Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*38. Un nou „c?min” pentru p?ianjen.

Pân? s? vin? Maria, Lucian, pe post de osp?tar, îl servi pe Nick cu r?coritoare ?i cu un mic-dejun preg?tit de data aceasta de cei doi robo?i, apoi continuar? s? discute.
Cum Lucian îi promisese domnului Kuny c? nu-l va mai bate la cap pe fiul s?u în leg?tur? cu originea terestr? a membrilor familiei Kuny, Nick sc?p? de întreb?ri incomode din partea insistentului comandant, altfel, un interlocutor foarte pl?cut, pentru oricine. ?i îi p?ru bine c? Lucian nu profitase de ocazia de a fi r?mas singuri pe puntea principal?, pentru a aduce în discu?ie acel subiect.
Pe la ora 09.30, blondina î?i f?cu în sfâr?it apari?ia pe puntea principal?, ?inând în mân? un borcan, în interiorul c?ruia se afla, evident, pre?ioasa-i femel?-p?ianjen, Ema. Lucian o întreb?:
- Te-ai hot?rât, deci, în sfâr?it, c? te po?i desp?r?i de ea?
- Cu p?rere de r?u, da, r?spunse Maria.
- ?i atunci, putem pleca, blondino?
- Da. Eu sunt gata. La fel ?i ea, spuse blonda, indicând-o cu verdele ochilor pe micu?a arahnid?.
- Bine, domni?oar? p?ianjen, i se adres? Lucian, zâmbind. Se pare c?-?i vei începe c?l?toria spre noua cas?. O s?-?i plac?, te asigur!
Apoi p?r?sir? interiorul navei albastre, iar cu avionul cu care veniser? Nick ?i Maria în acea diminea??, se îndreptar? spre marele ora? artificial, unde ajunser? în jurul orei 10.00. Avionul se opri în apropierea laboratorului în care lucra Dick, care cu siguran?? îi a?tepta ner?bd?tor. Din avion coborâr? cei trei, împreun? cu p?ianjenul ?i se îndreptar? spre intrarea în laborator. Nici nu se deschise bine u?a laboratorului, c? le ?i ie?i în întâmpinare Dick Torn, împreun? cu al?i câ?iva colegi de-ai s?i. Pentru început, se salutar? unii pe al?ii.
- V? a?teptam, spuse Dick.
- Ne închipuiam noi c? a?a va fi, dar nu credeam c? sunte?i chiar atât de ner?bd?tori, r?spunse Lucian. Blondino...
- Ah, da... Acesta-i p?ianjenul; e o femel?, spuse ea, înmânându-i lui Dick borcanul în care se afla arahnida. Se nume?te Ema, a?a i-am pus eu numele. ?i v-a? ruga s? i-l p?stra?i pe acesta.
- Desigur, domni?oar?. N-avem nici un interes s?-i schimb?m numele pus de dumneavoastr?.
Dick lu? borcanul, cu mâinile tremurânde, având îns? mare grij? s? nu-l scape pe jos, s? se sparg?.
- Sper c? o s? v? plac? de ea, spuse Maria.
- Da. Excelent! E grozav?... aprecie Dick, admirând f?r? pref?c?torie micu?a creatur? cu picioare lungi, care de obicei, celor mai mul?i dintre p?mânteni nu le-ar stârni deloc admira?ia, ci, mai degrab?, repulsia. E minunat?! Nici nu ?tim cum v-am putea mul?umi pentru nepre?uitul vostru dar.
- Nepre?uit?! replic? încurcat Lucian. Deocamdat? e suficient s? v? ?tim mul?umi?i.
- Suntem mai mult decât mul?umi?i, îl asigur? Dick. Acum veni?i cu noi! Dorim s? v? ar?t?m locul în care o vom amplasa, loc pe care l-am preg?tit ?i amenajat special pentru ea.
- Ce spui, Luci? îl întreb? Maria. Am putea merge?
- Hmm... tres?ri el, nedumerit.
Gândul îi zburase din nou la Lia ?i î?i imagina c? ea î?i petrecea acea diminea?? în compania lui Sid, de moment ce el era acum în laborator, ceea ce chiar era adev?rat, adic?, ea era cu Sid, de la ora 09.00, continua cu lec?iile de dans acordate acestuia. Blonda repet? întrebarea.
- Putem merge?
- S? mergem?! Nu ?tiu... Unde?!
- E?ti neatent, îi repro?? Maria. Dick tocmai ne-a spus c? ar putea s? ne arate locul unde o vor amplasa pe Ema.
- Ah, acolo... Sigur. De ce nu?! Blondo, nu m? mai întreba pe mine mereu, pentru orice banalitate, o aprob? Lucian ?i pornir?, condu?i de Dick ?i colegii s?i, dintre care Lucian nu-i recunoscu decât pe Sim Ox ?i Tim Kent.
Habar n-avea cine ar putea fi ceilal?i, dup? cum nici Maria nu-i cuno?tea. Evident, îns?, nu era ?i cazul lui Nick. El p?rea s?-i cunoasc? pe to?i, fiindc? intr? în vorb? cu ei, când cu unul, când cu altul. Merser? destul de mult pân? ajunser? la locul în care cei din laborator îl amenajaser? special pentru „musafirul lor de seam?”, Ema, vedeta acelei zile. Trecuser? chiar ?i de locul în care se afla planta pe care cei ?apte membrii ai echipajului terestru le-o oferiser? cu câtva timp în urm?. Evident, se opriser? s-o admire ?i s? constate cum îi merge, iar în acest sens, Maria se declar? mul?umit?, deci, nu regreta deloc faptul c? se desp?r?ise de una dintre dragele ei plante.
Acum se aflau în locul pe care-l va ocupa Ema, micu?a femel?-p?ianjen, care, de altfel, habar n-avea de agita?ia din jurul ei. Aici erau a?tepta?i de al?i câ?iva lucr?tori ai laboratorului; angaja?i nu-i puteau denumi, pentru c? nu erau salaria?i, ei doar lucrau acolo, în laborator.
- Ei, bine, aici este. Acesta este locul pe care-l va ocupa Ema, aceast? minunat? creatur? micu??, spuse Dick, eliberând arahnida din borcan.
Ema, cum se sim?i liber?, „fugi” printre frunzele plantelor artificiale existente acolo, ascunzându-se într-un loc pe care ea-l consider? a fi ferit de orice curio?i. Cum se sim?i în siguran??, Ema se ?i apuc? s?-?i ?ese o pânz? sub?ire, dar rezistent?, pe care s? stea confortabil, în a?teptarea unei eventuale pr?zi. Dick o întreb? pe blondin?:
- Ce p?rere ave?i, domni?oar?? E suficient de potrivit pentru Ema acest loc?
- Da, bineîn?eles. De fapt, ea nu are preferin?e. Se simte bine oriunde, atâta timp cât e liber? ?i nu o amenin?? nimic.
- P?i, aici chiar c? nu o amenin?? nimic, spuse Dick.
- Eu ?tiu, îns? Ema nu ?tie acest lucru. În orice caz, îl va afla în curând, cu siguran??, spuse blonda zâmbind. A? putea s? întreb ce anume îi ve?i da de mâncare?
- Asta ar fi putut constitui o problem?, îns? de acest lucru se va ocupa specialistul nostru în domeniu, aici de fa??, preciz? Dick, indicând pe unul dintre colegii s?i, total necunoscut pentru Lucian sau Maria.
- Domni?oar?... spuse respectivul, s?rutând cu stâng?cie mânu?a delicatei blonde. Domnule comandant... i se adres? apoi lui Lucian, c?ruia îi strânse respectuos mâna, de?i acesta schi?ase un gest de nemul?umire la auzul cuvintelor „domnule comandant”. Nick... îi zâmbi apoi tân?rului Kuny, pe care-l salut? prietene?te, iar Nick îi r?spunse în acela?i mod. M? numesc Sem Slim ?i m? voi ocupa de p?ianjenul pe care ni l-a?i oferit, pe toat? durata perioadei în care va sta aici.
- Cum adic? pe toat? durata perioadei în care va sta aici? p?ru nedumerit Lucian, precizând: Noi v-am d?ruit-o definitiv.
- Dac?-i a?a, domnule comandant, atunci înseamn? c? eu m? voi ocupa mereu de ea.
- Pricep, Sim, începu Lucian.
- Sem, domnule, îl corect? acesta.
- A?a e... Sem. Scuze!
- Nici o problem?, domnule comandant!
- Ba da, ar fi o problem?. Te-a? ruga s? nu-mi mai spui „domnule” ?i nici „comandant”. Credeam c? Dick ?i ceilal?i care m? cunosc ?i-au adus deja la cuno?tin?? preferin?ele mele.
- Da, domnule, mi s-a spus, dar, nu ?tiu... Mi se pare o onoare s? v? cunosc personal ?i nu cred c? mi-a? putea permite s? v? vorbesc astfel.
- De ce nu?! ?i eu sunt onorat s? te cunosc ?i te rog s?-mi spui pe nume. Dup? cum vezi, eu îmi permit s?-?i spun ?ie pe nume ?i s?-?i vorbescu cu „tu”. Sau preferi s?-?i spun „Domnule Slim”?
- Ah, nu... Cum s?-mi spune?i astfel? Dumneavoastr?, mie?!
- Atunci, Sem, eu personal te rog, înc? odat?, s? în?elegi c? sunt doar „Luci” ?i nu „dumneavoastr?”; îmi po?i spune „tu”! De acord?
- Cum dori?i, domnule... Adic?, dumneavoastr?... Tu, Lu - Lucian, se corect? Sem, foarte emo?ionat.
- Scuz?-l, Lucian, interveni Dick. E prima oar? când te întâne?te. Vei vedea c? data viitoare va fi mai îndr?zne?.
- Sper, zâmbi Lucian îng?duitor.
- Deci, domni?oar?... începu Sem, adresându-i-se blondei. Referitor la hrana pe care o va primi... ?tim c? aceste creaturi se hr?nesc în special cu insecte, care se g?sesc din abunden?? pe planeta voastr? ?i pe care p?ianjenii le prind în pânza pe care ?i-o construiesc. Evident, aici nu-i vom putea oferi a?a ceva. Îns? am g?sit o solu?ie. Îi vom oferi un preparat, evident, artificial, care îi va satisface în întregime nevoile acestei creaturi. ?i suntem siguri c? va accepta aceast? hran?. Dac? ave?i ceva împotriv?...
- Nu, nu... N-am nimic împotriv?, spuse Maria. A? vrea doar s? v?d, dac? se poate, dac? într-adev?r accept? acel preparat.
- Desigur. Putem încerca chiar acum, spuse Sem, luând o cutiu?? din apropiere, pe care o desf?cu ?i scoase câteva buc??ele din produsul artificial preparat pentru micu?a arahnid?.
Dup? ce închise cutiu?a ?i o a?ez? la locul ei, d?du drumul celor câteva buc??ele deasupra pânzei p?ianjenului. Acestea c?zur? ?i se lipir? de pânz?, f?r? a o deteriora. Sesizând de îndat? c? se lipise ceva de pânza ei, Ema se repezi spre locul cu pricina ?i începu nestingherit? s?-?i „serveasc?” masa oferit?.
- Se pare c?-i place, remarc? Maria, zâmbind. Atunci, cred c? poate r?mâne aici. Atâta timp cât are ce mânca, nu-i nici o problem?. Oricum, e o supravie?uitoare.
- Dac? vreodat? se va ivi vreo problem? în ceea ce o prive?te, v? vom anun?a ?i v? vom chema, domni?oar?, o asigur? Sem. De?i nu cred c? noi nu ne-am putea descurca.
- Oricum, e mai bine s? m? anun?a?i, iar eu voi veni. Pentru Ema, oricând, cu pl?cere.
- Desigur, domni?oar?, înt?ri Sem.
- Iar acest lucru e valabil ?i în cazul plantei pe care ne-a?i oferit-o, îl complet? Dick. Dac? vreodat? se va ivi vreo problem?, v? vom anun?a, domni?oar?. Îns? pân? acum nu a fost cazul ?i sper?m c? nici nu va fi de acum încolo.
- A?a sper ?i eu, spuse Maria. Ar mai fi ceva. Ema, micu?a creatur? pe care tocmai v-am d?ruit-o, are ata?at un microcip, pe care noi i l-am pus pentru a-i urm?ri mi?c?rile, cât timp a stat în nava noastr?.
- Da, ?tim, spuse Sem. ?i nu credem c? acel microcip o încurc? pe ea cu ceva, deci, nu sunt motive s?-l îndep?rt?m. Poate r?mâne a?a, de?i nu cred c? o ve?i mai putea urm?ri din nava voastr?.
- Nu, nu cred c? microcipul poate acoperi o distan?? atât de mare, încât computerele de la bordul navei noastre s?-i poat? recep?iona semnalul. În plus, prezen?a cupolei constituie o piedic? greu de trecut în calea semnalului, deci, nu cred c? am putea-o urm?ri. Îns?, desigur, numai Mihai ar putea confirma acest lucru, el e specialistul nostru în domeniu, dar n-are rost s?-l deranj?m acum. Îl vom întreba cu prima ocazie, spuse Lucian.
- Cum dori?i. Noi nu v? putem impune nimic, spuse Sem.
- A?a e, nu pute?i, îl aprob? scurt comandantul.
- Deci, dac? acest p?ianjen e natural ?i e de la voi, de pe Terra, înseamn? c? el are în structura sa celular? acea molecul?, ADN, presupuse Sem.
- Bineîn?eles c? are, spuse blonda. Îns? n-am încercat pân? acum s?-i afl?m codul genetic.
- Cred c? noi am putea ob?ine cu u?urin?? acest cod, f?r? ca acest lucru s?-i d?uneze Emei în vreun fel.
- Da. Presupun c? se poate, spuse Maria îngândurat?.
- Sigur, putem ob?ine informa?ia genetic? purtat? de ADN-ul ei, îns? m? tem c? nu ne-ar folosi la nimic, pentru c? noi nu ?tim s? descifr?m codul genetic. Nu ?tim s?-l interpret?m.
- Totu?i, dac? se poate, ar fi bine s? vedem aceast? informa?ie genetic?, propuse Lucian. Alex, geneticianul nostru, se poate descurca foarte bine cu descifrarea codului.
- Bine. Asta-i simplu, accept? Dick. Sem, te rog!
Sem lu? un micu? aparat electronic ?i-l plimb? de câteva ori deasupra Emei, aproape de aceasta. Chiar dac? nu puteau ?ti sigur la ce-ar folosi acel aparat, Lucian ?i Maria î?i d?dur? seama c? astfel vor ob?ine codul genetic al Emei, cu ajutorul acelui aparat, doar era lesne de în?eles. ?i într-adev?r, pentru acest lucru fusese utilizat micu?ul aparat, care „citise” codul genetic al ADN-ului Emei, cod ce ap?ru în curând, afi?at pe un monitor din apropiere.
- Iat?-l! Acesta este, le indic? Dick. Dar, dup? cum v-am spus, noi nu-l putem descifra. Poate-l în?elege?i voi.
- Eu, nu, neg? Lucian, privind informa?ia genetic?. Nici gând!
- Nici eu, ad?ug? Maria, privind întreb?tor spre Nick.
- Nu te uita a?a la mine, iubito! Eu, cu atât mai pu?in, spuse Nick, încurcat.
- Am putea înregistra aceast? informa?ie pe un stick, dintre cele pe care le folosi?i voi la computerele voastre, presupuse Dick.
- Din nefericire, nu avem nici un stick la noi, spuse Lucian.
- Atunci, ce r?mâne de f?cut? întreb? Dick.
- L-am putea chema pe Alex. Doar el ar putea descifra codul. Ar putea aduce ?i un stick sau un CD, presupuse Lucian.
- Cum dori?i, r?spunse Dick. Pe de alt? parte, nu e nici o grab?. Putem ob?ine aceast? informa?ie genetic? oricând altcândva, la fel de u?or, spre exemplu când ve?i veni împreun? cu colegul vostru, Alex ?i cu un stick sau un CD.
- Nu, se împotrivi Lucian. De ce s? amân?m? Cred c?-i mai bine s?-l chem chiar acum pe Alex. ?i exact asta am s? fac, ad?ug? el, reglând minitransmi??torul pe frecven?a geneticianului.
Lu? leg?tura cu el ?i-i spuse c?-l a?teapt? în laboratorul de plante din ora? ?i s? ia un CD sau un stick cu el. Alex îl asigur? c? va veni.
- Dar cum va ?ti unde s? ne g?seasc?? Laboratorul e mare... zise blonda.
- Nu v? face?i griji, domni?oar?. Am s? anun? un alt coleg s?-l a?tepte la intrare ?i apoi s? vin? împreun? cu el aici, r?spunse Dick, punându-?i planul în aplicare.
Anun??, deci, pe un alt coleg s?-l a?tepte pe Alex, iar când acesta va sosi, s? vin? împreun? în locul în care se aflau to?i, anume acolo unde o „g?zduiser?” pe Ema, micu?a lor arahnid?, vedeta zilei.
- Dar cum o s?-l recunoasc? pe Alex colegul dumneavoastr?, pe care tocmai l-a?i trimis s?-l a?tepte? Doar nu s-au mai întâlnit niciodat? pân? acum, p?ru blonda nedumerit?.
- Nu v? face?i griji, domni?oar?, o s?-l recunoasc?, o asigur? Dick.
?i într-adev?r, respectivul îl recunoscu pe Alex, fiindc? dup? câtva timp ap?rur? amândoi. Se salutar? cu noii sosi?i, iar cel care-l înso?ise pe Alex îi s?rut? mâna Mariei cu aceea?i, stâng?cie în gesturi care p?rea s?-i caracterizeze pe aproape to?i locuitorii Proximei, apoi îi întinse mâna lui Lucian, recomandându-se:
- Eu sunt Sim, domnule comandant!
- Poftim?! Cum adic?, Sim?! Nu se poate! Nu po?i fi Sim. Sim este...
- Nu sunt acel Sim pe care-l cunoa?te?i dumneavoastr?, domnule. Acela este Sim Ox, îl întrerupse noul sosit pe Lucian.
- Pricep, replic? încurcat Lucian. ?i atunci, tu e?ti...
- Sim Slem, domnule, r?spunse acesta.
- Sim... repet? Lucian, din ce în ce mai încurcat. Slem?!
- Da, domnule, înt?ri acesta.
- Grozav, aprecie Lucian. Acum sunte?i Sim Ox, Sim Slem ?i... Sem Slim, dac? nu m? în?el.
- A?a este. Nu v? în?ela?i deloc, domnule, spuse Sim Slem.
- Fir-a? al... surâse Lucian. Îmi cer scuze, dar v-a? ruga pe to?i s? m? scuza?i dac? uneori am s? v? încurc, din cauza acestor asem?n?ri uluitoare ale numelor pe care le ave?i.
- Sigur, domnule. V? în?elegem.
- Mda... ?i iar??i ve?nica problem?. ?tii, acum sunt foarte sigur c? nu e?ti acel Sim pe care-l cunoasc eu, pentru c? acela nu mi se mai adreseaz? de mult timp cu „domnule”. Te-a? ruga ?i pe tine acela?i lucru ?i cred c? ar fi mai bine dac? le-a?i spune tuturor celorlal?i s? nu mi se adreseze cu „domnule” în momentul în care m? vor cunoa?te, le ceru Lucian.
- Dar, domnule, ar fi o lips? de respect din partea lor fa?? de dumneavoastr?, presupuse Sim Slem.
- Nu, deloc. Nu o voi considera ca pe o lips? de respect dac? mi se vor adresa astfel. Dimpotriv?... Doar eu însumi le-am cerut acest lucru, explic? Lucian.
- Bine... Lucian. Vom încerca s?-?i facem pe plac, spuse Sim Slem, conformându-se solicit?rii formulate de comandant. Îns? s? nu te superi dac? nu vor reu?i to?i acest lucru de la bun început. Pentru noi e mai pu?in obi?nuit ca un comandant al unei misiuni spa?iale, aflat în vizit? pe planeta noastr?, s? fie atât de indulgent ?i prietenos, ca... tine!
- Sigur. În?eleg asta. ?i evident c? nu m? voi sup?ra, zâmbi cu prietenie „indulgentul” comandant; Alex îi aminti de prezen?a lui:
- Luci, a? putea afla totu?i de m-ai chemat?
- Imediat, b?trâne. Ai adus CD-ul?
- Am unul la mine. Deci, care-i problema?
- O mai ?tii pe Ema, p?ianjenul de la bordul „Pacifis”-ului?
- Desigur, p?ru nedumerit Alex. Ce-i cu el?
- Cu ea, vrei s? spui, îl corect? Lucian. Nimic, nu-i nimic cu ea, decât c? tocmai le-am d?ruit-o celor de pe Proxima. Dac? ai s? prive?ti mai bine, o vei observa. E chiar acolo, printre plantele acelea artificiale, i-o indic? Lucian.
- Aha, o v?d, remarc? Alex.
- P?i, gazdele noastre au ob?inut codul ei genetic, doar c? nimeni nu se pricepe s? interpreteze acest cod. De aceea te-am chemat pe tine, explic? Lucian. Ce zici, ne dai o mân? de ajutor?
- Asta era, se dumiri Alex. Bineîn?eles.
- Ia arunc? o privire aici, îl invit? Lucian, indicându-i monitorul pe care era afi?at codul genetic al ADN-ului Emei. Ce ne po?i spune?
- A?a, dintr-o singur? privire? murmur? Alex ca pentru sine, privind cu aten?ie informa?ia genetic?. Este codul genetic specific acestei specii de p?ianjeni de pe Terra.
- ?i asta-i tot ce ne po?i spune? p?ru nemul?umit Lucian.
- Nu, evident. Doar c? nu pot descifra totul a?a, deodat?. Asta-i tot ce v? pot spune acum, la prima vedere. Am nevoie de câtva timp, s? studiez totul am?nun?it, pentru a interpreta corect fiecare secven?? din informa?ia genetic?.
- Bineîn?eles, accept? Lucian. Îl po?i studia oricât dore?ti, nu te gr?be?te nimeni. De asta ?i-am zis s? aduci discheta, CD-ul, sau stickul. Vei înregistra datele pe el, apoi le vei studia am?nun?it, oricând dore?ti.
- Bine. Doar c? eu nu ?tiu cum se înregistreaz? datele de pe aparatura asta, replic? Alex, privind încurcat monitorul.
- Nu-?i face griji, îl lini?ti Dick. Vom face noi înregistrarea. Tu trebuie doar s? ne dai stickul sau CD-ul.
- Ah, bineîn?eles, spuse Alex, dându-i CD-ul lui Dick, pentru c? luase un CD la el.
Dick efectu? înregistrarea datelor pe CD, pe care i-l înmân? înapoi lui Alex, dup? ce se înregistrase totul.
Apoi discutar?, pân? în jurul orei 13.00, când Lucian î?i anun?? inten?ia de a pleca, dat fiind c? urma s? se întâlneasc? la ora 14.00 cu Sid ?i Lia. F?r? s? le fi impus celorlal?i ceva în acest sens, hot?râr? ?i ace?tia s?-i urmeze exemplul, deci, plecar? to?i, adic? nu doar Lucian, care luase ini?iativa, ci ?i Alex, Nick ?i Maria.
Dick, împreun? cu al?i câ?iva prezen?i acolo, îi conduser? pe cei patru pân? la ie?irea din laborator, unde se desp?r?ir?, luându-?i r?mas bun.
Afar?, cei patru pornir? în direc?ii diferite, fiecare încotro avea treab?, anume Lucian spre locul de întâlnire cu Sid ?i Lia, Maria ?i Nick se urcaser? în avion, iar Alex pornise spre cabinetul medical al doctori?ei Stela, pentru a studia codul genetic de pe CD.
Înainte de a pleca fiecare pe drumul s?u, Lucian le aminti c? ziua urm?toare, fiind joi, era una dintre acele zile în care aveau s? se întâlneasc? în interiorul navei albastre pentru una dintre ?edin?ele lor bis?pt?mânale, pe care nu le mai ?inuser? de mult timp. Alex ?i Maria îl asigurar? c? nu vor uita ?i nici nu vor întârzia. În ceea ce-l privea pe Nick, de?i nu era obligat s? vin?, n-ar putea lipsi, deci, spuse c? va fi prezent s? el.
Când ajunse la locul de întâlnire, Sid ?i Lia erau deja acolo, a?teptându-l. Ceea ce nu ?tia el, de?i îi trecuse prin gând acest lucru, era faptul c? în lipsa lui, cei doi î?i petrecuser? întreaga diminea?? împreun?, începând cu ora 09.00 ?i pân? în acel moment, exersând în continuare lec?iile de dans.
Z?rindu-i, Lucian li se al?tur? voios ?i to?i trei pornir?, s? mai afle am?nunte legate de trecutul misterios al imensei planete. R?maser? împreun? pân? seara, nu foarte târziu, spre deosebire de alte d??i, Lucian retr?gându-se spre nava albastr? la ora 19.30. Nu uitase s?-i aminteasc? colegei sale de ?edin?a din ziua urm?toare.
Prin urmare, Lia r?mase în continuare în compania pl?cut? a lui Sid Kelso, dar nu pentru a dezlega tainele trecutului Proximei, ci pentru a-l ini?ia pe Sid în tainele dansului. Noua lec?ie de dans se întinse pân? în jurul orei 23.30, când Sid hot?rî c? ar fi cazul s? plece spre cas?, stabilind ca ziua urm?toare s? se întâlneasc? seara, dup? ?edin?a din nava albastr?, la ora 19.30, în p?rcule?, în locul bine ?tiut de ei, pentru c? diminea?a nu se puteau vedea, din cauza ?edin?ei din „Pacifis”. Astfel se încheiase ziua de miercuri, 14 noiembrie 2091...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro