proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*84. Cur??enia.

Prin urmare, vineri, 21 martie 2092, îl g?si pe Lucian la treab?, pe care o începu de cum se trezi, adic? de diminea??, devreme. Evident, cei doi robo?i i se al?turar? în curând, continuând ceea ce începuser? ziua trecut?. C??elul nu mai f?cuse alte n?zbâtii, de parc? i-ar fi fost de ajuns chiar ?i lui cele din ziua precedent?, iar la ora aceea, puturos, înc? dormea, nu se trezise. În ultimul timp, deja nu se mai speria a?a de r?u de cei doi robo?i, pe care-i vedea destul de des; totu?i, înc? îi ocolea, evitând contactul direct cu ei. Dar, probabil c? în curând se va obi?nui cu prezen?a celor doi, iar faptul c? nu-i mai era atât de mult team? de ei era un început promi??tor, care anun?a c? aceast? schimbare va surveni în curând în comportamentul micu?ului juc?u?. Îns?, deocamdat?, ocupa?ia de baz? a micului dalma?ian era joaca. În rest, tot ce-l interesa pe el, era s? aib? mâncare bun?, iar în aceast? privin??, nu avea de ce s? se plâng?, putea considera aceast? dorin?? ca fiind împlinit?, fiindc?, evident, buc?tarul care se ocupa de hrana lui zilnic? fiind tocmai Lucian, mâncarea era cu siguran?? întotdeauna foarte bun?. Îns? tot a?a ar fi fost ?i dac? nu Lucian, ci cei doi robo?i s-ar fi ocupat de meniul s?u zilnic. Oricum, Spot nu era deloc neglijat, din nici un punct de vedere.
La ora 12.00, Lucian lu? o pauz?, mai ales c? între timp se trezise ?i Spot. C??elul î?i primi por?ia de hran?, ca de obicei, delicioas?. Iar st?pânul s?u mânc? ?i el rapid ceva. Apoi, dup? ce amândoi se s?turar?, dalma?ianul se l?s? dezmierdat de st?pânul s?u o bun? bucat? de timp, dup? care Lucian, con?tiincios, î?i reîncepu lucrul, care consta în a face cur??enie la bordul navei sale albastre. Pentru aceast? activitate, Lucian nu îmbr?case salopeta de lucru, ci uniforma-i albastr?. Avea îns? mare grij? s? nu ?i-o murd?reasc?, s? o rup?, s? o aga?e sau s? o p?teze. ?i astfel echipat, în uniforma-i albastr? ve?nic bine îngrijit?, cu însemnele comandantului pe rever, ar?ta pu?in caraghios, pe post de menajer?, cu m?tura în mân?, sau îngenuncheat, cu un lighean cu ap? c?ldu?? în fa??, frecând bine podeaua cu o cârp? curat?, înmuiat? în acea ap?, în care dizolvase ?i un detergent eficient. Dar pe el nu-l deranja câtu?i de pu?in dac? ar?ta sau nu caraghios în acea postur?. Tot ce conta era s?-?i vad? nava din nou curat?, sclipitoare.
Pân? la acea or? reu?ise s? pun?-n ordine des?vâr?it? întreaga punte principal? ?i cabinetul medical al doctori?ei Stela. Mai r?m?sese rezerva Liei, laboratorul blondinei ?i culoarul lung ce ducea de la puntea principal? spre rezervele lor. Hot?rî s? înceap? cu culoarul cel lung, evident, nu de unul singur, ci împreun? cu cei doi robo?i, ajutoarele sale de n?dejde.
În jurul orei 14.00, trapa navei se deschise. Fiind îns? ocupat, Lucian nu sesiz? acest lucru. Prin urmare, Lia, fiindc? ea era cea care venise, îl surprinse în timp ce el se ocupa de cur??enia culoarului, deocamdat? m?turând. Îns? Lucian î?i v?zu lini?tit de treab?, pentru c?, de fapt, nici nu o observase, nu-?i d?dea seama c? ea ar fi acolo, mai ales c? nu a?tepta pe nimeni în acea zi în vizit? ?i ?tia c? nici nu trebuia s? mearg? în ora?, la întâlnirea cu Lia ?i fra?ii Kelso.
- Ce faci aici, maestre? î?i anun?? Lia brusc prezen?a, aflat? în apropiere.
- Lia... tres?ri Lucian, luat prin surprindere de prezen?a ei, mai-mai s? scape m?tura din mân?.
- Te-am speriat?! sesiz? ea. Scuz?-m?, n-am avut inten?ia asta.
- Nici o problem?. Fiind vorba despre tine, m? bucur c? m-ai speriat totu?i, îi zâmbi el, v?zându-?i în continuare lini?tit de treab?.
- Deci, n-ai terminat cur??enia?
- Dup? cum vezi, nu înc?. De ce? Inten?ionezi s? m? aju?i?
- N-a? crede, neg? ea. Ai robo?ii. Te pot ajuta ei.
- P?i, chiar m? ajut?, preciz? el.
- Atunci e bine. De ce nu-i la?i doar pe ei doi s? se ocupe de acest aspect, singuri, f?r? tine?
- De ce m? întrebi? ?tii c?-i inutil.
- Da, ?tiu! Îns? uit?-te la tine! Un comandant al unei moderne nave spa?iale, ?inând în mân? acest ciudat obiect...
- Nu-i deloc un obiect ciudat! E doar o m?tur?, o corect? Lucian, zâmbind amuzat de remarca ei.
- M? rog; m?tur? sau cum i-o zice... replic? ea. Dar tot ar??i caraghios! Mai bine i-ai l?sa pe robo?i s? utilizeze aceast? m?tur?.
- De ce i-a? l?sa pe ei?
- Pentru c? tu e?ti totu?i, comandantul misiunii!
- Ah, comandantul... ?i ce dac??! Ce-ai, de-mi tot aminte?ti acest am?nunt? Dac? pe mine nu m? deranjeaz? s? m?tur, nu în?eleg de ce te-ar deranja pe tine!? În orice caz, nu-mi scade rangul dac? fac acest lucru. Cu sau f?r? m?tur?, tot eu sunt comandantul.
- Da, tot tu... Nu te în?eleg! Nu pare deloc interesant ceea ce faci acum, nici pl?cut sau amuzant. În plus, exist? metode mult mai moderne de a face cur??enie, adecvate vremurilor noastre. De ce nu le folose?ti m?car pe acelea, nu m?tura asta?
- Ce s?-?i spun?! Poate c? sunt un tip demodat...
- Sigur e?ti! Ar??i ca o relicv? dintr-un muzeu de antichit??i, cu m?tura asta... Sau ca un vr?jitor din antichitate... Oricum ar fi, tot de ceva antic aminte?ti. Pentru c? în vremurile noastre, aceste obiecte nu se mai utilizeaz? de mult. M?turi... Auzi la el! Domnul Harry Potter! O s?-?i iei zborul pe m?tur?, în curând? Dar nu, n-ai ochelari, deci, nu Harry... Atunci, poate Merlin! Nu, nici el; î?i lipse?te barba lung?, alb? ?i bagheta magic?. Oricum, tot relicv? antic?... surâse ea.
- A?a, deci?! O relicv?? îngân? el a u?oar? nemul?umire vizavi de clasificarea f?cut? de ea, l?sând m?tura din m?nâ, sprijinind-o de perete. ?i de s?rutat, tot ca o relicv? s?rut? Ce zici?! spuse el, apropiindu-se, cu inten?ia clar? de a o îmbr??i?a ?i s?ruta.
- Luci, te rog... reu?i ea s?-i aminteasc?, ferindu-se din calea lui.
- Da, ?tiu... ?opti el, abandonând orice încercare de a o îmbr??i?a sau s?ruta. Ar trebui, deci, s?-mi v?d de treburile mele demodate, din antichitate, conchise, luându-?i m?tura în mân? ?i continuând s? m?ture.
- Scuz?-m? c? te-am deranjat; nu ?tiam c? e?ti ocupat.
- Dar ce credeai? C? am terminat deja totul? N-ai v?zut ce deranj mare a provocat c??elul ieri? N-a? fi avut timp s? termin totul.
- Ba, dac? i-ai fi l?sat numai pe cei doi robo?i s? se ocupe de tot, cred c? ei ar fi reu?it s? termine pân? acum.
- Ai dreptate într-o singur? privin??: Dac? i-a? fi l?sat... sublinie el cuvântul „dac?”. Nu ?tiu îns? de ce insi?ti asupra acestui subiect, de parc? nu m-ai cunoa?te suficient.
- Bine. Atunci eu merg s? m? joc cu Spotty.
- Treaba ta, spuse el cu indiferen??.
- Dar chiar, pe unde este?
- Nu ?tiu, nu l-am v?zut...
- Cum?! Nu te-ai înv??at minte?! Iar l-ai l?sat de capul lui? Dac? a mai f?cut cine ?tie ce alte prostii?
- Sper c? nu.
- Atunci am s?-l caut, spuse Lia ?i plec?, îndreptându-se spre puntea principal?.
G?si c??elul pe puntea principal?, sub m?su?a pe care se afla computerul preferat al campionului, înc? defect, tot din cauza micului dalma?ian. Crezând c? iar f?cuse cine ?tie ce prostii, Lia gr?bi ritmul, îns? ajungând în apropierea mesei cu pricina, constat? c? Spotty era foarte cumin?el. Z?rind-o, ie?i bucuros de sub m?su??, l?sându-se mângâiat de Lia. Ea r?mase s? se joace câtva timp cu c??elu?ul, pân? în jurul orei 17.00. Ea nu se plictisise deloc în tot acest timp, mai ales din cauz? c? simpaticul c??elu? înv??ase de la Nis cum s? dea l?bu?a, iar Lia exers? cu Spot acest nou gest, f?r? a-l recompensa cu bomboane, ci doar mângâindu-i bl?ni?a alb?. Apoi domni?oara consilier plec? s? verifice dac? Lucian ?i robo?ii terminaser? de f?cut cur??enie pe culoarul cel lung, dar el era tot acolo; nu sfâr?ise deloc.
- Înc? mai e?ti aici? întreb? ea, z?rindu-l îngenuncheat, frecând de zor podeaua, de ast? dat? doar cu ap?, f?r? detergent, pentru a nu r?mâne pete de detergent; era îns? a doua sau chiar a treia oar? când repeta aceast? opera?iune, pe întregul culoar.
- Eu, da! Dar tu? r?spunse el, ridicându-?i numai pu?in privirea spre ea. Credeam c? ai plecat.
- Dup? cum vezi, n-am plecat. Dar cum a?a, n-a?i terminat înc??
- Nu, îns? mai am pu?in. Nu m? gr?besc. Prefer s? fac treaba încet, dar bine. De ce? Te oferi cumva voluntar? Chiar te rog; uite, ai loc lâng? mine, îi spuse el, dându-se pu?in într-o parte.
- Ah, nu, mul?umesc! Nu sunt menajer? ?i nici n-am de gând s? devin acum, refuz? ea categoric invita?ia lui de a lua parte la sp?latul podelei.
- ?i eu a? fi cumva menajer??
- Dac?-?i place, presupun c? da.
- Deci, nu vrei s? m? aju?i?
- Nu, v?d c? te descurci ?i singur.
- De ce?! Prin?esei îi e team? c? o s?-?i murd?reasc? mânu?ele, sau o s?-?i strice manichiura?
- Prin?es?, nu?! replic? Lia mânioas? ?i mai în glum?, mai în serios, îl îmbrânci în ligheanul cu ap? c?ldu??.
Cum ligheanul se afla chiar înaintea lui Lucian, acesta c?zu direct cu fa?a în lighean, împro?când cu stropi de ap? în jur. Îns?, nu se l?s? mai prejos, iar când se ridic?, lu? ligheanul ?i pe nea?teptate îi goli con?inutul peste „prin?esa” cea furioas?, udând-o sever, din cap pân?-n picioare, iar el zâmbi, ?tergându-?i fa?a ud? cu un prosop aflat la îndemân?.
- Vai, nesuferitule! Uite ce mi-ai f?cut! Neseriosule, se plânse ea.
- Cine a început, oare? îi aminti el.
- Tu, neseriosule, preciz? ea ferm?. În momentul în care mi-ai spus „prin?es?”! Doar ?tii c? nu-mi place!
- Tocmai de asta ?i-am spus astfel, pentru c? ?tiam c? nu-?i place. Totu?i, nu crezi c-ai exagerat cu replica ta?
- Nu, deloc, r?spunse ea, calmându-se, fiind sigur? c? procedase corect.
- Ei, haide, nu te sup?ra pe mine, zise el ?i apropiindu-se, o îmbr??i?? totu?i ?i o s?rut? cu tandre?e. Doar ?tii bine c?... Te iubesc!
- Ah, Luci...
- ?tiu, o întrerupse el, îndep?rtându-se u?or. ?i-am promis c? n-o s?-?i amintesc prea des acest lucru, dar asta nu înseamn? c? deloc. Din când în când m?car, sper c?-mi pot permite. Ca s? nu ui?i.
- P?i... M? retrag, s? m? schimb de hainele astea ude ?i s?-mi usuc p?rul. În rezerva mea ai terminat de f?cut ordine?
- Nici m?car n-am început. N-am intrat pân? acum acolo.
- Cum a?a?! Cu rezerva mea ar fi trebuit s? începi, p?ru ea indignat?.
- I-auzi la ea! Mai are ?i preten?ii... zâmbi el. Dac?-i a?a, de ce n-ai f?cut singur? ordine?
- Pentru c? n-am vrut. Mai bine le spuneam robo?ilor s? se ocupe de rezerva mea, ei sunt mult mai eficien?i decât tine!
- N-ai fi putut, pentru c? nu le-a? fi dat eu voie! Dar nu-?i face griji, m? voi ocupa serios de rezerva ta, în curând ?i va ar?ta ca nou?.
- Bine. Sper s? nu fie ultima pe lista ta de priorit??i! Acum, nu m? mai enerva! D?-te din drumul meu! îi trânti ea, pornind spre rezerva ei.
Când Lia se întoarse, Lucian nu mai era pe culoar, a?a c? se îndrept? spre puntea principal?, unde îl z?ri, cu ?or?ul lui cel ro?u, preg?tind masa. Primul care-?i primise por?ia era c??elu?ul alb, care deja mânca pe ruptelea, de?i nu era fl?mând.
- Ai terminat pe culoar? se interes? Lia.
- Acum, da, desigur, îi r?spunse el, privind-o în treac?t, îndeajuns pentru a-i observa ?inuta în care se schimbase. N-ai g?sit o alt? uniform??
- N-am g?sit. De fapt, nici n-am c?utat alta, preciz? ea. De ce? Ai ceva împotriva ?inutei mele?
- Nu, n-am nimic. Îns? dac? tot era vorba despre haine particulare, nu putea fi o rochie? întreb? el, remarcând faptul c? ea îmbr?case, ca de obicei, pantaloni, de?i, ce-i drept, de data aceasta, unii evaza?i, deci, largi, nu strâm?i sau mula?i.
- Nici o ?ans?! ?i nu uita c? tu mi-ai udat uniforma!
- Nici o grij?! Dac? s-a murd?rit cumva, am s-o cur??.
- Nu e nevoie, se împotrivi Lia.
- Ba da, este. Doar eu sunt responsabil... Ia loc, te rog! Nu ?i-e foame?
- Ba, mi-ar fi, recunoscu ea, a?ezându-se. Iar dac? m? serve?ti, de ce te-a? refuza? Mai ales când ?tiu c? orice ai fi g?tit, e delicios?! De altfel, chiar miroase îmbietor... Când ai avut timp s? ?i g?te?ti?
- Ah, nu; e de ieri. Îns?, nu-?i fie team?, nu e prea veche.
- În privin?a asta, chiar nu m? tem, deloc. ?tiu c? nu m-ai servi inten?ionat cu ceva alterat. N-ai fi în stare.
- De ce e?ti atât de sigur?? glumi el, luând loc lâng? ea.
Ea nu-i r?spunse provoc?rii, mul?umindu-se doar s?-i atribuie o privire albastr? plin? de seriozitate.
- Deci, a? putea afla ce era totu?i pe înregistr?rile acelea, pe care ?i le-a stricat Spot?
- Nu, acum sigur nu po?i, pentru c? n-ai cum; ar fi imposibil de vizionat. Deci, poate mai bine c? le-a stricat!
- Mai bine? Nu cred! Doar ?ineai atât de mult la ele. Nu cred c? doreai s? se strice.
- Nu, nu doream a?a ceva, dar, ce pot face, dac? s-a întâmplat astfel?
- Practic, nimic. N-ai vorbit cu Mihai, s? ?i le recupereze?
- Nu l-am deranjat. E destul de ocupat. Are computerul defect, în plus, doctori?a l-a rugat cu aparatura medical?... De ce s?-l fi aglomerat ?i eu? Poate alt?dat?, când va fi mai liber.
- Bine. Cum vrei. Spune-mi doar, despre ce aniversare era vorba? Câ?i ani împlineai atunci?
- Nu ?tiu de ce insi?ti atâta. Dar, fie! Afl? c? împlineam 5 ani. ?i te rog, f?r? alte întreb?ri suplimentare legate de acest subiect, îi impuse Lia.
- 5 ani?! se mir? el. ?i ce era atât de important pentru tine, la acea aniversare, când ai împlinit 5 ani?
- Luci, te-am rugat s? nu insi?ti asupra subiectului, îi reaminti ea. În plus, s-ar putea s? am vreo copie a acestor înregistr?ri acas?, pe Terra, deci, nu e totul pierdut definitiv. Sper...
- Bine, ced? el. Am s? încerc s? nu fiu pis?log, promise ?i continuar? s? serveasc? masa t?cu?i.
- Deci, presupun c? te vei întoarce la ordine acum, spuse ea, când terminaser? de mâncat, iar Lucian se ridicase, pentru a strânge totul.
- Probabil c? da. Depinde de tine, în mare m?sur?. Dac? ai vreo alt? propunere mai interesant? s?-mi faci, s-ar putea s? accept.
- Nu, n-am, neg? ea. Cred c? am s? m? retrag ?i te voi l?sa s?-?i vezi lini?tit de treab?. ?i mâine?!
- Mâine, ce?! se interes? el.
- Ce program ai pentru mâine? întreb? Lia.
- P?i... Rezerva ta ?i laboratorul Mariei.
- Cum?! Nu vei termina ast?zi cur??enia?
- Nu cred, se ar?t? el sceptic.
- Deci ?i mâine vei fi ocupat, ca ?i azi. Atunci, n-are rost s? te deranjez, presupuse Lia.
- Nu m? deranjezi, deci, dac? vrei, po?i veni.
- Mai bine nu. N-ar avea rost, spuse ea.
- Cum dore?ti. ?tii bine c? nu-?i impun nimic, contrar voin?ei tale.
- ?tiu. Dar... Tu nu vei veni mâine în ora?? întreb? ea în cele din urm?.
- Nu, r?spunse el, surprins de întrebarea pe care i-o adresase. Nu pentru c? n-a? vrea, ci doar pentru c? nu pot, se sim?i dator s?-i ofere o explica?ie. Mâine voi fi ocupat, întreaga zi. Nu pot neglija nava, trebuie s? termin ceea ce am început.
- Robo?ii ar putea s?... începu ea o idee, pe care nu o continu?, ?tiind c? nu-?i avea rostul. Î?i va lua chiar întreaga zi ca s? termini?
- Da, dac? vreau ca treaba s? fie bine f?cut?. ?i de obicei, asta urm?resc. E unul dintre obiectivele mele principale.
- Bine. Te rog doar s? nu-mi umbli prin lucruri, în rezerva mea; s? nu r?scole?ti totul.
- Fii f?r? grij?, n-am prostul obicei de a cotrob?i prin lucrurile altora! Pentru c?, dac? l-a? fi avut, nu crezi c? a? fi aflat de mult ce era pe înregistr?rile pe care ?i le-a stricat c??elul meu? ?i pe celelalte? ?i orice alte secrete ai fi avut pe acolo, tu sau oricare dintre colegii no?tri?! Timp am avut berechet la dispozi?ie! ?i nici nu avea cine s? m? verifice! Deci, ce m-ar fi putut împiedica?
- Ai dreptate. Ce anume te-a împiedicat?
- Probabil, bunul sim?.
- Nu-mi spune c? ai ?i a?a ceva...
- Nu ?tiu. Tu ce crezi?
- Poate c? ai, presupuse ea. Dar, las-o balt?! Nu te a?tepta s? te ridic în sl?vi, pentru c? n-am s-o fac, indiferent de cât? corectitudine ai da dovad?! Mai bine spune-mi cum r?mâne pentru duminic?.
- Pentru duminic??! se mir? Lucian. Nu ?tiu... Cum r?mâne?
- P?i, sper c? vei termina cur??enia pân? atunci.
- Dac? voi termina sau nu, nu ?tiu, deci, nu-?i pot spune nimic concret. Doar ce am stabilit c? sunt foarte meticulos.
- Nici chiar a?a... Deci, vei veni duminic? în ora? sau nu? S? ?tiu dac? trebuie s? te a?tept.
- Ce-i asta?! deveni Lucian din ce în ce mai surprins de atitudinea Liei. Îmi dai întâlnire? Tu, mie?! Din nou?!
- Ia-o cum vrei! Eu doar te-am întrebat.
- Nu ?tiu. Poate c? voi veni, presupuse el.
- Ai putea fi mai clar, te rog?
- Bine. Dac? insi?ti atât, voi veni, negre?it, decise el. Mai exact, vom veni, se corect? imediat.
- Ah, Spotty...
- Da, n-ar putea lipsi, o aprob? el zâmbind, privind spre c??elul s?u, înc? alb.
- Bine. Am s? v? a?tept. ?i încearc? s? termini pân? atunci. Sau dac? nu, las? totu?i restul robo?ilor, încheie Lia, preg?tindu-se de plecare.
- Am s? m? mai gândesc, spuse el, iar dup? plecarea Liei, î?i relu? activitatea început? în acea diminea??.
Iar în dorin?a de a termina mai repede totu?i, Lucian gr?bi pu?in ritmul, pentru c? avea motive s? se gr?beasc?, ceea ce nu afecta îns? rezultatul final al muncii depuse, fiindc? nu ar fi neglijat aspectul navei sale în ruptul capului...