proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*78. Computerul defect.

Prima zi în care ?i Sonya participase la întâlnirile zilnice, al?turi de Lia, Lucian ?i de fratele ei, Sid, se apropia de sfâr?it, f?r? s? se fi petrecut ?i alte incidente neprev?zute. C??elul se cumin?ise. Îi urma juc?u?, zburdând voios de colo-colo, cu agilitatea ce-l caracteriza. Se desp?r?ir? pe la ora 21.00, cei doi fra?i Kelso îndreptându-se spre cas?, iar Lucian spre nava albastr?, împreun? cu c??elul s?u, Spot, evident, dup? ce o conduseser? pe Lia pân? în dreptul camerei ei.
De data aceasta, nu mai intrar? to?i în?untru, ci doar Lia, deci, Lucian nu mai servi cina împreun? cu ea la un restaurant, ceea ce pe el nu-l deranja foarte mult. Oricum, ca de obicei, nu avea deloc chef de hran? artificial?. În plus, dac? ar fi servit din nou cina împreun? cu Lia, ar fi trebuit s?-i roage din nou pe Ly ?i Mihai s? r?mân? cu c??elul, doar nu era s?-l lase singur, nesupravegheat. A?a îns?, Lucian mânc? pu?in în nava sa albastr?, având grij? ?i de por?ia dalma?ianului s?u, Spot, care dup? aceast? mas? copioas? adormi bu?tean, ca de obicei, somnul fiindu-i supravegheat de cei doi robo?i, cu care c??elul nu se familiarizase înc?.
Ziua urm?toare, miercuri, 05 martie 2092, trecu în mod asem?n?tor, cu mici diferen?e, printre care num?rându-se ?i faptul c? nu mai vizitaser? apartamentul familiei Kelso, deci, Spot nu mai f?cuse pipi pe pr?jiturile din apartament.
Cum în aceast? s?pt?mân? urma s? aib? loc o nou? ?edin?? la bordul navei „Pacifis”, urm?toarea întâlnire pe care Lucian ?i Lia o vor avea cu cei doi fra?i Kelso va fi luni, 10 martie 2092, a?a c? seara, înainte de a se desp?r?i, Lucian le transmise celor doi fra?i Kelso acest lucru. Desigur, Sid ?tia deja acest lucru, fiindc? el se obi?nuise cu programul celor de la bordul navei albastre.
Joi, 06 martie 2092. La ora 10.00, Lucian se afla pe puntea principal?, gata echipat, în a?teptarea colegilor s?i. C??elul, puturos, nu se trezise înc?, îns? robo?ii deja nu-l mai supravegheau, ei retr?gându-se din momentul în care se trezise Lucian. Cum în ultimul timp îl v?zuse des pe Lucian în preajma lui, Spot se înv??ase cu prezen?a acestuia ?i chiar se ata?ase foarte mult de st?pânul s?u, Lucian, p?rându-i-se curios sau chiar în neregul? dac? nu-l z?rea prin apropiere. La ora 10.15, trapa navei se deschise, iar primul sosit se dovedi a fi Mih?i??, campionul, care-l salut? pe Lucian, amândoi bucurându-se de revedere, de?i nu trecuse foarte mult timp de când nu se mai v?zuser?.
- ?i ce-i cu tine singur, campionule? Ly pe unde a r?mas?
- Ah, Ly... Va veni ?i ea, pu?in mai târziu. Dar s? nu te a?tep?i s? o vezi în uniforma pe care a primit-o de Cr?ciun.
- Nu-?i face griji, nu m? a?tept... Poate pe fratele ei, da, îns? nu ?i pe ea.
- ?tii, am încercat s-o conving s-o poarte, m?car din când în când, mai rar, m?car la aceste ?edin?e ale noastre de la bordul navei, îns? n-am reu?it.
- Las?, campionule, nu mai încerca s-o convingi, nu-i nevoie. Nu e obligat? s-o poarte. Se pare c? ea a în?eles acest lucru.
- L-a în?eles chiar prea bine, replic? Mihai. ?i tu?! Am v?zut c? ?i-ai reluat obiceiul; acela de a te întâlni cu colega noastr?, Lia...
- Da, normal... Cât era s? mai stau retras?! Nu se putea altfel. Mai ales c? am aflat c? ea s-a implicat cel mai mult în realizarea c??elu?ului.
- Asta a?a e, s? ?tii. Chiar s-a implicat.
- ?tiu. Alex mi-a spus. Credeam c? el e „vinovatul principal” în chestia asta, cu Spot. El ?i tu, dar el a recunoscut c? de fapt, nu.
- P?i, nu, nu noi doi. ?i... Sid?
- Sid?! Ce-i cu el?!
- Nu ?tiu... Nu spuneai tu c?...
- Ah, nu mai e nici o problem?; Lia l-a îndep?rtat de mult. De fapt, nici nu era, doar a?a îmi închipuiam eu.
- Ce bine, Luci, zise Mihai, apoi, dup? cum era de a?teptat din partea lui, se a?ez? pe un fotoliu, normal, în fa?a monitorului unui computer.
- Ce faci?! rosti Lucian, privindu-l b?nuitor. Nici n-ai sosit bine ?i gata, e?ti chitit pe computere, gr?mad?... Ia mai las?-le ?i tu pu?in! D?-le o pauz?!
- De ce le-a? l?sa?! Pân? sosesc ceilal?i ?i vom începe ?edin?a, a? putea înc?rca în memoria computerului toate informa?iile pe care le-am adunat în ultimele dou? s?pt?mâni.
- Las?, nu-i nici o grab?! Le po?i înc?rca ?i dup? aceea. Acum hai mai bine s? bem o cafea, împreun?.
- O cafea? Bun? idee. Dar ?tii ce, comandante? Adu tu cafelele, iar pân? atunci, pornesc computerul, propuse campionul ?i se preg?ti s? apese butonul de pornire al computerului s?u.
- Nu, se împotrivi Lucian, înainte ca Mihai s? apuce s? apese butonul. Las? computerul acum! Hai cu mine la buc?t?rie s? vorbim, între timp!
- Luci, ?tii bine c? n-ai câ?tig de cauz?. Odat? ce m-am a?ezat, nu m? mi?c de aici, pân? nu termin ceea ce am de f?cut. A?a c?, fii dr?gu?, adu tu cafelele aici ?i le vom servi lini?ti?i împreun?. Iar de discutat, putem discuta cât vrei ?i despre ce vrei, chiar ?i în timp ce lucrez, cel pu?in pân? nu vin ceilal?i, a?a c?, gr?be?te-te, îl zori Mihai, întorcându-se din nou spre computer, pe care se preg?ti s?-l porneasc?.
- Nu! Stai, îl opri Lucian din nou, insistând: Nu-l porni!
- Luci, ce-i cu tine?! p?ru nedumerit campionul, privind b?nuitor spre colegul s?u. De ce s? nu-l pornesc? Nu pricep... De ce nu-mi dai voie s? lucrez?
- Apreciez entuziasmul t?u, dar, las?, ai destul timp s? tot lucrezi, dup? aceea.
- Dup? aceea... repet? Mihai. Dup? care?
- P?i, mai târziu... Dup? ?edin??, poate, replic? Lucian încurcat.
- Nu-?i în?eleg atitudinea, dar oricum, eu r?mân aici! Iar dac? aduci sau nu cafelele alea de care ai amintit, treaba ta, spuse Mihai, apropiind din nou degetul ar?t?tor de butonul de pornire al computerului.
- Stai pu?in! A?teapt?, tres?ri Lucian, oprindu-l din nou, în momentul în care Mihai era gata-gata s? apese butonul. Nu porni computerul acesta! sc?p? el f?r? s? vrea acest am?nunt, pe care campionul îl re?inu de îndat?.
- Cum adic?, computerul acesta?! Ce vrei s? spui? De ce s? nu pornesc computerul acesta?
- Ah, p?i... Spuneam ?i eu doar a?a, f?r? un motiv anume, p?ru Lucian a fi pus în încurc?tur?. Doar sunt atâtea altele pe aici. Chiar ?i aproape de buc?t?rie. Te-ai putea muta la unul de acolo ?i astfel am putea discuta nestingheri?i, în timp ce preg?tesc cafeaua.
- S? m? mut?! S? nu-l pornesc? Ce tot vorbe?ti?! ?tii prea bine c? ?sta-i computerul meu preferat. Ai observat doar c? de obicei, numai pe acesta îl folosesc.
- Tocmai, îl folose?ti prea des. Mai utilizeaz? ?i altele, îl sf?tui Lucian.
- Nu, se împotrivi campionul. E?ti chiar ciudat! Ce tot insi?ti s? nu-l pornesc? I s-a întâmplat ceva?
- Nu. Ce i s-ar fi putut întâmpla? încerc? Lucian s? fie conving?tor.
- Ah, nu?! se mir? campionul. Atunci, de data aceasta, chiar am s?-l pornesc, iar tu nu m? po?i opri, îl avertiz? Mihai.
- Bine, treaba ta... replic? Lucian. Eu m? duc la buc?t?rie, s? preg?tesc cafelele, ad?ug? el ?i se întoarse, pornind gr?bit spre buc?t?rie.
Dup? plecarea lui Lucian, campionul ap?s? butonul de pornire al computerului, îns? computerul nu se aprinse deloc. Nedumerit, campionul ap?s? înc? o dat? butonul, îns? rezultatul fu acela?i; computerul nu pornea deloc. Mai ap?s? o dat?, insistent, dar computerul tot nu porni. Mihai se ridic? de pe fotoliu, pentru a verifica dac? aparatul era bine conectat la sursa de alimentare cu curent electric. Ap?s? pe ?tec?r, apoi reveni în fa?a computerului ?i ap?s? din nou butonul, îns? computerul tot nu porni, deci, problema nu era de acolo. Pentru a se convinge de acest lucru, Mihai scoase computerul din priz? ?i puse un alt aparat, care porni imediat. Apoi le schimb? la loc, îns?, evident, computerul nu afi?a absolut nimic. Mai mult chiar, nici m?car nu primea curent. Mihai verific? ?i cablul de alimentare al computerului, s? nu cumva s? fie întrerupt, îns? nici aici nu g?si nimic în neregul?. Prin urmare, pentru a se l?muri, se îndrept? spre buc?t?ria navei.
- Luci, ce înseamn? asta?
- Ce anume? se pref?cu el a nu ?ti despre ce ar putea fi vorba.
- Computerul meu... Nu porne?te!
- Adev?rat?! Nu porne?te?! Cum a?a? se mir? Lucian.
- Nu face pe ne?tiutorul cu mine, îi ceru campionul.
- P?i, chiar nu ?tiu nimic, încerc? Lucian s?-l conving? pe campion.
- Nu ?tii?! nu se l?s? Mihai convins. Atunci, de ce tot insistai s? nu pornesc computerul? S? nu-l pornesc pe acela?
- Ah, spuneam ?i eu doar a?a, f?r? nici un motiv, justific? Lucian.
- Cum adic?, f?r? nici un motiv?! insist? campionul.
- Ah, p?i, uite a?a... Sunt gata cafelele. Vrei s? le servim chiar aici, sau pe puntea principal??
- Luci, nu schimba subiectul! Spune-mi, te rog, ce-i cu computerul meu?!
- P?i, doar ce ?i-am spus c? nu ?tiu... Bine. Hai s? mergem pe puntea principal?, s? vedem ce-i cu computerul. Aduc eu cafelele.
Mihai nu-i r?spunse, doar porni spre puntea principal?. Era sup?rat c? i se stricase computerul favorit, cel pe care-l adusese de la el de acas?, înainte de a pleca în misiune. Ajun?i pe puntea principal?, Lucian a?ez? ce?tile cu cafea pe mas?, iar Mihai se îndrept? spre computer, ap?sând de câteva ori butonul de pornire, f?r? nici un rezultat. Privi întreb?tor spre Lucian.
- Vezi... Ce ?i-am spus?! Nu porne?te!
- P?i... începu Lucian. Nu crezi c? ar trebui s? verifici...
- Am verificat, îl întrerupse Mihai. Nu e nimic în neregul? cu priza sau cablul de alimentare. Deci...
- Ce-ai vrea s?-?i spun?! ?tii bine c? nu m? pricep la computere, în nici un caz nu a?a de bine ca tine. Sper doar c? vei g?si defec?iunea ?i o vei repara.
- Da. De asta po?i s? fii sigur, c? o voi g?si ?i o voi repara, îns? m-ai putea ajuta, spunându-mi ce s-a întâmplat.
- Dar nu ?tiu ce s-a întâmplat. Dac? a? fi ?tiut, ?i-a? fi spus pân? acum.
- Te rog, Luci... Cum s? nu ?tii?! Doar tu ai umblat pe computer, nu?! De fapt, cine altcineva? Nu în?eleg de ce nu vrei s? recuno?ti!
- Eu ?i computerele... ?tii bine c? nu-mi plac ?i nu obi?nuiesc s? umblu pe ele.
- Poate ai fi vrut s? afli vreo informa?ie introdus? de mine în memoria computerului, presupuse campionul.
- Nu, n-am vrut s? aflu nici o informa?ie de pe computer! Dac? a? vrea s? aflu ceva de la tine, te-a? întreba direct pe tine, n-a? încerca s? umblu pe computer. Ar fi mult mai simplu a?a, pentru c? presupun c? mi-ai spune dac? ar fi ceva important, nu mi-ai ascunde.
- Bineîn?eles c? ?i-a? spune, afirm? campionul. ?tii doar...
- Sau ai aflat cumva deja ceva ?i ai trecut-o ca o informa?ie secret? pe computer, presupuse Lucian.
- Nu, n-a? face a?a ceva! Dar nu despre asta vorbeam, ci despre computer! De ce tot schimbi subiectul, ca ?i cum ai vrea s? scapi de o r?spundere, sau s? ascunzi ceva?
- Eu, s? scap de r?spundere?! p?ru surprins Lucian de acuza?ia adus?. Te rog, campionule, s? nu exager?m! Nu ?i-am stricat eu computerul! Nici m?car n-am umblat la el! Nici nu l-am atins!
- Nu?! Atunci, cine? Cine, Luci? Cine altcineva e tot timpul în nav?, în afar? de tine? Robo?ii?! Dac? ar fi umblat ei pe computer, cu siguran?? nu l-ar fi stricat, sub nici o form?! Mai degrab? l-ar fi reparat!
- Probabil ai dreptate. ?i deci, de aici rezult? c? eu a? putea fi singurul vinovat. Te rog, campionule, s? renun??m la asemenea acuza?ii, îi ceru Lucian cu seriozitate. Dac? ?i-am spus c? nu eu sunt vinovat, atunci înseamn? clar c? nu! Dac? a? fi fost, s? ?tii c? a? fi recunoscut f?r? ezitare! Pricepi?
- Da. Dar...
- ?tii ceva, Mihai?! îl întrerupse Lucian. Discu?ia asta m? indispune! În plus, mi se pare absolut inutil?! Nu am de gând s? m? cert cu tine. Sper c? nici tu!
- Nu, Luci, bineîn?eles c? nu, replic? Mihai.
- Foarte bine, aprecie Lucian, luând de pe mas? una dintre ce?ti, sorbind din con?inutul ei. Atunci, de ce nu încerci s? afli care e problema ?i s-o repari? Ar fi cel mai indicat sau cel mai bun lucru pe care l-ai putea face!
- Ba chiar asta am s? ?i fac, afirm? campionul ?i se apuc? s? demonteze computerul, dup? ce-l deconect? de la sursa de alimentare.
Privindu-l cum demonteaz? cu mare grij? computerul, Lucian î?i d?du seama c? Mihai chiar ?inea cu adev?rat la acel computer. Se apropie de campion, aducându-i cealalt? cea?c? de pe mas?, fiindc? el o golise deja pe a lui.
- Cum merge treaba, campionule?
- Deocamdat?, bine, r?spunse acesta scurt.
- ?ine, s? te lini?te?ti! Te v?d cam agitat, spuse Lucian, întinzându-i cea?ca.
- Mul?umesc, ?opti Mihai, luând cea?ca de la Lucian.
Cum cafeaua se r?cise între timp, deci, nu era fierbinte, ci c?ldu??, Mihai o b?u destul de repede ?i-i înapoie colegului s?u cea?ca goal?, apoi î?i v?zu în continuare de treab?, concentrându-se la maxim asupra a ceea ce f?cea. Lucian se îndrept? spre buc?t?rie cu ce?tile goale. Apoi, dup? ce le sp?l? bine ?i le a?ez? la locul lor, reveni pe puntea principal?, unde-l g?si doar pe Mihai, care-?i vedea t?cut de treaba lui. Ceilal?i nu sosiser? înc?, dar nici nu întârziaser?; de abia se apropia de ora 11.00. Concentrat, Mihai lucra de zor la computerul s?u, încercând s? afle care ar putea fi problema.
- Pe naiba! exclam? dup? un timp campionul, ca pentru sine.
- Ce este? Ai descoperit cauza defec?iunii? se interes? Lucian.
- Aproape... Cel pu?in, a?a cred, spuse campionul.
- Adev?rat?! ?i care ar fi aceea?
- Se pare c? acest computer are sursa de alimentare ars?. De fapt, nu se pare, sigur e ars?!
- Sursa?! Vrei s? spui priza? p?ru nedumerit Lucian.
- Nu, nu priza; sursa computerului. Priza n-are nimic. ?i c? tot veni vorba despre priz?, mi se pare c? nu este totu?i aceea?i, ca data trecut?. A fost schimbat? între timp. ?tii ceva în acest sens?
- Nu, habar n-am. Cum adic?, nu e aceea?i?
- Luci, de când se petrec lucruri misterioase ?i la bordul navei noastre, despre care cel pu?in tu s? n-ai habar? întreb? Mihai, iar Lucian, r?mas f?r? replic?, îl privi încurcat. Oare nu avem parte de destule mistere, în afara navei noastre? De ce trebuie s? avem ?i aici? continu? campionul cu acest gen de întreb?ri incomode. E clar c? nu este priza de data trecut?. Cineva a schimbat-o inten?ionat, cu un motiv anume, doar c? nu ?tiu cine ar putea fi acela sau care ar fi motivul s?u.
- Nici eu nu ?tiu mai multe decât tine, afirm? Lucian, îns? nu foarte conving?tor, dup? cum i se p?ru campionului.
În acel moment, la picioarele campionului ap?ru c??elu?ul alb, dând din codi?? în toate direc?iile, scutindu-l astfel pe st?pânul s?u, Lucian, de alte explica?ii nedorite. Se pare c? dalma?ianul de abia la ora aceea se trezise.
- Salut, micu?ule, zâmbi Mihai, aplecându-se spre c??el, pentru a-l mângâia.
Sim?indu-se alintat, c??elul se ?i puse pe lins. Din câteva mi?c?ri, ajunse drept în bra?ele celui care-l crease pe computer, informaticianul echipajului, Mihai, pe care-l linse pe toat? fa?a, pe unde nimerea.
- Gata, Spot! De ajuns! Las?-l în pace, îl „cert?” Lucian.
- Ce ai cu el? îi lu? Mihai ap?rarea c??elului. Doar nu face nimic r?u. Se pare c? e mai cuminte decât st?pânul lui.
- Ce vrei s? spui?
- Ar trebui s? ?tii tu ce... r?spunse Mihai, f?r? a preciza nimic clar, concret. Gata, Spot! Ne-am jucat destul, i se adres? campionul c??elului, dându-i u?or drumul din bra?e.
Cum se v?zu pe jos, alerg? direct spre Lucian, apucând mai întâi de ?ireturi, apoi, dup? ce reu?i s? i le desfac?, de cracul pantalonului, tr?gând, ca de obicei, cu putere.
- Înceteaz?, Spotty, rosti Lucian blând, privind zâmbitor spre c??elul alb. De abia te-a l?udat campionul c? e?ti mai cuminte decât mine. Ce spui acum, Mihai?
- Ce-a? putea spune? zâmbi Mihai, privind surprins spre c??elul ce înc? tr?gea de pantalonii st?pânului s?u. V? asem?na?i voi doi, de aia v? în?elege?i atât de bine! De ce-l la?i s? te trag? a?a de pantaloni?
- A?; nu face nimic r?u, se joac? doar...
- Nu ?i-e team? c? ?i-i rupe?! se mir? Mihai de r?spunsul lui Lucian, la care nu s-ar fi a?teptat.
- Nu, deloc. Nu mi-i rupe el... Sau, dac? mi i-ar rupe, ce-ar fi?! Mare pagub?... La urma urmei, sunt doar ni?te pantaloni! Se pot coase, nu-i greu. Sau, mai am al?ii de schimb, destui.
Mihai îl privi uimit. ?tia foarte bine cât de mult ?inea Lucian la lucrurile sale. Iar dac?-i permitea c??elului s? se comporte astfel, f?r? s?-l deranjeze acest lucru, însemna c? la acest c??el ?inea mai mult dcât ?i-ar fi putut el închipui.
- Chiar nu te-ar deranja dac? ?i i-ar rupe? repet? Mihai întrebarea.
- Nu. De ce m-ar deranja? Dar nici nu-i rupe. Nu ?tiu cum face, îns? are el grij? s? nu-i rup?. Hai, gata, Spotty, gata, îi spuse c??elului.
Dalma?ianul l?s? cracul pantalonului lui Lucian, de parc? i-ar fi dat ascultare, iar înainte de a se îndep?rta, se l?s? dezmierdat de st?pânul s?u. Mihai urm?ri scena de afec?iune dintre c??el ?i Lucian ?i în?elese c? între cei doi se legase deja o prietenie strâns?, greu de explicat sau de exprimat prin cuvinte. Apoi c??elul p?r?si puntea principal?.
- Te-ai ata?at de el... remarc? Mihai, referindu-se la c??el, dup? ce acesta plecase.
- Poftim?! De Spot? Ah, da... p?ru încurcat Lucian. Sigur, altfel cum s-ar fi putut? Doar e cadoul pe care l-am primit de la voi într-un moment în care nici nu m-a? fi a?teptat.
- Mda... Presupun c? nu, spuse Mihai ?i începu s? monteze la loc computerul.
- Gata?! Ai ?i terminat? L-ai reparat deja?
- Nu, nici gând! Nu l-am reparat înc?. Nici n-a? putea acum, de aceea îl montez, doar n-o s?-l las demontat.
- Cum a?a, n-ai putea acum? se mir? Lucian. Adic?, nu mai po?i face nimic, nu se poate repara deloc?
- Ba da, se poate repara, îns? nu acum, pentru c? e dificil; ar dura prea mult. Nu am timp s? m? ocup acum de el, a?a c? îl montez la loc.
- Cum adic?? De ce s? dureze prea mult? Nu-i schimbi piesa ars? ?i gata?
- A?a ar fi simplu, îns? nu am piesa aceasta de schimb. ?i nici nu am de unde s? iau una la fel.
- N-o ai?! ?i atunci cum o s?-l repari? se interes? Lucian, p?rând preocupat de soarta computerului defect.
- Dac? n-am acea pies? de schimb ?i nici n-am de unde s? fac rost de ea, va trebui s? o confec?ionez singur, presupuse Mihai.
- S-o confec?ionezi tu?! ?i po?i?
- Sigur c? pot; doar de asta sunt informatician, ca s? pot, afirm? Mihai.
- Atunci e bine, aprecie Lucian, p?rând mul?umit de cele aflate.
- Da, ar fi, îns? va dura destul de mult; nu e a?a de u?or de f?cut.
- Ai tot timpul la dispozi?ie, deci, nu e nici o problem?, spuse Lucian.
- Poate... replic? Mihai, mai pu?in mul?umit de cele întâmplate. M?car bine c? nu s-au pierdut informa?iile stocate în memorie.
- Nu s-au pierdut?! întreb? Lucian.
- Nu, memoria e intact?, deci, toate informa?iile sunt în siguran??. Hard-diskul nu i-a fost afectat. Oricum, pentru orice eventualitate înregistrasem tot ce era în fi?ierele din memoria computerului pe CD-uri, DVD-uri, dischete, stick-uri ?i pe alte suporturi externe, deci, informa?iile tot nu se pierdeau. Dar ar fi fost mult mai bine dac? nu se petrecea astfel ?i-mi vedeam în continuare de treburile mele.
- Te cred, campionule, ai dreptate... Dar, ce s? faci, asta este!
- Da, asta este... morm?i nemul?umit campionul. Acum va trebui s?-mi pierd timpul cu repara?iile necesare acestui computer.
- Nu va fi deloc timp pierdut, îl contrazise Lucian.
- A?a e, nu va fi, dar puteam s? m? ocup de cu totul altceva în timpul ?sta, protest? Mihai. Dar acum trebuie s? fac piesa pentru computer. ?tii, norocul nostru c? nu suntem în spa?iu acum, în drum spre Terra. Ne-am fi putut r?t?ci foarte u?or, asta în cel mai bun caz.
- Ce vrei s? spui? De ce ne-am fi putut r?t?ci?
- Pentru c? acesta este computerul principal de la bordul navei noastre, la care sunt conectate toate celelalte ?i nu numai. În general, aparatura de bord, care este coordonat? de aici. De aceea lucrez mai mult aici, la acest computer. Restul sunt subordonate acestui computer, pentru c? a?a le-am setat eu, iar asta pentru c? tu mi-ai dat voie s? fac a?a cum cred eu de cuviin??, explic? Mihai.
- ?i ce înseamn? acest lucru?
- C? n-am fi putut utiliza aparatura de bord. F?r? acest computer, toate informa?iile furnizate ar fi fost eronate. Nu-mi închipui cum ne-am fi putut descurca pân? a? fi reparat acest computer, îns? ar fi fost foarte dificil, dac? nu chiar aproape imposibil.
- N-ai fi putut pune totul la punct, adic? în a?a fel încât restul aparaturii de bord s? nu mai depind? de acest computer? încerc? Lucian s? g?seasc? o solu?ie.
- Ba da, a? fi putut, îns? ar fi durat mai mult decât dac? a? fi reparat computerul acesta, a?a c? n-ar fi avut rost. Deci, norocul nostru c? înc? ne afl?m pe suprafa?a Proximei, preciz? Mihai.
- Mda, mare noroc... îl aprob? Lucian îngândurat...