Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*135. Din nou în pasajele secrete ale „Pacifis”-ului.

Iar cum viteza avionului era foarte mare, ajunser? în curând în ora?ul artificial, de?i nu se obosise nimeni s?-l piloteze, doar se aflau sub cupol?, unde oricum era obligatorie utilizarea computerului de bord, care prelua controlul asupra comenzilor. ?i erau destul de mul?i care ar fi putut s?-l piloteze, îns? cum ceilal?i nu se ar?tar? dornici, Lucian nici atât, pentru c? lui nu-i convenea s? nu de?in? controlul absolut asupra aparatului de zbor, a?a c? prefer? s? stea pe lâng? logodnica lui. Avionul se opri în apropierea laboratorului de plante din ora?, unde urmau s? coboare majoritatea, de?i, evident, nimeni nu se întorcea în laborator la ora aceea. Aici coborâr? doar cei 11 invita?i, care se sim?iser? în general bine, în compania celor din echipaj ?i înv??aser?, cât de cât, s? danseze, mai mult sau mai pu?in bine. Îns?, se descurcau totu?i, mai bine chiar decât Nick. Apoi, avionul î?i continu? drumul, cu ceilal?i 11, pân? în apropierea p?rcule?ului de peste drum de apartamentul familiei Kelso, unde urmau s? coboare aproape to?i.
- Sid, sper c? te-ai sim?it bine al?turi de noi în aceast? zi, i se adres? Lucian.
- Bineîn?eles. A fost super, afirm? Sid. ?i de abia a?tept s? ajung acas?, s? despachetez cadourile, pentru c? sunt tare curios s? v?d ce mi-a?i pus acolo...
- Vei putea în curând s? te ocupi de aceast? activitate. Te vom ajuta s? transpor?i totul sus, se oferi Lucian ?i în numele colegilor s?i, care nu protestar? deloc. Iar noi, Sid, ne vom vedea luni, pentru c? mâine avem ?edin?? la bordul navei noastre.
- ?tiu, rosti scurt Sid.
- Cât despre voi, ceilal?i, v? a?tept mâine, cel târziu la ora 12.00, pe puntea principal?. ?i sper s? nu întârzia?i, privi Lucian spre colegii s?i.
- Huu... Hu??... se auir? câteva sunete, în semn de protest fa?? de o nou? ?edin??.
- Ce-i?! Ce nu v? convine? se ar?t? nemul?umit de protestul lor Lucian. ?tiu, nu v? plac ?edin?ele. Dar, din când în când, trebuie s? ne ocup?m ?i de lucruri serioase, altfel am r?mâne doar ni?te petrec?re?i, ba înc? incurabili...
- Bine, frumosule, accept? Stela. Ca s? nu r?mânem doar ni?te petrec?re?i, vom fi acolo pentru ?edin??, la 12.00 fix. Nu vom întârzia.
- ?i ne vom ocupa de lucruri cu adev?rat serioase, o complet? blondina, privind sugestiv spre comandant.
- Întocmai, o aprob? acesta, neb?nuind la ce se referea ea.
Dup? ce stabilir? acest program pentru ziua urm?toare, program care le era oricum cunoscut, se ocupar? de transportul cadourilor lui Sid, deci, îl ajutar? pe acesta s? duc? sus tot ceea ce ei preg?tiser? pentru el; Sid ?i sora lui nu s-ar fi putut descurca singuri cu toate acele pachete. Îns? cu ajutorul lor, cadourile ajunser? în scurt timp la destina?ie.
- Dar ?tiu c? mi-a?i adus multe, nu glum?, constat? Sid. Nu trebuia s? v? deranja?i.
- Sid, te asigur c? n-a fost absolut nici un deranj. Dimpotriv?, pentru noi a fost o pl?cere, vorbi în numele tuturor, evident, Lucian.
- Bine. M? bucur ?i v? mul?umesc, pentru tot, zise Sid, zâmbitor.
Cu to?ii î?i luar? pe rând r?mas bun de la cei doi fra?i Kelso, apoi ei se urcar? pe suprafa?a cercului colorat, care avea s?-i duc? jos. Mai r?m?sese doar Lucian, care o s?rut? prietene?te pe Sonya pe obraji, apoi se îmbr??i?? cu fratele ei, Sid. Înainte de a se retrage îns?, îi spuse acestuia:
- Sid, n-a? vrea s?-?i dezv?lui, stricând astfel surpriza, îns? printre aceste cadouri se afl? ?i un micu? p?ianjen, de fapt, o femel?.
- Serios?! se mir? Sid, p?rând încântat de noutate.
- Da. Te-a? ruga îns? s? nu faci prea mare vâlv? în jurul ei, pentru c? nu vreau s? afle unii dintre colegii mei, care nu ?tiu despre nimic despre acest p?ianjen.
- Fii f?r? grij?. În?eleg, îl asigur? Sid c? va fi foarte discret în acest sens.
Apoi plec? ?i Lucian, iar cercul colorat se îndrept?, în sfâr?it, în jos. Afar?, r?ma?i din 22 doar ei 9, se oprir? în dreptul avionului, pentru a stabili câteva mici am?nunte.
- Bine, frumosule... Noi am plecat acum, îl anun?? Stela. Ne-a ajuns pe ziua de azi.
- Sta?i! V? pot duce cu avionul mai aproape de camerele voastre, propuse Lucian.
- Bine, de?i nu suntem foarte departe, accept? blonda propunerea lui. Dar, dac? se poate, de ce nu?! Doar suntem to?i destul de obosi?i, dup? atâta distrac?ie...
Se urcar? to?i înapoi în avion, care-i duse, pe o distan?? scurt?, pân?-n dreptul camerelor lor. Încet, încet, coborâr?, unul câte unul. Blonda îl lu? pe Cooky-Leo în bra?e, c?ci îl oprea, ca de obicei, urmând s?-l aduc? diminea?a la bordul navei albastre. Noroc c? avuseser? ce s? le dea de mâncare celor doi c??elu?i, deci, nu erau fl?mânzi. Mai ales Spotty, care pe lâng? hrana obi?nuit?, se s?turase de bomboane de la lungan. În avion mai r?m?seser? doar Lucian, Spot ?i Lia, dar ea se preg?ti s? coboare.
- Luci, tu te întorci în nav? acum?
- Trebuie, ca s?-l duc pe Spot ?i ce mai e pe aici, r?spunse el.
- Atunci, îmi pare r?u, n-am s? merg cu tine.
- Nici o problem?. Te în?eleg, zise el, apropiindu-se de ea. Ne vedem mâine, de?i, deja mi-e dor de tine, îi zâmbi, cuprinzând-o în bra?e ?i bineîn?eles, o s?rut?, ca înainte de desp?r?ire. Te iubesc mult... geloaso, îi ?opti el.
Ea coborî, f?r? a spune nimic, iar Lucian porni avionul spre nava albastr?, de data aceasta, dat fiind c? ie?ea din ora?, ocupând locul pilotului. Ajungând îns? pe puntea „Pacifis”-ului, se gândi c? n-are rost s? se întoarc? în ora?, de moment ce ziua urm?toare aveau ?edin?? în nava albastr? ?i ar fi fost nevoit s? revin? de diminea??. Cum cu logodnica lui cea geloas? nu avea întâlnire pân? la ora ?edin?ei, decise s? r?mân? în nav?, spre bucuria dalma?ianului s?u. Se retrase spre rezerva lui, iar Spotty, evident, îl urm?.
Joi, 10 iulie 2092. Nick ?i Maria sosiser? de la ora 09.30 în nava albastr?, cu micu?ul lor Cooky-Leo. Normal, îl g?siser? pe Lucian acolo, de?i el nu se trezise decât de vreo jum?tate de or?, în jurul orei 09.00. Colegii sosir? ?i ei f?r? întârziere, înainte de 12.00, pentru a nu-i da motive comandantului s? le repro?eze ceva în acest sens. Iar ?edin?a se desf??ur? în mod normal, pân? aproape de 15.30, când o încheiar?, f?r? incidente, sau cel pu?in a?a p?rea, a se fi încheiat. Îns? blonda nu sc?p? ocazia de a-i aminti comandantului lor:
- Luci, cred c? ai s? le spui ceva doctori?ei ?i campionului.
- Adev?rat, frumosule?! Ai ceva de spus? se interes? Stela.
- Despre ce e vorba?! i se al?tur?, curios, Mihai.
- Ah, blondino... Chiar trebuia s? aminte?ti acum?! o „cert?” Lucian.
- Sigur trebuia, înt?ri Maria.
- P?i, spune-ne odat?! îl îndemn? Mihai.
- Acum nu mai ai sc?pare, frumosule, ad?ug? Stela.
- P?i... Bine. Este vorba despre pasajele secrete ale navei „Pacifis”, pe care cred c? o s? vi le ar?t în curând.
- Pasaje secrete?! se mir? campionul.
- Te cred c? o s? ni le ar??i; nu în curând, ci chiar acum, frumosule, îi impuse doctori?a.
- Mda... Cred c? acum, murmur? Lucian.
- Cum, ?efu’?! I-ai spus blondei despre pasajele secrete?
- Cred c? da, Nis. Pentru c? n-am avut încotro. M-a încol?it... justific? Lucian.
- Dac? tot i-ai spus, va trebui s? le ar?t?m, presupuse Alex. În plus, cred c? ?i logodnica ta ?tie despre existen?a lor.
- Cu siguran?? c? ?tie, replic? Lucian.
- Cum, Alex?! îl înghionti Stela, mai-mai s?-i doboare ochelarii, p?rând furioas?. Adic? ?i tu ?tiai despre aceste pasaje secrete ?i nu te-ai învrednicit niciodat? s?-mi spui nimic, m?car mie?!
- P?i, s? vezi... începu Alex, privind o clip? spre so?ia sa; avu impresia cert? c? aceasta îl fixa necru??toare cu albastrul ochilor ei, ca în momentul când, de mult, pe Terra, el solicitase schimbarea body-guarzilor, pentru a sc?pa de „Uciga?a” ?i îi fusese repartizat unul dintre cei doi body-guarzi care-i asigurau protec?ie chiar doctori?ei; încerc? s? explice, potrivindu-?i cu grij? ochelarii: Da, sigur, ?tiam despre pasaje, doar am luat parte la construc?ia lor, dar, de moment ce erau secrete, normal, nu puteam vorbi despre ele.
- Nu puteai, pe naiba, pufni Stela; î?i îndrept? aten?ia spre comandant: A?a e, frumosule?! Era interzis s? se vorbeasc? despre existen?a lor?
- P?i... Chiar interzis, nu, rosti încurcat Lucian. Dar, hai, doctore, nu te sup?ra pe Alex din cauza asta! El n-a f?cut nimic r?u, doar a respectat t?cerea, pentru c? noi trei, respectiv eu, Alex ?i Nis, am convenit, înainte de plecarea în misiune, s? nu v? spunem vou?, celorlal?i, despre aceste pasaje secrete, decât în caz de strict? necesitate.
- P?i, consider? c? este caz de strict? necesitate chiar acum, se încrunt? Stela.
- Nici mie nu-mi vine s? cred c? nu ne-a?i spus nimic, se ar?t? nemul?umit campionul, tastând de zor pe computerul s?u; aflase deja codul de acces ?i g?sise rapid loca?ia pasajelor secrete, iar în acel moment privea uimit întregul labirint al acelor pasaje secrete. Din nefericire, nu mi-am închipuit din timp c? a?i avea asemenea secrete fa?? de noi, pentru c?, dac? mi-a? fi imaginat, le-a? fi depistat de mult, doar nu e ceva dificil... Uite, deja le-am g?sit ?i de abia mi-a?i vorbit despre ele... Cât de multe sunt! Incredibil!
- Z?u, campionule, nu face atâta caz doar pentru acest lucru, îi ceru Lucian.
- S? nu fac caz?! replic? Mihai, oarecum înciudat, privind monitorul. Cum s? nu fac caz, comandante?! Nu e totu?i o nimica toat?! Oare mai ave?i ?i alte asemenea secrete fa?? de noi?!
- Nu! Te asigur c? nu, îi r?spunse Lucian, cu seriozitate.
- Nu ?tiu dac? s? te cred sau nu, p?ru nehot?rât campionul. Poate ar fi mai bine s? verific aceast? afirma?ie, pe computer.
- Treaba ta; verific? orice vrei, nu te opre?te nimeni, rosti Lucian lini?tit, fiind sigur c? nu mai existau astfel de asemenea secrete. De altfel, nu doar noi trei ?tiam de la început de existen?a pasajelor secrete, ci ?i robo?ii no?tri.
- Ca s? vezi!? Robby ?i Felix... Cine ?i-ar fi închipuit de ce pot fi în stare ace?ti doi „tr?d?tori metalici”, îi clasific? Stela.
- Ah, deci, nici pe ei doi nu i-am „descusut” cum trebuia?! Minunat, replic? Mihai a pagub?. Prea bine! De acum încolo, n-am s? repet aceast? gre?eal?! Voi fi mult mai atent!
- Doctore, campionule... Robby ?i Felix n-au nici o vin?; evident, a?a au fost programa?i, explic? Lucian.
- Dar eu sunt programator, Luci! Iar ei sunt robo?ii mei... Eu le-am creat cipurile de memorie, totul, pies? cu pies?, p?ru Mihai ?i mai nemul?umit de explica?ia comandantului. Nu pricep... Când, cum ?i de c?tre cine le-au fost introduse aceste date în program, f?r? ?tirea mea ?i f?r? m?car s?-mi dau seama de acest lucru?!
- Bine... Îmi pare r?u! Se pare c? tot eu am gre?it cel mai mult, din nou, î?i recunoscu Lucian vina, în calitate de comandant al misiunii ?i proiectant al navei albastre. Deci, repet, regret! Îmi asum în totalitate vina ?i am s? încerc s? îndrept aceast? gre?eal?, chiar acum... Sper totu?i s? nu fi?i prea sup?ra?i pe mine din aceast? cauz?.
- Nu e?ti singurul vinovat, ?efu’, i se al?tur? Nis.
- Adev?rat, ad?ug? Alex. Nu e?ti singurul, Luci...
- Off, frumosule... ?i-am trecut cu vederea multe pân? acum... Deci, presupun c? ?i-o pot trece ?i pe asta, a?a c? am s? închid ochii ?i m? voi preface din nou c? te-am iertat, ca de obicei, zise Stela, apoi privi t?ios spre Alex, amenin?ându-l: Cât despre tine, vorbim noi doi, mai târziu! Nu te-am uitat, s? ?tii!
- Dac? Stela te iart?, Luci, cred c? pot face ?i eu acela?i lucru, îi zâmbi campionul, înc? „investigând” pasajele secrete, pe computer, ob?inând detalii asupra acestora. Iar cu voi doi, n-am absolut nimic, îi asigur? el pe geograf ?i pe genetician.
- Sigur, lunganule, po?i fi lini?tit; cu tine, n-am nici eu nimic de împ?r?it. Doar cu Alex, mai spuse Stela, fixându-l pe acesta neiert?toare cu albastrul ochilor ei.
- Hopa... murmur? Alex, îngrijorat.
- Atunci, s? mergem! Avem o vizit? de f?cut, îi îndemn? Lucian, neavând încotro.
Noua vizit? ale pasajelor secrete ale „Pacifis”-ului dur? destul de mult, pentru c? atât Stela, cât ?i Mihai, doreau s? ?tie cât mai multe despre aceste pasaje secrete, despre navetele de salvare, despre rezervele de acolo etc, adic?, în general, despre tot ce ?inea de acele locuri reunite sub no?iunea de „pasaje secrete”. Ly, care ?i ea de abia aflase în acel moment despre existen?a pasajelor secrete, nu p?ru entuziasmat? de acestea, nici interesat? s? afle cât mai multe am?nunte despre ele, iar vizita acestora nu o impresion? deloc, câtu?i de pu?in. Ea p?rea foarte dezinteresat? de subiect ?i se ar?t? la fel de rezervat? în aprecieri. Nici faptul c? nici ei nu-i spusese nimeni nimic despre aceste pasaje secrete nu o afect? deloc; ea era, pur ?i simplu, nep?s?toare în acest sens, în contrast vizibil cu fratele ei, care se ar?tase foarte interesat de aceste pasaje secrete.
Cât despre Stela ?i Mihai, ace?tia vizitar? totul, mai mult t?cu?i, f?r? a l?uda sau critica nimic, neputând uita faptul c? pân? în acel moment li se ascunsese adev?rul în leg?tur? cu aceste pasaje secrete ?i nu le trecuse înc? sup?rarea care-i cuprinsese odat? cu aflarea acestei nout??i. „Frumosul” î?i petrecu destul de mult timp pe lâng? doamna doctor, ar?tându-se lingu?itor, ducând tratative în favoarea prietenului s?u, Alex, care nu îndr?znise s? se apropie de so?ia sa. Lucian dorea cu orice pre? s? o determine pe Stela s? nu fie sup?rat? pe Alex, s?-l ierte, doar gre?ise ?i el, atâta tot. ?i nici m?car nu era în totalitate vina lui. Stela p?rea îns? de neînduplecat. Nu se ar?ta dispus? s? cedeze la insisten?ele „frumosului”, oricât de lingu?itor se tot învârtea acesta pe lâng? ea ?i cu oricâte vorbe me?te?ugite o cople?ea. Totul p?rea în zadar! Nu se întrez?rea nici o speran?? pentru Alex, care se conform? situa?iei. El p?rea resemnat, de?i nu-?i d?dea prea bine seama cum va reu?i s? o îmbuneze pe Stela, dac? nici m?car „frumosul”, pe care Stela îl aprecia mult, în mod deosebit, nu reu?ise acest lucru.
Când ajunser? la ie?irea din pasajele secrete, trecuse deja cu pu?in de ora 21.30, deci, st?tuser? vreo ?ase ore pentru a le vizita. Evident, în tot acest timp, cei doi c??elu?i r?m?seser? sus, pe puntea principal?, sub supravegherea celor doi „tr?d?tori metalici”, cum îi clasificase Stela pe cei doi robo?i, Felix ?i Robby. Lucian avusese grij? s? evite înc?perea în care se aflau picturile sale, mai mult pentru c? sigur logodnicei lui nu i-ar fi convenit deloc ca to?i ceilal?i s? vad? cele 35 de pânze în care Lucian o pictase pe ea, în diverse ipostaze. În acel moment, dat fiind c? ajunseser? la ie?ire, Lucian introduse codul de acces necesar pentru a deschide u?a, s? poat? ie?i. Aflat în imediata lui apropiere, foarte atent, Mihai î?i not? codul.
- Ce faci? îl întreb? comandantul, observându-l.
- Nu vezi?! replic? Mihai. Îmi notez codul de acces. Pentru c? s-ar putea s? vin în vizit? ?i alt?dat? pe aici, singur, f?r? voi.
- Ah... ?i dac? nu-?i notezi codul, nu po?i s?-l ?ii minte?! îl lu? Lucian peste picior.
- Ba da, dar e mai bine s? fiu sigur.
- ?i dac? între timp am s? schimb acest cod? îl provoc? Lucian.
- S-o crezi tu, c? asta m-ar putea încurca în vreun fel! Nu mi-ar lua mai mult de 5-10 minute, hai s? zicem, maxim 15, de?i niciodat? nu mi-a luat atâta, pân? a afla noul cod, oricare ar fi acela, iste?ule!
- Mda... Interesant! M? întreb oare cum procedezi pentru a sparge codurile?! deveni Lucian interesat de subiect.
- Ar fi multe de spus. ?i nu ?tiu dac? m-ai în?elege. Dac? vrei, am s?-?i ar?t vreodat?, dar nu acum, evident.
- Hai, frumosule, ie?im odat? de aici sau nu?! Uite, u?a s-a deschis de mult, îi aminti Stela, întrerupându-le convorbirea.
- Da, doctore, ie?im chiar acum, zise Lucian, el ie?ind primul.
În urma lui, ceilal?i, unul dup? altul; n-ar fi putut ie?i altfel, pentru c? nu puteau trece pe lâng? el. Revenir? pe puntea principal?, unde îi g?sir? pe Spotty ?i pe Cooky-Leo. Ambii c??elu?i se bucurar? v?zându-i.
- Luci, cred c? o s? plec?m acum, îl anun?? blondina, luând cockerul în bra?e.
- Un moment, îi re?inu el. Am stat destule ore în pasajele secrete... Nu v? este foame?!
- Ba da, evident, recunoscu Stela. Altfel cum, doar nu suntem robo?i, s? rezist?m atâta f?r? s? mânc?m nimic. Credeam c? nu ne mai întrebi odat?.
- Dac? vre?i, v? servesc imediat, zâmbi el.
- Dac? e?ti amabil ?i nu te deranjeaz?... zise Alex.
- Lua?i loc, îi invit? Lucian, el pornind neîntârziat spre buc?t?rie. Robby, Felix... î?i chem? ajutoarele, care sosir? de îndat?.
Cu ?or?ul lui cel ro?u aplicat peste uniforma albastr?, ?or? de care era tare mândru, î?i servi irepro?abil colegii.
- Ah, frumosule... Por?i ?or?ul acesta... Dar s? ?tii c? de data asta nu te s?rut deloc, pentru c? nu mi-a trecut definitiv sup?rarea pe chestia cu pasajele secrete ale navei noastre.
- Poate o s?-?i treac? dup? ce vei mânca, presupuse el, în glum?.
- Atât de bun? s? fie mâncarea ta, încât s?-mi treac? orice urm? de sup?rare?
- Eu a?a sper, spuse el, apoi se a?ez? la mas?, bineîn?eles, ocupând un loc lâng? logodnica lui.
Mâncar? pe s?turatelea, apoi comandantul strânse masa, cur??ând totul; l?s? ?or?ul la locul lui, la buc?t?rie. Dup? care plecar?, în sfâr?it, urcându-se în avionul pe care Lucian îl îndrept? spre ora?ul artificial. La bordul navei albastre r?m?seser? din nou doar cei doi robo?i, împreun? cu dalma?ianul Spot...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro