proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*85. Pete ?i „buline”. Noile rezerve.

Prima zi a acestui weekend, sâmb?t?, 22 martie 2092, trecu pentru Lucian într-un mod pe care oricare dintre colegii s?i l-ar fi considerat tare nepl?cut ?i total nepotrivit pentru un weekend. Pentru c? Lucian r?mase întreaga zi la bordul navei sale albastre, continuându-?i activitatea început? zilele trecute, de cur??enie general? la bordul navei. Evident, el nu considera acest lucru o nepl?cere ?i î?i vedea lini?tit de treab?, pe care reu?i s? o sfâr?easc?, doar cu ajutorul robo?ilor, dup? miezul nop?ii. Important era faptul c? terminase, în sfâr?it, iar interiorul „Pacifis”-ului ar?ta din nou a?a cum trebuia s? arate, adic? sclipind de cur??enie.
Prin urmare, ziua urm?toare, duminic?, 23 martie 2092, Lucian putu pleca în ora?, împreun? cu c??elul s?u, Spot, pentru a petrece împreun? cu Lia aceast? ultim? zi a weekendului, ceea ce constituia ?i pentru c??elu? o mare bucurie, fiindc? nu p?r?sise de multi?or interiorul navei albastre, iar o plimbare în aer liber era oricând binevenit?, chiar ?i pentru un dalma?ian neastâmp?rat. Astfel trecu acest weekend, f?r? a aduce nimic deosebit odat? cu trecerea sa.
La fel de monotone trecur? ?i primele zile ale s?pt?mânii urm?toare, ca într-un ritual ce trebuia respectat. Lucian, Spot ?i Lia se întâlnir? zilnic cu cei doi fra?i Kelso, Sonya ?i Sid, la aceea?i or? 14.00, în acela?i loc. Chiar ?i dalma?ianul înv??ase deja traseul.
Joi, 27 martie 2092, p?rea a fi o zi ca toate celelalte, care nu ar ie?i din tiparul obi?nuit. Lucian se trezise, ca de obicei, devreme, g?sindu-?i repede o ocupa?ie util?. Apoi, urma s? se trezeasc? Spot, iar dup? ce-?i primea por?ia de diminea??, nu le r?mânea decât s? porneasc? spre ora?ul artificial, pentru a ajunge la ora 10.00 în ora?, desigur, la Lia. Ca de obicei, Lucian era din timp preg?tit, doar c??elul, puturos, se trezi dup? ora 09.00, servindu-?i masa de diminea??, pe care st?pânul s?u nu uitase s? i-o preg?teasc?. Dar când erau gata de plecare, chiar înainte de a p?r?si interiorul navei albastre, Lucian observ? un am?nunt ?i se r?zgândi. Deci, spre nedumerirea c??elu?ului, care-l privea insistent, nu pornir? spre ora?ul artificial, ci r?maser? la bordul navei.
- Lia... auzi ea în minitransmi??tor glasul lui Lucian, în jurul orei 09.30.
- Da, r?spunse ea simplu, r?mânând în a?teptare.
- Te-ai trezit?
- Bineîn?eles. Doar vorbesc cu tine.
- Atunci, ascult?-m?... ?tiu c?-i aproape 10.00 ?i c? la ora asta ar fi trebuit s? vin la tine, dar a intervenit ceva între timp ?i nu voi ajunge.
- Ah, pricep... Nu po?i veni ?i ai preferat s? m? anun?i, ca s? nu a?tept degeaba. Foarte bine!
- Da, îns? nu e vorba numai de atât. În plus, am s? te rog s? vii tu la bordul navei albastre, cât de repede po?i ajunge.
- Poftim?! S? vin eu?! Sincer, n-am nici un chef de o asemenea deplasare. Mai bine ne întâlnim direct la ora 14.00, în ora?, cu cei doi fra?i Kelso.
- Da, ne vom întâlni ?i cu ei, îns? acum trebuie s? vii în nav?!
- Nu, refuz? ea. Regret, dar chiar n-am de gând. ?i nu pricep... De ce-a? veni?
- Chiar c? nu pricepi, îns? am s? te l?muresc de îndat?. Nu te chem doar pe tine, ci pe to?i ceilal?i colegi ai no?tri, explic? el pe scurt.
- Ah, pe to?i, se dumiri Lia. Z?u, Luci... De ce? E ceva atât de important?
- Sigur este!
- Nu sufer? amânare?
- Nici gând!
- Celorlal?i n-o s? le plac? chestia asta.
- Nu-mi pas?! O s? le plac? dup? aceea, când vor ajunge aici.
- De ce spui c? o s? le plac?? deveni ea curioas?.
- Vei vedea, nu-i oferi el detalii. N-am timp s? intru-n am?nunte acum. Trebuie s?-i anun? ?i pe ceilal?i, nu doar pe tine.
- Bine. Atunci, po?i conta pe mine. Voi veni, totu?i, spuse ea.
- Încearc? s? ajungi înainte de ora 10.30, o sf?tui el.
- Voi încerca, replic? ea, încheind astfel convorbirea.
Rând pe rând, pân? la ora 10.00, Lucian reu?i s?-i anun?e pe to?i de aceast? nou? „?edin??” nea?teptat? de la bordul navei albastre. ?i to?i ?tiau c? de?i era joi, nu era una dintre acele zile în care aveau într-adev?r ?edin??. În final, Lucian reu?i s?-i conving? pe to?i s? vin?, de?i ini?ial nu p?reau a fi de acord, nu le convenea ideea, dar cedar? în favoarea comandantului lor, la insisten?ele acestuia. ?i chiar sosir? to?i înainte de ora 10.30, de?i nu se ar?tau deloc foarte încânta?i de aceast? convocare nea?teptat?.
- De ce ne-ai chemat de data asta, frumosule? îi ceru Stela motivul pentru care „frumosul” îi deranjase.
- Pu?in? r?bdare, le ceru el. Ve?i afla imediat. ?i nu mai adopta?i figurile astea de martiri, pentru c? nu e deloc vorba de ceva nepl?cut.
- Ai putea fi mai explicit? spuse tot Stela.
- Da, imediat, zâmbi el.
- Ai terminat cur??enia? întreb? blonda.
- Bineîn?eles. De mult. A?a c?, nu v? face?i griji, nu v-am chemat pentru a v? cere ajutorul în acest domeniu; oricum nu vi l-a? fi cerut. ?i nici pentru a v? ar?ta c? a? fi fost con?tiincios ?i am terminat de pus totul la punct între timp, pentru c? ?i a?a nu v? intereseaz? pe voi acest am?nunt.
- ?i atunci? insist? Stela.
- Uff... oft? Mihai prelung. Între timp, dac? tot sunt aici, am s? repar computerul, le aduse el la cuno?tin?? celorlal?i, apucându-se de treab?.
- Ai reu?it s? faci piesa de schimb, campionule? îl iscodi Lucian.
- Da, în sfâr?it, am reu?it, afirm? campionul. Ce-i drept, am întârziat pu?in, dar sper c? n-o s?-mi repro?ezi nimic în acest sens.
- Fii f?r? team?, îl asigur? Lucian. Fiind vorba de computerul t?u, normal c? n-o s?-?i repro?ez nimic. Nici n-aveam de gând!
- Dar s? ne spui odat? de ce ne-ai convocat pe to?i aici ai de gând, frumosule?
- Da, doctore! Asta chiar am de gând!
- E ceva atât de important, Luci? Nu puteam veni alt?dat?? p?ru nemul?umit? blonda.
- Mie mi se pare ceva important. Dac? voi ve?i avea o alt? opinie, îmi cer anticipat iertare de la voi c? v-am f?cut s? veni?i pân? aici pentru o nimica toat?.
- P?i ?i ne spui odat? motivul pentru care ne-ai convocat aici sau nu? insist? de data aceasta blonda.
- Sigur. Motivul pentru care v-am convocat se afl? pe aici, pe puntea principal?. Chiar nu a?i observat pân? acum?
- Nu, negar? ei, cu indiferen??.
- Privi?i cu aten?ie, îi sf?tui Lucian. Poate ve?i observa totu?i ?i v? ve?i da seama singuri.
Pentru câteva clipe, to?i cercetar? cu aten?ie aspectul pun?ii principale, îns? nu z?rir? nimic deosebit. De altfel, nici nu ?tiau asupra ce s?-?i opreasc? privirea.
- ?tii ce, frumosule?! Nu avem deloc chef de ghicitorile tale, îi spuse Stela.
- Atunci... Bine. Credeam doar c? poate v? ve?i da ?i singuri seama. Dar dac? nu... replic? Lucian, aplecându-se u?or. Unde-o fi?! Era pe aici pân? acum.
- Pentru c??el ne-ai chemat? î?i d?du imediat blonda seama.
- Da, pentru el, recunoscu Lucian. Spot! Spot! Vino aici, îl strig? Lucian de vreo câteva ori, r?mânând apoi în a?teptare.
- Ei, bine, unde-i? Nu cumva face alte nebunii? presupuse Stela.
- Sper c? nu, spuse Lucian, amintindu-?i ce se întâmplase joia trecut?, dup? ?edin??.
De data asta îns?, c??elul ap?ru la scurt timp dup? ce fusese strigat. V?zându-i pe to?i pe puntea principal?, se bucur? ?i începu s? dea puternic din codi??. M?car dac? nu plecaser? nic?ieri, cel pu?in veniser? to?i ceilal?i în nav? ?i tot era mai bine.
- Ah, deci, pe aici erai, pu?lama mic??! îl „cert?” blonda cu blânde?e. Ai mai scormonit p?mântul florilor mele, nebunatic mic? ?tii, Luci, pu?in mai târziu, dac? tot sunt aici, am s? merg s? verific laboratorul.
- E?ti invitata mea!
- ?i eu am s? verific cabinetul medical, frumosule, îl anun?? Stela.
- N-ai decât, doctore!
- ?i eu, ad?ug? Lia. Rezerva mea.
- Foarte bine! Nu ve?i g?si nimic în neregul? de data asta, le asigur? Lucian, fiind convins c? totul era în ordine.
- ?i... Mihai, dup? ce termini cu computerul ?la, crezi c? m? po?i ajuta cu aparatura medical? defect?, s? vedem ce putem face? întreb? Stela.
- Da, desigur. Imediat ce o s? termin aici ?i nici nu mai am mult de lucru, o aprob? Mihai.
- Bine. Perfect, aprecie Stela. Acum îns?... Ce-i cu c??elul, frumosule?!
- Cum?! N-a?i remarcat înc?? se mir? Lucian.
- Ce-ar trebui s? obsev?m? p?ru nedumerit? blonda.
- Ce se întâmpl? cu voi?! Unde v? e spiritul observa?iei? Plecat cu sorcova?! replic? Lucian, în loc de vreo l?murire.
- Nu mai face pe misteriosul cu noi, frumosule, îl sf?tui Stela.
- Nu fac deloc pe misteriosul, cu nimeni, rosti cu seriozitate Lucian. Privi?i-l cu mai mult? aten?ie ?i dac? nici acum nu ve?i observa nimic deosebit la el, am s? v? spun clar despre ce este vorba.
La îndemnul comandantului, ceilal?i, mai pu?in campionul, care înc? se ocupa de computer, luar? seama la micul c??elu?, îns? tot nu z?rir? nimic deosebit. Iar în acest caz, dup? un timp, Lucian se preg?ti s? le spun? despre ce era vorba. Îns? tocmai când s? înceap?, se v?zu întrerupt de Lia, care observase ceva, ca o umbr?, o p?rere, înc? greu de distins, pe spatele dalma?ianului:
- Stai pu?in... Cred c? mi-am dat seama de ce ne-ai chemat! Spune-mi, Luci, Spot e curat? Adic?, e de curând sp?lat?
- Absolut, afirm? el categoric.
- Atunci... Asta este, exclam? ea, dup? ce primi confirmarea în privin?a cur??eniei bl?ni?ei c??elului. S? nu-mi spui c? deja au început s?-i apar?...
- Pete?! o completar? câ?iva dintre colegi, privind cu mai mult? aten?ie spre dalma?ian.
- Ba da! Exact, confirm? Lucian b?nuiala celorlal?i. În sfâr?it, dup? o mie de ani, v-a?i dat ?i voi seama! Afurisitul ?sta mic s-a pricopsit cu câteva pete de toat? frumuse?ea!
- Cum?! Pete?! repetar? ceilal?i, apropiindu-se mai mult de c??elu?, strângându-se în jurul acestuia.
- Am auzit cumva bine sau nu? spuse ?i Mihai, care abandonase computerul demontat, înc? în stadiu de lucru, apropiindu-se curios de Spot, pentru a z?ri ?i el „marele eveniment”. N?zdr?vanul ?sta mic are deja pete?
- Da, m?, pu?tiule! Chiar are câteva, zâmbi din apropiere Alex, care, prin lentilele noilor perechi de ocelari, z?ri foarte clar petele dalma?ianului.
- Deci, asta doream s? v? spun, sau mai exact s? v? ar?t. ?i de asta v-am chemat aici, pentru c? am considerat c? e ceva important. Dac? voi crede?i c? am gre?it, înc? odat? îmi cer iertare de la voi, c? v-am deranjat degeaba.
- Nu, ce tot spui?! îl „cert?” blonda. Cum o s? ne deranjezi degeaba?
- Chiar a?a! Bineîn?eles c? e ceva important, o aprob? Mihai.
- Ai f?cut foarte bine c? ne-ai chemat, frumosule, îl l?ud? ?i doamna doctor. Ne-am fi sup?rat dac? nu ne anun?ai, s? ?tii.
- Atunci, m? bucur c? nu v-am dat motive de sup?rare, surâse comandantul.
- Dar chiar, Luci, când ai observat prima lui pat??! se interes? Maria. Trebuia s? ne anun?i atunci, imediat!
- U?urel, blondino, o domoli Lucian. Chiar a?a am ?i f?cut; v-am anun?at imediat ce am z?rit prima lui pat?, iar acest lucru s-a petrecut de curând. Nu v-a? putea spune când anume, îns? cu pu?in timp în urm?. Pentru c? tocmai m? preg?team s? plec împreun? cu el spre ora?, când ceva din fizionomia lui mi-a re?inut aten?ia. Ceva p?rea schimbat la el. ?i chiar era. Avea pete.
- Deci, de fapt, nu ?tii cu exactitate când i-au ap?rut aceste pete? îl iscodi blonda.
- Nu, cu exactitate, nu. Le-am observat pu?in mai devreme, dar n-a? putea spune cu siguran?? dac? i-au ap?rut azi, ieri sau zilele trecute, de?i pân? azi n-am remarcat nimic la el, de genul petelor.
- Poate ?i-a sl?bit ?i ?ie spiritul observa?iei, frumosule, de?i n-a? crede asta, presupuse Stela.
- Cine ?tie?! Poate, replic? „frumosul”. Îns?, dac? tot e vorba de spiritul observa?iei, ceea ce e ?i mai interesant... Uita?i-v? cu aten?ie la petele pe care le are!
La îndemnul lui, se strânser? ?i mai mult în jurul c??elului, aplecându-se, sau stând pe „ciuci”, pentru a observa mai bine petele dalma?ianului. Acesta era bucuros c? i se acord? atât de mult? aten?ie ?i se l?sa mângâiat când de unul, când de altul, când de mai mul?i deodat?, poate chiar de to?i, sau nu... Ce ?tia el? ?tia doar c? se sim?ea bine, fiind în centrul aten?iei.
- Privi?i! Are câteva pete pe urechi, se auzi glasul blondinei.
- ?i pe l?bu?ele din fa??, ad?ug? Stela. ?i nu sunt de la p?mântul florilor tale, blondo!
- Ce v? face s? crede?i c? are pete doar pe l?bu?ele din fa??? Are el câteva ?i pe cele din spate, observ? Alex petele de pe l?bu?ele din spate, mai mult ca o p?rere.
- Are ?i pe spate câteva, spuse campionul.
- Ba are chiar ?i pe codi?? una, remarc? lunganul. Una mic?; minuscul?!
- ?i pe fa??, ad?ug? Nick, încântat de observa?ia f?cut?.
- A?a e, îl aprob? Lia. Dar ia privi?i-i ochii! Nu vede?i nimic deosebit? îi provoc? Lia.
- Ochi?orii?! se mirar? ceilal?i, înghesuindu-se care mai de care s? observe mai bine ochii dalma?ianului, pe care ei îi ?tiau ca fiind alba?tri ca cerul senin, a?a cum îi creaser? ei pe computer, cu ajutorul campionului.
- M?iculi??... sc?p? f?r? s? vrea Mihai o exclama?ie care stârni câteva râsete voioase.
- Nu se poate, replic? mai apoi Alex, neîncrez?tor.
- Tu ai observat chestia asta, Luci? îl întreb? Maria.
- Da, afirm? el. De fapt, acesta a fost primul am?nunt care mi-a atras aten?ia la el. Când s-a uitat spre mine...
- Ai observat schimbarea, îl complet? blonda.
- Exact, o aprob? Lucian. ?i cum era s? nu observ c? ochiul lui drept devenise dintr-o dat?, din albastru, maro?
- Iar cel?lalt, cel stâng, i-a r?mas albastru, remarc? nedumerit Nick. Oare cum de e posibil?
- Simplu, dragul meu. Una dintre pete i s-a suprapus peste ochiul drept, care era albastru, astfel acesta devenind maro, explic? blonda.
- Negru ?i albastru... rosti Nick îngândurat. Nu ?tiam c? din aceast? combina?ie rezult? culoarea maro.
- Dar cine crezi c? ?tia? îl complet? Alex.
- Ca s? vezi, ?efu’, acum c??elul t?u chiar e p?tat, zise lunganul.
?eful se mul?umi doar s?-i zâmbeasc? lunganului.
- Iar petele de abia au început s?-i apar?, coment? campionul, întorcându-se spre computerul s?u, pentru a-l repara complet.
Între timp, ceilal?i înc? admirau c??elul ?i noile sale pete. Proasp?tul „p?tat” se apropie de lungan, de care nu se mai temea deloc, datorit? în?l?imii sale, se a?ez? în fa?a acestuia ?i-i întinse cu subîn?eles l?bu?a, de parc? ?tia c?-n schimbul acestui gest va fi recompensat, numai de c?tre înaltul geograf, cu ceva dulce ?i delicios. ?i nu se în?ela, pentru c?, evident, buzunarele lunganului erau ca de obicei, doldora de bombonele delicioase.
- Ia te uit? la el, ?mecherul! Va s? zic? n-ai uitat ce te-am înv??at, remarc? Nis. Noroc, amice, spuse lunganul, în timp ce strânse l?bu?a dalma?ianului, scuturându-i-o u?or, apoi scoase din buzunar recompensa mult a?teptat?, o bombonic? dulce, pe care i-o oferi c??elului, dup? ce o despachet? din ambalajul colorat.
- Vezi ce memorie are! remarc? Nick, privind cu drag spre c??elu?.
- Da, v?d... r?spunse lunganul. ?i se pare c?-i place s?-mi dea l?bu?a, remarc? Nis, dat fiind c? dalma?ianul ridicase din nou l?bu?a spre el.
- Nu, se împotrivi Stela. Eu cred c?-i plac mai mult bomboanele tale.
- Nis, s? nu-i dai prea multe, îi atrase din apropiere ?eful aten?ia.
- Nu, ?efu’, nu prea multe, îl aprob? lunganul, dup? ce-i d?duse, dup? „câteva strângeri de l?bu??”, vreo 4-5 bombonele, iar dalma?ianul ridicase din nou l?bu?a. Îmi pare r?u, Spot, i se adres? Nis c??elului, strângându-i din nou l?bu?a. Noroc, dar... L-ai auzit pe st?pânul t?u! Nu pot s?-?i mai dau bomboane, pentru c? nu-mi d? voie. ?i ce s?-?i fac? El e ?eful meu... Trebuie s?-i dau ascultare, explic? Nis, dac? avea cui, fiindc? dalma?ianul insista, ridicând când o l?bu??, când pe cealalt?. Ah, mai vrei una?! ?opti Nis, pentru a nu fi auzit de ?ef. Fie, uite, treac? de la mine! Mai ia una, spuse lunganul, dezvelind o alt? bomboan?, dup? ce strânsese laba c??elului. Dar ia aminte: E ultima! A?a c? nu-mi mai cere degeaba alta, pentru c? n-o s? cedez în fa?a ta! Nu vreau s? se supere ?eful pe mine ?i s? m? certe, din cauza ta.
Abia reu?i lunganul s? scape de „l?bu?ele p?tatului”, care ar fi f?cut aproape orice pentru delicioasele bomboane, de care, aidoma lunganului, nu s-ar fi s?turat niciodat?, chiar dac?, în general, avea parte numai de bun?t??i. Iar în timp ce Mih?i??, campionul, î?i vedea de computerul s?u, Lia, Stela ?i Maria pornir? s?-?i verifice rezerva, cabinetul medical, respectiv laboratorul de plante, iar Ly le înso?i, deci, plec? împreun? cu ele. Spot r?mase doar în compania lui Alex, care nu avea bomboane sau dulciuri, ca lunganul.
- Dr?gu? c??elu?, aprecie Nick.
- Într-adev?r, dr?gu?, r?spunse zâmbind Lucian, considerând c? lui i se adresase Nick.
- Iar acum chiar are pete, pe bune. Ba chiar una pe unul dintre ochi! Deci, un semn distinctiv.
- Asta-l face ?i mai deosebit decât cum e, zise Lucian.
- A?a e, îl aprob? Nick. Pete... ?tii, asta-mi aminte?te de altceva.
- De ce anume? se interes? Lucian.
- De aceste mici buline metalice de pe reverul uniformelor. Ce semnifica?ie au?
- Ah, nimic important, r?spunse Lucian cu indiferen??, evitând un r?spuns concret, direct.
- N-ai putea fi un pic mai explicit? insist? Nick. Adic?, acum, c? tot sunt membru al echipajului, a? vrea s? aflu unele lucruri.
- Nick, o po?i întreba oricând pe blond? ?i-?i va explica ea.
- Totu?i, te-am întrebat acum, pe tine. Tu nu-mi po?i r?spunde? E vreun secret? A? vrea s? m? l?mure?ti tu, doar e?ti comandantul...
- P?i, nu v?d de ce... începu Lucian, îns? z?rind curiozitatea interlocutorului s?u, se sim?i dator s?-i ofere o explica?ie cât de cât satisf?c?toare. De fapt, sunt menite s? indice într-un fel rolul fiec?ruia în cadrul echipajului.
- Aha, pricep... Deci, deoarece tu e?ti comandantul, cea mai important? func?ie din echipaj, ai cele mai multe asemenea bulinu?e, ?ase la num?r, observ? Nick.
- Da, cam a?a ceva, morm?i a aprobare Lucian. Iar Mihai, fiind imediat dup? mine, ?eful securit??ii, are cinci. Doamna doctor ?i Lia, medicul ?i consilierul misiunii, au câte patru, iar restul membrilor echipajului, cercet?tori ?tiin?ifici, câte trei. Deci, asta ar fi.
- În?eleg... ?i tot din cauza asta le-ai înl?turat tu de pe reverul uniformei tale, atunci, în timpul celor ?ase luni de separare, când nu mai doreai s? fii comandantul.
- Te rog, nu-mi aminti de acea perioad?, îi ceru Lucian.
- De acord. Îns?, de ce eu am doar dou? asemenea bulinu?e?
- Nick, num?rul acestor buline nu conteaz? foarte mult. Nu ele te fac ceea ce e?ti. ?i nici nu arat? ceea ce ?tii.
- ?tiu asta, îns? doream doar s? aflu de ce totu?i numai dou??
- Îmi pare r?u. Eu propusesem ca tu ?i sora ta s? ave?i tot câte trei bulinu?e, la fel ca restul membrilor echipajului nostru, respectiv cercet?torii ?tiin?ifici; îns? ei n-au fost de acord. Au spus c? sunte?i încep?tori sau nou-veni?i ?i n-ar fi corect. S-au împotrivit inclusiv blonda ?i Mihai. ?i n-am avut încotro. Oi fi eu comandantul, îns? eram doar unul contra celorlal?i. Iar dup? cum ?tii, minoritatea se supune majorit??ii. Îns?, dup? cum ?i-am mai spus, bulinele astea nu au nici o însemn?tate. Ele nu reflect? nici personalitatea ta, nici nivelul t?u de cuno?tin?e, mult ridicat fa?? de al nostru. E doar... O banalitate, o formalitate f?r? rost, menit? s? determine o diferen?iere inexistent?. Dac? ar fi dup? mine, nu ar conta dac? n-a? avea nici o asemenea bulin?, sau, dimpotriv?, mai multe. Num?rul lor nu m? fac cu nimic superior colegilor mei. ?i nici nu sunt ceea ce sunt datorit? lor. Deci... Sper s? nu te deranjeze faptul c? ?i s-au atribuit doar dou?.
- Nu, chiar deloc, afirm? Nick. Dimpotriv?, fiind într-adev?r novice, m? simt onorat! Chiar ?i de-ar fi fost una singur?, sau nici una... M? simt onorat ?i de simplul fapt c? m-a?i acceptat totu?i în mijlocul echipajului ?i mi-a?i dat o uniform?; de fapt, mai multe asemenea uniforme, ca s? am de schimb. Deci, oare a? putea avea ?i preten?ii?
- Hmm... Da, replic? Lucian, zâmbind. Dup? toate câte ai f?cut pentru noi, cred c? ai tot dreptul la preten?ii, de orice fel. Îns? dac? nu te deranjeaz?...
- Nu, nu m? deranjeaz? deloc, îl întrerupse Nick.
- În privin?a surorii tale, sunt convins c? nici pe ea nu o deranjeaz? cu nimic num?rul acestor bulinu?e.
- Ly?! întreb? Nick, cercetând puntea principal? cu privirea, s? vad? dac? Ly era sau nu acolo; pentru c? ea nu era, zise: Glume?ti?! S? o deranjeze?! Cred c? nici m?car n-o intereseaz? acest am?nunt. În plus, având în vedere c? nu poart? uniforma, m? îndoiesc c? ar fi observat vreodat? ceva în acest sens, presupuse Nick.
- Ai dreptate! Îns? n-o condamn! O în?eleg. ?i pe tine... zâmbi Lucian. ?i nu-?i face griji, n-am s? te uit a?a. Am s? propun în curând, la o ?edin?? viitoare, ca pentru merite deosebite în cadrul colectivului nostru, pentru c? ?i-ai dat interesul s? ne aju?i, mereu, s? fii „avansat” în grad sau în func?ie, cu alte cuvinte, s? ?i se acorde înc? o asemenea bulinu??, deci, s? ai ?i tu tot trei.
- Ah, nu, mul?umesc, refuz? Nick îngândurat. Nu pentru c? nu mi-ar conveni mie sau nu mi-ar pl?cea, îns? n-ar fi corect fa?? de sora mea. Imagineaz?-?i numai cum s-ar sim?i ea în situa?ia aceea. Sau poate c? nici n-ar interesa-o. Oricum, pentru a recompensa diferen?a, din nefericire, ei nu i-a?i putea acorda o bulinu??, s? nu se simt? mai prejos decât mine, pentru c? ea nu s-a deranjat nici m?car s? poarte uniforma primit?, m?car o singur? dat?, la vreo ?edin??, sau cu oricare alt? ocazie.
- Ai dreptate, îl aprob? Lucian. ?i atunci, ce propui? Ce r?mâne de f?cut?
- Nimic altceva, decât s? la?i lucrurile a?a cum sunt. La urma urmei, dup? cum ai spus chiar tu, sunt doar ni?te bulinu?e banale... Serios, sunt foarte mul?umit a?a, încerc? Nick s?-l conving?.
- Bine. Cum dore?ti, îi zâmbi Lucian prietene?te, în?eleg?tor.
- Gata cu computerul, le întrerupse Mihai discu?ia despre bulinu?ele uniformelor.
- L-ai reparat, campionule? se interes? cel cu „?ase buline”, comandantul.
- Da, în sfâr?it... Prive?te! spuse Mihai, pornind f?r? ezitare computerul, care se aprinse de îndat?. Vezi?! Acum întreg sistemul este opera?ional ?i chiar mai performant decât înainte de acest incident, pentru c?, odat? cu aceast? minuscul? pies? nou?, am adus „mici” îmbun?t??iri considerabile întregului sistem al navei. ?i de vreme ce totul este în re?ea...
- Bine, bine, îl întrerupse Lucian. M? bucur c? ai reparat computerul ?i ai adus îmbun?t??iri întregului sistem, îns? scute?te-m? de aceste am?nunte, te rog! F?r? detalii! P?streaz?-le pentru tine.
- Foarte bine! Cum dore?ti, îl aprob? Mihai, oprind din nou computerul, care, în sfâr?it, nu mai era deloc defect. Principal e faptul c? totul func?ioneaz? la parametrii normali, sau chiar mai ridica?i decât de obicei, încheie mul?umit de munca sa, informaticianul, ?eful securit??ii, posesor a „cinci bulinu?e g?lbui”.
- ?i totu?i... începu Nick o idee, f?când o pauz?, îngândurat; relu?, privind spre comandant: Uite c? am o preten?ie.
- Serios?! Spune, îl îndemn? Lucian, nedumerit.
- P?i, comandante...
- De ce-mi vorbe?ti astfel? se strâmb? a nemul?umire Lucian.
- P?i, nu asta e?ti?! Adic?, totu?i, comandantul misiunii; asta semnific? cele ?ase bulinu?e aurii de pe uniforma ta, replic? Nick.
- Da, bine... Las? asta! Spune-mi odat? ce vrei!
- P?i, a? vrea, dac? se poate, s? am o rezerv? a mea, cu ini?ialele mele pe u??, aici, la bordul navei. Adic?, ?tiu c? o pot utiliza oricând pe a Mariei, dar a? prefera s? am una, a mea, la fel ca to?i ceilal?i membrii ai echipajului, ca s? m? simt ca f?când cu adev?rat parte din echipaj.
- Ah, asta... Sigur, cum s? nu?! E chiar o idee bun?! Se rezolv? imediat! Chiar acum, dac? vrei! Po?i s?-?i alegi dintre rezervele libere, pe oricare dintre ele.
- Deci, chiar se poate?!
- Bineîn?eles, înt?ri Lucian. M? mir c? nu ne-am gândit pân? acum... Haide!
- Unde?! se mir? Nick.
- Cum, unde?! S?-?i alegi o rezerv?.
- Ah... Da, sigur, zise Nick, zâmbind.
Lucian, Nick ?i Mihai pornir? spre culoarul cu rezerve ?i se întâlnir? cu fetele, care terminaser? „inspec?ia” înc?perilor ce fuseser? „devastate” de dalma?ian ?i reveniser? cu impresia cert? c?, într-adev?r, totul era bine pus la punct. Peste tot era cur??enie ?i ordine des?vâr?it?, nimic nu mai amintea de ceea ce se petrecuse în urm? cu o s?pt?mân?.
- Gata inspec?ia? se interes? Lucian.
- Da, frumosule! Nimic de repro?at. Totul e perfect! Cel pu?in în cabinetul medical.
- ?i-n laboratorul meu la fel, Luci! Se vede c? ?i-ai dat silin?a! Mersi, surâse blonda.
- Pentru nimic, blondo. Tu nu e?ti mul?umit?, Lia? o întreb? ?i pe ea.
- Ah, ba da, normal. ?i-n rezerva mea e totul în ordine, aprob? ea.
- ?i voi? Încotro? îi privi blonda întreb?tor.
- Nick tocmai inten?ioneaz? s?-?i aleag? una dintre rezervele libere, pentru a deveni a lui, explic? Lucian.
- Cum a?a, iubitule? Nu-?i mai convine s? stai cu mine?! se mir? Maria.
- Nu-i vorba despre asta, dar, fiind membru al echipajului, a? vrea s? fiu în rând cu ceilal?i, adic?, s? am o rezerv? care s?-mi apar?in? mie, în totalitate, replic? Nick.
- Ah, da, sigur, mai bine s? ai ?i o rezerv? a ta... Când sunt sup?rat? pe tine, te pot goni în rezerva ta! Iar eu r?mân singur?, lini?tit?, în a mea, desigur, surâse Maria.
- Poftim?! se strâmb? Nick.
- Glumeam, iubitule. De?i, nu se ?tie niciodat?...
- Blondo, nu-l deruta, te rog, spuse Lucian. Nick, mai ai curaj s?-?i alegi o rezerv? pentru tine sau nu?
- Sigur, îmi aleg una. Nu-mi schimb hot?rârea.
- Bine, s? vedem pe care, spuse comandantul ?i î?i continuar? drumul.
Trecur? de rezervele celor ?apte, cele ce aveau deja ini?iale pe u?i. Nick se opri în dreptul unei u?i f?r? ini?iale.
- Aceasta s? fie rezerva mea, decise el. E destul de aproape de a Mariei, deci, e numai bine!
- E?ti sigur, Nick?! Nu vrei s? intri s? le vezi mai întâi? Adic?... De?i a?a, goale, sunt toate identice, atât ca m?rime, cât ?i în privin?a mobilierului, destul de sumar în acest stadiu, spuse Lucian.
- P?i, atunci, clar, asta r?mâne, nu-?i schimb? Nick hot?rârea. ?i vor fi ini?ialele numelui meu pe aceast? u???!
- Normal. K.N. – mai întâi ini?iala numelui de familie, apoi prenumele. Ne vom ocupa de acest aspect cât de curând. Mâine chiar. Nu-i ceva dificil de rezolvat, rosti comandantul.
- ?i pot s?-mi aduc lucruri personale din ora?, orice doresc eu, începând chiar de azi, spre exemplu?
- Bineîn?eles, po?i aduce orice dore?ti, s?-?i decorezi interiorul. ?i tot ceea ce consideri c? ?i-ar fi necesar, în limita spa?iului existent, desigur, explic? Lucian.
- Aha... A? putea intra la tine, dac?-mi permi?i, s? v?d rezerva ta? îi ceru Nick.
- Cum s? nu?! N-ai intrat pân? acum?! se mir? Lucian.
- Nu. Am v?zut doar rezerva Mariei, pân? acum.
- Mare gre?eal?! Hai, surâse comandantul.
- Sta?i pu?in, interveni Ly, îngândurat?. Rezerv? proprie... A? putea s?-mi aleg ?i eu una? formul? ea o cerin?? la care nici unul nu s-ar fi a?teptat.
- ???... Da. De ce nu? replic? Lucian încurcat, dup? câteva clipe de ezitare, privind-o uimit.
- Atunci, s? fie... aceasta, decise ea, indicând rezerva pe care o mai ocupase ea de vreo câteva ori nu demult, în dreptul celei pe care o alesese fratele ei, pe partea cealalt? a culoarului. ?i voi avea ?i eu ini?ialele mele pe u??, la fel ca fratele meu, Nick?
- Normal, iubito; K.L., îi r?spunse Mihai. ?i-?i vei putea aduce lucruri personale din ora?, orice vrei tu. Oricâte.
- Interesant, aprecie ea, surâz?toare.
- P?i... Luci, putem merge s?-mi ar??i rezerva ta? îi aminti Nick.
- Desigur, Nick, rosti comandantul ?i pornir? spre rezerva lui.
- „EL”, citi Nick scurt ini?ialele de pe u??.
- Da. „EL” – adic? eu, nu el; astea-s ini?ialele numelui meu. S? intr?m, îl invit? pe Nick ?i intrar? doar ei doi. Iat?! Aici, în aceast? nav?, acesta este „regatul” meu... Destul de mic, dar, nu am preten?ii, deci, nu m? plâng. E suficient.
- Dr?gu? loc, aprecie Nick, rotindu-?i privirea, pentru a analiza înc?perea micu??. ?i-ai aranjat frumos aici. Pot afirma c? te reprezint?. Nimic de zis... Într-adev?r, pl?cut!
- Mersi, zâmbi modest Lucian. Nick, nu m? a?teptam ca sora ta... Adic?...
- În?eleg ce vrei s? spui, îl întrerupse Nick. Sincer, chiar ?i pe mine m-a surprins cererea ei, de a-?i alege o rezerv?. Dar... Nu ?tiu ce-i în mintea ei, adic?, nici eu n-o în?eleg întotdeauna. A? vrea s?-?i pot spune altceva, care s? te l?mureasc?, dar, sincer, habar n-am. Mai ales c? în ultimul timp, nu ?tiu ce-i cu ea; parc? n-o recunosc.
- Nici o problem?. N-ai cum s? ?tii ce gânde?te ea, chiar dac? e sora ta.
- P?i, cam a?a e... S? ie?im acum, am v?zut destul, spuse Nick.
- Dac? vrei, o s?-?i ar?t ?i rezerva mea, i se adres? campionul cumnatului s?u, Nick, dup? ce acesta ?i Lucian p?r?sir? rezerva comandantului, cea cu ini?ialele „EL”.
- N-am nimic împotriv?, accept? Nick oferta lui Mihai. Chiar te rog s? mi-o ar??i.
- Mihai, ai terminat de reparat calculatorul? se interes? Stela.
- Da, am terminat. ?i vom repara aparatura medical?, imediat, dup? ce-i ar?t lui Nick rezerva mea, pricepu campionul ce dorea doctori?a de la el.
- Bine. Te a?tept, spuse Stela, zâmbind.
Mihai ?i Nick intrar? în rezerva ?efului securit??ii misiunii.
- E frumos ?i la tine, surâse Nick, admirând interiorul micu?ei rezerve. Sigur, îmi place!
- Mul?umesc, îi r?spunse Mihai.
- Deci, aceasta-i rezerva ta, spuse Nick. V?d ?i câteva lucruri de-ale surorii mele pe aici.
- Ah, p?i... încerc? Mihai s? justifice ceva.
- Las?, n-am nevoie de explica?ii, îl întrerupse Nick. Bine, s? ie?im! Te a?teapt? Stela!
- Desigur, surâse campionul, iar cei doi ie?ir? din micu?a înc?pere, cu ini?ialele R.M. pe u??.
- Mihai, ne putem ocupa acum de aparatura medical?? întreb? Stela.
- Cred c? da, r?spunse Mihai.
- Un moment, îi opri comandantul. Haide?i pu?in pe puntea principal?, s? ne în?elegem, to?i, s? ?tim ce avem de f?cut în continuare.
- Bine, comandante, zâmbi blonda. Te urm?m.
Lucian î?i întoarse privirea spre ea, dar nu-i repro?? nimic. Ajunser? pe puntea principal?. Spot era acolo, cu Alex, dar cum îl v?zu pe Lucian, veni lâng? acesta.
- Lua?i loc la mas?, v? rog, to?i... le ceru comandantul, iar ceilal?i îi d?dur? ascultare. Trebuie s? vorbim, pu?in. B?trâne, ?tii cumva unde-i Nis?
- Nu ?tiu sigur, Luci, r?spunse Alex. Presupun c?-n rezerva lui; parc? într-acolo s-a retras.
- Bine. Adu-l, te rog, aici! Trebuie s? ne în?elegem.
- Sigur, Luci, aprob? Alex ?i porni spre rezerva colegului s?u cel înalt, cu care reveni pe puntea principal? în scurt timp; ambii se a?ezar? la mas?, doar comandantul lor st?tea înc? în picioare, în fa??, în capul mesei, s?-?i vad? to?i colegii astfel.
- Da... ?tiu c? n-avem ?edin?? azi, deci, nu m? privi?i a?a de speria?i, n-am s? v? cer rapoarte sau cine ?tie ce explica?ii... Vreau doar s? l?murim câteva aspecte. Lia... Noi doi va trebui s? plec?m în ora?, în curând.
- ?tiu, Luci, îl aprob? ea. Se apropie ora 14.00 ?i ne vom întâlni cu fra?ii Kelso.
- Bun. Deci, noi vom pleca în curând, cu sau f?r? Spot. Voi, ceilal?i?! privi Lucian întreb?tor spre ei.
- Frumosule, eu ?i Mihai r?mânem sigur, pentru c? vreau s? repar?m aparatura medical?, cea care nu func?ioneaz? momentan, ?tii tu din ce cauz?.
- Da, n-am uitat, o aprob? Lucian.
- ?i ?tii, Luci, asta s-ar putea s? dureze câtva, poate destul de mult, deci, clar vom întârzia azi aici, la bordul navei, explic? Mihai.
- Bine. N-am nimic împotriv?, îl asigur? comandantul.
- Eu o s? merg cu avionul pân?-n ora?, s?-mi aduc de acolo câteva lucruri personale, pentru noua mea rezerv?, s? mi le aranjez, spuse Nick, fiind absolut încântat de idee.
- La fel ?i eu, îl complet? sora lui, Ly. Merg cu fratele meu.
- Scuze, iubito, nu cred c? voi putea merge cu tine, s? te ajut cu ceva, pentru c? sunt ocupat, cu Stela, încerc? Mihai s? explice.
- ?tiu ?i în?eleg, replic? Ly. Nu-?i face griji. M? descurc, cu fratele meu, desigur. Doar nu-i nici o problem?.
- Bineîn?eles, surioar?, surâse Nick.
- P?i, eu o s? r?mân în nav?, s? v?d cum î?i aranjeaz? Nick noua lui rezerv?, decise blonda.
- ?i eu r?mân, ?efu’, s? schimb cablul ros de Spot, de la globul de sticl?. Pân? acum nu m-am ocupat de el.
- De acord, Nis. Po?i r?mâne. B?trâne, tu?!
- Ce s? zic, Luci?! R?mân ?i eu, ce-a? putea face? S? plec singur în ora?? Nu am nimic de lucru pe aici, dar v?d eu. M? descurc.
- Bine, accept? comandantul. Deci, r?mâne?i, to?i. Spune?i-mi acum dac? v? e foame, s? v? servesc cu ceva, înainte s? plec, împreun? cu Lia.
- Dac? te oferi, s? ?tii c? nu avem de gând s? te refuz?m, frumosule, rosti doctori?a.
- Am în?eles, zâmbi Lucian ?i porni spre buc?t?ria navei, de unde reveni, evident, cu nelipsitul s?u ?or? ro?u.
Î?i servi colegii, dalma?ianul, apoi se a?ez? ?i el la mas?, s? mânânce împreun? cu ceilal?i. ?i mâncar? to?i, pe s?turatelea. Dup? care, evident, Lucian strânse ?i cur??? masa. ?i se întoarse din buc?t?rie, dup? ce sp?lase ?i pusese la loc vasele, f?r? ?or?ul s?u cel ro?u. Reveni în capul mesei, f?r? a se a?eza.
- Mai ai ceva s? ne spui, frumosule?
- Da, ar mai fi... Dac? ave?i înc? pu?in? r?bdare s? m? asculta?i.
- P?i, spune odat?, îl zori Maria.
- Înainte de a pleca, a? dori s? v? mai spun un singur lucru. Pentru c? nu ?tiu sigur dac? ne vom reîntâlni în aceast? sear?, am s? v? anun? pe aceast? cale c? mar?i este ziua onomastic? a domnului To Kuny, care, dup? calculele mele, în ani tere?tri, ar împlini vârsta de 49 de ani.
- Cum?! replic? Ly uimit?. De unde ?tii tu acest lucru?
- S? zicem doar c? m-am informat.
- E?ti foarte bine informat. Pentru c?, într-adev?r, este ziua tat?lui meu, confirm? Ly spusele lui. ?i aceasta-i vârsta pe care o împline?te.
- Ziua domnului To Kuny?! repet? Alex, încurcat.
- Tat?l t?u?! Nu mi-ai spus nimic, Ly, îi repro?? Mihai, ?optit.
- Pân? mar?i î?i spuneam eu, se încrunt? u?or Ly.
- Uau, ?efu’... Ziua domnului To Kuny?! Conduc?torul Proximei... ?i ce ne facem? Ce cadouri s?-i oferim?
- Nu ?tiu, Nis. Nu m-am gândit. Îns? presupun c? ar fi mult mai indicat s?-i oferim un singur cadou, reprezentativ, din partea noastr?, a tuturor, propuse Lucian.
- Ah, în?eleg. Ceva gen „c??elu?ul”, ?efule?
- Nu tocmai, Nis, neg? ?eful. Nimic gen „c??elu?ul”. De fapt, nu-mi imaginez ce-ar putea fi mai potrivit domnului Kuny. Poate Ly ?i Nick ne-ar putea ajuta cu o idee.
- Noi, Luci?! se mir? Nick. Cu ce crezi c? te-am putea ajuta?
- Spre exemplu, spunându-ne ce-i oferea?i voi de ziua dânsului, în anii trecu?i?
- P?i, vezi, Luci, tocmai asta e problema. La noi nu se obi?nuie?te s? se ofere cadouri, explic? Nick, încurcat. Cel mult, un pupic dulce ?i câteva sincere ur?ri, ceva gen „La mul?i ani!” ?i cam atât!
- Doar atât?! replic? Lucian, mirat. Nu cred c? informa?ia asta ne e cu mult de folos. M? îndoiesc c? noi i-am putea oferi tat?lui t?u din partea noastr? doar pupicuri ?i ur?ri...
- Poate ai dreptate, presupuse Nick. Pe de alt? parte, tata nu are preten?ia s? primeasc? vreun cadou de la voi. În plus, anul trecut, de ziua lui, era?i tot aici, pe suprafa?a Proximei ?i totu?i nu i-a?i oferit nimic.
- Nick, situa?ia e total diferit? acum! Anul trecut era vorba de separarea aceea survenit? între noi. În fine, n-are rost s? amintim; tot eu am gre?it ?i atunci, ?tiu... Iar dac? anul trecut am fost pro?ti, asta nu înseamn? s? repet?m ?i anul acesta aceea?i gre?eal? banal?. ?i nici nu e nevoie ca tat?l t?u s? aib? preten?ia de a primi cadouri de la noi. În sfâr?it... Acum, pe moment, n-am nici o idee. Nu-mi imaginez ce ar fi mai potrivit domnului To Kuny. V? sugerez îns? s? veni?i luni de diminea?? la bordul navei ?i s? discut?m atunci serios despre aceast? problem?, poate împreun? g?sim totu?i o solu?ie rezonabil?. Iar pân? atunci, v? rog s? reflecta?i serios asupra problemei, poate ave?i vreo idee salvatoare, vreunul dintre voi, presupuse Lucian.
- Bine, îl aprobar? ceilal?i.
- R?mâne pe luni, Luci, spuse Alex.
- La ce or?, frumosule? se interes? Stela.
- N-am s? stabilesc o or? anume. S? zicem, spre exemplu, c? ar fi preferabil s? v? aduna?i to?i aici, la bordul navei, în jurul orei 10.00; e o or? potrivit?, spuse Lucian.
- Atunci, a?a r?mâne, ?efu’, îl asigur? Nis.
- Bine. V? a?tept luni, le spuse Lucian, apoi el, Lia ?i Spot plecar? spre ora?, în vederea întâlnirii cu fra?ii Kelso, de la ora 14.00.
Tot spre ora? plecar? ?i cei doi fra?i Kuny, împreun?, cu un avion local, pentru a aduce la bordul navei câteva lucruri personale, cu care s?-?i împodobeasc? noile lor rezerve din „Pacifis”. Ceilal?i r?maser? în nava albastr?, Mihai ?i Stela ocupându-se de aparatura medical? defect?, Nis în rezerva sa, pentru a schimba cablul globului de sticl?, Maria intr? din nou în laborator, printre plantele ei cele dragi, iar Alex, fiind singur, se retrase în rezerva sa, s? trag? un pui de somn. Pentru Lia, noutatea aflat?, mai mult cea despre ziua tat?lui ei, domnul To Kuny, decât cea despre petele c??elului, o puse serios pe gânduri, de?i Lucian îi mai spusese odat? când era ziua dumnealui, îns? ea uitase, nu re?inuse data... Ce neglijen?? din partea ei! În privin?a lui Spot, el nu-?i f?cea griji în leg?tur? cu toate acestea. El nu-?i d?dea deloc seama de agita?ia din jurul lui. Era doar bucuros c? plecau totu?i s? se plimbe prin marele ora?. Ce bine c? nu era nevoit s? stea închis toat? ziua la bordul navei albastre!
Sonya ?i Sid observar? ?i ei petele c??elului, iar vestea despre petele dalma?ianului se r?spândi iute, ca un fulger, la cei din laborator, care contribuiser? mult la crearea lui, apoi pe întreaga suprafa?? a Proximei, în marele ora? artificial ?i nu numai, f?r? a fi nevoie de televiziune, camere de luat vederi, sateli?i de telecomunica?ii, programe speciale pe computer, re?ele sociale, po?t? electronic? ori tradi?ional?, fax, sau orice alte mijloace de comunicare rapid? cunoscute celor de pe Terra...