proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*42. Denumirile str?zilor.

Ziua de mar?i, 20 noiembrie 2091, îi g?si pe to?i dormind, inclusiv pe domnul To Kuny. Fiind obosi?i, era normal s? se întâmple astfel.
Aflat înc? în rezerva sa, Lucian se trezi de abia la ora 12.00 ?i se preg?ti pentru întâlnirea cu tân?rul Kelso, de la ora 14.00, la care nu avea de gând s? întârzie. ?tia c? Lia nu va participa la aceast? întâlnire, a?a c? avea de gând s? clarifice unele am?nunte împreun? cu Sid, legate în principal de întâlnirile celor doi, Lia ?i Sid, în lipsa lui.
Mâncase pu?in în nav?, se aranjase, apoi plecase spre locul de întâlnire, unde ajunse exact la timp. Sid era deja acolo, a?teptând. Se salutar? prietene?te, de?i Lucian îl întâmpin? oarecum cu r?ceal?, pe care Sid o sesiz? de îndat?, îns? o puse pe seama oboselii pe care acesta o acumulase în aceste zile, a?a c? nu insist? asupra acestui aspect. În schimb, întreb?:
- ?i colega ta? Trebuie s? soseasc? ?i ea, în curând?
- Nu. Ea nu va veni ast?zi. Era prea obosit?.
- În?eleg. Deci, de asta ai venit singur. M? miram c? nu sunte?i împreun?.
- Va veni mâine. Ast?zi trebuie s? ne descurc?m doar noi, singuri.
- ?i ne vom descurca.
- Bineîn?eles c? ne vom descurca. Dar s? ?tii, chiar ?i eu sunt pu?in obosit.
- Dac? vrei, te po?i retrage. Nu-i nici o problem?. Te în?eleg. Dup? atâta petrecere, e normal...
- Nu, nu sunt chiar atât de obosit încât s? nu rezist vreo câteva ore. Îns? nu cred c? a? putea face fa?? unei noi incursiuni în trecutul planetei voastre. Nu m-a? putea concentra suficient ?i n-a? în?elege nimic. Am putea aborda un alt subiect, mai pu?in încâlcit?
- Sigur. Orice dore?ti tu. Doar s?-mi spui.
- Atunci, a? propune s? revenim în prezent. Ce zici, se poate?
- Desigur. De ce nu s-ar putea?
- Minunat! ?i cred c? am putea r?mâne în parc, pe o banc?, cel pu?in un timp, propuse Lucian, îndreptându-se spre o banc?, pe care se a?ez? în curând.
- Deci, e?ti totu?i obsit? remarc? Sid.
- Da, oarecum. M? resimt. Dar nu-?i face griji, m? descurc.
- Se pare c? v-a?i distrat, nu glum?, zilele astea.
- A?a e, ne-am distrat. Aveam ?i de ce. A fost o petrecere pe m?sura evenimentului.
- Într-adev?r, avea?i motive. Se pare c? ?ine?i foarte mult la colegul acesta al vostru, informaticianul cu ochii alba?tri, sau campionul, cum îi spune?i voi.
- Ai dreptate. ?inem foarte mult la el, to?i. ?tii, el e cel mai tân?r dintre noi, „mezinul” echipajului nostru, deci, e normal s? ?inem la el. Altfel cum?!
- Mezin sau nu, se pare c? ?i-a luat-o înainte în aceast? privin??.
- Nu pot nega. Mi-a luat-o, într-adev?r, înainte.
- ?i tu când ai de gând s?-i urmezi exemplul?
- Nu ?tiu, nu m-am gândit înc?.
- Nu te-ai gândit? Adic?, nu inten?ionezi s-o ceri în c?s?torie pe colega ta, cea care lipse?te acum?
- Eu a? vrea, dar nu-i atât de simplu. ?i dac? tot veni vorba despre ea, hai s? clarific?m un lucru, spuse Lucian, apoi îl întreb?, destul de direct: Spune-mi, deci, te rog, sincer, ce sim?i tu pentru ea?
- Eu... Nu te-a? putea min?i, îmi place mult de ea, dar nu-?i face griji în aceast? privin??, ?tiu c? tu e?ti îndr?gostit de ea, doar mi-ai spus, deci, n-am s? încerc s-o îndep?rtez de tine.
- Asta-i bine. De?i... Î?i d? lec?ii de dans, iar asta nu e deloc bine. Te-ai putea îndr?gosti de ea pe parcurs, ori ea de tine.
- Ah, nu-?i face griji. Nu reprezint o amenin?are pentru tine. ?tiu c? o iube?ti, deci, n-am s? încerc s-o cuceresc. Oricum, nu cred c? pe ea ar interesa-o vreodat? un tip obscur ca mine.
- De ce nu? Obscur?! Ce tot spui? Nu e?ti deloc un tip obscur, Sid; nu te subestima! Poate ar interesa-o.
- A?, nu... Nu-mi fac iluzii în aceast? privin??. Dar de unde ?tii despre lec?iile de dans?
- Am aflat.
- Cum?
- De la ea. Chiar ea mi-a spus.
- Serios?! Ea? se mir? Sid.
- Da; ?tiu eu cum s-o descos.
- S-o desco?i?! îl privi Sid nedumerit; era clar c? nu pricepea sensul acestor cuvinte.
- E doar o expresie. Înseamn? c? ?tiu cum s? aflu adev?rul de la ea, explic? Lucian.
- Ah... se dumiri Sid. Asta-i bine.
- S? nu-?i închipui c? reu?esc întotdeauna acest lucru.
- A?a, deci. Acum e mult mai credibil.
- Probabil c? e. Dar cred c? ne-am ab?tut de la subiect. Adic?, nu despre ea inten?ionam s? discut?m.
- ?tiu, dar n-a? vrea s? fii sup?rat pe mine din cauza ei.
- Nu sunt sup?rat, Sid. Atâta timp cât nu-mi dai motive întemeiate, nu v?d de ce a? fi.
- Asta-i bine. Pentru c? vreau s? r?mânem prieteni. Mi-ar displ?cea s? nu mai fim.
- Sigur. ?i eu vreau acela?i lucru, Sid. Dar trebuie s? în?elegi c? mi-e destul de greu s? ?tiu c?-?i petreci o bun? parte din timp împreun? cu ea, doar voi doi, în lipsa mea, dup? cum am în?eles.
- Ea a insistat, serios. Eu am vrut s-o refuz, dar n-am reu?it.
- Bine, nu te tr?geam la r?spundere. ?i s? nu interpretezi gre?it cuvintele mele. Vezi tu, în mod normal, dac? am fi fost pe Terra ?i a? fi v?zut-o pe fata de care sunt îndr?gostit plimbându-se în compania altuia, ca s? nu amintim de lec?ii de dans date de ea acelui individ ?i în condi?iile în care respectivul ar ?ti sigur ce simt eu pentru ea, cu prima ocazie ce mi s-ar fi ivit, l-a? fi b?tut m?r pe tipul respectiv, chiar dac? dup? aceea poate a? fi regretat gestul, mai ales c? eu nu sunt violent din fire, ci, de obicei, destul de calm. Îns?, în asemenea situa?ii, cu greu m? st?pânesc; de obicei, îmi pierd controlul cu u?urin?? ?i crede-m?, nu iese nimic bun de aici.
- Deci, ai vrea s? m? ba?i? concluzion? Sid.
- Nu, nu... Deloc! Pe tine, nu, surâse Lucian, amuzat de presupunerea f?cut? de fratele Sonyei. Cum s? vreau a?a ceva, Sid? Doar ce ?i-am spus s? nu m? în?elegi gre?it. Pe tine prefer s? te ?tiu drept prieten, de?i...
- De?i ?i-e greu, îl complet? Sid.
- Exact, îl aprob? Lucian. V?d c? pricepi repede.
- Nu tocmai. Dar încerc. Oricum, ?tiu sigur c? ?i eu vreau s? fiu în continuare prietenul t?u.
- Da, sigur, zâmbi Lucian. Atunci, s? nu l?s?m nimic s? strice rela?ia de prietenie dintre noi. ?i... Sid, nu-mi pot permite s?-?i cer s? nu te întâlne?ti cu ea deloc, dar dac?, a?a cum sus?ii, ?ii totu?i la prietenia mea, te-a? ruga s? nu te implici prea mult, într-o rela?ie cu ea. În?elegi, sper, ce vreau s? spun. Te rog doar; nu-?i impun nimic, pentru c? n-am acest drept. Iar acum hai s? abandon?m acest subiect!
- Bine, accept? Sid. Deci, ce doreai s? ?tii?
- P?i... Nici eu nu sunt sigur ce doream s? ?tiu, spuse Lucian, îngândurat. De?i, dac? m? gândesc mai bine, spune-mi, str?zile voastre au denumiri sau altceva asem?n?tor?
- Bineîn?eles c? au. Altfel cum?
- Serios?! ?i spre exemplu, aceasta care trece prin fa?a apartamentului t?u, ca s?-i spunem a?a, cum s-ar numi?
- Se nume?te strada Iubirii sau a Dragostei; cam a?a ar veni tradus în limba voastr?.
- Strada Iubirii... Frumos nume! Foarte semnificativ.
- Iar acest parc în care ne afl?m noi acum se nume?te Parcul Îndr?gosti?ilor.
- Al Îndr?gosti?ilor?! Poate ar trebui s? plec?m de aici! Suntem noi prieteni, dar nu ?i îndr?gosti?i unul de altul, nu crezi?
- Asta nu constituie o problem?. E doar o denumire. Accesul e permis oricui, nu doar îndr?gosti?ilor. E liber.
- ?tiu, Sid. Glumeam doar... Deci, strada Iubirii, parcul Îndr?gosti?ilor... Locuie?ti într-o zon? foarte simpatic?, cel pu?in din punct de vedere al acestor denumiri.
- A?a e, foarte simpatic?! Iar strada principal? a ora?ului nostru, cea care porne?te de la intrarea principal? în ora?, din dreptul treptelor ce duc spre tunelele subterane ?i traverseaz? întregul ora?, se nume?te strada Speran?ei.
- Strada Speran?ei... ?i ?sta-i un nume frumos.
- Da, este, nu doar frumos, ci ?i semnificativ. Se nume?te astfel pentru c? e prima strad? pe care au construit-o locuitorii planetei noastre, dup? ce cupola ora?ului s-a consolidat. Ea reprezint? speran?a lor într-o via?? mai bun?. Iar pe aceast? strad? î?i are sediul domnul To Kuny ?i se afl? ?i micile apartamente ale colegilor t?i.
- Ca s? vezi... Iar eu nu ?tiam.
- Acum ?tii.
- Acum, da.
- Chiar ?i supercomputerul are o ie?ire la aceast? strad?.
- Îmi d?deam seama de asta. Ce alte denumiri au str?zile voastre?
- Diverse, de toate felurile, mai mult sau mai pu?in semnificative.
- Spune-mi m?car câteva dintre ele.
- ?i le pot spune, dar nu-?i pot explica care pe unde sunt. Nu ?i le pot localiza pe toate. Iar s? ?i le ar?t, nu cred, ar dura prea mult. Poate cu un avion, azi, mâine, zilele astea...
- Nu, doar spune-mi-le! Mi le vei ar?ta alt?dat?, nu acum.
- Bine. Cum vrei. Deci, s?-?i spun doar denumirile ?i atât?
- Da, atât.
- Nu ?tiu la ce ?i-ar folosi, dar dac? a?a vrei... Deci, ar fi strada Libert??ii, strada Uit?rii, strada Amintirilor...
- Ai putea s? nu spui „strada” de fiecare dat??! Adic?, te rog, spune-mi doar denumirile str?zilor ?i atât, îl întrerupse Lucian.
- Bine, de acord; îmi dau seama c? devine sup?r?tor s? rostesc „strada” de fiecare dat?. Atunci, s? relu?m; strada Iert?rii, Uit?rii, Unirii, Prieteniei, altele au nume de animale sau plante, cum ar fi strada Tigrului, L?mâi?ei, Lalelelor, Crinului, Ghiocelului, Stejarului, Bradului, Ursului, Lupului, Lebedelor, Vulturului, Libelulei, Albinei, chiar ?i a Câinelui, a Porumbeilor, sau a acelor p?s?rele, des întâlnite la voi, pe Terra, cele care ?op?ie voioase de colo-colo pe dou? picioru?e mici, ni?te p?s?rele mici, sprintene ?i g?l?gioase...
- Vr?bii, preciz? Lucian.
- A?a e. Strada Vr?biu?elor, aprob? Sid. ?i multe altele, cum ar fi: strada Leului, Vulpii, Rândunicilor, P?unului, Cerbului etc. Mai sunt ?i alte denumiri: strada Prim?verii, Cercurilor, Ciocanelor, Fântânele, Frunze, Ploilor, Lacului, T?cerii, Ciocârliei, Pe?tilor, Râului, Soarelui...
- Un moment, îl întrerupse Lucian. Ai spus cumva strada Soarelui?
- Da, chiar a?a...
- Poate ai vrut s? spui strada Alfa, presupuse Luci.
- Nu, n-am gre?it deloc. Este strada Soarelui.
- De ce a?i fi pus unei str?zi din ora?ul vostru numele stelei noastre centrale, Soarele?
- Nu ?tiu de ce, dar a?a e. De altfel, exist? chiar ?i strada Lunii, cât ?i strada Terrei.
- Vorbe?ti serios?!
- Da. Foarte serios. De altfel, sunt ?i str?zi care poart? numele celorlalte planete ale sistemului solar, cât ?i a unora dintre sateli?i, cum ar fi Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Phobos, Deimos, Io, Ganimede, Amalteea, Europa, Callisto, Titan, Tethys, Charon, Oberon, Titania, Mimas, Triton, Nereida, Enceladus, Ariel, Umbriel, Miranda, Atlas, Calypso, Diona, Hyperion, Rhea, Phoebe, Telesto, Ianus, Rosalinda, Belinda, Adrastea, Ananke, Sinope, Leda, Lysithea, Elara, Himalia, Carme, Thebe etc. Alte str?zi au denumirile continentelor terestre, oceanelor, a unor râuri, m?ri sau mun?i de pe planeta voastr?, Terra, cum ar fi Asia, Africa, Australia, America, Oceania, Antarctica, Antarctida; Europa era deja de la unul dintre sateli?ii lui Jupiter. Iar alte str?zi sunt Atlantic, Pacific, Indian, Dun?rea, Nil, Amazon, Mississippi, Volga, Elba, Rin, Ron, Eufrat, Tamisa, Sena, Himalaya, Anzi, Alpi, Apenini, Everest, Carpa?i chiar, F?g?ra?, Bucegi, Parâng, Etna, Vezuviu etc.
- Impresionant! Totu?i, nu crezi c? a?i împrumutat prea multe exemple de la noi?
- Ba da, a?a e. Am împrumutat foarte multe. ?i înc? nu e tot. Sunt str?zi care poart? numele unor mari ora?e sau ??ri de pe planeta voastr?, îns? n-are rost s? mai dau exemple de acest gen.
- A?a e, n-are...
- ?i ar fi mai multe. Strada Florilor, Rozelor, Norilor, Voinicului, Ulmului, Fagului, Stejarului, Plopilor, Diamantelor, Rubinului, Perlelor, Smaraldelor etc. Nu-mi vin în minte toate denumirile acum.
- Desigur, în?eleg. Nici nu ?i-a? cere s? mi le spui pe toate. Mai bine spune-mi, nu exist? str?zi care s? poarte numele unor fo?ti locuitori ai planetei voastre?
- Ba da, sunt destule ?i din acelea. De asemenea ?i str?zi care poart? numele unor persoane din trecut, de pe Terra.
- Vorbe?ti serios?!
- Da, normal. Cum ar fi Cezar, Traian, Augustus, Decebal, Burebista, Brutus, Homer, Platon, Spartacus, Pitagora, Galilei, Ovidiu etc. Chiar ?i din mitologia voastr?: Hercule, Ares, Atena, Artemis, Zeus, Afrodita, Prometeu, Nemesis, Casiopeea, Andromeda, Perseu, Hermes, Apollo, Theseu, Pegasus, Cupidon etc. Cât despre str?zi care poart? denumiri ale unor fo?ti locuitori ai planetei noastre, ar fi: Ren Keiko, Ted Spot, Als Smit, Bella Crux, Tasha Ulm, Alf Rox, Rolf Stern, Ken Stork, Karl Tesko, Klark Keyko, Benk Kolko, Solo Denk, Nigia Selm, Clio Dirgo, Dell Fort, Erb Flap, Gara Zink, Reanna Dock, Frida Honey, Han Luck, Kora Luny, Dara Frad, Ella Gork, Henk Wink, Vy Trick, Tulla Spok, Tess Randy, Stan Nink, Nell Otar, Kaoma Monk, Maura Kulk, Mirna Kull, Kay Lost, Lev Mady, Joss Janis, Ird Jann, Jo Klux, Ed Hed etc.
- Cine sunt to?i ace?tia?
- N-a? avea suficient timp s?-?i explic acum cine ar fi fiecare dintre ei. Sunt personalit??i din trecutul planetei noastre.
- În?eleg. Cred. Hai s? ne ridic?m. Simt c? m-am în?epenit aici, pe aceast? banc?, propuse Lucian, el ridicându-se.
- Cum vrei, aprob? Sid, urmându-i exemplul.
- Deci, toate str?zile au un nume, morm?i Lucian ca pentru sine, îngândurat. Iar noi n-am observat acest lucru. Sunt aceste denumiri înscrise cumva?
- Bineîn?eles c? sunt, dar n-a?i fi putut remarca acest am?nunt, în primul rând pentru c? sunt scrise în limba noastr?, iar în al doilea rând pentru c? sunt, oarecum discrete.
- Iar cl?dirile sunt numerotate, sau cum le identifica?i?
- Da, sunt. La fel ?i tunelele subterane, cercurile subterane, care sunt identificate prin combina?ii de litere ?i cifre. Se pare c? am adoptat ?i noi acela?i sistem, ca ?i voi, de altfel.
- Deci, în cazul acesta, care ar fi adresa ta complet??
- Adresa mea complet??! P?i, s? vedem care ar fi... se mir? Sid. Cred c? asta: Familia Kelso, strada Iubirii, ???... cred c? blocul, pentru c? nu ?tiu cum altfel i-a? spune imobilului în care locuiesc, deci, blocul AB 24, nivelul sau etajul 14, apartamentul 24, ora?ul T?cerii sau al Lini?tii, Proxima. Vezi, cam asta ar fi! Ce ciudat! Nu m-am gândit niciodat? la adresa mea complet?; n-am folosit-o niciodat?!
- Cum adic?, n-ai folosit-o niciodat?? Voi nu v? scrie?i scrisori unul altuia? Nu v? trimite?i pachete sau altceva, prin po?t??
- Po?t??! Nu! Ce-i aia, „po?t?”?
- Ah... Bine, nu cred c? am timp suficient s?-?i explic ce-i aia „po?ta”; e doar serviciul prin care se livreaz? scrisorile, pachetele ?i alte chestii de la unii la al?ii, dintr-un ora? în altul, dintr-o ?ar? în alta etc. A?a func?ioneaz? pe planeta noastr?. În fine... Nu asta conteaz?. Te întrebasem dac? nu ?i-ai folosit adresa niciodat??
- Nu, absolut niciodat?, afirm? Sid foarte firesc. N-avem po?t?.
- Chiar niciodat?? repet? surprins Lucian.
- Nu, niciodat?, repet? ?i Sid, la fel de surprins. De ce ne-am scrie? N-are rost. Ne putem vedea sau întâlni oricând, cu oricine, oriunde ne-am afla; e simplu, la îndemâna oricui. Sau dac? nu, putem comunica cu u?urin?? oricând, prin intermediul aparatelor noastre, f?r? dificultate. Cât despre trimis lucruri de la unii la al?ii, sau alte chestii, chiar nu e necesar.
- În?eleg. Aparatele v? ajut? la comunicare, iar avioanele la deplasarea dintr-un loc într-altul în scurt timp, oriunde, datorit? vitezei de deplasare... Nu mai e nevoie de scrisori, sau altceva.
- Nu, deloc.
- În plus, exist? ?i toate aceste mijloace moderne de comunicare, foarte sofisticate.
- Nu sunt chiar atât de sofisticate, precum ?i se par.
- Probabil c? nu. În?eleg. Sau cel pu?in încerc. Iar tunelele...
- Ce-i cu ele?
- Spuneai c? sunt numerotate, sau a?a ceva.
- Da. Sunt identificate prin combina?ii de litere ?i cifre. Tunelul principal este denumit simplu A1 ?i este cel care se întinde pe sub scoar?? de-a lungul întregului ora? artificial, dintr-o parte într-alta, de la est la vest. A fost primul refugiu construit de fo?tii locuitori ai Proximei. La început nu era atât de lung, evident, aceasta s-a realizat în timp; apoi s-a ramnificat rapid, devenind re?eaua complex? de ast?zi. Tunelul des folosit de voi, de la cercul colorat cel mai apropiat de nava voastr? pân?-n ora? este OBZ-91a.
- Voi încerca s? re?in acest am?nunt, adic? aceast? denumire. Iar celelalte tunele, care nu sunt subterane, cele care fac leg?tura dintre ora? ?i exteriorul planetei, traversând mun?ii?
- Ah, acelea... ?i acelea sunt numerotate, evident, în mod asem?n?tor, ?inându-se cont de anumite repere apropiate; de obicei, muntele pe care-l traverseaz?, cea mai apropiat? strad? din ora?, sau orice altceva se afl? în imediata vecin?tate.
- Pricep, cred... Foarte interesant!
Cei doi î?i continuar? discu?ia pân? seara, nu foarte târziu, când Lucian se retrase spre nava lui albastr?. Nu trecu pe la Lia, ca s? n-o deranjeze, de?i ea avusese destul timp s? se odihneasc?, deci, nu avea motive s? fie obosit?, îns? prefer? s? plece direct spre nava lui, fiindc? el se sim?ea destul de obosit. Sid îns?, o vizit? în seara aceea, dup? ce se asigurase c? Lucian plecase spre „Pacifis”, f?r? a trece pe la ea. N-ar fi deranjat-o nici el, dar n-o v?zuse de destul de mult timp ?i îi era dor de ea, a?a c?, de?i chiar nu inten?iona s?-l supere, totu?i, nu ?inu cont de discu?ia avut? anterior cu comandantul misiunii, referitor la ea ?i se înf??i?? în dreptul camerei ei. O g?si, evident singur? ?i ie?ir? împreun? la o scurt? plimbare prin ora?; servir? ?i cina la un restaurant. Sid îi spuse pe scurt despre ce anume discutase cu Lucian, anume mai mult despre denumirile str?zilor din marele ora? artificial, evitând s?-i aminteasc? despre faptul c? vorbiser? chiar ?i despre ea. Apoi o conduse acas?, l?sând-o din nou singur?, f?r? a continua lec?iile de dans, Sid închipuindu-?i c? ar fi totu?i obositor pentru ea.
Astfel se încheiase ziua de mar?i, 20 noiembrie 2091...