Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*37. Preg?tind p?ianjenul pentru „transfer”.

Din dep?rtare, ap?ru Sid, f?r? întârziere. Se salutar? prietene?te, iar Sid o privi discret pe Lia, admirativ. Oricât de discret ar fi fost el, comandantul nu sc?p? neobservat? acea privire admirativ? pe care Sid i-o atribuise Liei, o sesiz? de îndat?, iar acest lucru îl nemul?umi profund. Se temea c? presupunerile lui erau adev?rate, ceea ce lui nu-i convenea deloc. De ce s? se îndr?gosteasc? Sid tocmai de cea de care ?i el era îndr?gostit?! N-ar fi dorit ca tân?rul Kelso s?-i devin? „rival”, mai ales c? exista riscul ca Lia s?-l prefere în cele din urm? pe Sid, ceea ce pentru Lucian ar fi fost o catastrof? imposibil de suportat, de remediat. Nu dorea ca altul s? câ?tige admira?ia ei, pentru c? el o adora din tot sufletul, ba înc? de atât amar de vreme... Doar c? ei nu-i spusese niciodat? nimic, iar asta era gre?eala lui, o gre?eal? care l-ar putea costa scump.
Sid sesiz? r?ceala cu care-l întâmpinase Lucian, dar nu spuse nimic în acest sens, mai ales c? nici Lucian nu aduse subiectul în discu?ie. B?nuia care ar fi motivul acestei r?celi, îns? prefer? s? tac?. Prin urmare, amabil, îi conduse pe cei doi în locurile în care înc? puteau afla noi am?nunte referitoare la trecutul imensei planete Proxima. Subiectul dovedindu-se extrem de interesant, încetul cu încetul uitar? de micile lor alterca?ii, ocupându-se numai de descifrarea misteriosului trecut. Find bine informat, Sid le oferea explica?ii care s? le satisfac? în totalitate curiozitatea. Totul era impresionant, chiar ?i pentru Sid.
Astfel î?i petrecur? întreaga zi, pân? seara târziu, când în sfâr?it se retraser?. Lia servi masa de sear? la un restaurant din apropiere, doar împreun? cu Sid, fiindc?, spre surprinderea lor, Lucian nu-i înso?i, el preferând mâncarea de la bordul navei albastre, chiar dac? era g?tit? de robo?i.
De?i r?m?sese doar în compania lui Sid, Lia nu mai r?mase împreun? cu el, pentru a-?i continua lec?iile de dans, chiar dac? Sid o condusese pân? în apropierea locuin?ei ei provizorie. Aici se desp?r?ir?, Sid îndreptându-se îngândurat spre cas?.
Ziua urm?toare, mar?i, 13 noiembrie 2091 ?i-o petrecur? în mod asem?n?tor, cu foarte mici diferen?e. Seara, la desp?r?ire, Lucian îi spuse Liei c? nu va mai veni de diminea?? la ora 10.00 la ea în camer?, fiindc? în acea diminea?? urma ca împreun? cu Maria s? duc? p?ianjenul de la ei din nav? în laboratoarele din ora?. Prin urmare, stabilir? s? se întâlneasc? direct la ora 14.00, la locul ?tiut. Iar dac? va întârzia cumva, Lucian îi rug? pe Lia ?i pe Sid s?-l a?tepte cel mult o jum?tate de or?, de?i el va face tot posibilul s? ajung? la timp. Seara, el se retrase gr?bit spre nav?, Lia servind cina din nou doar în compania lui Sid, care o ?i conduse dup? aceea pân? în apropiere de camera ei. Înainte ca Sid s? plece, Lia îi spuse c? ar putea veni în diminea?a zilei urm?toare, pe la ora 09.00, pentru a-?i continua lec?iile de dans, pân? aproape de ora 14.00, doar nu-i împiedica nimic, fiindc? Lucian era ocupat. Sid accept? bucuros propunerea; n-ar fi reu?it s-o refuze, de?i î?i d?dea seama c? poate ar fi fost mai bine. Astfel se încheiase ?i ziua de mar?i, 13 noiembrie 2091, iar ziua urm?toare, miercuri, 14 noiembrie 2091, sosi f?r? întârziere.
Lucian se trezi la ora 07.00, iar dup? ce-?i aranj? bine ?inuta impecabil?, dup? cum îi era lui obiceiul, p?r?si rezerva sa, în jurul orei 07.30. Nu mic?-i fu mirarea când la cap?tul culoarului o z?ri pe blondin? aplecat? asupra p?ianjenului. Se îndrept? încet spre ea.
- Salut, blondino, îi spuse el ?optit.
- Ah, Luci... r?spunse blonda, ridicându-se ?i întorcându-se spre el. Salut! Dar s? ?tii c? m-ai speriat pu?in.
- Mii de scuze! Nu asta mi-a fost inten?ia.
- Hmm... zâmbi blonda amuzat?. Dar care-?i era inten?ia?!
- Nici una, cred...
- Bine, comandante. Scuzele se accept?. Îns? alt?dat? s? nu m? mai iei a?a, prin surprindere.
- Voi încerca, spuse el. Deci, e?ti foarte matinal?, ca de obicei.
- Nu chiar ca de obicei, dar azi e o zi deosebit?.
- Da, ?tiu. Va trebui s? te despar?i de mititica ta prieten?, Ema.
- A?a e. Îmi va fi dor de ea.
- N-ar trebui s?-?i fie. Doar ?tii c? va fi bine îngrijit? acolo unde o vom duce, iar de altfel, o vei putea vedea ori de câte ori vei dori, nu-?i va interzice nimeni acest lucru.
- Ai dreptate.
- Bineîn?eles c? am, înt?ri el, zâmbind. ?i e?ti de mult aici?
- Nu, dar nici de prea pu?in, îi oferi ea un r?spuns incert.
- Aha, murmur? el sec. ?i ai venit singur??
- Nu, evident. Nick e pe puntea principal?, n-a vrut s? vin? aici, la Ema.
- A?a, deci... ?i cum v? în?elege?i acum?
- Perfect! Mai bine nici c? se putea.
- E?ti sigur??! N-au mai existat probleme, dup? acel mic incident?
- Probleme?! Nu, Luci, absolut nici una! Deloc!
- Serios?! Asta-i bine! M? bucur pentru voi. Adic?, nu mi-ar fi convenit s?...
- Luci, taci, îl întrerupse ea. Nu mai aminti de acel nedorit incident! A trecut... ?i nu mai exist? nici un pericol. Adic?, Nick nu mai e deloc gelos pe tine, pentru c? a în?eles c? n-ar avea de ce.
- Adev?rat?! Atunci, e grozav! ?i cum a r?mas cu cealalt? problem?? S-a rezolvat ?i aceea?
- Cealalt?? se mir? Maria, privindu-l nedumerit?. Care?!
- P?i, cealalt?... Parc? spuneai c? erai îngrijorat? din cauza lui.
- Ah, asta... î?i aminti ea. Da, a?a e, ai dreptate; a?a spuneam. Eram ?i înc? mai sunt îngrijorat?. Pentru c? nu, asta nu s-a rezolvat înc?. N-am discutat cu el despre acest lucru, nici m?car n-am încercat. Nu i-am mai amintit ?i de asta.
- În?eleg. De fapt, uitasei. Îmi pare r?u c? ?i-am amintit. Ar fi trebuit s? tac.
- Nu, nu trebuie s?-?i par? r?u ?i nici s? taci, pentru c? aceast? problem? chiar exist? ?i e înc? nerezolvat?.
- Eu nu cred c? trebuie s?-?i faci griji, cel pu?in nu de acum. E înc? prea devreme.
- Nu, Luci, nu e deloc prea devreme! Ar trebui luate m?suri, pentru c? timpul trece repede, nu st? în loc s? a?tepte m?surile noastre.
- La ce fel de m?suri te referi?
- Nu ?tiu nici eu. Dar trebuie f?cut ceva. Mai ales pentru c?...
- Pentru c?...?! De ce?
- ?tii, ar mai fi ceva ce nu ?i-am spus atunci, pentru c? n-am apucat. Nu i-am spus nici lui ?i nici altcuiva pân? acum.
- Ce anume? deveni Lucian curios. Înc? ai secrete?
- Da; ca s? vezi, înc? mai am... ?i ?tii tu, Luci, pentru c? e?ti în?eleg?tor ?i ai sfaturi de care se poate ?ine seama, prefer s?-?i spun ?ie mai înainte chiar decât de a vorbi cu Nick despre acest subiect.
- Atunci, spune-mi!
- P?i, ar fi vorba despre un tip, pe nume Remy...
- Remy?! Ce fel de nume ciudat mai e ?i ?sta?
- Vine de la Remus. Remus M?rginean.
- A?a; ?i?! Ce-i cu tipul ?sta, Remy?
- A fost prietenul meu, o bun? perioad? de timp, înainte de a pleca de pe Terra.
- A fost, ce?! Prietenul t?u?! Nu ne-ai spus c? ai fi avut vreunul vreodat?... tres?ri Lucian surprins.
- ?tiu. N-a fost cazul s? spun.
- ?i crezi c? acum ar fi cazul?! Adic?... Doar nu ai nici o obliga?ie fa?? de tipul ?la. Sper c? nu i-ai f?cut nici un fel de promisiune, sau s?-i fi cerut s? te a?tepte, ori altceva de genul ?sta.
- Nu, nimic din toate astea. De altfel, m? desp?r?isem deja de el cu câteva luni înainte de a afla c? voi participa la aceast? misiune spa?ial?. Rupsesem definitiv orice leg?tur? cu el.
- ?i atunci... Nu în?eleg, care-i problema?
- P?i, vezi tu, Luci, el era un tip foarte dificil. Gelos, posesiv, impulsiv, violent ?i agresiv. Un mitocan! De asta l-am ?i îndep?rtat de mine, în cele din urm?. Îns? nu ?tiu cum va reac?iona când va afla c? m-am c?s?torit între timp. Nu ?tiu la ce m? pot a?tepta din partea lui, îns? la nimic bun, asta-i clar!
- A?... Haide, blondo... Nu cred c? ai motive s? fii îngrijorat?. A trecut destul de mult timp ?i înc? va mai trece pân? vom ajunge noi înapoi, pe Terra. Cine ?tie?! Tipul ?la poate fi deja însurat, ar putea avea chiar ?i copii, dac? s-o fi g?sit vreo tip? care s?-l suporte atâta. Oricum, indiferent cum s-ar prezenta situa?ia la momentul revenirii noastre pe Terra, tipul nu poate avea nici o preten?ie asupra ta. De altfel, s-ar fi putut schimba odat? cu trecerea anilor, poate c? nu mai e cel pe care-l ?tiai tu, un rebel, un r?zvr?tit. ?tii, uneori, cu timpul, oamenii se mai schimb?.
- M? îndoiesc c? el s-ar fi schimbat în mai bine, dac? eu n-am reu?it s?-l aduc, cât timp am fost prieteni, pe linia cea bun?. Poate în mai r?u... ?tii tu, „Lupul î?i schimb? p?rul, dar n?ravul ba.”
- A?a e, îns? nu e o regul? b?tut? în cuie, în general valabil?. Ca întotdeauna, exist? ?i excep?ii. Nu... Nu trebuie s? fii îngrijorat? din cauza acelui Remy. De altfel, ce r?u crezi c? ?i-ar putea face tipul?
- Mie, nimic. Dar lui Nick, da. Lui ar putea. E atât de neajutorat, ca un copil. E vulnerabil. Iar Remy era extrem de violent, greu de st?pânit.
- A?... Aiurea! Nu cred c? va încerca vreodat? s?-i fac? ceva lui Nick. ?i dac? totu?i ar îndr?zni, nu-i va merge! Va avea de-a face cu noi. ?i îl vom opri. Nu-l vom p?r?si pe Nick la nevoie, vom fi al?turi de el.
- Nu pute?i fi al?turi de el mereu...
- Haide, blondo, nu mai face atâta caz din cauza unui tip banal, pe nume Remy. E absurd! Nici m?car n-am p?r?sit Proxima. E timp destul s? ne gândim la o solu?ie rezonabil?, pe parcurs. Poate c? Nick ar putea lua ni?te lec?ii de la Mihai, m?car de autoap?rare, în caz de nevoie.
- Cine, Luci?! Nick?! N-a? prea crede!
- De ce nu?! Doar de autoap?rare, nu-i cere nimeni s? se transforme brusc într-un expert în acest domeniu. Pe drumul de întoarcere spre Terra, ar avea destul timp s? înve?e câteva no?ini de baz?. Nu cred c? Mihai l-ar refuza.
- Mihai, nu, nu l-ar refuza, evident, dar nu-l v?d pe Nick luând astfel de lec?ii. Nu cred c? se va întâmpla una ca asta. El de abia se descurc? cu dansul, cât de cât...
- Dac? nu astfel, vedem noi ce putem face. Trebuie s? existe o solu?ie. Pân? atunci, nu te mai gândi la asta. Consider? problema ca fiind deja rezolvat?!
- A? vrea s? pot...
- Cel pu?in po?i încerca. ?tii ce nu reu?esc totu?i s? în?eleg?! Oare cum putea o fat? atât de dr?gu?? cum e?ti tu, s? aib? un prieten grosolan, impulsiv ?i violent, pe care pe deasupra, s?-l mai cheme ?i Remy?!
- Ah, Luci, nu ?tiu... Nici eu nu-mi dau seama ce-oi fi g?sit interesant vreodat? la el. Aveam doar 15 ani când i-am acceptat prietenia, iar el avea deja 19. Probabil c? doream doar s? le impresionez, s? le fac invidioase pe colegele mele, care-l adorau, de?i nu ?tiu de ce, probabil c? nu-l cuno?teau prea bine. E adev?rat, tipul ar?ta bine, era ro?cat, cu ochii c?prui, cu o privire fioroas?, dar aspectul fizic nu conteaz? foarte mult. Comportamentul lui l?sa mult de dorit. Dar ce ?tiam eu la 15 ani?! Eram prea mic?.
- A?a ,deci. Asta ar explica totu?i, cât de cât lucrurile. Deci, de la 15 ani, ceea ce înseamn? c? a?i fost prieteni destul de mult, pre? de câ?iva ani buni...
- Da, aproape patru.
- ?i de ce te-ai desp?r?it de el, în final? De ce ai luat aceast? decizie?
- Pentru c? mi-am dat seama la timp c? nu-i nimic bun de capul lui ?i nici nu d?dea semne s? se îndrepte. Nu acest gen de persoan? îmi doream eu, al?turi de mine... Mai r?u este faptul c? a fost primul meu prieten ?i de fapt, singurul pe care l-am avut pe Terra.
- Asta doar din cauz? c? nu m-ai cunoscut pe mine înaintea lui... zâmbi Lucian.
- A?a este, tu ai fi fost mult mai indicat.
- Nu, glumeam doar... zâmbi el, mai serios. Oricum, acum l-ai întâlnit pe Nick ?i...
- ?i sunt foarte fericit? cu el, pentru c?-l iubesc, desigur. ?i bineîn?eles, el e mult mai potrivit pentru mine decât acel Remy. Dar tot nu pot s? nu-mi fac griji pentru el. Sincer, Luci, el e... vulnerabil!
- Nu-?i mai face griji. Nu vom l?sa s? i se întâmple ceva r?u, niciodat?! Nu vom permite nim?nui s? se ating? de el! Po?i conta pe noi. Î?i garantez!
- Oh... Mul?umesc pentru sprijin. E?ti atât de dr?gu?, îi spuse ea ?i-l îmbr??i?? pe nea?teptate, s?rutându-l u?or pe obraz.
- Hei... îi repro?? el blând. Ce faci? Ai uitat ce s-a întâmplat zilele trecute?
- Nu, desigur, n-am uitat. Dar nu mai exist? nici un pericol de data asta, ?i-am mai spus. Nu m? crezi?
- Nu se ?tie niciodat?. Mai bine s? nu d?m motive.
- Bine, accept? ea, îndep?rtându-se u?or de el. Ah, Luci... A? fi vrut s? te fi întâlnit pe tine mai demult, înaintea lui Remy, cu mult înainte de a fi plecat în aceast? misiune.
- De ce? Crezi c? lucrurile ar fi evoluat altfel pentru noi?
- Hmm... zâmbi ea încurcat?, privindu-l. N-a? fi avut nici o ?ans? cu tine, nu-i a?a? Niciodat??!
- Nu ?tiu... Cred c? nu; presupun... Adic?, sigur nu, dac? a? fi cunoscut-o deja pe ea înainte de a te fi întâlnit pe tine. Ea mi-a cucerit inima ?i cred c? acela?i lucru s-ar fi întâmplat oricum, era inevitabil. Poate c?... Dac? n-a? fi întâlnit-o niciodat?, nu ?tiu ce s-ar fi întâmplat, poate c? ai fi avut totu?i vreo ?ans?, n-ar fi fost exclus... Tu sau altcineva...
- Dar ai întâlnit-o! ?i cred c? mai devreme sau mai târziu, tot ai fi întâlnit-o, a?a c? tot ai fi c?zut în capcana ei.
- Hmm... zâmbi el încurcat. A?a e; cred. Off...
- De ce oftezi?
- P?i, nu ?tiu... Nu pot s? mi-o scot din minte, deloc, oricât a? vrea, oricât a? încerca... De parc? ea mi-ar controla întreaga fiin??; nu-mi pot lua gândul de la ea. Dar, ce fac?! Bat câmpii... De ce m? la?i s? vorbesc prostii, blondo? Spun numai tâmpenii, se trezi el.
- Nu, Luci. Spuneai doar cât de mult o iube?ti. Pentru c? o iube?ti; nu-i a?a?
- Mai mult decât s-ar putea exprima vreodat? în cuvinte, blondo.
- Dar ei nu i-ai spus înc?.
- Nu, înc? n-am reu?it s? g?sesc momentul potrivit.
- Dar, Luci, spuneai c?...
- ?tiu, o întrerupse el. ?i am s?-i spun. În curând. Nu ?tiu când, dar am s?-i spun. Altfel simt c? înnebunesc! Nu mai suport! E deja pea mult.
- Bine. Treaba ta. N-am s? m? amestec, dac? nu vrei.
- E cel mai bun lucru pe care-l po?i face, s? nu te amesteci... ?tiai c? ea se întâlne?te cu Sid, în ultimul timp?
- Cu fratele Sonyei?! Da, oarecum... Dar, parc?, din câte ?tiam eu, amândoi v? întâlnea?i cu el, nu doar ea.
- A?a e. Îns? ea se întâlne?te cu el ?i-n lipsa mea, spre exemplu sâmb?ta sau duminica, în timpul ei liber. Dup? ce v-a?i împ?cat, am trecut printr-un parc ?i... Ea era acolo, împreun? cu Sid.
- Ah, asta era... ?i te deranjeaz?, nu-i a?a?
- P?i... Poate c? n-ar trebui, dar... Da! M? deranjeaz?. Enorm! M-a deranjat chiar mai mult decât faptul c? Nick ne-a surprins îmbr??i?a?i. Dar ei nu-i pot spune nimic, nu-i pot repro?a nimic, pentru c? n-am cum s?-mi explic atitudinea. N-am motive s? fiu împotriv?. Are dreptul s? fac? orice dore?te în timpul ei liber. Iar eu nu m? pot manifesta nicicum, pentru c? orice protest al meu începe s? semene a gelozie. ?i m? simt ca un idiot în fa?a ei, când nu-i pot explica nimic din toate astea, pentru c? n-am cum sau ce s?-i explic.
- Off, Luci, bietul de tine... Cum complici tu totul!
- ?i ce-ai vrea s? fac?! N-am ce. Sunt doar comandantul... Dar asta nu-mi d? deloc dreptul s? m? amestec în via?a ei particular?. Sunt neputincios!
- Nu, func?ia ta nu, dar faptul c? o iube?ti, da! Asta-?i d? dreptul s? te amesteci. Pentru c? e?ti îndr?gostit de ea. ?i ar fi atât de simplu. Trebuie s?-i spui doar dou? cuvinte, Luci! Dou? cuvinte, atâta tot. Dou? cuvinte cu efect magic imediat... De ce ?i-e a?a de greu s? le roste?ti?
- Nu, nu înc?! Nu pot... De parc? n-ai ?tii cum e ea...
- Dac? vrei, stau eu de vorb? cu ea.
- Nu, te rog... Mai bine nu! Las?-m? pe mine s? m? descurc cu ea. E problema mea. Odat? ?i odat? trebuie s? rezolv ?i problema asta, într-un fel.
- Dar a? putea...
- Nu, te rog, repet? el.
- Bine. Cum dore?ti. Îns? nu-mi place s? te v?d suferind. Nu merit? s? suferi atâta pentru ea! S? ?tii, nici chiar ea nu merit?! Pe de alt? parte, treaba ta! Sper s? te descurci totu?i.
- Exact! Treaba mea! Sper ?i eu s? m? descurc. ?i acum... Ce zici, cum r?mâne cu micu?a ta prieten?, arahnida Ema?
- A?a cum am stabilit.
- Bine. Atunci, prinde-o ?i preg?te?te-o pentru o scurt? c?l?torie!
- E vreo grab?? Adic?... Am mai putea-o l?sa pu?in.
- Fie, blondo! Dar nu prea mult. Va trebui s? plec?m cel târziu la 09.00. Sau, hai s? zicem 10.00. E bine a?a?
- Perfect! Mersi, Luci.
- Pentru nimic. Tu hot?r??ti când s? o ducem.
- Da, sigur, eu...
- Ascult?, blondo, dac? vrei, po?i amâna data.
- Nu, Luci. Nu e cazul.
- ?i ce-ai aflat despre ea?
- P?i... Regret, Luci, nu prea multe, rosti cu greu blondina, gândindu-se la p?ianjenii de la bordul navei „Vulturul”; i-ar fi spus despre ei, îns? t?cu. Ema nu a f?cut nimic deosebit în perioada în care am ?inut-o sub observa?ie. A stat doar, ?tii ?i tu. Îns? nu cred c? e cazul s-o p?str?m. Dick ?i ceilal?i sunt ner?bd?tori s-o aib?. Deci, le-o putem da ast?zi, a?a cum am stabilit.
- A?a cred ?i eu.
- ?i cum r?mâne cu microcipul? E nevoie s?-l chem?m pe Mihai, s? i-l scoat??
- Nu, blondo. Nu e cazul. Nu cred c? va p??i ceva dac?-l va purta în continuare. A?a c?, s? nu-l deranj?m degeaba pe campion. Oricum, el a zis clar c? de scos e mult mai dificil decât cum a fost de ata?at ?i nici n-ar fi dorit s? încerce.
- Cum spui tu...
- Bine. Acum m? duc pe puntea principal?. Cred c? Nick s-a plictisit deja, de când st? singur, acolo...
- Sigur, Luci, înt?ri ea. Dac? nu se uit? la vreun film, se plictise?te repede.
- Nu, nu m-am plictisit deloc, de?i nu m? uitam la un film, ci la... voi, auzir? ei din apropiere glasul lui Nick, care ap?ru ca de nic?ieri.
- Nick... tres?ri blonda. De când e?ti aici?
- De destul, r?spunse el evaziv.
- Destul... murmur? ea nemul?umit?. Ne spionai cumva?!
- Nu, iubito! S? spunem doar c? am asitat involuntar la discu?ia voastr?. Venisem s? v?d ce faci aici, iubito, dar v-am auzit vorbind ?i n-am vrut s? v? întrerup; de altfel, eram destul de curios, iar totul a fost foarte interesant.
- Totul... repet? blonda. Ce anume ai auzit, mai exact?
- Destule. De fapt, totul, pentru c? venisem exact când a ie?it Luci din rezerva sa. Deci, am auzit chiar ?i despre Remy, fostul t?u prieten, de pe Terra.
- Ah, Nick, îmi pare r?u c? nu ?i-am spus mai demult despre el, dar inten?ionam s?...
- E-n ordine, iubito, o întrerupse Nick. Nu-?i repro?am nimic. ?i nu cred c? trebuie s? fii îngrijorat?. Dac? asta te lini?te?te cu ceva, poate c?, în cel mai bun caz, am s? accept s? iau vreo câteva lec?ii de ap?rare de la Mihai, campionul vostru, cum a sugerat Luci.
- Adev?rat? se mir? ea. Ai face asta?
- Desigur. Dar nu acum, evident. Dup? ce vom p?r?si suprafa?a Proximei, pe drumul de întoarcere spre Terra. Va fi destul timp; atunci, poate. Am s? m? mai gândesc, deci, deocamdat?, nu-?i promit nimic. Nu înc?.
- E bine ?i atât; ?i atunci, aprecie Maria mul?umit?.
- Bine, Nick, interveni Lucian. Blondino, mai r?mâi aici?
- Da, dac? nu v? deranjeaz?.
- Pe noi nu ne deranjeaz? cu nimic, dar s? ?tii c? nu-?i vom ?ine companie. Nick, s? mergem pe puntea principal?!
- Sigur, Luci. De acord, îl aprob? Nick.
- Blondo, s? nu întârzii prea mult, îi atrase Lucian aten?ia.
- Voi încerca, îi r?spunse Maria.
Acestea fiind spuse, cei doi pornir? spre puntea principal?, l?sând-o pe blond? cu micu?a arahnid?.
- Deci, chiar e?ti îndr?gostit, i se adres? Nick în timp ce mergeau pe culoarul ce ducea spre puntea principal?.
- Cum?! Nu... Cine ?i-a ?ie spus a?a ceva?
- Luci, nu nega! Nu uita c? v-am auzit vorbind; îi spuneai Mariei, iar eu eram de fa??. N-are rost s? te ascunzi. E inutil!
- Off... Bine. M-ai prins! Recunosc. E adev?rat. Da! Sunt îndr?gostit.
- Ca s? vezi... p?ru totu?i surprins Nick. ?i cine-i norocoasa?
- Poftim? se pref?cu Lucian c? nu pricepe.
- Nu-i nevoie s?-mi spui nimic. Cred c? ?tiu deja. Colega ta, Lia. Despre ea e vorba. Nu-i a?a?
- Ce te face s? crezi c? ar fi a?a?
- Pentru c? spuneai c? e?ti îndr?gostit de mult, doar c? ei nu i-ai spus înc?; în plus, c? ea s-ar fi întâlnit de curând cu Sid, deci, de aici am dedus, în mod logic, c? ar fi vorba despre ea.
- Bine! Suficient, îl întrerupse Lucian. Ajunge! Nu m? mai chinui, te rog... Ai dreptate. Despre ea e vorba.
- Deci, o iube?ti...
- Da.
- Ca s? vezi! Nu mi-a? fi închipuit! De mult?
- De când am cunoscut-o. Iar asta s-a întâmplat cu un an înainte de a pleca în aceast? misiune, deci, s? tot fie vreo 7-8 ani...
- ?i nu i-ai spus nimic?
- Nu...
- Incredibil! Cum ai putut rezista? Nu-i atât de u?or...
- Mie-mi spui?! De asta uneori sunt... Hmm... Mai dificil, s? zicem. ?tii, Nick, îmi amintesc c? mi-ai spus s? m? feresc s? m? îndr?gostesc, atunci, la început, când de abia sosisem aici, pe Proxima, iar tu sufereai, din cauza Mariei.
- A?... Eu sufeream?! Cred c? nu ?tiam ce înseamn? asta. Dar tu... Erai deja îndr?gostit ?i atunci de ea.
- Exact. Deci, n-aveam cum s? m? feresc; de parc? a? fi putut...
- Eu, în locul t?u n-a? fi f?cut fa??; s? a?tept atâta timp...
- Tu n-ai fost nevoit. Blondina te-a acceptat imediat. În cazul meu, nu s-a întâmplat astfel. Lia m-a respins ori de câte ori am încercat s? m? apropii de ea. ?i continu? s? m? resping?.
- Deci, ai încercat totu?i.
- Da, sigur. Poate nu destul, dar... N-am renu?at înc?.
- Glume?ti?
- Nu, deloc! Cu fiecare zi ce trece, dragostea mea pentru ea devine din ce în ce mai puternic?.
- În?eleg. Sau cel pu?in încerc.
- Nick, am s? te rog s? p?strezi secret ceea ce tocmai ai aflat, în leg?tur? cu colega mea, Lia. Nu de alta, dar a? prefera ca ea s? afle totu?i de la mine c? sunt îndr?gostit de ea, nu de la altcineva, de?i se pare c? to?i ceilal?i ?tiu deja, cu excep?ia ei, desigur...
- Pricep. ?i fii lini?tit. Din partea mea, t?cere absolut?. N-o s? discut, decât poate cu Maria, pentru c? ?i ea ?tie. Se pare c? ?tia de mult, dar n-a spus nimic nim?nui în acest sens. Nici m?car mie.
- A?a e. Iar acest lucru dovede?te c? e de încredere, nu-i a?a?
- Bineîn?eles c? e, înt?ri Nick, ferm convins de acest lucru. ?i tu la fel. Te rog s? m? scuzi c? atunci mi-am putut închipui c?...
- Nu, las?, nu-i nevoie s? te scuzi, îl întrerupse Lucian. ?tiu ?i eu cum e... Tu ai fost suficient de calm. Nu vreau s?-mi imaginez cum a? reac?iona eu dac? a? vedea-o, spre exemplu, în bra?ele lui Sid; ?i ea nu-mi e nici m?car prieten?, dar so?ie, cum e blonda pentru tine... Deci, te în?eleg perfect!
- Mersi, surâse Nick.
Din vorb? în vorb?, nici nu-?i d?duser? seama c? ajunseser? deja pe puntea principal?, unde r?maser? în a?teptarea Mariei...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro