Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Proxima - Partea a treia: „Aventuri pe Proxima”

de Cornelia Georgescu

*33. To Kuny încearc? s?-?i lini?teasc? fiul.

Lucian era ?i el foarte nelini?tit, pe puntea principal?. Blonda îl privi încurcat?.
- Poate ar trebui s? m? duc dup? el, s? încerc s?-i explic, i se adres? Lucian blondei, dup? ce r?maser? din nou singuri pe puntea principal?.
- Nu! Nu-i nevoie! Las?-l, Luci, rosti blonda, dup? ce pân? în acel moment t?cuse, de parc? ar fi amu?it.
Asistase la aceast? scen? f?r? a se mi?ca de pe loc, de parc? înlemnise.
- Poftim?! S?-l las? Dar ai v?zut cât de r?v??it era... se mir? Lucian, v?dit afectat de cele întâmplate.
- Exact! Am v?zut. ?i tu e?ti la fel ca el! Acum sunte?i amândoi prea tulbura?i pentru a v? ?i în?elege unul cu altul. Oricum, el sigur nu te-ar asculta.
- P?i, nu pot nega c?-l în?eleg perfect! La naiba! Cum reu?esc oare mereu s? intru în astfel de încurc?turi?! Sunt atât de tâmpit uneori! Nu-mi vine s? cred! La naiba, lovi el cu pumnul m?su?a din înc?pere, cu putere, ca pentru a se desc?rca de nervi.
- Ah, Luci... Tu n-ai nici o vin?, cel pu?in nu de data asta. Doar încercai s? m? lini?te?ti, atâta tot. Acum tu e?ti cel tulburat, dup? cum observ eu.
- Sigur c? sunt! Cum altfel ai vrea s? fiu?! Calm?! N-a? putea... Vezi, se pare c? dac? pân? acum nu aveai totu?i, nici un fel de probleme cu Nick, acum chiar c? ai una, destul de grav?. ?i numai din cauza mea! La naiba! Simt c? înnebunesc! Uff... Ce prost sunt! Mare prost...
- Luci, tu e?ti oricum altcumva ai vrea tu s? fii, numai prost, sigur nu! Deci, nu spune a?a ceva! Niciodat?!
- Off, blondo... Tare mult a? vrea s? ai dreptate, ?opti el.
Câteva lacrimi se rostogolir? grabnic pe obrajii lui. Maria îl privi cu compasiune. Pe Luci nu-l v?zuse niciodat? înl?crimat. Era impresionant... Îi ?opti din apropiere:
- Luci, acum, c? te v?d atât de tulburat de cele întâmplate, sincer, tu m? îngrijorezi chiar mai mult decât Nick! A?a c?, te rog, calmeaz?-te! Nu-i atât de grav cum pare.
- Cum a?a?! Ce vrei s? spui?
- Crede-m?, m? descurc eu cu Nick.
- Ar fi bine s? fie a?a cum spui tu. Îns? tare m? tem c? nu-i atât de simplu. Poate ar trebui totu?i s? încerc s?-i vorbesc.
- Nu! Am s? vorbesc eu cu el.
- Bine, dar...
- Nu, te rog... îl întrerupse Maria. Nu-i o problem? pe care s? n-o pot rezolva. Te rog, ai încredere în mine!
- Sper din tot sufletul s? nu te în?eli!
- Sigur nu m? în?el, înt?ri ea, mult mai calm?. Am s? plec chiar acum s? vorbesc cu el.
- A?teapt?! Te conduc, se gr?bi el s? se ofere, f?r? a sta prea mult pe gânduri.
- Nu, Luci, îl refuz? ea. Nu cred c? ar fi o idee prea bun?. Nu acum! N-ai face decât s? torni gaz peste foc!
- A?a-i, ai dreptate! Unde mi-o fi capul?
- Te rog, r?mâi aici ?i încearc? s? fii calm! Nu crea ?i alte probleme, c? n-are rost!
- Bine. Am s? încerc. Ai grij? ce-i spui, blondu?o!
- Stai lini?tit, voi avea!
- Blondino, îmi pare r?u c? s-a întâmplat a?a!
- E-n ordine, Luci! Repet, nu-i vina ta, îl asigur? ea, îndrep-tându-se spre ie?ire.
- Baft?, micu?o... îi mai ur? el, înainte ca ea s? p?r?seasc? interiorul navei, apoi r?mase singur, pe puntea principal?, plimbându-se nervos de colo-colo, agitat, ca un leu în cu?c?.
Degeaba încerca s?-i urmeze sfatul blondei, nu reu?ea s? se calmeze. Nu-i d?dea deloc pace gândul c? îl stârnise ?i pe Nick împotriva lui, dup? ce, cu pu?in timp în urm?, acela?i lucru se întâmplase ?i cu sora lui, Ly, într-o situa?ie oarecum similar?. Nu-i venea s? cread? c? repetase aceea?i gre?eal? prosteasc? într-un interval atât de scurt. ?i chiar nu avea, totu?i, nici o vin?!
Profund tulburat de cele v?zute, Nick se îndrept? spre marele ora? artificial. Nici m?car nu-?i d?duse seama când sau cum reu?ise totu?i s? ajung? în ora?ul de sub cupol?. Aici, nu putea s? decid? încotro s? porneasc?. Merse f?r? ?int?, încotro îl vor duce picioarele. Nici nu b?g? de seam? c? trecu pe lâng? Lia. Probabil c? nici n-ar fi observat-o, dac? ea nu l-ar fi oprit din drum.
- Salut, Nick, îi spuse ea, zâmbindu-i.
- Ah, Lia... Bun?, îi r?spunse el, absent.
- Ce-i cu tine? Nu e?ti în apele tale, observ? ea imediat.
- Ah, nu, nu-i nimic, încerc? el s-o conving?.
- Unde-i Maria? îl întreb? Lia, pe nea?teptate.
- Ea... Nu ?tiu. Habar n-am!
- Salut, Nick, îi spuse Sid, fiindc? Lia era înc? împreun? cu el, de data aceasta plimbându-se prin ora?.
- Ah, Sid... Salut. Scuz?-m?, nu te observasem.
- Nici o problem?, Nick, îl asigur? Sid.
- Sigur te sim?i bine? Nick... insist? Lia, dându-?i seama c? nu era ceva în ordine, c? pe fratele ei îl fr?mânta ceva.
- Cum?! Ah, da, sigur! M? simt bine, serios! ?i acum, m? scuza?i! Eu... Plec, spuse el, pornind înainte.
- Nick, îl strig? Lia, nu foarte tare, încercând s?-l re?in?, s? afle ceva de la el, ceea ce îns? nu reu?i; dac? n-ar fi fost cu Sid, ar fi pornit iute dup? fratele ei, s?-l lini?teasc?. Ce-o fi cu el? Nu arat? prea bine, i se adres? apoi lui Sid.
- Cine ?tie?! Într-adev?r ?i mie mi s-a p?rut cam tulburat.
- A?a-i, îl aprob? ea îngrijorat?. Chiar era tulburat. Dar s?-l l?s?m pe el. S? mergem s? mânc?m ceva, propuse ea.
- De acord, o aprob? Sid.
Prin urmare, amândoi pornir? f?r? ezitare spre un restaurant aflat, ca de obicei, prin apropiere. Iar Nick î?i continu? drumul, f?r? a ?ti unde va ajunge totu?i. În final, f?r? ca m?car s?-?i dea seama, intr? în biroul tat?lui s?u. Realiz? acest lucru doar în momentul în care se trezi fa?? în fa?? cu domnul To Kuny, mai-mai s? se ciocneasc? de dânsul.
- Fiule! Ce surpriz?, îl întâmpin? bucuros domnul To Kuny. Nu m? a?teptam s? m? vizitezi, din nou.
- Tat??! Drept s?-?i spun, nici eu nu m? a?teptam, replic? încurcat Nick, neputându-?i explica deloc ce c?uta în biroul tat?lui s?u ?i cum ajunsese tocmai acolo.
- Ce vrei s? spui, dragul meu? Adineauri, când ai plecat de la mine, erai lini?tit; acum, din câte pot s?-mi dau seama, nu e?ti, se mir? To Kuny, privindu-l atent. Ce s-a întâmplat între timp? Care e problema ta?
- Problem??! Nu, tat?, n-am nimic... Nu-i nici o problem?.
- Mie po?i s?-mi spui orice. A?a c?, te rog, fiul meu, spune-mi ce ai pe suflet! Ce te nelini?te?te?
- Serios, n-am nimic, tat?, repet? Nick.
- Chiar a?a s? fie? se îndoi To Kuny de afirma?ia fiului s?u. ?i unde ai l?sat-o pe încânt?toarea ta so?ie?
- Eu... Nic?ieri, r?spunse Nick, neputându-?i ascunde emo?ia ce-l st?pânea.
- Nic?ieri... îngân? tat?l s?u. E clar; asta era! Deja au început s? apar? necazuri în paradis.
- Poftim?! se mir? Nick, neîn?elegând sensul cuvintelor rostite de tat?l s?u.
- E doar o expresie. Adic?, s-au ivit mici neîn?elegeri între tine ?i minunata ta so?ioar?. A?a-i?
- Neîn?elegeri?! Nu, tat?...
- Te rog, dragul meu, nu încerca s?-mi ascunzi adev?rul. Mai bine spune-mi, insist? To Kuny. Nu-i exclus s? apar? ?i mici neîn?elegeri; se întâmpl? uneori.
- A?a-i, se întâmpl? uneori... Bine, tat?! Uite, am s?-?i spun.
- Deci, s-a întâmplat totu?i ceva. ?tiam eu! Spune! Te ascult.
- Dac? ai ?tii, tat?...
- O s? ?tiu, dup? ce-mi vei spune tu.
- P?i, dup? cum ?tii, de diminea?? am fost în vizit? la bordul navei noastre, „Vulturul”, împreun? cu Lia ?i Maria. Sora mea s-a retras mai devreme, pentru c? ea fusese acolo ieri cu tine, a?a c? am r?mas doar eu ?i Maria, pân? seara, când ea s-a hot?rât s? mearg? în nava lor, „Pacifis”, s-o vad? pe micu?a femel?-p?ianjen de acolo, pe Ema, de?i pân?-n acel moment doar p?ianjeni v?zuse. Eu n-am înso?it-o, pentru c? am venit aici, la tine, s? discut?m serios despre problema secretului nostru, pentru c? tot ea m-a rugat insistent s?-?i vorbesc despre asta.
- Da, dragul meu, ?tiam. Pân? aici, nimic nou. Toate astea mi le-ai spus deja când ai venit la mine de la bordul „Vulturului”. Atunci îns? nu erai deloc sup?rat, iar de la mine ai plecat lini?tit, mai ales c? te-am asigurat c? voi încerca s? rezolv într-un fel sau altul situa?ia.
- Cum vei încerca? Vei spune adev?rul?
- Deocamdat?, nu! N-a sosit înc? momentul adev?rului. Voi încerca s? g?sesc o alt? solu?ie. Poate c? voi încerca s? vorbesc cu comandantul lor, el va în?elege. E un b?iat dr?gu?.
- Aici ai dreptate. Chiar este dr?gu?. Poate prea dr?gu?.
- Poftim?! Ce vrei s? spui?
- Nimic r?u, tat?.
- Înc? nu m-ai l?murit. Deci, ce-ai f?cut dup? ce ai plecat de la mine? Unde ai fost ?i ce s-a întâmplat atât de grav, încât te-a tulburat atât de r?u?
- P?i, mai întâi am trecut pe acas?, s? v?d dac? Maria era acolo, dar ea nu ajunsese înc?, a?a c? m-am îndreptat spre nava lor, „Pacifis”, presupunând c? o voi g?si acolo, cu p?ianjenul acela mititel, Ema.
- ?i nu era acolo?
- Ba da, era... Înc? era acolo. Dar nu cu p?ianjenul, nu cu Ema. Ci cu el, în bra?ele lui... A?a i-am g?sit când am intrat în nav?, îmbr??i?a?i.
- Îmbr??i?a?i?! Pe cine, dragul meu?
- P?i... Pe ea ?i... pe el!
- Ea?! Probabil te referi la încânt?toarea ta so?ioar?. ?i el?! Probabil Lucian, tân?rul lor comandant.
- Exact, ei... morm?i Nick ?optit. Ei doi... Nu mi-a? fi închipuit niciodat? a?a ceva!
- Deci, asta e problema ta, se l?muri domnul To Kuny. ?i tu ce-ai f?cut?
- Nimic, ce era s? fac?! La început nu-mi venea s? cred c? ar fi adev?rat, speram s? m? în?el. Câteva clipe n-am putut schi?a nici un gest, de parc? amu?isem. R?m?sesem blocat. Când m-au v?zut, au tres?rit amândoi ?i s-au îndep?rtat brusc unul de altul. El a încercat s?-mi explice ceva, de parc? ar fi avut ce, cum c? n-ar fi ceea ce p?rea, dar nu l-am ascultat. N-a? fi putut suporta s?-i aud motiva?iile. Eram prea sup?rat, nervos. Am ie?it cât am putut de repede ?i... Cam asta ar fi tot. Am ajuns aici, la tine, de?i nu-mi dau seama cum sau de ce. Eu nu inten?ionam s? vin din nou aici.
- Off, dragul meu... Deci, asta era! I-ai g?sit îmbr??i?a?i. ?i ce-i cu asta?
- Poftim?! Cum adic?, tat??!
- Dragul meu, nu trebuie s? interpretezi gre?it ceea ce vezi. Exist? o multitudine de motive pentru care dou? persoane se pot îmbr??i?a. O îmbr??i?are nevinovat? nu înseamn? nimic r?u. Ei sunt de mult timp colegi, prieteni chiar, destul de apropia?i ?i î?i pot permite asemenea manifest?ri din când în când, dar atâta tot. Deci, chiar ar putea fi doar o neîn?elegere.
- Dar, tat?...
- Ascult? ce-?i spun, b?iatul meu! Ar fi trebuit s?-i la?i s?-?i explice, s? le dai ?ansa s?-?i justifice comportamentul, nu s? te gr?be?ti s? tragi tu concluziile. S-ar putea s? te în?eli în privin?a lor.
- Dar, nu era nevoie de explica?ii. Totul era destul de evident!
- Nu, dragul meu! Nimic nu era chiar atât de evident cum ?i s-a p?rut ?ie în acel moment. Ar trebui s? ai mai mult? încredere în minunata ta so?ioar?. Eu cred c? te iube?te cu adev?rat, mult de tot, deci, în nici un caz nu ar vrea s?-?i fac? a?a ceva! Iar în privin?a lui, nu ?tiu de ce, dar îmi inspir? foarte mult? încredere. Nici el nu ?i-ar vrea r?ul, ?ie sau colegei lui. În plus, el e îndr?gostit pân? peste cap de sora ta, deci, în nici un caz nu s-ar uita la scumpa ta so?ie.
- De sora mea?! se mir? Nick, încruntându-se.
- Da, bineîn?eles. Aaa, nu de Ly, se în?elege, ci de Lia. ?i ea este sora ta.
- Ea e, îns? el nu ?tie.
- S-ar putea s? nu ?tie acest lucru, îns? asta nu-l împiedic? s? fie îndr?gostit de ea. ?i nu are ochi pentru altcineva, decât pentru ea, deci, nici pentru iubita ta cea blond?. A?a c? n-ai motive s? te compor?i astfel, s? te sim?i jignit de atitudinea lui.
- Nu sunt atât de sigur în privin?a lui. Nu ?tiu dac? într-adev?r e demn de încredere în acest sens. Am în?eles c?, în general, îi plac fetele. Toate!
- Zvonuri, dragule... De altfel, s-ar putea s?-i plac?, nu zic c? nu, îns? numai una i-a cucerit lui inima, iar aceea e sora ta! Celelalte nu prezint? interes pentru el. A?a c?, lini?te?te-te, b?iatul meu! Sunt convins c? nu e nimic între ei doi, nimic din ceea ce-?i imaginezi tu acum.
- Sper s? ai dreptate. De?i ea mi-a spus c? mai de mult îi pl?cea de el.
- Îi pl?cea de el?! Asta nu înseamn? nimic r?u. Dimpotriv?! E bine c? a fost sincer? cu tine, a fost corect?. Astfel ?i-a demonstrat c? ?ine cu adev?rat la tine, mult, mult de tot ?i c? e demn? de încrederea ta! Crede-m?, dragul meu, el nu reprezint? nimic pentru blondina ta, nimic mai mult decât un foarte bun coleg ?i prieten, atâta tot! De?i nu pot nega, e un tip atr?g?tor, interesant. Dar ea te iube?te pe tine acum; doar pe tine, nu ?i pe el.
- P?i... Nu ?tiu, tat?. Nu ?tiu ce s? spun, ce s? cred. Cert este îns? c? nu mi-a pl?cut deloc s?-i v?d îmbr??i?a?i. De altfel, s-au mai manifestat ei astfel, destul de des chiar, îns? când eram ?i eu de fa??, de asta nu m-a deranjat foarte mult v?zându-i, considerând c? e un gest normal între ni?te vechi colegi, dar dac? procedeaz? astfel ?i în lipsa mea, situa?ia se schimb?.
- Off, dragul meu, asta-i clar gelozie. Ai devenit deja gelos, de?i n-ai motive întemeiate. Crede-m?, Nick, gelozia nu-i pentru tine! E un sentiment puternic, straniu, deloc pl?cut, periculos chiar. Nu-l l?sa s? te domine! Înfrânge acest sentiment ?i lucrurile se vor clarifica. Deci, ce spui acum? Ce inten?ionezi s? faci?
- Nu ?tiu, tat?. Nu sunt sigur. Tu ce crezi c? ar fi mai bine?
- Eu, dragul meu, te-a? sf?tui s?-i dai ocazia s?-?i explice ce s-a întâmplat de fapt, unuia dintre ei. Vorbe?te cu unul dintre ei ?i încearc? s? fii cât mai calm posibil, cât mai lucid. Nu te l?sa condus de gelozie; nu te-ar duce la nimic bun! A?a cred eu c-ar trebui s? procedezi. Tu îns?, faci cum crezi tu c-ar fi bine.
- P?i, nu ?tiu. M? mai gândesc. Oricum, plec acum. O scurt? plimbare prin ora? mi-ar prinde bine.
- Pleci?! Încotro?
- Nu ?tiu sigur, tat?. Poate în camera mea. Sau poate o s? stau pu?in într-un parc, s?-mi limpezesc gândurile. Oricum, plec. N-are rost s? te deranjez.
- S? m? deranjezi?! Nu-i nici un deranj, ?tii bine! Uite, dac? vrei, po?i r?mâne s? dormi aici peste noapte, în camera al?turat? ?i vei vorbi de diminea?? cu scumpa ta so?ioar? blond?. Pân? atunci, î?i vei pune ordine în gânduri. Vei fi mai calm, odihnit, nu orbit de furie, de gelozie. ?tii bine c? noaptea e un sfetnic bun. Dup? un somn odihnitor, vei gândi logic, vei fi lucid, vei vedea lucrurile altfel decât cum le vezi acum, pentru c? e?ti confuz, derutat, deprimat ?i nu accep?i o alt? variant? decât cea pe care ?i-o închipui tu, variant? care îi incrimineaz? pe ei doi, f?r? doar ?i poate. R?mâi aici ?i vei vedea c? diminea?? vei fi calm ?i totul se va rezolva cu bine, se va l?muri.
- Ah, p?i... începu Nick îngândurat o idee. Nu, tat?, nu-i nevoie. Mul?umesc pentru ofert?, dar o s? m? descurc eu.
- În cazul ?sta, hai s? verific?m împreun? înregistr?rile, s? vedem sigur ce s-a petrecut în nava albastr? între ei doi, înainte de sosirea ta acolo, îi propuse To Kuny.
- Nu, tat?! Nici gând! N-a? putea acum. Poate mâine sau în alt? zi, voi dori s? v?d ?i imaginile respective.
- Dar te-ar l?muri, dragul meu, te-ar lini?ti, sunt sigur.
- Nu, continu? Nick s? se împotriveasc?. Totu?i, cred c? mai bine plec acum.
- Cum vrei, dragul meu! Nu te oblig s? r?mâi. Îns? dac? nu vei g?si puterea de a da ochii cu ea în seara asta, întoarce-te aici ?i amân? momentul confrunt?rii pân? diminea??.
- Bine, t?ticule. A?a voi face. Promit! Deocamdat?, simt nevoia s? m? plimb pu?in prin ora?, singur, spuse Nick, inten?ionând s? se retrag?, de?i înc? era tare ab?tut.
- Nick, dragul meu, îl strig? domnul To Kuny, încercând s?-l mai re?in? pu?in.
Nick se întoarse surprins spre tat?l s?u, iar acesta îl îmbr??i?? puternic, c?lduros, p?rinte?te, ca pentru a-l încuraja, apoi îi spuse:
- Acum chiar po?i pleca! ?i gânde?te-te bine la ce vei face. Nu cred c? vrei s? te despar?i de iubita ta cea blond?.
- Nu, tat?. Asta nu! În nici un caz! N-a? putea suporta! Nu pot tr?i f?r? ea! Nici nu vreau s? încerc s?-mi imaginez cum ar fi via?a mea f?r? ea.
- Atunci, înseamn? c? o iube?ti, înc?, mult de tot. ?i va trebui s? te împaci cu ea.
- Da. V?d eu cum.
- Bine, fiule. Baft?!
- Mul?umesc, tat?! Dup? ce am vorbit cu tine, cred c? m-am lini?tit pu?in. Cred c? pot da ochii cu ea acum, încheie Nick ?i se retrase.
Porni pe str?zile t?cute ale marelui ora? artificial, plimbându-se îngândurat, încercând s?-?i dea seama cum ar fi mai bine s? procedeze.
Într-un târziu, în final, hot?rî s? se îndrepte totu?i spre camera lui. Fie ce-o fi! Va vedea el ce se va întâmpla în continuare ?i cum va descurca aceast? problem? delicat?...

Cornelia Georgescu (Sagittarius) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro