proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*123. Blonda ?i logodnica.

Lucian î?i conduse logodnica pân? la ea „acas?” ?i o l?s? singur? acolo, la cererea ei, de?i era înc? trist?, în ciuda eforturilor lui de a o înveseli, chiar dac? ea nu recuno?tea faptul c? ar fi trist?. Se apropia de ora 19.00, iar în ora?ul de sub cupol? se l?sa seara. Lucian se gândi c? trebuia s? fac? ceva, orice, doar ca logodnica lui s? nu mai fie trist?. În acest scop se îndrept? spre micu?ul apartament în care st?tea blonda, cu Nick, unde ajunse nu foarte târziu ?i cioc?ni la u??. În prag ap?ru Nick, fratele logodnicei sale; ?i el la fel, înc? trist, îns? din alte motive.
- Intr?, te rog, îl invit? Nick.
- Nu, Nick, mersi, refuz? Lucian. Blondina este acas??
- Da, bineîn?eles.
- Dac? nu te superi, am s? ?i-o r?pesc pentru câtva timp, rosti Lucian.
- Cum?! nu în?elese Nick formularea.
- Adic?, am s? te rog s?-i permi?i s? vin? cu mine pân? undeva, pentru c? am de vorbit ceva cu ea, între patru ochi.
- Ah... se dumiri Nick. Dac?-i a?a, pute?i r?mâne s? vorbi?i în lini?te aici. Plec eu, dac?-i nevoie.
- Nu, Nick! Mai bine vine ea cu mine, preciz? Lucian.
- Bine, dac? a?a dore?ti... A?teapt? pu?in. Vine imediat, îl asigur? Nick ?i se întoarse s?-?i în?tiin?eze iubita.
Nu dur? mult pân? ce ie?i blondina, înc? în uniform?.
- Ce-i, Luci?! îl întreb? ea, ostil?, fixându-l iscoditor cu verdele ochilor ?i se opri în loc.
- Cred c? ?tii deja, rosti el, zâmbindu-i u?or.
- Dac? te referi cumva la logodnica ta, s? ?tii c? nu vreau s? vorbesc cu sau despre ea, replic? blonda, f?când cale-ntoars?.
- Stai, blondino, o opri el. Cred c?-mi datorezi totu?i o explica?ie.
- ?ie?! se mir? ea.
- Mie, ei; ce conteaz??! S? mergem pân?-ntr-un p?rcule?, s? încerc?m s? ne l?murim reciproc. Te rog, îi ceru el, fixând-o rug?tor cu privirea. Sau e?ti sup?rat? ?i pe mine?
- Fie; s? nu zici c? sunt rea ?i te refuz, accept? blonda ?i porni al?turi de el spre un parc din apropiere. Pe tine nu sunt înc? sup?rat?.
- Nu înc??! Sper c? nici nu vei fi vreodat?.
- Depinde, murmur? blonda.
Se a?ezar? pe o banc?.
- Deci... Te ascult, rosti Lucian sugestiv, îndemnând-o s?-i povesteasc? despre ce era vorba.
- Te-ai obosit degeaba, Luci, pentru c? nu-i nimic de zis!
- Cum a?a?! Lia mi-a spus c? e?ti sup?rat? pe ea; ba mai mult chiar, c? nici m?car nu vrei s?-i vorbe?ti. Îns? trebuie s? ai tu un motiv, a?a c?, explic?-mi, te rog, m?car mie, dac? nu ?i ei, pentru c? nici eu nu în?eleg deloc care ar fi acel motiv.
- P?i, presupun c? ?tii deja, deci, pot s?-?i spun. Motivul este simplu: Magda, preciz? blonda.
- Poftim?! p?ru surprins Lucian, dar nicidecum l?murit.
- Ai auzit de ea sau nu? Î?i spune ceva numele ?sta?
- Da, recunoscu Lucian. E vorba despre prima pacient? a Liei, Magda. Nick a v?zut înregistr?rile. Le-am v?zut ?i eu de curând, dar tot nu în?eleg. Ce leg?tur? are asta cu tine? Ce te nemul?ume?te?
- P?i, Luci, ai v?zut ce efect a avut vizionarea acelor înregistr?ri asupra lui Nick?
- Evident c? am observat, doar eu l-am g?sit pe Nick plângând, în rezerva Liei. În plus, am ?i stat de vorb? cu el, ce-i drept, mai târziu, nu chiar atunci.
- ?tiu, mi-a spus tot, dar de abia ieri am reu?it s? aflu de la el acest lucru, de?i observasem înc? de atunci o schimbare la el. ?i dac? m? gândesc bine, chiar ?i pe tine ar trebui s? fiu sup?rat?, la fel de mult ?i s? nu stau de vorb? cu tine, pentru c? nu meri?i, nici tu, îi trânti blonda necru??toare, pe nea?teptate.
- Cum?! tres?ri el surprins. Nu merit s?-mi vorbe?ti?
- Da, ingratule! Nu meri?i, nici tu; pentru c? ?tiai ce-i cu Nick, dar nu te-ai deranjat s?-mi spui. Ai preferat t?cerea.
- Asta era... se dumiri Lucian, m?car într-o mic? m?sur?. Aici ai dreptate. Poate trebuia s?-?i spunem, dar n-am f?cut-o. Am gre?it amândoi ?i te rog, atât în numele meu, cât ?i al logodnicei mele, s? ne scuzi. Dar nu doream s?-?i provoc?m ?i ?ie aceea?i stare de indispozi?ie în care a intrat iubitul t?u so?.
- Luci, dac? nu-?i aminte?ti, sunt de pe Terra, deci, sunt mai obi?nuit? decât el cu asemenea chestii. Evident c? m-ar afecta ?i pe mine, nu s-ar putea altfel, dar e normal ca reac?ia mea s? fie alta decât cea pe care a avut-o Nick. Altfel spus, eu v?d lucrurile diferit fa?? de el, explic? blonda.
- Din nou ai dreptate, blondo, recunoscu Lucian. De?i, s? nu fii atât de sigur? de acest lucru. Chiar ?i eu am avut o reac?ie asem?n?toare cu a lui Nick dup? ce am vizionat înregistr?rile respective, deci... Blondo, e ceva absolut... Nici n-am cuvinte prin care s? m? exprim.
- Bine, Luci, în?eleg asta; totu?i, mai bine-mi spunea?i.
- A?a e, mai bine-?i spuneam, îns? dac? am t?cut amândoi, am gre?it doar. Nu trebuia îns? s? te por?i astfel cu ea.
- Cu logodnica ta?! Poate c? nu, de?i într-un fel, merit?...
- Ah... rosti Lucian, oftând u?or ?i-?i duse mâna la frunte, de parc? o durere ascuns? în acel loc îl chinuia exact în acel moment. Nu v? în?eleg, deloc! Ce v-o fi apucat pe to?i de la o vreme?! Sunte?i irascibili, to?i; v? sup?ra?i foarte u?or, din orice fleac!
- ?sta nu-i deloc un fleac, Luci, se împotrivi blonda.
- Prea bine; se poate, n-o fi... Dar nici ceva care s? determine o asemenea sup?rare nu este. În?eleg c? am plecat de acas? demult, pentru c? luna asta se împlinesc, chiar de ziua iubitului t?u so?, exact ?apte ani de la plecarea în misiune ?i intr?m în al optulea an. Dar ?sta nu-i un motiv serios pentru a o lua to?i razna. Pricep c? dup? o perioad? se poate crea o anumit? tensiune între noi, dar trebuie s? dep??im aceast? faz?, f?r? a ne lua la har?? unul cu cel?lalt. Pentru c? mai avem mult de stat împreun?, departe de cas?; cel pu?in înc? vreo ?ase ani, dac? vom avea noroc. ?ase ani, pe care foarte probabil ni-i vom petrece la bordul navei albastre, pe drumul de întoarcere spre Terra. ?i ai de gând ca în tot timpul acesta s? stai sup?rat?? Pe mine ?i pe logodnica mea? S? nu vorbe?ti deloc, nici cu ea, nici cu mine? E absurd! Pentru c?, inevitabil, ne vom întâlni zilnic, practic ne vom ciocni involuntar unii de al?ii. ?i cum ai de gând s? ne evi?i în tot timpul ?sta, sau mai mult doar pe ea, pe Lia?! Pur ?i simplu o s? treci pe lâng? ea, f?r? s? o bagi deloc în seam??!
- Nu, Luci, nu m-am gândit atât de departe.
- P?i, ar fi cazul s? te gânde?ti, pentru c? nu peste mult timp vom p?r?si suprafa?a planetei Proxima.
- Ah, plecarea... Nu vreau s? m? gândesc înc? la asta!
- Blondo, ar fi cazul s? con?tientizezi, atât tu, cât ?i ceilal?i, c? în curând va sosi ?i momentul acesta, al plec?rii noastre de aici. Bine, vom vorbi la modul cel mai serios posibil despre plecare la momentul potrivit; deocamdat?, înc? nu e cazul s? abord?m acest subiect, care sigur va crea noi tensiuni, de?i n-ar trebui... Spune-mi atunci, cum r?mâne cu sup?rarea asta a ta?!
- Evident c? nu inten?ionam s? r?mân sup?rat? o perioad? îndelungat?. Ne împ?cam noi dou? cumva, pân? la urm?.
- Ce-ar fi s? v? împ?ca?i chiar acum?! îi suger? Lucian. Pentru c? nu-mi place deloc sup?rarea asta a voastr?!
- Vorbe?ti astfel, doar pentru c? la mijloc este logodnica ta. Mihai are dreptate; chiar o r?sfe?i prea mult!
- Cum po?i s? spui una ca asta?! r?mase Lucian perplex, uluit de cuvintele ei. ?tii bine c? nu-i a?a! În ultimul timp, obi?nuiai s? te r?fuie?ti destul de des cu Nis ?i cred c? ai observat c? nici asta nu m? încânta deloc! Am intervenit împ?ciuitor de fiecare dat?, atât cât s-a putut ?i la fel a? fi procedat, indiferent care dintre voi ar fi prins brusc chef de ceart?. ?i sper c?, în cazul lui Nis, n-o s?-mi spui c? am intervenit în favoarea lui pentru c? mi-ar fi „logodnic?”.
- Nu, evident, zâmbi ?ters blonda. În cazul lui îns?, e cu totul altceva; el ?i-a fost întotdeauna ?i înc? î?i este un foarte bun prieten.
- Deci, consideri c? ?i în cazul lui am motive întemeiate s? fiu p?rtinitor... Sincer s? fiu, m? uime?ti din ce în ce mai mult, blondino. Iar de data aceasta, nu într-un mod foarte pl?cut. Cel pu?in din partea ta, nu m? a?teptam înc? la asemenea manifest?ri. Poate n-ar trebui s? m? mir deloc. De?i, mai ?ii minte când afirmai r?spicat c? vei fi mereu de partea mea ?i m? vei sus?ine necondi?ionat? Nu în?eleg ce anume, când ?i cum te-a determinat s?-?i schimbi aceast? atitudine ?i s? adop?i o alta, foarte ostil? fa?? de mine... De ce vrei s? m? abandonezi ?i tu, tocmai când credeam c? în tine voi avea mereu un aliat de n?dejde?!
- Off, Luci... ?tii bine c? nu pot fi împotriva ta, dar de data asta, nu ?tiu, nu-?i dau în totalitate dreptate, replic? blondina, îngândurat?.
- Bineîn?eles c? dreptatea nu poate fi mereu numai de partea mea; doar ai v?zut c? uneori calc strâmb, pe de al?turi, prin str?chini... Dar oare v-am cerut prea mult, înc? de la bun început, când v-am spus clar c? nu vreau ceart?, sup?r?ri, secrete, minciuni ?i neîn?elegeri?! Când v-am spus c? vreau s? fim uni?i, pe tot parcursul misiunii?! Chiar e ceva atât de imposibil de realizat?! A? vrea s? sper c? nu. Certurile ?i sup?r?rile ar duce la dezbinare ?i n-a? dori a?a ceva.
- P?i, chiar nu e imposibil de realizat ceea ce ne-ai cerut, Luci, îl aprob? blonda ?optit.
- Nu?! replic? el, privind spre ea cu seriozitate. Atunci înc? avem ?anse de izbând?, iar astfel s-ar putea ca norocul s? ne surâd? în continuare ?i s? reu?im cu bine, pân? la cap?t. A?a c?, împac?-te, te rog, cu ea! Nu pentru c? e logodnica mea, sau, dac? vrei, nu doar din acest motiv! Ci pentru c? e colega ta, mai mult chiar, ?i-e cumnat?. În plus, ?tii bine c? nu tolerez cearta în cadrul echipajului meu.
- Echipajul t?u?! re?inu blonda formularea lui ?i-l atac? neiert?toare: Al t?u, personal?! Ai prins, deci, gustul pl?cut al conducerii?!
- Uff... ?opti el, închizându-?i ochii ?i oft? prelung, de parc? nu-?i credea urechilor. Foarte bine! Mai bine de a?a nici c? se putea! Mersi. Ai spus cel mai inteligent lucru, tocmai la ?anc! Ai nimerit-o, ca nuca în perete! A?a, deci... Repro?eaz?-mi ?i tu acum c? am început deja s? m? port cu voi ?i s? v? vorbesc ca un adev?rat comandant; un conduc?tor autoritar, nemilos ?i aspru.
- Autoritar, nemilos ?i aspru, nu, Luci... Îns? ca un adev?rat comandant, da! Ai început, deci, s? con?tientizezi faptul c? tu e?ti totu?i comandantul nostru; nu altcineva. Ci tu, doar tu! ?eful, cum bine-?i zice Nis!
- Mda, ?eful... replic? el sec, nemul?umit. Am început, altfel spus, s? fac pe comandantul cu voi, iar vou? nu v? convine acest lucru inedit, pentru c? nu sunte?i obi?nui?i cu un astfel de comportament din partea mea. Practic, nici eu însumi nu sunt obi?nuit cu asta ?i m? surprinzi din nou, tot nepl?cut, blondino, cu acest repro? pe care mi l-ai f?cut. S? zicem c?-l merit! Con?tientizez, deci, faptul c? sunt totu?i... repet? el mecanic cuvintele spuse de ea, f?r? a-?i continua ideea. Mda; destul de corect jucat. M-ai prins pe picior gre?it ?i gata, mi-ai ?i dat peste nas! Punct ochit, punct lovit!
- Luci, nu dramatiza, îi ceru ea. Recunoa?te c? ai spus „echipajul meu”, pentru c? a?a te-ai exprimat!
- Da, adev?rat, n-am de gând s? neg, recunoscu el. A?a am spus, „echipajul meu”. Nu inten?ionat îns?; pot afirma c? a fost doar o gre?eal? de exprimare, absolut involuntar?; nu pentru c? a? fi sau sunt deja comandantul cel mare ?i r?u. Deci, am s? m? corectez de îndat?, dac?-mi permi?i, sper c? nu prea târziu... Doream s? spun echipajul nostru, nu al meu, personal.
- Z?u, e?ti tare r?zbun?tor!
- Eu, blondu?o?! Acum m? faci ?i r?zbun?tor?! Mai ai ?i altceva s?-mi repro?ezi?!
- Altceva, nu! De fapt, nu ?i-am repro?at înc? nimic.
- Nu mi-ai repro?at înc?... re?inu el exprimarea blondinei. Deci, f?r? s?-mi fi repro?at ceva, am stabilit pân? acum c? sunt r?zbun?tor, r?u ?i c?-mi place deja s? intru în pielea comandantului; nu ?tiu sigur îns? dac? ?i încap în ea... Dar nu despre asta vorbeam. Subiectul era cu totul altul ?i ne-am îndep?rtat teribil de el. Era vorba despre Lia, logodnica mea ?i n-am de gând s? v? cer vou?, colegii no?tri, s? o r?sf??a?i ?i s?-i împlini?i toate voile, pentru c? de acelea m? voi ocupa eu, doar intr? în îndatorirea mea, de comandant mare ?i r?u, care e logodnicul ei...
- Luci... îi repro?? blonda, zâmbind.
- „Luci...”?! repet? el. Luci, ce?! De ce nu-?i termini ideea început??! Ce urma în continuare?! Hmm?! „Ce ?i-a? da eu una ?ie acum, dac? a? putea?!” Nu?! A?a te gândeai sau nu? Asta inten?ionai s?-mi spui? Mi-ai altoi un pumn zdrav?n, nu-i a?a?
- Nu, bineîn?eles, neg? ea categoric, amuzat? de presupunerea lui.
- Mda... murmur? el, a nemul?umire. Oricum ar fi, chit c?-mi vei repro?a cine ?tie ce altceva, cu chestia cu sup?rarea tot nu sunt de acord. Explic?-mi, dac? po?i! Pentru c? eu afirm cu t?rie c? n-ai motive de sup?rare.
- Tot ce se poate s? ai dreptate ?i s? n-am motive serioase de sup?rare. Atunci înseamn? c? am exagerat ni?el, îl aprob? blonda, dar nu în totalitate, ci par?ial.
- P?i, sigur ai exagerat ?i nu doar ni?el, spuse el, privind-o prin întunericul pl?cut, str?b?tut de luminile blajine.
Chiar ?i în întuneric, privirile ei aveau acelea?i sc?p?r?ri verzui, ca de smarald.
- Luci, trecând peste faptul c?, de?i ?tia?i, nici tu, nici ea, nu mi-a?i spus nimic din ceea ce se petrecea cu Nick, deci, l?sând asta la o parte; trebuia ca totu?i, de moment ce ea cuno?tea foarte bine con?inutul acelor înregistr?ri, acelor DVD-uri ?i ce o mai avea ea pe acolo, s? le fi a?ezat cu grij?, într-un loc ascuns vederii, nu la îndemâna oricui.
- Hai, c? asta-i bun?! Acum chiar c? ai spus-o... ?i cu asta ai dat-o în bar?, replic? Lucian. Aici chiar c? n-a avut nici o vin? ?i nici un amestec. De unde era s?-?i închipuie c? Nick va intra în rezerva ei, curios nevoie mare, va umbla prin lucrurile ei, va g?si acel DVD ?i-l va viziona f?r? acordul ei?! N-a fost ceva premeditat ?i nici c?-?i putea da seama de asta.
- Nu zic c? ar fi fost premeditat, îns?, cu toate astea, trebuia s? fie mai atent? în ceea ce prive?te aceste înregistr?ri.
- Blondo, ?tii bine c? Lia nu i-ar face ceva r?u lui Nick, inten?ionat; doar ?ine tare mult la el, pentru c? e fratele ei. Deci, e logic s? ?in? la el ?i s? nu-i vrea r?ul.
- Nu m?-n?elegi, Luci, se agit? m?run?ica blond?. N-am zis c? n-ar ?ine la el sau c? i-ar vrea r?ul; doar c? ar trebui s? fie mai atent? cu locul de depozitare al acestor înregistr?ri, care puteau atrage aten?ia oricui altcuiva.
- Uite c? mie nu mi-au atras deloc aten?ia. De?i am intrat de nemum?rate ori în rezerva ei, când nu era nimeni la bordul navei, decât eu ?i robo?ii. Dar n-am fost indiscret ?i n-am cotrob?it prin lucrurile ei, de?i a? fi avut ocazia s-o fac.
- ?i ce te-a re?inut? îl întreb? blonda.
- Ce m-a re?inut?! repet? el întrebarea ei. Nu ?tiu sigur, nu-mi dau seama. Foarte probabil, bunul sim?, pentru c?, iat?, înc? mai am ?i a?a ceva. Ai de gând totu?i s? te împaci cu ea acum, sau nu? replic? el grav.
- Bine, pis?logule! O s? m? împac cu ea! Acum, pentru c? insi?ti atât, începu blonda, vrând s? par? dur?, dar nu-i reu?i figura. De fapt, nu doar din cauza asta, ci pentru c?-mi este totu?i prieten? ?i nu m? pot lipsi de prietenia ei, pe care o pre?uiesc foarte mult, recunoscu ea în cele din urm?, adev?ratul motiv. ?i pe tine te pre?uiesc, nebunaticule!
- Pis?log nebunatic?! zâmbi el. Mult mai bine decât autoritar, r?u ?i r?zbun?tor, îi aminti el clasific?rile anterioare. Iar în privin?a chestiei cu conducerea, s? ?tii c? nu-i doar vina mea dac? am început deja s? m? port cu voi ca un veritabil comandant, ci, în mare parte, e ?i vina voastr?, a?a c? n-ar trebui s? te deranjeze foarte mult comportamentul meu actual, nici pe tine, nici pe ceilal?i ?i nici s?-mi repro?a?i acest lucru, oricare dintre voi.
- A noastr??! Cum adic?, Luci? se mir? ea de afirma?ia lui.
- P?i, poate m? port astfel, pentru c? voi îmi da?i mereu ascultare, f?r? s? v? împotrivi?i câtu?i de pu?in, sau s? v? expune?i p?rerile; sunte?i mereu de acord cu mine, de?i v-am spus clar c? n-am de gând s?-mi impun punctul meu de vedere asupra voastr?, v-am spus c? am s? ?in mereu cont de p?rerile voastre. Dar nu pot face acest lucru dac? voi m? aproba?i mereu, f?r? ezitare. Pentru c? e de ajuns ca eu s? spun ceva, c? voi, gata, m? ?i aproba?i. Ba chiar a?tepta?i mereu de la mine ca eu s? fiu cel care ia ini?iativa, în orice situa?ie, am remarcat asta. ?i nu zic s? fi?i împotriva mea, îmi place s? m? sus?ine?i necondi?ionat, s? v? ?tiu de partea mea, dar nici chiar a?a, ca voi... Mai spune?i-v? ?i voi p?rerile, când ave?i ceva de spus, pentru c? eu o s? v? ascult, altfel m? voi înv??a cu n?rav, s? mi se dea ascultare, f?r? ca eu s? vreau s? se întâmple acest lucru, deci, nu din vina mea.
- Luci, e cam greu s? te contrazic? cineva, recunoa?te, justific? Maria.
- E adev?rat c? e greu, n-am s? sus?in contrariul. Pentru c?, în momentul în care m? contrazice?i, trebuie s? ave?i argumente solide, care s? v? sus?in? teoria în picioare, altminteri, dac? sunt convins c? am dreptate, nu ve?i reu?i!
- Vezi?! Atunci, ce rost are s? te contrazicem?!
- Are; ca s? nu ajuta?i involuntar la transformarea mea în comandantul cel mare, autoritar ?i r?u; nu vreau s? devin nesuferit, zâmbi el. Îns? trebuie s? ?ti?i s? v? sus?ine?i cu îndârjire punctul de vedere, chiar ?i în fa?a mea, mai ales când este cazul.
- Bine, domnule comandant, rosti ea în glum?, la care el îi atribui de îndat? o privire oarecum dojenitoare. Hai s? l?s?m acum chestia asta; e clar c? oricum am lua-o, a?a cum e?ti, tot tu e?ti comandantul nostru. În plus, Luci, chiar dac? ai fi început s? con?tientizezi faptul c? e?ti comandantul nostru, chiar nu e?ti un nesuferit, deci, nu te schimba mai mult de atât, r?mâi a?a cum e?ti ?i nici nu vei deveni vreodat? un nesuferit arogant, ci doar un comandant dr?gu?!
- Nu voi fi? Voi încerca, m?car, blondo, pentru c? nu mi-ar face pl?cere s? devin nesuferit, surâse el.
- Sunt convins? c? asta nu se va întâmpla niciodat?! Hai îns? s?-i facem o vizit? logodnicei tale; doar e vorba de o împ?care la mijloc, dac? vrei s? m? împac acum cu ea. Pentru c? eu vreau! Uite c? m-ai convins, r?ule, surâse ea.
- Bineîn?eles c? vreau s? v? împ?ca?i amândou?, doar de asta m? aflu acum aici, încercând s? te conving; pentru c? nu-mi place s-o ?tiu trist?, indiferent de motive. ?i de fapt, normal, nu numai din cauza asta, adic?...
- Luci... îl întrerupse ea, ridicându-se de pe banc?. Haide!
Lucian se ridic? ?i el de pe banc? ?i amândoi se îndreptar? spre camera Liei. Nu era foarte târziu când ajunser? în dreptul u?ii camerei ei, de abia trecuse cu pu?in de ora 20.00, cu câteva minute. Lucian cioc?ni, ca de obicei, la u??. Când u?a se deschise, în prag ap?ru îns?, Ly.
- Frumoas? Ly... Bun? seara, o salut? el galant, încurcat totu?i de prezen?a ei, oarecum, inoportun?.
- Ah, logodnicul t?u... i se adres? Ly surorii sale, privind spre interiorul camerei, spre Lia. Chiar m? întrebam când o s? apar?, iar dac? tot a venit, cred c? am s? plec!
- Un moment, frumoaso, o opri Lucian, înainte ca ea s?-?i pun? planul în aplicare. Nu te gr?bi atâta! Pentru c?, de data asta, n-am de gând s? r?mân. Dar, ce-i cu tine aici? S? nu-mi spui c? te-ai certat iar cu Mih?i??, pentru c? n-am de gând s?-l suport înc? o noapte pe capul meu!
- Nu-?i face griji, nu vei fi nevoit s?-l supor?i. Nu m-am certat cu el, îl asigur? Ly.
- Ce bine, exclam? Lucian, mul?umit, la gândul c? va putea dormi lini?tit în noaptea aceea. ?tii, Mih?i?? mi-e tare simpatic, un bun prieten, dar când are probleme de genul ?sta, e absolut insuportabil, îi explic? el surorii logodnicei sale, apoi i se adres? Liei: Iubito, e cineva aici, afar?, lâng? mine, care ar avea s?-?i spun? ceva.
- P?i, s? intre, replic? Lia cât mai firesc cu putin??, de?i nu se a?tepta la blondin?.
Îns? chiar m?run?ica ei coleg? era cea care intr?. Se îndrept? direct spre Lia ?i-i spuse:
- Îmi pare r?u pentru modul în care te-am tratat ast?zi. Nu vreau s? fim sup?rate una cu alta, pentru c? nu-i deloc un sentiment pl?cut. E mai bine s? fim prietene, în continuare. Ce zici, se poate?
- Sigur, blondino, surâse Lia. Nu ?i-am în?eles motivul sup?r?rii, dar, într-adev?r, m-am sim?it tare ciudat ?tiindu-te sup?rat? pe mine, replic? Lia, privind spre blond?. Bineîn?eles c? vreau s? ne împ?c?m, cât mai repede!
- Atunci, prietene?! întreb? blondina cu subîn?eles.
- Prietene, afirm? Lia, zâmbind voioas?. Mereu, blondo...
Cele dou? se îmbr??i?ar? sub privirea nedumerit? a simpaticei Ly, care nu în?elegea nimic. Spre deosebire de Ly, Lucian, care ?tia foarte bine despre ce era vorba, le privi zâmbitor, mul?umit c? totul se rezolvase cu bine, iar logodnica lui era din nou vesel?, surâz?toare.
- Ah, blondino, ce bine c? te-ai hot?rât s? ne împ?c?m, exclam? Lia, tare bucuroas?.
- Nu m-am hot?rât singur?. Mul?ume?te-i logodnicului t?u; el m-a ajutat s? iau aceast? decizie, recunoscu Maria. Norocoaso! E un om minunat! ?i te iube?te, cu adev?rat.
- Da?! zâmbi Lia ?i-?i îndrept? privirea, recunosc?toare, spre logodnicul ei. Mersi mult, Luci!
- N-ai pentru ce. ?tii doar c? nu-mi plac certurile ?i sup?r?rile, în general, indiferent cine ar fi implicat, replic? Lucian, decis c? ar fi cazul s? se retrag?, elegant. A?a c? v? las. Noapte bun?, fetelor!
Lucian ie?i gr?bit, f?r? a-?i s?ruta logodnica, iar cele trei fete r?maser? împreun?. Ly privi încurcat? în urma lui. Nu mai ?tia sigur ce s? cread? despre el; i se p?rea un personaj ciudat, misterios, dar nu era înc? dispus? s?-?i schimbe actuala p?rere în ceea ce-l privea, chiar dac?, încetul cu încetul, începea s? descopere c? totu?i, se în?ela în privin?a lui...