proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*82. Dubl? aniversare.

Din nefericire pentru lungan, nu mai primi vizita nici unuia dintre colegii s?i în acea zi, m?car pentru a-l felicita, dac? nu pentru a-i oferi un micu? cadou din partea lor. Se p?rea c? to?i uitaser? de ziua lui, cu excep?ia ?efului s?u, îns? acest lucru nu-l întrist? deloc, câtu?i de pu?in. El st?tea lungit, ron??ind la dulciuri, indiferent c? erau artificiale sau nu, privind încântat spre globul alb?strui pe care i-l d?ruise ?eful s?u. Îi pl?cea tare mult acest glob dulce, îns? numai s?-l priveasc?, nu s?-l ?i consume.
Nici zilele urm?toare lunganul nu primi vreo vizit? din partea vreunui coleg, nici m?car din partea lui Alex, fie ?i pentru scurt timp. Îns? Nis nu p?rea afectat de faptul c? fusese uitat de ziua lui. Nici nu avea de gând s? le repro?eze ceva colegilor s?i în acest sens. Aten?ia ?efului s?u îi era de ajuns, iar cadoul primit de la acesta avea darul s? înlocuiasc? într-un fel lipsa cadourilor de la ceilal?i. De fapt, nici nu s-ar fi a?teptat s? primeasc? totu?i ceva, nici m?car de la ?eful s?u. Iar dac? primise totu?i, chiar de la el, însemna c? ?eful s?u îl aprecia destul de mult. Gândul acesta îl determin? s? se simt? bine, ba chiar important, ceea ce nu-l transform? într-un îngâmfat, deloc, de moment ce nici chiar Lucian nu era, de?i ar fi avut motive s? fie; era doar acela?i Nis, n?rod, distrat, aiurit, dezordonat, înconjurat de dulciuri ?i nefiresc de înalt, cu 18 cm peste cei doi metri...
Alte câteva zile trecur? pe suprafa?a Proximei, un nou weekend apropiindu-se din ce în ce mai mult, un weekend ce aducea cu sine o nou? petrecere la bordul navei albastre, o petrecere cu doi s?rb?tori?i: Nis, lunganul echipajului, cel de 2,18 m, marele consumator de dulciuri ?i Ly, fiica domnului To Kuny, conduc?torul Proximei, devenit? de curând so?ia lui Mih?i??, campionul, ?eful securit??ii misiunii. Deci, chiar aveau motive serioase pentru a organiza o nou? petrecere la bordul „Pacifis”-ului, o dubl? aniversare. Cu o zi înainte de sâmb?t?, 15 martie 2092, Lucian avusese grij? s?-?i anun?e colegii de acest dublu eveniment ?i s?-i invite la bordul navei albastre. ?i de?i î?i propusese s? nu-i pun? în tem? în leg?tur? cu aniversarea lunganului, ci numai cu cea a fiicei domnului Kuny, Ly, considerând c? nu uitaser? de ziua înaltului lor coleg, totu?i le aminti ?i acest am?nunt, constatând cu uimire c? se în?elase, deoarece to?i uitaser? complet de Nis ?i de ziua acestuia. Lucian nu-i cert? din pricina acestei neglijen?e din partea lor, de care d?duser? dovad?, îns? le suger? c? ar fi indicat s? preg?teasc? totu?i câte o mic? aten?ie pentru lungan, din partea fiec?ruia, pentru ca acesta s? nu se simt? cumva omis inten?ionat de c?tre colegii s?i.
?i iat? un nou weekend, odat? cu sosirea zilei de sâmb?t?, 15 martie 2092, o zi ce anun?a o nou? mare petrecere, la bordul navei „Pacifis”. Evident c? Lucian, cu excep?ia faptului c? se întâlnise zilnic cu cei doi fra?i Kelso ?i cu colega sa, Lia, avându-l ?i pe Spot de fiecare dat? al?turi de el, se ocupase serios ?i de preparatele culinare destinate acestei petreceri, bineîn?eles, împreun? cu ajutoarele sale de n?dejde, cei doi robo?i, cu care preg?tise ?i cele dou? torturi, câte unul pentru fiecare aniversat.
Astfel, micu?ul Spot avu parte numai de delicatese, pe care le savur? cu pl?cere, de?i c??elul nu era deloc mofturos, sau preten?ios, în privin?a mânc?rurilor. Practic, mânca orice i se d?dea, nu refuza nimic, cum îns? buc?tarul care se ocupa de hrana lui era chiar st?pânul s?u, care era foarte priceput în domeniul culinar, avea de obicei parte numai de bun?t??i, a?a c? aceste delicatese de acum nu i se p?rur? cu nimic deosebite de cele ce le primea zilnic.
Pân? în diminea?a primei zile a acelui weekend, totul era gata, minu?ios pus la punct, pân? la cel mai mic am?nunt. Lucian a?tepta doar sosirea s?rb?tori?ilor ?i a celorlal?i colegi ai s?i, care nu întârziar? s? apar?. Dup? ce se strânser? to?i, cerându-?i scuze pentru întârziere, fiecare îi oferi lunganului câteva mici aten?ii, constând, în general, din diverse dulciuri. Apoi, pentru c? dulciurile ar fi fost totu?i prea pu?in, mai aduser? un glob terestru alb?strui, de sticl?, înf??i?ând Terra, un glob, evident, geografic, sprijinit pe un suport metalic. Globul terestru de sticl? avea în interiorul s?u un bec, ce se putea aprinde ori de câte ori era activat întrerup?torul, bineîn?eles, numai dac? ?tec?rul era conectat la o surs? de alimentare cu curent electric. Acest glob i-l oferir? din partea întregului colectiv, nu din partea cuiva anume.
- N-ar fi trebuit s? v? deranja?i atât pentru mine, le „repro??” Nis, ochii sclipindu-i de bucurie c? primise totu?i cadouri.
- S? ne deranj?m?! Cum adic? s? ne deranj?m, m?, n?rodule? p?ru Alex nedumerit.
- Eh, credeam c? a?i ?i uitat de ziua mea, replic? lunganul.
- Cum am fi putut uita tocmai de tine? îi r?spunse Mihai.
- Dar tu, ?efule, parc? mi-ai f?cut deja un cadou, chiar mar?i, de ziua mea!?
- Eu?! Ah, da... Dar niciodat? nu stric? un supliment. Îns?, Nis, s? ?tii c? în privin?a acestui glob de acum, n-am contribuit cu nimic; n-aveam idee despre el, de?i ceilal?i au spus c? e din partea echipa-jului, f?r? s? m? fi anun?at ?i pe mine înainte. Dar eu ?i l-am dat deja pe acela, ?tii tu pe care...
- Da, ?efu’, ?tiu.
- Cum a?a, i-ai dat ?i tu un alt glob? îl „cert?” blonda.
- Da, dar nu chiar ca acesta. Adic?, în nici un caz de sticl? ?i nici luminos. Înc? îl mai ai, Nis?
- Da, ?efu’, doar ?i-am spus c? vreau s?-l p?strez; n-am s?-l consum. E deosebit!
- Unde e? îl întreb? blonda, curioas?.
- Ar?t?-ni-l ?i nou?, ad?ug? Stela.
- Nu vi-l pot ar?ta acum, nu-i aici; e la mine în camer?, în ora?ul artificial. Dac? vre?i s?-l vede?i, pute?i trece pe acolo ?i am s? vi-l ar?t.
- Bine, m?. Poate vom trece, zise Alex, f?r? a-i promite nimic lunganului, pentru a nu-?i crea obliga?ii fa?? de acesta.
Apoi, dup? Nis, fu rândul domni?oarei Ly s? primeasc? daruri din partea celorlal?i, nu foarte semnificative, îns? Ly le aprecie foarte mult, g?sindu-le deosebite, fiindc? nu se a?teptase s? primeasc? daruri. Chiar p?ru surprins? de gestul lor, mirându-se c? aflaser? to?i c? ar fi ziua ei. Fu înclinat? s?-l considere pe fratele ei responsabil de aceast? dezv?luire. Sau poate pe Mihai. Sau, cine ?tie, chiar pe Lia... Îns? la Lucian nu se gândise nici m?car o clip?. Nu-?i imagina c? el le-ar fi putut spune celorlal?i c? ar fi ziua ei. În fine, cert era doar faptul c? aflaser? to?i; de unde, nu avea prea mare importan??. Dup? ce s?rb?tori?ii î?i primir? cadourile, cei doi robo?i aduser? torturile; dou? la num?r. Pentru geograf, pe suprafa?a oval? a tortului era reprezentat? harta geografic? a Terrei, cu continente ?i oceane, foarte bine redat?; ?eful se întrecuse pe sine zilele acestea, devenind brusc ?i expert în geografie culinar?, prin realizarea acestui tort ?i a globului de ciocolat?, ambele pentru prietenul s?u din copil?rie, Nis. ?i de tortul pentru Ly tot Lucian se ocupase, dar cum nu-i cuno?tea preferin?ele, pe suprafa?a tortului pentru ea redase, cu destul? exactitate, chipul ei, al?turi de al campionului, de parc? le pictase cu gelatin? de cofet?rie... Impresionant! Chiar a?a i se p?ru ?i frumoasei Ly Kuny, care privi uimit? spre tortul destinat ei, ?tiind sigur c? Lucian era responsabil de realizarea torturilor respective. Fiecare sufl? lumân?rile tortului ce-i era destinat; pentru Nis – 29 la num?r, iar pentru Ly – 24 de lumân?ri, reprezentând vârsta ce-o împlinea fiecare. În timp ce ei doi suflau lumân?rile, punându-?i în gând câte o dorin??, ceilal?i le cântau în cor: „Mul?i ani tr?iasc?!”, apoi, dup? ce toate lumân?rile erau stinse, izbucnir? în strig?te de bucurie, de?i nu foarte zgomotos, fiecare f?cându-le celor doi aniversa?i diverse ur?ri. „Adela... Oare ce-a? mai putea spera, în privin?a ta?! Ah... Mi-e ?i team? s? m? gândesc totu?i c? înc? m-ai putea a?tepta... Hmm... Ce nebunie!” î?i zise Nis în gând, în timp ce sufla lumân?rile tortului s?u, în timp ce Ly gândea astfel: „Ce tort superb; chiar s-au str?duit, de?i, probabil, mai mult Luci... Dr?gu? din partea lui, nimic de zis... Sper ca Mihai s? m? iubeasc? mereu, la fel ca ?i acum. ?i s? ajungem totu?i o dat?, acas?, pe Terra...” Apoi, f?r? a t?ia înc? nici unul dintre cele dou? torturi, spre disperarea lunganului, care privea cu jind spre ele, urma melodia pe ritmul c?reia aniversa?ii trebuia s? danseze al?turi de cel sau cea pe care ?i-i vor alege. Iar cum ziua lunganului fusese mai înainte, el trebuia s? fie primul.
- Hai, Nis, alege-?i partenera favorit?, îl îndemn? ?eful, observând faptul c? lunganul ezita.
- Nu, ?efu’, mai bine nu... replic? încurcat Nis.
- Cum adic?, nu, m??! p?ru surprins Lucian. Hai odat?!
- Dar... Nu vreau s? sup?r pe nimeni.
- Ce tot spui, m??! N-o s? superi pe nimeni, indiferent care ar fi alegerea ta, îl asigur? Lucian. În anii trecu?i, ?i-ai ales de fiecare dat? o partener?.
- Anii trecu?i era altceva, ?efu’; era diferit... continu? Nis cu ezit?rile.
- Nu, nu era deloc diferit, se împotrivi Lucian. Alege odat?!
- Dar... N-am o partener? favorit?! În plus, pe lâng? mine, toate sunt scunde.
- Nis!!!
- Bine, ?efu’... Am s?-mi aleg una! Îns? n-a? vrea s? par nepoliticos fa?? de Ly. Ea ar trebui s? fie prima, deci, s?-?i aleag? ea partenerul.
- Nu, tu vei fi primul, pentru c? ziua ta a fost înainte. ?i sunt convins c? Ly va în?elege acest lucru ?i nu-l va considera drept o impolite?e din partea ta, spuse Lucian.
- Bineîn?eles, îl aprob? Ly. Î?i po?i alege lini?tit partenera, Nis.
- Mda... murmur? încurcat lunganul, privind spre colegele sale.
Toate erau înso?ite, de aceea îi venea greu s? aleag? pe vreuna dintre ele. „Uff... De-ar fi fost Adela aici, aveam ?i eu pe cine s? aleg. A?a îns?... Oare de ce n-o fi vrut s? accepte propunerea mea de a ne fi înso?it în aceast? misiune?! Uff... Dificil!” î?i zise lunganul în gând. În cele din urm? î?i opri privirea asupra Liei, care în acel moment i se p?ru a fi singura disponibil? pentru un asemenea dans. Înainte îns? de a-i face vreo invita?ie colegei sale, privi întreb?tor spre ?eful s?u, ca pentru a se asigura c? acesta nu se va împotrivi acestei alegeri. Cum nu z?ri în ochii ?efului s?u nici o urm? de repro?, lunganul îndr?zni totu?i în cele din urm? s? o invite pe Lia la dans. Evident, ea accept?, doar nu era s?-l refuze. Astfel se trezir? dansând doar ei, amândoi, sub privirile celorlal?i. În ciuda în?l?imii sale, Nis p?rea a fi timid al?turi de colega sa.
- Anii trecu?i nu m-ai ales pe mine ca partener? de dans de ziua ta, Nis, ?opti Lia spre lungan, în timp ce dansau.
- Adev?rat; nu te-am ales pe tine... o aprob? Nis, la fel de ?optit.
- De ce?! Ce te-a determinat s?-?i modifici op?iunea?
- Practic, nimic. Putem presupune doar c?... Poate le puneam la încercare, pentru a-mi putea da seama care ar fi partenera ideal?, la dans, normal.
- Ah, deci ?i pe mine m? pui la încercare acum, surâse Lia.
- Nu, pe tine, acum, nu, neg? lunganul.
- Nu?! se mir? Lia. ?i ce-ar trebui s? în?eleg eu de aici?
- P?i, nimic. Decât, poate c? mi-am dat seama c? pentru mine tu e?ti partenera ideal?; la dans doar, desigur!
- Serios, Nis?! Eu?! zâmbi ea nedumerit?, îns? nu continu? cu acest subiect, a?a c? dansar? t?cu?i pân? la finele melodiei.
- E rândul t?u acum, Ly, i se adres? lunganul, sim?indu-se oarecum u?urat c? sc?pase din centrul aten?iei colegilor s?i, fiindc? nu se sim?ea în largul s?u în acea postur?.
De cum se v?zu liber, reveni la vechea-i îndeletnicire: ron??itul dulciurilor! Mai ales c? avea acum destule, mai multe chiar decât de obicei, doar se ad?ugaser?, pe lâng? cele pe care le avea asupra lui, cele pe care le primise, destul de multi?oare. Deci, nu se putea plânge, î?i g?sise rapid o ocupa?ie!
În ceea ce o privea pe Ly, to?i erau ferm convin?i c?-l va alege pe Mihai ca partener, f?r? îndoial?, a?a c? nu p?reau curio?i în privin?a preferin?ei acesteia. Spre surprinderea lor îns?, ea nu se opri în dreptul campionului, ci al lui Lucian, comandantul misiunii. Cei mai surprin?i îns?, erau chiar Luci ?i Mihai. Dar Ly nu lu? în seam? reac?ia lor.
- Deci, Luci, îmi acorzi acest dans? întreb? Ly pe un ton foarte firesc.
- ???... Cine? Eu?! Adic?... E?ti sigur??!
- Da. Foarte sigur?, afirm? ea. De ce? Ai de gând s? m? refuzi?
- Ah, nu... Bineîn?eles c? nu, accept? el, nedumerit, privind în treac?t spre campion, spre a observa reac?ia acestuia.
Mihai nu protest? deloc, în nici un fel, r?mase amu?it locului. Nu pricepea alegerea ei, dar îi respecta punctul de vedere. În plus, nu avea de gând s? se dea în spectacol, doar din cauza alegerii ei, f?când o scen? de gelozie, care i se p?rea inutil?, mai ales cunoscând sentimentele pe care Ly le avea fa?? de Lucian, deloc de prietenie. Cu atât mai mult, datorit? acestui fapt, alegerea ei p?rea inexplicabil?. Cât despre Lucian, nici el nu încerc? s? priceap? motivele pentru care Ly îl preferase pe el în locul campionului, el doar dans?, ca de obicei, magnific.
- Ly, a? putea spera într-o ameliorare a rela?iei dintre noi, de moment ce m-ai ales pe mine ca partener de dans, de ziua ta? o întreb? Lucian spre sfâr?itul melodiei.
- Nu, asta nu schimb? cu nimic rela?ia dintre noi; nici în mai bine, nici în mai r?u, îi spulber? Ly orice speran?? de reabilitare în fa?a ei.
- M? temeam c? acesta va fi r?spunsul t?u, replic? el ?optit, f?r? a insista asupra subiectului. Dar î?i respect decizia, deci, nu comentez!
Apoi, când melodia se termin?, Lucian îi s?rut? galant mâna ?i reveni nedumerit la locul s?u. Iar cum cei doi s?rb?tori?i dansaser? deja în compania celor pe care îi consideraser? a fi partenerii lor favori?i, acum puteau dansa to?i. Evident, Lucian nu ezit? s? o invite la dans pe Lia, Alex pe Stela, Mihai pe Ly, Nick pe Maria, primul s?rb?torit, lunganul Nis, r?mânând astfel singur, doar în compania favoritelor sale – nelipsitele dulciuri, al?turi de care se sim?ea mereu fericit. Campionul nu rezist? f?r? a-i pune so?iei sale aceast? întrebare:
- A? putea ?ti de ce l-ai ales pe Luci la dansul de mai înainte?
- De ce nu? evit? Ly un r?spuns direct, concret. Crezi c? am gre?it cu ceva?
- Nu, dar... Credeam c? m? vei alege pe mine. Deci, de ce totu?i el?
- Simplu: Pentru c? e un dansator mai bun decât tine! ?i-n plus, astfel, sper c? i-am mul?umit pentru tortul pe care mi l-a f?cut. L-ai v?zut?! Foarte frumos... M-a impresionat.
- Ah... se dumiri Mihai. Tortul; da, evident, l-am v?zut. Priceput, afurisitul! Comandantul nostru... Deci, îl preferi pe el.
- Doar la dans, se în?elege; ?i la torturile aniversare. În rest, la toate celelalte, te prefer pe tine, doar tu e?ti so?ul meu, pe tine te-am acceptat în via?a mea.
- A?a, deci... Atunci, ar trebui s? fiu mul?umit. ?i s? m? consider norocos.
- Poate ar trebui.
- Chiar ?i sunt, ?opti Mihai, zâmbind, s?rutând-o u?or, discret. Îns?, data viitoare, de ziua ta, a? prefera s? m? alegi totu?i pe mine...
- Bine, îl aprob? Ly. Atunci, tu vei fi alesul meu, chiar ?i la dans. Doar, la urma urmei, tu ai fost primul meu profesor de dans, cel care m-a ini?iat, nu el. N-am uitat.
- Exact! Eu am fost, replic? Mihai, cuprinzând-o în limpezimea privirii sale albastre în întregime, în ochii lui putându-se citi cu u?urin?? cât de mult o iubea.
- Mihai, de ce le-ai spus colegilor t?i c? o s? fie ?i ziua mea? îi repro?? Ly, ?optit.
- Cum?! Eu?! Regret, dar nu eu le-am spus.
- Nu tu?! Atunci, cine?! se mir? ea, privindu-l întreb?tor.
- Nu ?tiu. Poate fratele t?u, presupuse Mihai.
- Nick?! Posibil.
- Da, Nick. De ce? Crezi c-ar fi gre?it cu ceva, dac? el le-a spus celorlal?i? Ai fi preferat ca ei s? nu afle de ziua ta?
- Ah, nu... De fapt, nu ?tiu ce-a? fi preferat. Nu, nu-i nimic r?u dac? au aflat to?i.
- Dac? vrei, luni, când într-adev?r va fi ziua ta, vom s?rb?tori din nou, doar noi doi, împreun?, cum vrei tu. Î?i promit!
- Vom vedea...
Apoi î?i continuar? petrecerea în stil caracteristic, f?r? nici un incident neprev?zut. Spre seara acelei zile, spre deliciul lunganului, t?iar? unul dintre cele dou? torturi (pe cel destinat lui), cel?lalt r?mânând pentru ziua urm?toare. Ca de obicei, când organizau astfel de petreceri, miezul nop?ii îi g?si s?rb?torind, f?r? a avea inten?ia de a se retrage la culcare, cu excep?ia c??elului, care adormise deja. Nis dusese globul de sticl? primit cadou în rezerva lui, iar Ly î?i dusese ?i ea cadourile primite în rezerva campionului. Ea-l întrebase ?i pe fratele ei, Nick, dac? el le adusese celorlal?i la cuno?tin?? faptul c? era ziua ei luni, îns? Nick neg? categoric, pentru c? el nu-i spusese decât Mariei, care, la rândul ei, afirm? cu t?rie c? nu ea î?i anun?ase colegii de aniversarea cumnatei sale. În ceea ce o privea pe Lia, cu p?rere de r?u, recunoscu adev?rul, potrivit c?ruia, ea nici m?car nu ?tiuse c? ar fi ziua surorii sale, Ly. În plus, îi spuse c? aflase acest lucru de la Luci, deci, era foarte probabil ca tot el s?-i fi anun?at ?i pe ceilal?i. Ly p?ru surprins?, aflând c? Lucian era cel ce r?spândise vestea anivers?rii ei, dar nu coment?. Nu-?i închipuia de ce ar fi procedat astfel comandantul, îns? nici nu depuse eforturi pentru a-?i da seama de acest lucru. Pur ?i simplu, nu i se p?rea ceva interesant, de?i, întrebându-i totu?i pe Alex ?i pe Stela, apoi chiar pe înaltul geograf, ace?tia îi confirmar? faptul c? într-adev?r, Lucian fusese cel ce le adusese la cuno?tin?? c? peste pu?in timp va fi ziua ei. Acum putea fi sigur? c? el era „vinovat” de r?spândirea acestui am?nunt, îns? nici acest lucru nu o determin? s?-?i schimbe p?rerea actual? pe care o avea despre el, p?rere înc? nu prea bine conturat?; ca ?i sora ei, Lia, p?rea confuz? în ceea ce-l privea pe comandantul misiunii, dar Ly înclina s? cread? în continuare c? el ar putea fi un tip r?u. Evident, avea o p?rere eronat?, departe de adev?r, îns? Ly o considera corect?, iar momentan nimic nu o putea convinge c? s-ar putea în?ela.
Îns? petrecerea continu? ?i ziua urm?toare, duminic?, 16 martie 2092, în acela?i mod ca ?i în ziua precedent?, cu o scurt? pauz? de vreo câteva ore, r?stimp în care se odihnir? pu?in, dup? care reluar? petrecerea, întinzându-se ?i de data aceasta pân? dup? miezul nop?ii cu vreo câteva ore. Deciser? s?-i pun? cap?t de abia în jurul orei 03.00, când cei ce locuiau în marele ora? artificial se retraser?, la bordul navei r?mânând doar Lucian, Spot ?i cei doi robo?i.
Evident c? ziua urm?toare, luni, 17 martie 2092, to?i se trezir? mai târziu, în nici un caz de diminea??, iar Lucian de abia reu?i s? ajung? cu c??elul s?u la timp, f?r? s? întârzie, la locul de întâlnire, unde îi g?si pe Sid, Sonya ?i Lia. Ly ?i Mihai petrecur? singuri aceast? zi, a?a cum îi promisese campionul iubitei sale, fiind chiar ziua ei, când ea împlinea 24 de ani, deci, campionul nu trecu deloc pe la supercomputer în acea zi special?, doar nu era s-o lase pe Ly singur?. Nu avea bijuterii la el, nu luase nimic de acas?, de pe Terra, deci, nu ?tia ce ar putea s?-i ofere frumoasei sale Ly cu aceast? ocazie, dar se descurc? el cumva, cu o mic? juc?rie computerizat?, având un microcip ata?at?, o juc?rie pe care Ly o aprecie. Tot în cursul acestei zile, Ly primi vizita tat?lui s?u, domnul To Kuny, care, evident, nu uitase de aniversarea iubitei sale fiice ?i-i adusese un mic cadou din partea dumnealui. Mihai înc? p?rea stânjenit de prezen?a dânsului ?i tot nu ?tia cum s? se comporte când îl întâlnea. Gre?ea, întâmpinându-l cu „dumneavoastr?, domnule”; se observa c? dânsului nu-i f?cea pl?cere s?-l aud? vorbindu-i astfel.
Zilele urm?toare decurser? în mod asem?n?tor cu prima zi a s?pt?mânii, cu diferen?a c? în celelalte zile nu se treziser? atât de târziu. Astfel debut? aceast? nou? s?pt?mân? a lunii martie, o s?pt?mân? în care aveau din nou ?edin?? la bordul navei „Pacifis”...