Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*88. Amintiri...

Lucian, Lia ?i Spot r?maser? în compania celor doi fra?i Kelso pân? în seara acelei zile, când se desp?r?ir?, în jurul orei 20.00. Sonya ?i Sid pornir? spre cas?, iar Lucian, împreun? cu Spot, spre camera Liei, considerând c? nu mai era necesar s? treac? pe la domnul Kuny, indiferent dac? ceilal?i s-ar mai afla sau nu acolo. Ei doi n-aveau de unde s? ?tie dac? ceilal?i r?m?seser? sau nu în biroul domnului Kuny, îns? nici n-aveau de gând s? verifice în vreun fel acest lucru. Deci, pornir? spre camera Liei, unde ajunser? în curând. La invita?ia ei, Lucian ?i c??elul intrar?, pentru câtva timp.
- Deci, asta a fost ?i ziua domnului Kuny, leg? Lia o conversa?ie.
- Da... Sper s?-i fi pl?cut cadoul nostru, spuse Lucian.
- Sunt sigur? c? i-a pl?cut! Dar cum de ?i-a venit ideea aia, cu p?c?leala?
- Simplu! Doar e 1 aprilie. Chiar m-ai crezut?! Pe bune?! ?i tu?! se mir? el.
- Da, ai fost foarte conving?tor! M-ai speriat teribil, recunoscu Lia. N-aveam de gând s? plec mâine...
- M? bucur c? mi-a reu?it poanta!
- Poanta, Luci?! Mie nu mi se pare deloc a fi o poant?, sau nu una prea reu?it?. Pentru c?, la un moment dat, chiar va trebui s? plec?m. Te-ai gândit la asta?!
- Nu, recunoscu el. Îmi pare r?u, dar chiar nu m-am gândit! Doream doar s? v? p?c?lesc, atâta tot. Iar asta mi s-a p?rut o modalitate eficient?.
- Chiar a fost eficient?; ne-am speriat to?i! Tu ?i ideile tale... ?i totu?i, când vom pleca?
- Nu ?tiu. Doar ce ?i-am spus; nu m-am gândit înc? la asta. ?i nici nu inten?ionez s? m? gândesc acum; ba mai mult chiar, nici nu vreau s? discut?m despre asta.
- Dar, Luci, odat? ?i odat?, tot va trebui s? vorbim ?i despre asta! Nu putem evita la nesfâr?it acest subiect.
- Când va trebui, vom vorbi, la modul cel mai serios posibil; deocamdat?, momentan, nu, decise el.
- Bine. Cum spui tu. Deci, în final, ai pictat dou? pânze, schimb? ea subiectul discu?iei. Cum ai reu?it oare?
- Ce conteaz? cum?! Important e c? am reu?it totu?i, replic? el cu indiferen??.
- A?a e, îl aprob? ea. În plus, ai f?cut ?i tortul acela... Când ai avut timp ?i de el?
- Timp?! Timp e destul. Trebuie doar s? ?tii cum s?-l valorifici.
- Nu face pe filosoful cu mine!
- P?i, nici nu fac pe filosoful! Îmi pare r?u dac? am dat impresia asta. Oricum, tortul l-am f?cut azi, de diminea??. ?i am avut timp suficient. Iat?, am dezlegat astfel misterul...
- Ah, Luci... Tu mereu ai timp suficient, remarc? Lia. ?i chiar mi-a pl?cut cum l-ai pictat pe domnul Kuny. Deci, ai chipul dânsului în minte?
- Nu absolut obligatoriu; e doar un fel de-a spune. Îns?, dac? m? str?duiesc pu?in, îmi amintesc oricând, cu u?urin?? ?i cu exactitate, tr?s?turile chipului s?u. Nu-i foarte dificil!
- Pentru tine, nimic nu pare dificil, coment? Lia.
- Nu în?eleg ce nu-?i convine!
- Mie, Luci?! se mir? Lia. De ce ai impresia c? ar exista ceva ce nu-mi convine?
- Nu ?tiu, dar asta reiese din modul în care te exprimi; ca ?i cum te-ar deranja ceva.
- S? m? deranjeze?! Nici gând, neg? ea categoric. N-ar avea de ce!
- Tot a?a credeam ?i eu. Îns? poate m? în?el! Poate ar fi mai bine s? plec acum, s? te las singur?, s? nu te deranjez.
- Nu, se împotrivi ea. R?mâi! Nu m? deranjezi deloc. În plus, e înc? devreme. Te rog, Luci, r?mâi!
- Bine, ced? el, ca de obicei. ?i c? tot veni vorba despre portretul domnului Kuny... Î?i aduci aminte c? într-o sear?, la pu?in timp dup? sosirea noastr? aici, pe suprafa?a Proximei, ?i-am spus c? sunt sigur c? domnul Kuny e de la noi, de pe Terra, deoarece chipul dânsului mi se p?rea foarte cunoscut, ca ?i cum l-a? fi v?zut vreodat?, mai demult, pe Terra?
- Da, îmi amintesc asta, p?ru Lia foarte interesat? de subiectul conversa?iei. ?i ce-i cu asta?
- P?i, datorit? acestui portret, mi-am amintit unde anume l-am v?zut pe dânsul, într-adev?r, acas?, pe Terra...
- Serios?! ?i... Unde anume?
- P?i, mi-am dat seama c?, de fapt, nu l-am v?zut pe dânsul, în persoan?, adic? nu l-am întâlnit personal, ci doar i-am v?zut chipul, de aproape.
- Cum a?a?! Adic?, ai v?zut fotografii cu dânsul?
- Nu chiar fotografii... Ci chipul dânsului, pe computer. Cum ar veni, portretul-robot, computerizat, explic? Lucian.
- Pe computer?! Chipul dânsului? Cu ce ocazie?
- De fapt, mi l-a ar?tat dom’ director.
- Domnul director?!
- Da, dânsul. Dup? cum ?tii, dânsul îmi era bun prieten.
- N-a? spune chiar prieten, îl contrazise Lia. Te considera doar...
- ?tiu foarte bine ce m? considera! o întrerupse brusc Lucian, înainte ca ea s? fi rostit „favoritul dumnealui”. Îmi era totu?i ?i prieten. Tocmai de aceea, dânsul îmi povestea, cu diverse ocazii, foarte multe lucruri. Despre domnul Kuny mi-a vorbit dup? ce am absolvit Institutul ?i tot atunci mi-a ar?tat ?i câteva imagini, printre care ?i portretul-robot despre care ?i-am spus.
- Stai pu?in, îl întrerupse Lia. De ce crezi c? persoana pe care ?i-ar fi ar?tat-o atunci domnul director ar putea fi una ?i aceea?i cu domnul Kuny? Poate te în?eli!
- Nu, nu m? în?el deloc! Pentru c? este chiar domnul Kuny! Dup? cum am spus, am o bun? memorie a figurilor, le re?in cu u?urin??. Deci, chiar este vorba de domnul To Kuny, sunt absolut convins.
- A?a crezi tu, dar e posibil s? gre?e?ti, îl comb?tu Lia.
- Ar putea fi o gre?eal?, îns? nu e, afirm? el, convins c? ar avea dreptate. Dom’ director îmi spunea c? domnul Kuny i-ar fi fost prieten, unul dintre cei mai buni prieteni ai s?i.
- Domnul Kuny?! A?a-i spunea atunci domnul director?
- Nu, bineîn?eles c? nu! Îns? nu-mi amintesc numele...
- Cum a?a?! Nu afirmai tu c? ai o bun? memorie?! îl lu? Lia peste picior.
- Ba da, îns? am spus c? am o bun? memorie a figurilor, o corect? el.
- Ah, deci, doar a figurilor, replic? Lia.
- Nu numai a figurilor, îns?, oricât de bun? ar fi memoria mea, n-ai vrea acum s?-mi amintesc brusc, cuvânt cu cuvânt, o discu?ie avut? în urm? cu 10 ani?! În plus, dom’ director mi-a spus multe, foarte multe. E dificil s?-mi amintesc ceva anume, replic? Lucian îngândurat, for?ându-se s?-?i aminteasc? numele de pe Terra al domnului Kuny. Care era numele dânsului?! Oare, care? morm?i Lucian ca pentru sine. Parc? s? zic, ceva cu un P...
- P.?! repet? Lia, încruntându-se u?or.
- Da, ?opti Lucian, cufundat adânc în gânduri. Paul?! Ba nu... Nu Paul! Pavel... î?i aminti el brusc un nume.
- Pavel?! repet? ea din nou, întreb?tor, amintindu-?i c? parc? auzise ?i ea pe undeva acest nume, cel mai probabil de la tat?l ei, când vizitase, împreun? cu dânsul nava „Vulturul”.
Parc? tat?l ei îi spusese despre acest domn, Pavel, c? fusese prietenul lui ?i c? trebuia s? se numere printre membrii echipajului navei „Vulturul”, ba chiar c? acelui om i-ar fi revenit rezerva celor doi fra?i ai ei, Ly ?i Nick. Dar Lia nu-?i aminti numele de familie al acestui domn, Pavel, de?i tat?l ei i-l spusese, îns? nu-l re?inuse, pentru c? nu-i acordase importan??.
- Da, parc? Pavel, p?ru Lucian a nu fi foarte sigur de acest am?nunt. Sau poate c? nu... Poate c? totu?i nu Pavel... Ah, nu! Sigur c? nu! Nu Pavel este numele domnului Kuny. Pavel e o alt? persoan?, despre care dom’ director mi-a vorbit, destul de mult.
- O alt? persoan??
- Da. Din câte-mi amintesc, se pare c? era vorba despre un fost prieten al domnului Kuny, pe nume Pavel, un foarte bun prieten al dânsului, nu ?i al lui dom’ director, sau coleg, sau ceva asem?n?tor...
- Ah, deci, un prieten sau coleg al domnului Kuny, pe nume Pavel, constat? Lia.
- Da, chiar a?a. Pavel... V!
- „V”?! relu? Lia, întreb?tor. Ce este acest „V”?
- Ini?iala numelui de familia a domnului Pavel. Pavel V... dar nu-mi amintesc restul numelui. Oricum, se pare c? domnul Kuny ?i prietenul s?u, Pavel V., aveau acelea?i ini?iale ale numelui, doar c? erau invers.
- Cum adic?, invers? se ineres? Lia.
- Adic?, numele de familie al domnului Kuny începe cu litera „P”, ini?iala prenumelui prietenului s?u, Pavel; iar prenumele domnului Kuny începe cu litera „V”, ini?iala numelui de familie a prietenului s?u; deci, invers. P.V. ?i V.P. Sunt sigur de acest lucru, pentru c?-mi amintesc perfect acest am?nunt. Doar c? nu-mi amintesc numele întreg, al nici unuia dintre cei doi, ceea ce ar fi cel mai important.
- Deci, domnul Kuny s-ar numi P.V.? rosti Lia îngândurat?, constatând cu team? c? Lucian se apropia mult de adev?r.
- Da, P.V., dac? pui în fa?? ini?iala numelui de familie. Deci, prenumele domnului Kuny începe cu litera „V”... Care ar putea fi?! Parc? era un nume scurt. S? vedem... Vasile, Vali, Virgil, Viorel, Vlad, Valeriu, Valentin, Vladimir, Victor, Valerian, Vergil... Care ar putea fi, dintre acestea? Sau poate altul... se întreb? Lucian, ca pentru sine. Presupun c? oricare dintre acestea.
Lia tres?rise la auzul prenumelor ce începeau cu litera „V”, pe care le în?irase Lucian, dar mai ales la „Virgil, Viorel, Victor...”
- Virgil e prenumele tat?lui meu.
- Domnul Stancu... Da, ?tiu, doar i-am f?cut acea promisiune, în seara oficializ?rii misiunii, replic? Lucian. Hmm... ?i gânde?te-te! Acesta ar putea fi ?i prenumele domnului Kuny. De?i, parc? totu?i nu era acesta. Nu-mi amintesc exact! O s? m? mai gândesc, la ce mi-a spus dom’ director, poate reu?esc s?-mi aduc aminte.
- Deci, spui c? domnul director ?i-a vorbit mult despre domnul Kuny ?i ?i-a ar?tat portretul computerizat al dânsului, fiindc? erau buni prieteni.
- Da. Asta a?a e. Cel pu?in acest lucru mi-l amintesc perfect! ?i mi-am amintit toate astea, doar datorit? portretului pe care l-am pictat zilele trecute. ?tiu c? domnul Kuny ar?ta exact a?a cum arat? acum, doar c?, normal, era mai tân?r.
- Nu ?tiu dac? s? te cred sau nu... Scuz?-m?, dar e greu de acceptat; adic?, domnul Kuny ?i domnul director, prieteni?!
- Nu doar prieteni, ci foarte buni prieteni, o corect? Lucian. Foarte apropia?i! Cel pu?in, a?a mi-a spus mie dom’ director. Nu m? crezi?! Ca de obicei... Nu m? surprinde c? nu m? crezi.
- Nu ?tiu ce s?-?i spun. N-ai dovezi!
- Vrei dovezi?! Ce fel de dovezi?! Hai s? mergem chiar acum la domnul Kuny, s?-l întreb?m, s? vedem ce ne va r?spunde... Astea ar fi suficiente dovezi pentru tine?!
- Nu... Las?, se împotrivi Lia. S? nu-l deranj?m. E destul de târziu. În plus, azi a fost ziua dumnealui.
- ?tiu... ?i nu crezi c? ?sta ar fi un alt cadou potrivit dumnealui, în plus, pe lâng? cele dou? tablouri pe care i le-am oferit deja?!
- Nu, nu cred... Luci, s? nu-l sup?r?m!
- S?-l sup?r?m?! De ce l-am sup?ra?! Nu în?eleg ce-ar fi atât de sup?r?tor în ceea ce ?i-am spus pân? acum.
- P?i, încerci s?-i r?scole?ti trecutul, s?-l r?st?lm?ce?ti cu presupunerile tale, de care nu e?ti foarte sigur c? ar fi adev?rate. Asta ar putea fi sup?r?tor. Cine ?tie?! Poate c?, dac?-i adev?rat, dânsul nu vrea s?-?i aminteasc?. Poate c? are dânsul motive destul de întemeiate, ca s? nu ne spun? anumite lucruri. Sau cine ?tie ce... Sau poate c? pur ?i simplu, nu-i totu?i a?a cum zici tu.
- ?tii ce?! V?d c? în continuare nu-mi dai crezare. Hai chiar acum la Mihai ?i mergem cu el la supercomputer. Vorbesc foarte serios! Ai v?zut c? poate stabili leg?tura în direct cu Terra; se pricepe. ?i de?i i-am promis c? nu-i voi cere a?a ceva, din cauza neîncrederii tale, hai s? stabilim totu?i aceast? leg?tur?. ?i vorbim cu dom’ director. Îl întreb?m direct pe dânsul. Mai exact, eu am s?-l întreb. ?i-mi va spune, nu m? va refuza, în mod sigur; mai mult decât sigur. Tot ceea ce m? intereseaz? ?i vreau s? ?tiu.
- Nu, Luci! N-ar avea rost. S? nu-l deranj?m pe Mihai. Iar domnul director... E prea târziu pentru a?a ceva.
- Dac? te referi la or?, nu-i deloc foarte târziu. Cunoscându-l pe dom’ director, sigur nu doarme la ora asta. Deci, îl putem întreba. Mai ales eu; nu se va sup?ra ?i nici nu va considera c?-l deranj?m cumva... Nu-i nici o problem? cu dom’ director. Iar dac? a v?zut mesajul lui Mihai ?i sigur l-a v?zut, nici nu va fi surprins c?-l c?ut?m. E un om mult prea inteligent pentru a fi surprins de a?a ceva. Poate chiar se a?teapt? s? lu?m leg?tura cu dânsul, poate se întreab? de ce nu încerc?m totu?i, de moment ce avem posibilitatea.
- Ah... Nu, Luci! S? nu ne complic?m în astfel de ac?iuni, se opuse Lia, temându-se de rezultatul unor astfel de ac?iuni.
- Dai mereu înapoi... A?a nu, a?a nu... Nu vrei s? vorbim, nici cu dom’ director, nici cu domnul Kuny. ?i atunci, cum vrei s? deslu?im misterul?! Spune-mi tu! Cum?! Cum altfel?
- Mai bine las? lucrurile a?a cum sunt, nu c?uta altceva, îl sf?tui Lia.
- Hmm... Poate... accept? par?ial Lucian, r?mânând totu?i la convingerea c? era a?a cum spunea el. Îns? eu tot sunt sigur c? l-am v?zut pe domnul Kuny ?i c? dom’ director a fost cel care mi l-a ar?tat atunci, pe computer. Oricum, cel pu?in într-o privin?? ai dreptate; anume, într-adev?r, s-a f?cut destul de târziu. A?a c? eu ?i Spotty vom pleca acum, înainte ca el s? adoarm? aici, la tine, ceea ce sigur se va întâmpla, dac? mai r?mânem, spuse Lucian, îndreptându-se spre u??. Hai, Spot, i se adres? apoi c??elului s?u, care s?ri jos din patul Liei, unde st?tuse pân?-n acel moment. Pa, Lia! Ne vedem mâine, îi spuse Lucian zâmbind, înainte de a p?r?si înc?perea, împreun? cu dalma?ianul s?u.
- Sigur, Luci. Pe mâine! Pa, îi r?spunse Lia ?optit, r?mânând singur? ?i îngândurat?, în camera ei.
Nu era înc? foarte târziu, de abia se apropia de 22.30, când Lucian ?i Spot ajunser? la bordul navei albastre, unde îi g?sir? pe cei doi robo?i, care supravegheaser? nava, în lipsa lor. Evident, îns?, ca de obicei, Robby ?i Felix nu aveau nimic de raportat comandantului, fiindc? nu se petrecuse nimic neprev?zut la bordul navei. Spot î?i primi por?ia de sear?, apoi se culc?; îi ajunsese pe ziua aceea. Era destul de mult pentru el, un c??elu? de nici trei luni. St?pânul s?u, îns?, nu-i urm? exemplul, adic? nu se retrase la culcare imediat dup? masa de sear?, ci mai întârzie pe puntea principal?. Era mul?umit c? reu?ise s? o pun? serios pe gânduri pe colega lui, care, în acest timp, nu adormise nici ea.
Ba mai mult chiar, nici m?car nu r?mase în camera ei, ci se îndrept? spre biroul domnului Kuny, unde ajunse la ora 22.00. Nu considera c? ar fi prea târziu pentru o vizit? ?i spera s? nu mai fie acolo colegii ei, nici m?car Ly sau Nick. Îns? probabil c? ace?tia plecaser? deja pân? la ora aceea, deci, era bine c? venise a?a târziu.
- Salut, tat?, îl salut? ea pe domnul Kuny, dup? ce se convinse c? în înc?pere nu mai era nici unul dintre colegii ei.
Deci, ace?tia plecaser?, dup? cum presupusese ?i ea.
- Scumpa mea... o întâmpin? domnul Kuny, bucuros.
- La mul?i ani, t?ticule, îi spuse Lia, s?rutându-l dr?g?stos pe obraji ?i îmbr??i?ându-l c?lduros. Îmi pare r?u c? nu am un cadou, special pentru tine, tati, ad?ug? ea, a?ezându-se pe genunchii tat?lui ei, când acesta lu? loc.
- Ce cadou, draga mea?! Tu e?ti destul de cadou pentru mine! N-a? avea nevoie de altceva.
- Z?u?! Te mul?ume?ti cu atât de pu?in?
- Pu?in, scumpete?! E mai mult decât mi-a? putea dori vreodat?. S? o am pe fiica mea al?turi, s? o pot îmbr??i?a, sau ea s? stea pe genunchii mei.
- Ah, scuz?-m?, tati, s?ri ea în picioare. Probabil c? sunt prea mare, s? mai stau la tine în bra?e.
- Nu, draga mea! Deloc, se împotrivi domnul Kuny. Cum o s? fii mare? Po?i s? stai oricât vrei. Pentru mine, nu po?i fi o povar?!
- Tot ce se poate, tati. Dar mai bine, nu! ?i ceilal?i?
- Doar ce au plecat, în urm? cu o or?.
- Deci, probabil c? e?ti obosit. Atunci ar trebui s? plec ?i eu.
- Nu! Cum o s? pleci, a?a de repede? De abia ai venit. ?i de abia a?teptam s? te v?d! Pentru tine, nu sunt niciodat? obosit, scumpa mea!
- Bine, tati. Atunci, mai r?mân, decise ea.
- Cu cât mai mult, cu atât mai bine.
- Vom vedea... Deci, ?i-a pl?cut cadoul primit?
- Bineîn?eles, afirm? domnul Kuny, cu t?rie. To?i colegii t?i sunt foarte simpatici. Mi-au f?cut o surpriz? pl?cut?.
- De fapt, Luci a f?cut aproape totul, de unul singur, ca de obicei.
- Chiar a?a?! Foarte talentat, comandantul vostru, aprecie domnul Kuny.
- Nu numai talentat, ad?ug? Lia îngândurat?, apoi schimb? subiectul, întrebând, pe nea?teptate: Tat?, cine e Pavel?
- Cine?! replic? surprins domnul Kuny, la auzul acestui nume.
- Pavel, repet? Lia. Ai cunoscut pe cineva cu numele ?sta, când erai pe Terra?
- Pavel?! Pavel ?i mai cum, draga mea? Pentru c?, da, am cunoscut, chiar câteva persoane cu acest prenume, mai multe, când eram pe Terra.
- Un anume Pavel V., îns? nu ?tiu numele lui de familie, ci doar ini?iala. Îns? se pare c? acest Pavel V. î?i era foarte bun prieten, sau un fost coleg, poate?! explic? Lia, întreb?tor.
- Pavel V.?! repet? domnul Kuny. Un fost coleg, sau un bun prieten... Da, am avut un coleg pe nume Pavel V. Iar „V” era într-adev?r ini?iala numelui s?u de familie, Velcescu. ?i într-un timp, destul de îndelungat, chiar mi-a fost un foarte bun prieten, ba chiar aproape singurul, în acea perioad?.
- Deci, ai avut un prieten pe nume Pavel V.; Velcescu... ?i ?i-a fost ?i coleg?!
- Da, draga mea. Parc? ?i-am mai vorbit despre el, î?i aminti domnul Kuny.
- A?a e, mi-ai vorbit pu?in, când am vizitat cu tine „Vulturul”. Spuneai c? trebuia s? fie unul dintre membrii echipajului navei ?i c? parc? rezerva lui ar fi fost cea a lui Nick ?i Ly. Cam atât mi-ai spus tu despre acest domn. Îns? recent, am mai auzit despre dânsul.
- Da, draga mea, a?a ?i-am spus. ?i unde altundeva ai mai auzit tu despre Pavel, scumpo?
- De la Luci, r?spunse ea. ?i am s?-?i explic imediat. Înainte de asta, spune-mi, tu ?i domnul director Simionescu chiar a?i fost foarte buni prieteni?
- Da, draga mea, am fost, chiar foarte buni, mult timp... Mi se pare c? ?i-am spus ?i acest lucru. De altfel, acesta a fost unul dintre motivele pe care Pavel Velcescu le-a invocat, atunci când a renun?at definitiv la prietenia noastr?, rupând orice leg?tur? cu mine ?i s-a întors brusc împotriva mea.
- Deci, Pavel nu-?i mai era prieten înainte de a pleca de pe Terra? Îns?, domnul director, da...
- Nu, Pavel nu-mi mai era deloc prieten, pentru c? n-a mai vrut el, nu eu! ?i nu doar înainte ca eu s? p?r?sesc Terra, ci de mai demult. Vezi tu, Pavel era un tip dificil, posesiv ?i chiar pu?in egoist. De fapt, nu l-am în?eles niciodat?. Îmi impunea s? fiu prieten numai cu el, nu ?i cu altcineva! ?i mai ales, nu cu Traian, adic?, domnul director. Avea el ceva împotriva lui Traian, de?i nu mi-a spus niciodat? ce anume. Poate c?, dac? ei doi s-ar fi întâlnit fa?? în fa?? ?i ar fi stat de vorb?, Pavel ?i-ar fi schimbat atitudinea, pentru c? Traian este un om deosebit. Deosebit de bun, doar ai avut ?i tu ocazia s?-l cuno?ti, m?car pu?in.
- Nu îndeajuns de mult încât s? m? pot pronun?a în privin?a dânsului. Dar e un om demn de admira?ie, impune parc? respect, prin simpla sa prezen??. Atât am dedus eu...
- Deci, nu l-ai cunoscut îndeajuns pe domnul director, îns? l-ai cunoscut îndeajuns pe fiul lui, îi aminti domnul Kuny.
- Ah, Luci... Dac? te referi la el, da. Îns? cu atât mai mult, prefer s? nu m? pronun?, pentru c? nici în privin?a lui Luci nu-mi este nimic clar, nu înc?...
- Ce anume nu-?i este clar în privin?a comandantului vostru, draga mea? C? e?ti îndr?gostit? de el? Iar el, de tine? Asta e mai mult decât evident.
- Te rog, tat?... Nu despre asta vorbeam, deci, s? nu deviem de la discu?ia noastr?!
- Bine, scumpo, accept? domnul Kuny. Deci, Pavel... Despre el vorbeam. Fostul meu prieten ?i coleg, Pavel... Ce-ai vrea s? ?tii despre Pavel? De fapt, ar trebui s? ?tii câte ceva despre el. Pentru c? ?i el lucra tot la Institut ?i a r?mas acolo, pe Terra, când am plecat eu.
- Dar eu nu ?tiu nimic despre acest domn, Pavel Velcescu. Nici m?car n-am auzit acest nume, pân? mi l-ai spus tu, când am vizitat „Vulturul”. De altfel, Institutul nostru e mare. Nici m?car pe ceilal?i colegi ai mei nu-i cunoscusem deloc, pân? cu pu?in timp înainte de a pleca în aceast? misiune. Maria, Stela, Mihai, Alex, Nis... Nu-i cuno?team absolut deloc! Doar pe Luci îl întâlnisem de vreo câteva ori ?i-l cuno?team, îns? foarte pu?in, vag... Mai mult din auzite. Îns? ne ?i întâlnisem, cu un an înainte de misiune.
- A?a, deci... ?i atunci de unde a aflat Lucian despre Pavel? întreb? domnul Kuny.
- De la domnul director, primi r?spunsul de la fiica sa.
- Aha... A?a cum m? a?teptam ?i eu, replic? To îngândurat. Bineîn?eles c? Traian i-a povestit fiului s?u anumite lucruri, destul de multe poate... M? întreb, ce i-o fi spus oare?!
- Dup? cum ai zis, tati, destul de multe. Îns? Luci nu-?i aminte?te exact totul. Am impresia c? n-a fost foarte atent atunci când domnul director i-a povestit toate acestea, sau pur ?i simplu, în acel moment, nu i s-a p?rut ceva important, demn de re?inut. Acum se str?duie?te îns? s?-?i aminteasc? totul ?i probabil c? în scurt timp, chiar î?i va aminti. Ce vei face atunci, tati, când î?i va da seama de toate?
- Asta e! Ce-a? mai putea face, dac?-?i va da seama!? Î?i va da seama ?i gata! La urma urmei, odat? ?i odat?, tot trebuia dat în vileag, adev?rul trebuia s? ias? la lumin?. Când sau cum se va întâmpla acest lucru, se pare c? nu mai depinde doar de mine.
- Ai putea dezv?lui acum totul, n-ar fi nevoie s? a?tep?i ca el sau altul s?-?i da seama de ceea ce se întâmpl?, sau s? descopere accidental adev?rul. Pentru c? nu doar el ar putea afla. Ci ?i Mihai, pe supercomputer; dac? ai ?tii cât de bine se descurc? acum Mihai cu supercomputerul, de parc? ar fi un calculator banal, al lui, de acas?...
- Hmm... Iste?i b?ie?i! ?i ai dreptate. Îns? consider c? nu a sosit înc? momentul în care s? m? pot dest?inui fa?? de to?i.
- ?i când va fi totu?i acest moment, tat??
- Te rog, draga mea, nu face presiuni asupra mea... Încearc? s? m? în?elegi.
- Eu încerc, tat?... Dar cât? Pân? când? Uneori nu reu?esc, s? ?tii... Bineîn?eles, nu te judec, nici nu te condamn, doar c? mi-e greu s? te în?eleg, atâta tot. Dar tot te iubesc, îi zâmbi Lia.
- Mul?umesc, draga mea!
- N-ai pentru ce. Doar e?ti t?ticul meu. ?tii de ce ?i-a amintit Luci toate acestea? întreb? ea, apoi continu? cu r?spunsul, tot ea: Doar din cauza tabloului acela în care ?i-a pictat chipul, sau portretul t?u, f?r? a te avea pe tine ca model. Asta l-a ajutat s?-?i aminteasc? unde sau când te-a v?zut.
- Ah, în?eleg... replic? domnul Kuny. Îns? de ce ?i-a spus ?ie toate astea?
- Nu ?tiu de ce. Nu-i în?eleg motivele. Poate doar pentru c? înc? sunt partenera lui la cercet?ri ?i vrea s?-l ajut în acest sens, sau poate doar pentru a-mi dovedi înc? odat? c? este sincer ?i pot avea încredere în el, ori pentru a m? determina s? colaborez cu el ?i s?-i dezv?lui eventualele secrete pe care le-a? fi putut afla între timp.
- Poate... îi zâmbi domnul Kuny fiicei sale. Iar aceast? ultim? motiva?ie mi se pare cea mai acceptabil?, dintre cele în?irate de tine. Îns?, o alt? motiva?ie sau explica?ie, ar fi aceea c? e îndr?gostit de tine, evident, iar aceasta chiar este cea mai solid? dintre toate.
- Poftim?!
- Doar ?i-a declarat acest lucru de curând, draga mea.
- Da, dar... Nu, nu conteaz?! Indiferent de motive, mi-a spus, iar eu ?ie.
- Ai f?cut foarte bine, scumpo.
- A?a cred ?i eu. Iar acum... Crezi c? a? putea r?mâne s? dorm aici, t?ticule?
- Dac? ai putea?! Mai ?i întrebi?! Bineîn?eles!
- Foarte bine, tati! Atunci, r?mân aici peste noapte, încheie Lia discu?ia într-un mod pe care tat?l ei îl considera tare pl?cut.
?i astfel se încheiase ?i aceast? zi, 1 aprilie 2092, ziua p?c?lelilor, zi în care domnul To Kuny î?i aniversase împlinirea a 49 de ani...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro