proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*80. Dup? încheierea ?edin?ei.

Seara, ?edin?a lor din acea zi se încheie de abia la ora 19.30. Stela privea des spre comandantul misiunii, remarcând cât de vesel p?rea tot timpul, pe tot parcursul ?edin?ei. ?i nu c? acest lucru i s-ar fi p?rut nelalocul lui, îns? g?si de cuviin?? s?-i acorde o nou? consulta?ie medical?, pentru orice eventualitate.
- Frumosule, tu ?i cu mine, acum, imediat, în cabinetul medical! Ne-am în?eles?
- Sigur! Minunat! De ce nu?! rosti el, surâzând, pornind f?r? a se împotrivi spre cabinetul medical, în urma doctori?ei.
Intr? în cabinet. Stela era deja acolo.
- Ia loc, îl invit? ea.
- S-a întâmplat ceva, doctore?
- Spune-mi tu dac? s-ar fi întâmplat sau nu ceva!
- P?i, de ce m-ai chemat totu?i aici?!
- Doar pentru ni?te analize, dar s? vedem dac? sunt sau nu necesare... Poate scapi f?r? ele, dac?-mi r?spunzi sincer la întreb?ri.
- Ah, ni?te minunate analize, desigur...
- Minunate?! Analizele?! Frumosule, ce-i cu tine?!
- Nimic... Ce-ar putea fi?!
- Te v?d prea vesel. ?i a?a ai fost pe tot parcursul ?edin?ei de azi. De asta te întreb.
- Ah, da... P?i, chiar sunt vesel. Încalc vreo lege?! Doar nu-i interzis.
- Sigur c? nu-i! Ai totu?i vreun motiv pentru veselia asta, sau vrei s? facem acele minunate analize, care s? ne l?mureasc??!
- Motiv? Sunt doar fericit, doctore...
- Fericit?! I-auzi! Nu mai spune!? Cu ce ocazie?!
- P?i... Chiar vrei s? ?tii?
- Doar dac? dore?ti s?-mi spui, iar astfel, dac? e?ti sincer cu mine, repet, poate scapi f?r? minunatele analize... Pricepi?!
- Ah, nu m? deranjeaz? deloc analizele alea de care tot aminte?ti; le po?i face... Dar afl? c? sunt îndr?gostit. Atâta tot!
- Îndr?gostit?! Serios?! În cazul ?sta... Felicit?ri, comandante! ?i iat?, a?a ai sc?pat de mine ?i de orice analize! Te po?i întoarce pe puntea principal?, chiar acum.
- F?r? minunatele analize, cu care m? amenin?ai? Nu le mai facem? Eu sunt dispus s? cooperez, doctore!
- Nu e cazul, frumosule! Nu exist? analize pentru „boala” asta, de care zici c? suferi acum. ?i nici tratament. Singura recomandare pe care ?i-a? putea-o face, ar fi s?-?i petreci cât mai mult timp în compania domni?oarei care e responsabil? de aceast? stare a ta.
- Ah, da?! P?i, ?sta-i un tratament pe care am s?-l urmez cu cea mai mare pl?cere...
- Aha... ?i pentru c? tot e vorba despre acea misterioas? domni?oar?, vrei s?-mi spui cine ar putea fi norocoasa?
- Sincer, prefer s? nu spun nimic.
- Preferi s? nu... P?i, dac? m? gândesc bine, nici nu-i nevoie s? spui, frumosule... S? fie oare colega noastr?, domni?oara consilier?!
- Hmm... surâse el, f?r? a r?spunde, dar ochii îl d?deau de gol.
- Bine. Am în?eles. Te po?i retrage. Vin ?i eu imediat. V?d c? n-avem ce face aici ?i chiar m? bucur. Frumosule, ai grij? cu ea! ?i î?i doresc mult succes!
- S? am grij?? ?i succes? Chiar crezi c? ar fi necesar?
- Fiind vorba despre Lia, categoric, da! Fii cu b?gare de seam?!
- Bine, doctore. Mersi. Am în?eles, spuse el ?i p?r?si cabinetul medical.
- Gata?! A?a de repede?! îl întâmpin? Alex pe Lucian, când acesta ajunse pe puntea principal?. Ce analize au fost astea?
- Nici unele. N-am mai f?cut analize, b?trâne! Pentru c? a?a a zis Stela, c? n-ar mai fi necesar.
- Serios?! Nu pricep... se ar?t? nedumerit Alex.
Reveni ?i doctori?a. Lia o întreb?:
- Ce-i cu Luci? Ce are?
- Tocmai tu întrebi?! N-are nimic. ?i... Cred c? tu ar trebui s? ?tii mai bine ca oricine, replic? îns? doctori?a.
- De ce ar trebui s? ?tiu?! se mir? ea.
- P?i, hai s?-?i explic... rosti doctori?a ?i se retrase împreun? cu ea, într-un loc mai ferit de ceilal?i; îi ?opti: E doar îndr?gostit... De tine, evident!
- Ah, da?! murmur? Lia, încurcat?.
- P?i, el a?a mi-a spus. Deci, ce analize s?-i fi f?cut?! N-ar avea rost! Dar, Lia, te rog, ai mare grij? cu el!
- Nu în?eleg la ce te referi...
- P?i, ai v?zut c? de obicei nu reac?ioneaz? a?a cum ar fi de a?teptat din partea lui, în anumite cazuri deosebite, delicate, ca s? m? exprim astfel... De aceea î?i spun... Nu încerca s?-i frângi inima! E totu?i sensibil, chiar dac? nu pare! Deci... Nu încerca s? te joci cu el!
- Scuz?-m?, Stela... Nu cred c?-i treaba ta, dar chiar nu inten?ionez s? m? joc cu el ?i n-am de gând s?-i frâng nimic. Nu ?tiu ce ?i-a spus, îns? în ceea ce m? prive?te, n-am nici o obliga?ie fa?? de el, momentan. Mi-a declarat doar c? m? iube?te, atâta tot. Asta nu m? oblig? la nimic, mai ales c? nu sunt nici m?car prietena lui. Iar deocamdat?, prefer s? nu m? implic în nici o rela?ie, nici cu el, nici cu altcineva. Deci, nu te str?dui degeaba s?-mi explici ce ?i cum...
- Ah, Lia... Ai grij?! Atât î?i spun!
- Da, am în?eles. S? ?tii c? totu?i ?i eu ?in la el, deci, chiar n-am nici un interes s?-i provoc suferin??. Sper s? m? crezi.
- Încerc m?car s? te cred, Lia. ?tiu c?, în felul t?u, chiar ?ii ?i tu la el, iar asta m? lini?te?te, totu?i. Bine, uit? de aceast? discu?ie! S? pretindem c? n-a avut loc. De acord?
- Încerc m?car s? uit, Stela... rosti Lia îngândurat? ?i se îndep?rt?.
- Frumosule, noi ne retragem acum, to?i... Bine?! i se adres? Stela, anun?ându-l c? inten?ioneaz? s? plece spre ora?.
- Sigur. Nici o problem?. V? conduc, pân? afar?, la avion.
Cum to?i p?r?sir? interiorul navei, Spot ie?i ?i el dup? ei, doar nu era s? r?mân? singur la bordul „Pacifis”-ului, chiar dac?, în realitate, n-ar fi r?mas singur, ci cu cei doi robo?i, îns? c??elul înc? nu se înv??ase cu prezen?a lor, nu se obi?nuise cu aspectul lor diferit, de aceea se temea înc? de ei ?i nu putea fi l?sat sub supravegherea lor, decât dac? dormea ?i nu-i vedea. Cum îns? în acel moment era treaz, prefer? s? ias? ?i el afar?, unde aerul era la fel de alb ca ?i el. De?i stricase computerul preferat al informaticianului echipajului, Mih?i??, campionul, nu numai c? sc?pase de pedeaps?, ci ?i de ceart?. Ba chiar se alesese cu o recompens? dulce din „recuzita” lunganului, pe care o savurase cu pl?cere, fiindc? avusese un gust pl?cut, delicios, deosebit de ceea ce mâncase pân? în acel moment. Acum zburda vesel de colo-colo, de la nava albastr? spre avionul cu care to?i vor pleca în ora?, cu excep?ia st?pânului s?u, Lucian. Ajun?i în dreptul avionului, to?i se preg?tir? s? se despart? de Spot ?i de Lucian. Rând pe rând, unul câte unul, se urcau în avionul din fa?a lor, dup? ce fiecare î?i lua r?mas bun de la cei doi, ce r?mâneau aici, de?i, evident, se vor vedea destul de curând.
- Tu mai r?mâi cu mine, te rog, îi ?opti Lucian Liei, când îi venise ?i ei rândul s? urce în avion.
- Bine, Luci, r?mân, accept? ea cu u?urin??, f?r? a sta pe gânduri, pentru c? ?tia c? dac? nu va accepta, el va insista, iar în cele din urm? tot va ceda în fa?a lui.
- Lia, mai vii sau nu cu noi? se interes? Stela, dat fiind c? Lia ar fi fost ultima care trebuia s? urce în avion.
- Nu. Pute?i pleca. Eu mai r?mân pu?in, r?spuse Lia, a?a c? Stela intr? în avion, iar aparatul de zbor porni silen?ios spre ora?ul artificial.
R?ma?i singuri, cei trei nu se întoarser? la bordul navei albastre, n-ar fi avut rost. Preferar? s? se plimbe pe suprafa?a alb? a planetei, prin aerul dens, alb ?i el, aidoma c??elului lor. Pe Spot nu-l deranja deloc prezen?a dantoniului din atmosfer?, pentru el nu era absolut necesar s?-?i z?reasc? st?pânul, pentru a nu-i pierde, sau mai bine zis, pentru a nu se pierde el de ei; se putea folosi de alte sim?uri dezvoltate de care dispunea, pentru a nu le pierde urma, fiindc?, dac? dantoniul îi împiedica vederea, apoi mirosul cu siguran?? c? nu! Iar cum el se familiarizase deja cu mirosurile specifice fiec?ruia dintre cei cunoscu?i lui, nu avea cum s? se r?t?ceasc?, oricât se juca el în urma lor. Se îndep?rtaser? pu?in de nav?, nu foarte mult, îns? aceasta deja nu se mai z?rea, evident, datorit? dantoniului ce colora în alb atmosfera. Se îndep?rtaser? de „Pacifis”, îns? nu în direc?ia ora?ului artificial, ci într-una, oarecare. Practic, nici nu ?tiau exact încotro se îndreptau ?i nici nu aveau o ?int? anume; de fapt, nici m?car nu exista vreo ?int?, totul fiind alb ?i pustiu. La un moment dat, Lucian o lu? de mân?, pe nea?teptate, iar Lia tres?ri u?or, dar nu-?i retrase mâna dintr-a lui. Sesizând reac?ia ei, Lucian îi ceru voie s? o ?in? de mân?, iar ea încuviin?? t?cut?, f?r? a rosti nimic. Se plimbar? astfel, t?cu?i, ?inându-se de mân?, destul de multi?or, mergând încet, ca Spot s?-i poat? urma. De jur-împrejurul lor nu era nimic, absolut nimic, decât acel uria? pustiu alb, complet alb, imaculat. Se întunecase de-a binelea, iar stelele împânziser? deja cerul cu luminile lor blajine. Ce bine c? prezen?a dantoniului în atmosfera planetei nu împiedica observarea stelelor; dac? nici acestea nu s-ar fi v?zut, peisajul ar fi devenit mult prea trist, prea monoton, doar alb... ?i a?a se sim?ea lipsa unui satelit natural, care s? împodobeasc? cerul înstelat cu prezen?a sa.
- Luci, s? ne întoarcem, rosti Lia ?optit, considerând c? se îndep?rtaser? destul de mult fa?? de nava albastr?.
- Cum vrei tu, o aprob? el, ?inând-o înc? de mân?.
- S? nu ne r?t?cim, justific? Lia.
- N-ar fi posibil. Am la mine un mic dispozitiv, care ne poate ajuta s? ne orient?m.
- S? ne orient?m?! În pustietatea asta?! Cum?!
- Localizând cu precizie nava noastr? ?i indicându-ne direc?ia în care se afl? ea, explic? Lucian, oprindu-se pu?in din mers, pentru a scoate micu?ul dispozitiv de orientare. Vezi? Aici suntem noi, iar aici e nava noastr?. Deci, acest dispozitiv ne arat? clar încotro trebuie s? pornim pentru a ajunge la nava noastr?. ?i ne poate avertiza sonor dac? pornim într-o direc?ie gre?it?, iar în loc s? ne apropiem de „Pacifis”, ne îndep?rt?m de ea. Destul de simplu, nu?!
- Foarte interesant! Dar de unde îl ai? Nu ?tiam c? exist? asemenea dispozitive în dotarea echipajului nostru? ?i de ce ai numai tu unul? Sau e destinat strict pentru comandantul misiunii?
- Nu te gr?bi s? m? cer?i! Nu e din dotarea echipajului nostru, nici strict pentru... Pe acesta l-am f?cut chiar eu, de curând, luna trecut?, c? tot am avut timp la dispozi?ie.
- Tu?! ?i ?i-ai f?cut doar ?ie?! Egoistule!
- Nu m-am gândit c? v-ar trebui ?i vou?. Dar dac? vrei, v? pot face; nu e deloc dificil.
- Nu, las?... Ai dreptate, nu e nevoie. Tu stai mai mult în nav?, ceilal?i nu!
- Cum spui tu, o aprob? el gr?bit, punând la loc dispozitivul de orientare sau de localizare al navei albastre, fiindc? nu aveau nevoie de el.
Evident, înainte de a-l pune la loc, îl oprise, nu-l l?sase pornit. Apoi se îndreptar? spre nava albastr?, unde ajunser? cu pu?in dup? ora 21.30, bineîn?eles, împreun? cu c??elul. Aici servir? împreun? masa de sear?, Spot primind ?i el o sumedenie de bun?t??i, iar dup? ce-?i umfl? bine de tot burtica, adormi s?tul, obosit dup? atâta plimbare prin aerul alb ?i curat al Proximei.
Se f?cuse deja ora 22.30 când Lucian ?i Lia p?r?siser? din nou bordul navei albastre, de data aceasta singuri, f?r? c??el, care, fiind adormit, r?m?sese în grija celor doi robo?i. Acum îns? nu mai plecau la o plimbare f?r? ?int?, ci se îndreptau spre ora?ul artificial, fiind destul de târziu, îns? bineîn?eles c? Lucian nu-?i putea l?sa colega s? plece singur?, doar el o re?inuse pân? la ora aceea. Prin urmare, o conducea spre „cas?”. ?i de?i puteau utiliza un avion local, pentru a ajunge repede la destina?ie, preferar? mersul pe jos, care era mai pl?cut. Oricum, distan?a nu era foarte lung? ?i nici nu aveau c??elul cu ei, deci, nu existau motive de întârziere pe drum. Totu?i, nu se gr?bir? deloc ?i ajunser? de abia la ora 23.15 în dreptul u?ii camerei Liei. Nu li se p?rea îns? foarte târziu, mai ales c? ziua urm?toare nu aveau un program înc?rcat, deci, nu erau nevoi?i s? se trezeasc? devreme dimnea?a. Nici m?car nu se întâlneau cu cei doi fra?i Kelso, Sonya ?i Sid, deci, n-aveau de ce s?-?i fac? griji c? ar fi cumva prea obosi?i. Totu?i, ajun?i la destina?ie, Lucian îi s?rut? galant mâna colegei sale, inten?ionând s? se retrag? spre „Pacifis”.
- Mai r?mâi pu?in, te rog, îi ceru ea ?optit, invitându-l s? intre. Doar nu te gr?be?ti...
El o privi uimit, surprins de invita?ia ei, dar evident, nu o refuz?, de?i nu-?i d?dea seama de ce ar r?mâne. Intr? totu?i, împreun? cu ea ?i se a?ez? îngândurat pe un fotoliu, unde r?mase t?cut. Pur ?i simplu, nu ?tia ce s? fac?. Dac? ar începe s? vorbeasc?, n-ar reu?i s? evite s?-i spun? c? o iube?te. ?tia îns? c?-i promisese s? nu-i aminteasc? acest lucru deocamdat?, pentru o vreme. ?i nu dorea s?-?i încalce promisiunea, pentru a o dezam?gi sau a p?rea prea insistent. Dac? s-ar ridica de pe fotoliu, n-ar putea rezista f?r? s-o îmbr??i?eze sau s-o s?rute, m?car o dat?, mai ales c? erau singuri în înc?pere. ?tia îns? c? acest lucru o determina pe ea s? redevin? tem?toare, iar lui nu-i pl?cea deloc, pentru c? nu dorea ca Liei s?-i fie team? de el, chiar dac? ea sus?inea c? n-ar fi a?a cum credea el. Îns? nu-i pl?cea deloc tremurul ce o cuprindea de fiecare dat? când o lua în bra?e, de parc?-l considera un tip r?u, periculos, în stare de orice, sau din partea c?ruia nu te po?i a?tepta la nimic bun. Prin urmare, st?tea t?cut pe acel fotoliu. C?ut? atent cu privirea jurnalul colegei sale, dar nu-l g?si deloc, pe nic?ieri. Nu mai era pus la vedere, deci, iar??i avea ghinion. Oricum, chiar dac? l-ar fi z?rit prin apropiere, tot nu l-ar fi putut citi, nici m?car pu?in, pentru c? nu era doar el în înc?pere, ci ?i colega lui.
- Lia, e destul de târziu... începu el o idee, inten?ionând s? se retrag?, nu îns? f?r? o explica?ie.
- Scuz?-m? numai pu?in, te rog, îl întrerupse ea, de parc? nu în?elesese aluzia lui de mai înainte.
- Sigur, o aprob? el ?optit, f?r? a se ridica de pe fotoliu, uitând de inten?ia de a se retrage, la care se gândise mai înainte.
A?a c? Lia disp?ru dincolo de u?a ce ducea spre „baie”, cum ar putea fi denumit? înc?perea aflat? dincolo de acea u??. În momentul în care colega lui trecuse dincolo de acea u??, Lucian se ridic? de pe fotoliu, sperând c? va avea astfel ocazia s? cerceteze cu mai mult? aten?ie interiorul înc?perii, evident, în c?utarea jurnalului ei. Nu avu îns? mult timp la dispozi?ie în acest scop, pentru c? Lia reveni destul de repede, fiind îmbr?cat? în acea c?m??u?? de noapte roz, care lui Lucian îi era destul de cunoscut?. Z?rind-o, o privi încurcat câteva clipe. Acea delicat? c?m??u?? de noapte roz îi trezi câteva amintiri, pe care le g?si pl?cute.
- Ah... rosti el. V?d c? te-ai echipat de culcare.
- Nu chiar de culcare. Doream doar s? m? schimb de uniform?. Iar motivul pentru care am preferat c?ma?a de noapte este c? n-avea rost s? îmbrac altceva, ca dup? plecarea ta, s? fiu nevoit? s? m? schimb din nou, zise ea, luând totu?i un capot peste c?m??u?a roz.
- Deci, ar trebui s? plec...
- Nu neap?rat.
- ?i totu?i... Cred c? ar fi mai bine s? m? retrag, de?i... p?ru el indecis în privin?a hot?rârii de a pleca sau a r?mâne.
- Mai po?i r?mâne pu?in, dac? dore?ti, încerc? Lia s?-l ajute în decizia lui.
- Nu... Mai bine, nu, hot?rî Lucian, dup? câteva clipe de t?cere, în care se gândise cum ar fi mai indicat s? procedeze. Deci... Noapte bun?!
- Luci... Ce faci în acest weekend? îl întreb? Lia, re?inându-l, în loc de a-i întoarce urarea de „noapte bun?”.
- Poftim?!
- Ai planificat ceva pentru acest weekend? Adic?... Ai un program anume?
- P?i... Nu, n-am!
- Nici eu, specific? Lia, ca un îndemn la adresa lui de a o invita s?-?i petreac? împreun? weekendul.
- Deci, nici tu... ?i ce-i cu asta? se pref?cu Lucian a nu pricepe aluzia ei.
- Ah, Luci... ?tii tu... M? întrebam dac? n-am putea s?...
- S?, ce?!
- P?i, s?... M? gândeam c? am putea s?...
- S?...?!
- S? ne petrecem împreun? acest weekend, se v?zu ea nevoit? s? precizeze acest am?nunt.
- Împreun??! se mir? Lucian. Noi doi?!
- Da... De moment ce tot suntem singuri ?i nu avem altceva de f?cut, nici unul dintre noi... justific? ea.
- Ce-i asta?! S? pricep c?-mi dai întâlnire?! Tu, mie?! surâse el.
- Dac? nu-mi la?i de ales... Vrei sau nu? Spune-mi clar!
- Ce s? vreau?!
- Ah, Luci, nu fi nesuferit! Vrei s? ne petrecem acest weekend împreun? sau nu?
- P?i, dac? m? rogi tu... Da, de ce nu?!
- Foarte bine. Atunci, ne vedem sâmb?t?, stabili ea.
- Sâmb?t?, unde?! se interes? el.
- Unde vrei tu, l?s? ea în seama lui stabilirea locului de întâlnire.
- Nu! Unde vrei tu! se împotrivi el, corectând-o.
- Uff... Bine. Aici, decise Lia.
- Aici?! Foarte bine! La ce or??
- Luci...!
- La ce or?? repet? el nep?s?tor, ignorând aten?ionarea din glasul ei.
- La 10.00. E bine a?a?
- Perfect, aprecie Lucian. Voi fi aici. Dar nu singur.
- Nu singur?! Dar cu cine?! Ah, pricep; Spot... Bineîn?eles c? po?i veni cu el, aprob? Lia, în?elegând c? se referea la c??elu?.
- Atunci, pe sâmb?t?, la 10.00, încheie el ?i se retrase, nu înainte de a s?ruta galant mâna colegei sale, c?reia îi repet? „noapte bun?”...