proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*86. Pictorul.

Seara, dup? desp?r?irea de cei doi fra?i Kelso, revenir? to?i trei la bordul navei, Lucian presupunând c? î?i vor g?si colegii tot acolo. ?i nu se în?elase; un avion oprit în dreptul „Pacifis”-ului semnifica faptul c? Nick ?i Ly începuser? probabil s?-?i aduc? unule lucruri personale din ora?, pentru rezervele lor. Pe putea principal? se aflau Alex ?i Nis, doar ei doi, pentru c? lunganul schimbase rapid cablul globului de sticl?, doar nu era o opera?iune dificil?, care s? necesite un timp îndelungat. Stela ?i Mihai înc? erau în cabinetul medical, reparând aparatura defect?, Maria asista la amenajarea rezervei so?ului ei, Nick... To?i erau ocupa?i. Bucuros s?-l revad? pe lungan, Spot, sub privirea atent? a st?pânului s?u, ?eful, c?p?t? totu?i de la Nis vreo câteva bomboane delicioase, pe care i le „cer?i” insistent, întinzându-i sugestiv l?bu?a.
Astfel trecu o nou? zi, joi, 27 martie 2092, la finele c?reia informaticianul Mihai, cu ajutorul doctori?ei, reu?ise s? repare tot ceea ce stricase Spot în cabinetul medical, cât ?i computerul s?u, pe care îl ?i îmbun?t??ise considerabil, f?când întregul sistem mult mai performant, iar Nick ?i Ly se aleseser? cu rezerve proprii la bordul navei albastre, pe care deja le ?i amenajaser?, cât de cât. Foarte probabil c?-?i vor mai aduce destule lucruri personale în cursul zilelor urm?toare. Lucian le promise c? luni, la 10.00, când se vor strânge iar??i to?i, rezervele celor doi fra?i Kuny vor avea ini?ialele lor pe u?i. În plus, Spot devenise, incontestabil, un veritabil dalma?ian, înzestrat cu petele de rigoare, ba înc? una distinctiv?, chiar pe unul dintre ochi?orii lui alba?tri, care devenise astfel maro. Colegii plecar? târziu de la bordul navei albastre, aproape de miezul nop?ii, cu avionul pe care Ly ?i Nick îl l?saser? în apropierea corpului metalic al „Pacifis”-ului.
Vineri, 28 martie 2092, nu se mai petrecu nimic deosebit, care s? diferen?ieze aceast? zi fa?? de celelalte. Iar weekendul nu anun?a nici acesta c? s-ar petrece ceva care s? aduc? vreo noutate pe parcursul celor dou? zile. Era deja duminic?, 20 martie 2092. La ora 12.00, la amiaz?, Lia se afla înc? în camera ei din ora?ul artificial, învârtindu-se f?r? folos de colo-colo, neg?sindu-?i nici o ocupa?ie, mai mult sau mai pu?in util? sau m?car pl?cut?. Cu Sid Kelso în mod clar nu se mai întâlnea, deloc, în afar? de acele întâlniri la care acum participau ?i Luci, cât ?i Sonya. Ar fi plecat prin ora?, s? se plimbe, îns? de una singur?, nu avea nici un rost. Nu în?elegea de ce Lucian nu o vizitase absolut deloc în acest weekend. Nu-i spusese c? nu ar veni, deci, ea presupusese c?-?i vor petrece împreun? acest nou weekend, ca ?i alt?dat?, împreun? cu n?stu?nicul c??elu?, acum p?tat, nu complet alb. Ar fi fost mult mai interesant, decât a?a, singur? absolut. În final, plictisit? de atâta singur?tate, hot?rî s? mearg? pân? în nav?, s? vad? ce se întâmplase cu colegul ei, comandantul, de nu venise deloc s-o viziteze în decursul acestui weekend. La un moment dat, se gândi chiar c? s-ar fi putut întâmpla iar??i ceva r?u, îns? alung? de îndat? acest gând nepl?cut din minte.
Porni spre nava albastr?, unde ajunse în jurul orei 13.00. Pe puntea principal? nu se afla nimeni. Nici robo?i, nici c??elu?, nici Lucian. La fel se întâmpla ?i la buc?t?rie, în rezervele lor, cabinetul medical sau laboratorul cu plante al blondei. Nedumerit?, Lia nu ?tia ce s? cread? sau unde s? caute. Peste tot era ordine, cur??enie, lini?te des?vâr?it? ?i la fel de pustiu ca în ora?ul aritificial, sau de parc? s-ar fi aflat pe suprafa?a t?cut? a planetei albe, nu la bordul navei albastre. Pe culoarul cu rezerve, se opri în dreptul celor alese de Ly ?i Nick drept rezervele lor ?i admir? ini?ialele ce st?luceau pe u?ile respective, K.N. ?i K.L. Deci, Lucian se ?inuse de cuvânt în acest sens ?i ata?ase ini?ialele pe u?ile rezervelor celor doi fra?i Kuny. La ora 13.30, Lia reveni pe puntea principal?, hot?rând s? a?tepte cel mult o or?, iar dac? în acest interval nu va catadicsi s? apar? nici unul dintre cei ce ar trebui s? fie prezen?i la bordul navei, s? se întoarc? înapoi în ora?ul artificial, în camera ei, de?i nu avea deloc chef s?-?i petreac? singur? întreaga zi de duminic?. Spre norocul ei îns?, dup? vreo 5-10 minute ap?ru c??elul, acum p?tat, nu doar alb complet. Z?rind-o, se îndrept? bucuros spre ea, dând, ca de obicei, din codi??.
- Ah, aici erai, n?zdr?vane, exclam? Lia, gândindu-se c? dac? dalma?ianul era la bordul navei, foarte probabil c? ?i Luci tot pe acolo era. Unde ?i-ai ascuns st?pânul? întreb? ea, îns?, evident, nu primi nici un r?spuns. Ia, s?-?i mai v?d oci?orii! P?tatule, zâmbi Lia, privindu-l cu aten?ie, categorisindu-l printr-un singur cuvânt, mângâindu-l cu blânde?e.
C??elul se l?s? dezmierdat de ea, doar îi f?cea o pl?cere deosebit? s? fie atât de mult b?gat în seam?, în centrul aten?iei, iar la un moment dat, se a?ez? în fa?a Liei, întinzându-i sugestiv l?bu?a, insistent. Lia îl privi încurcat?:
- Scuze, Spot! Nu... Ce faci?! M? confunzi, dr?gu?ule... Eu nu sunt Nis, n-am bombonele s?-?i dau, drept r?splat?... Fie! Hai, noroc, zâmbi ea, strângând laba c??elului, care i-o întinse de îndat? pe cealalt?. Ah, ?mechere... Vrei s? d?m noroc ?i cu asta?! Bine... Hai, noroc, repet? Lia, strângând cealalt? l?bu?? a dalma?ianului. ?i acum ce-ai vrea s? prime?ti ca recompens?? Doar ce ?i-am spus c? n-am bomboane! Dar hai cu mine pân? la buc?t?rie, poate g?sim pe acolo ceva bun pentru tine. Hai, Spotty! Vino cu mine, îl chem? ea, iar c??elul o urm? f?r? ezitare.
La buc?t?rie, Lia c?ut? ceva, pe care s? i-l poat? da c??elului drept recompens? c?-i întinsese l?bu?a, apoi, când g?si ceva potrivit, îi puse într-un castronel, iar dalma?ianul mânc? tot, f?r? a protesta. Dup? care Lia se juc? cu Spot pe puntea principal? câtva timp, pân? aproape de ora 14.30, când ap?ru Robby, ca de nic?ieri. V?zând robotul, Spot se strecur? u?or pe lâng? el ?i disp?ru, f?r? a scânci.
- Salut, Robby, i se adres? Lia robotului.
- Domni?oar? Lia... Sunte?i de mult aici?
- De aproximativ o or?, dou?... Nu ?tii pe unde-i Luci? A plecat cumva, f?r? c??el?
- Nu, n-a p?r?sit nava, nici ieri, nici azi. Urma?i-m?, domni?oar?! Am s? v? conduc la el, spuse robotul, pornind spre culoarul ce ducea spre rezervele lor, dar nu se opri în dreptul nici uneia.
Ajun?i la cap?tul culoarului, pornir? pe un alt culoar, lateral, mai îngust.
- Aici este, spuse Robby, oprindu-se în dreptul unei u?i, pe la jum?tatea culoarului respectiv. A stat ?i ieri închis aici, aproape toat? ziua. Iar ast?zi, este cam de multi?or acolo.
- ?i ce face el acolo?
- Nu ?tiu. Nici eu, nici Felix. N-am verificat.
- Cum a?a?! P?i ?i l-a?i l?sat s? stea închis acolo, f?r? s? afla?i ce anume face?
- Da. Ne-a spus s? nu-l deranj?m. ?i am considerat c? nu exist? motive de îngrijorare, sau pentru care s? nu putem avea încredere în el. Nu ?tim ce-o face acolo, îns? nu e pentru prima oar? când intr? aici, în aceast? înc?pere ?i st? destul de mult închis în interiorul ei.
- Nu, z?u?! ?i a l?sat c??elul singur, nesupravegheat? Nu-i e team? c? va face cine ?tie ce n?zbâtii?
- Nu-i chiar a?a! Nu-l neglijeaz? niciodat? pe Spot. I-a dat de mâncare de diminea??. Apoi, ne-a pus în vedere s? avem noi grij? de Spot, s? nu fac? cine ?tie ce prostii, f?r? ca el s? ne observe. A?a c? îl urm?rim îndeaproape, f?r? ?tirea lui. ?i nu-i d?m noi voie s? fac? n?zbâtii. În caz de necesitate, Lucian ne-a spus s?-l anun??m.
- Ah, pricep... Deci, acum Felix e cu Spot?
- Da, întocmai, aprob? Robby.
- Hmm... Deci, îl supraveghea?i îndeaproape pe Spotic, s? nu fac? prostii, dar pe st?pânul s?u cine-l supravegheaz?, din acelea?i motive?!
- Nu, chiar nu-i nevoie s?-l supraveghem pe domnul comandant; s? nu-i spune?i c? i-am zis astfel, v? rog, domni?oar?!
- Nici o problem?, n-am de gând s? te dau de gol, Robby! Bine... Acum, voi intra, s? v?d ce face Luci aici.
- N-ar trebui s?-l anun?, înainte?
- Nu, se împotrivi Lia. Vreau s?-l iau prin surprindere. ?i nu-?i fie team?! N-o s?-l las s? te certe, pentru c? mi-ai spus unde este. Deci, nu-?i va face teorie pe tema asta.
Cum se deschise u?a, Lia intr? f?r? a cere voie, iar robotul se retrase. De cum intr?, Lia îl z?ri pe colegul ei, care într-adev?r se afla acolo; îns? el n-o observase pe ea. Lia-?i roti privirea albastr?, spre a cerceta înc?perea în care intrase, de a c?rei existen?? nu avusese habar pân? în acel moment. P?rea un atelier de pictur?, pentru c? era ticsit? cu tablouri, dintre care unele erau frumoase, ba chiar foarte reu?ite, tablouri pe care ea nu le v?zuse pân? atunci. De unde ap?ruser? oare toate acele picturi? Aceasta era întrebarea pe care ?i-o punea Lia în minte. Privind îns? spre Lucian, g?si de îndat? ?i r?spunsul c?utat, c?ci în mijlocul înc?perii, el, ca un veritabil pictor, era ocupat cu îmbinarea culorilor pe pânza din fa?a lui, fixat? bine pe ?evalet, astfel încât s? ob?in? ceva care s? semene cu un tablou. Câteva clipe, Lia îl privi t?cut?, practic ne?tiind ce ar putea spune.
- Salut, maestre, î?i anun?? ea prezen?a într-un târziu. Ce faci aici?
- Lia?! tres?ri el, întorcându-?i capul pentru o clip? în direc?ia ei. Cum ai ajuns aici? Nu ?tiai de aceast? înc?pere...
- Da, ai t?inuit-o bine... Robby m-a condus, dar s? nu-l cer?i din cauza asta. I-am promis c? nu-i vei face teorie pe aceast? tem?.
- Hmm... Bine. N-am de gând s?-l cert, de?i i-am spus clar c? nu vreau s? fiu deranjat, replic? el, continuând s? picteze.
- Ah... Deci, te deranjez, trase ea concluzia.
- Nu... Absolut deloc! Tu, nu, niciodat?, neg? el categoric. Doar c?... Sunt pu?in ocupat.
- Da, v?d... Deci, pictezi.
- Încerc m?car.
- Ca s? vezi... ?i eu nu ?tiam nimic de aceast? preocupare a ta. Nu mi-ai spus niciodat? c? te pricepi.
- P?i... Nu m? pricep chiar a?a de bine, se bâlbâi el. Decât pu?in. E doar un hobby, cu care încerc s?-mi umplu timpul, din când în când. Ca s? nu m? plictisesc.
- Aha... Un hobby, repet? ea încântat?, privind în jurul e,i t?cut?. Tu ai pictat toate tablourile astea? întreb? ea, iar el încuviin?? scurt. Când ai avut oare timp?
- Timp... Timp am avut destul, din bel?ug, zâmbi el. De inspira?ie am dus lips? uneori.
- Tu ai timp pentru toate... M? întreb cum reu?e?ti s? le faci fa??, s? le îmbini pe toate, atât de bine. S? vedem, ce am aflat pân? acum despre tine: Matematician, comandant, buc?tar, pictor, croitor, un bun dansator... Ce altceva? Nu-mi amintesc! Te pricepi la atât de multe!
- Nu m? l?uda! Te rog... Nu-mi place! Fac ce pot, a?a cum m? pricep.
- P?i, po?i fi sigur c? te pricepi, teribil de bine, spuse ea, admirând cu aten?ie câteva din pânzele pictate de Lucian. ?i nu te laud deloc, doar ?tii c? nici mie nu-mi place. Dar tablourile astea chiar sunt frumoase, aprecie ea, privind încântat? spre picturile expuse acolo. ?i ce pictezi acum? se interes? ea, apropiindu-se de el, pentru a observa mai bine pânza la care lucra el în acel moment.
- Hmm... Încercam s? fac ceva pentru domnul To Kuny.
- Ah, asta vrei s?-i oferi dânsului? O pictur??
- Da. De ce? Crezi c? ar fi nepotrivit?
- Nu, deloc. Adic?, nu ?tiu. Dar cred c? tat?lui... ???... Tat?lui lui Nick îi va pl?cea, se bâlbâi Lia, fiind gata s? spun? „tat?lui meu”, îns? se corectase la timp. Sau cel pu?in va aprecia gestul.
- A?a sper ?i eu, spuse Lucian, f?r? a în?elege gre?eala din exprimarea Liei, pe care o sesizase imediat. De abia ieri mi-a venit ideea asta ?i m-am apucat de tabloul ?sta. Dar nu ?tiu dac? voi reu?i s?-l termin la timp. Din cauza asta n-am venit, nici ieri, nici azi, în ora?. M-ai a?teptat cumva?
- Sincer?! Da, recunoscu ea. Nu m-ai anun?at c? nu vei veni, îi repro?? ea blând.
- Scuz?-m?, te rog, cred c? am neglijat. Eram preocupat...
- Nici o problem?. Doar e pentru o cauz? nobil?. Deci, în?eleg! ?i acum pricep ?i cum ai reu?it cu tortul pentru Ly, s?-i redai atât de bine chipul, ei ?i campionului, pe tortul de ziua ei... ?tii, mi-a spus c? a fost impresionat? de acel tort ?i din cauza asta te-a ales pe tine ca partener de dans, la melodia destinat? exclusiv ei ?i nu pe Mihai, cum ar fi fost de a?teptat.
- Ah... Serios?! Nu ?tiam, surâse el. M? bucur s? aflu c? i-a pl?cut. Asta mi-a fost ?i inten?ia. Dar tot nu vrea s? redevin? la sentimentele ini?iale.
- ?tiu. Îi e greu, dar, probabil, vreodat?, va trece ?i peste faza asta. ?i am observat c? ai pus ini?ialele lor pe u?ile rezervelor pe care ?i le-au ales, Nick ?i Ly.
- Da, desigur. Doar a?a le-am promis.
- Se vor bucura mult când vor vedea... Totu?i, ce pictezi acum, aici?
- Nu-?i dai seama?! Poate c? nu, nu e destul de clar înc?, îns? doream s? reprezint o imagine de la noi, din ora?, adic?, de acas?, de pe Terra, nu din acest ora?, de aici. Îns?, nu ?tiu... Poate gre?esc. Poate ar trebui s? pictez altceva; asta s-ar putea s? nu-i plac?!
- Nu, Luci! Cred c? e foarte bine a?a, î?i d?du ea p?rerea. Eu zic c? o s?-i plac?, foarte mult chiar. Dar o s? reu?e?ti s?-l termini la timp?
- O s? m? str?duiesc. La nevoie, o s? r?mân întreaga noapte aici. Pentru c? vreau s?-l termin la timp. Ah, de mi-ar fi venit mai demult ideea asta... N-a? mai fi fost în criz? de timp!
- Îmi place determinarea ta, dar nu te obosi prea mult. ?i î?i urez succes! Pentru c? vei avea nevoie. A? putea vedea picturile tale?
- Dac? ai putea?! ???... Mda; ai putea, desigur, se bâlbâi Lucian, încurcat.
- Cred c? ar fi mai bine s? le v?d alt?dat?, s? nu te deranjez acum.
- P?i... Poate ar fi mai bine, o aprob? el.
- Acum o s? plec, s? te las s? lucrezi în lini?te. Îns? mai am doar câteva întreb?ri, îl anun?? ea.
- Spune, te rog, o invit? Lucian, f?r? a se opri din pictat.
- Dac?-l termini, o s? i-l oferi a?a cum e acum, doar pânza, sau ai de gând s?-i pui ?i o ram?? îi puse Lia o prim? întrebare.
- Nu ?tiu. Nu m-am gândit. R?mâne de v?zut...
- Iar dac? inten?ionezi s?-l înr?mezi, de unde o s? iei rama potrivit?? continu? Lia cu întreb?rile.
- Ah, rama... ?sta-i lucrul cel mai pu?in important acum, r?spunse el. Probabil c? o s? g?sesc ceva potrivit. Dac? nu, o s? improvizez. Mai întâi de toate îns?, trebuie s? termin de pictat!
- A?a e. ?i c??elul?
- Ce-i cu el?! Robby ?i Felix se ocup? de el, a?a le-am pus în vedere. Iar dac? vor avea probleme cu el, o s?-mi spun?, explic? Lucian.
- Bine, Luci. Atunci, pa! ?i spor la treab?!
- Mersi, îi r?spunse el.
Lia p?r?si înc?perea, iar Lucian r?mase s?-?i vad? de pictur?. ?i avea destul de mult de lucru, dac? dorea s? termine la timp, dar ?i s? fie ceva frumos, deosebit, iar acestea erau în acel moment obiectivele lui principale. Lia reveni pe puntea principal? ?i mai r?mase cu c??elul, jucându-se cu el.
Când s? plece îns?, se gândi c? ar fi bine s?-l ia ?i pe Spot cu ea în ora?, s?-l plimbe, s? nu-l lase singur acolo, la bordul navei, s? se plictiseasc?, micu?ul. Nu-l mai deranj? pe Luci, îns? îi anun?? pe cei doi robo?i de inten?ia ei, apoi plec?, împreun? cu dalma?ianul, în jurul orei 17.00. A?a nu era nici ea singur?, nici c??elul. Îl aduse totu?i înapoi, la bordul navei, seara, dup? ora 20.30. Mai r?mase cu Spot câtva, pân? dup? ora 21.00, apoi, constatând c? Lucian nu p?r?sise înc? atelierul de pictur?, unde probabil continua s? picteze, ea plec? spre ora?, l?sând din nou c??elul în grija celor doi robo?i, din apropiere...
Astfel se încheie aceast? zi, duminic?, 30 martie 2092, iar odat? cu ea, ultimul weekend al lunii martie...