, rosti scurt comandantul, privind atent monitorul, încercând s? se concentreze. Hai, o lu?m de la cap?t?!
- S-o lu?m, accept? campionul, v?zându-l pe Lucian preocupat de subiect.
Mihai începu s?-i explice, exemplificându-i, cât mai pe în?elesul lui, iar de data aceasta, Lucian chiar se str?dui s? priceap? ceva, cât de cât, într-o oarecare m?sur?, ce-i drept, cam mic?. I se p?rea destul de greu, pentru c? existau, practic, o infinitate de posibilit??i ce puteau fi luate în considerare. Dar astea erau chestii pe care le ?tia foarte bine ?i înainte de a fi stat de vorb? cu Mihai, deci, practic, nu reu?ise cine ?tie ce mare scofal?.
Mihai încerc? ?i altfel; adic?, puse el un cod cifrat asupra unui program oarecare, f?r? ca Lucian s?-l fi v?zut, apoi comandantul trebuia s? încerce s? afle codul pus de Mihai, cât ?i programul parolat de acesta, f?r? indicii din partea campionului. Lucian încerc? în fel ?i chip, îns? nici dup? o or? nu reu?i s? afle m?car care ar fi programul parolat, dar codul utilizat... Nici gând! Pân? nu-i veni în ajutor campionul, nu rezolv? nimic ?i nici c? ar fi reu?it în cursul acelei zile, pân? la sfâr?itul ei, dac? nu i-ar fi spus clar Mihai care era programul parolat, cât ?i parola utilizat?.
?i atunci, un singur lucru îi era foarte clar comandantului: Anume c? lui Mihai i-ar fi foarte u?or s? sparg? orice cod, oricât de bine elaborat ar fi, cât ai bate din palme. Îns? ?i acest am?nunt îi era dinainte cunoscut. Iar pe Mih?i?? tot nu-l putea lua la bordul „Vulturului”, ca s? descifreze codul de acces spre pasajele secrete existente acolo, deci, tot el se vedea nevoit s? descifreze acel cod utilizat de Pavel, împreun? cu Nick, a?a cum se pricepeau ei doi, adic? tot nu prea, aproape deloc; hmm...
Între timp, cei ce ie?iser? afar?, la o scurt? plimbare, la îndemnul campionului, revenir? pe puntea principal?, a?a c? Mihai nu mai putea spera ca Lucian s?-?i îndrepte aten?ia asupra lui, cu Lia aflat? prin preajm?; deja nu-l mai auzea deloc pe campion, oricât s-ar fi str?duit acesta s? se fac? auzit...
- M?car ai în?eles ceva? îl întreb? în cele din urm? campionul.
- Drept s?-?i spun, nu mare lucru, recunoscu Lucian. Poate doar c? tu e?ti, evident, as în domeniu, ceea ce, de fapt, ?tiam foarte bine ?i înainte de asta. Oricum, î?i mul?umesc. Apreciez str?dania ta!
- Dar, spune-mi, de ce vrei s? afli cum se sparg coduri? La ce te-ar putea ajuta acest lucru? Sau ce ai de gând?
- ???... Ah, nu... se încurc? Lucian, neputând s?-i dezv?luiasc? adev?rul interlocutorului s?u. Nu urm?ream s? aflu ceva anume, m? interesam doar a?a, din simpl? curiozitate.
- Ciudat, aprecie Mihai. Nu ?tiam c? te-ar atrage domeniul informaticii. De când ai asemenea înclina?ii?
- Eu?! P?i, recunoa?te c? e un domeniu incitant, atractiv. Deci, n-ar trebui s? ?i se par? atât de ciudat. Doar nu e?ti singurul care poate avea astfel de preocup?ri.
- Hmm... Nu ?tiu de ce, dar am impresia c? pui tu ceva la cale, îns? n-ai de gând s?-mi spui ?i mie despre ce-i vorba, b?nui Mihai.
- Te rog, campionule! F?r? chestii d’astea! Nu-i nevoie s?-mi ar??i atâta lips? de încredere! ?tii c? nu-mi place!
- P?i, comandante, de când cu pasajele alea secrete... justific? Mihai.
- A fost cu totul altceva, replic? Lucian. Parc? ai spus c? nu-mi por?i pic? din cauza acestui fapt!
- Fii lini?tit! Nici nu-?i port, îl asigur? Mihai.
Ly se apropie de ei doi, privind spre campion:
- A?i sfâr?it aici?
- Da, iubito! Cred c? da. Sau... rosti campionul, privind întreb?tor spre comandant: Am sfâr?it, Luci?!
- S-ar putea spune ?i a?a, îl aprob? Lucian. A fost de ajuns, deci, î?i mul?umesc pentru amabilitate! Chiar dac? n-am priceput mare lucru. E doar vina mea c? sunt cu capul în nori; un z?p?cit dereglat, caraghios ?i aiurit, cum spui tu; ?i ceilal?i, desigur...
- A?, comandante... Dac? vrei, eu te pot ajuta oricând, cu aceea?i pl?cere, cu coduri de acces sau orice altceva, legat îns? de computere, evident, replic? Mihai, p?rând dispus s?-i ofere ?i alt?dat? asemenea lec?ii. Mai vorbim.
Campionul se ridic?, îndreptându-se, împreun? cu Ly, spre ie?ire. Nick ?i Maria li se al?turar?.
- Plec?m ?i noi, Luci, îl anun?? blonda. Ne întoarcem pe sear?, s?-l lu?m pe Cooky.
- Bine, blondino, aprob? Lucian, de altfel încântat de ideea de a r?mâne doar el ?i logodnica lui, Lia.
Cei patru plecar?, trapa navei albastre închizându-se în urma ultimului ie?it, Nick. Un nou week-end se apropia de sfâr?it, într-un mod mult mai pl?cut decât cel de s?pt?mâna trecut?...