proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*28. Invita?i la bordul „Vulturului”.

Înso?it? de tat?l ei, domnul To Kuny, Lia î?i continua vizita în interiorul „Vulturului”. Domnul Kuny o conduse peste tot, explicându-i în mare m?sur? despre ce era vorba ?i r?spunzând la întreb?rile fiicei sale, care se dovedi a fi foarte curioas?. Din fericire, nefiind o nav? de dimensiunile „Pacifis”-ului, avur? suficient timp pentru a o vizita în întregime, îns? când î?i încheiar? vizita se înserase de-a binelea. Lia era mul?umit? de ceea ce v?zuse, iar aspectul „Vulturului” nu o dezam?gise deloc, nici cel interior, nici cel exterior. Ea g?si c? era o nav? frumoas?, chiar dac? nu era atât de mare, de dotat? sau de modern? precum „Pacifis”.
- Înainte de a ne retrage cu adev?rat, mai am o întrebare pentru tine, tati.
- Spune, draga mea, o invit? dânsul.
- „Vulturul” este înc? în stare de func?iune? Adic?, poate fi utilizat?
- Dac? este în stare de func?iune?! Din câte ?tiu eu, da, înc? este, se mir? To Kuny de întrebarea pus? de fiica sa. Doar c? nu mai are combustibil. „Vulturul” a fost alimentat doar cu cantitatea de combustibil ce i-ar fi fost necesar pentru a ajunge la destina?ie, adic? aici, pe Proxima. Îns? cum la scurt timp dup? programare, misiunea a fost abandonat?, iar echipajul s-a destr?mat, nu i s-au umplut ?i rezervoarele cu combustibilul necesar pentru întoarcere. Iar eu n-a? fi avut timp s? iau combustibil. Nici n-a? fi încercat; era prea riscant. De altfel, atunci nici nu m? gândeam la eventualitatea unei întoarceri. Eram fericit s? pot pleca, s? scap de acolo ?i atât! Am avut noroc c? nava n-a fost golit? de combustibilul cu care fusese înc?rcat?, cel necesar pentru a ajunge pân? aici. Probabil c?-?i închipuiau c? dup? un timp va fi constituit un alt echipaj, iar misiunea va avea totu?i loc, ceea ce nu s-a întâmplat, spre norocul meu. Desigur, existau ?i câteva rezerve de combustibil, îns? în cantit??i infime, pentru a înlocui eventualele pierderi, sau pur ?i simplu ca o m?sur? de precau?ie, pentru cazul în care combustibilul nu i-ar fi ajuns pân? la destina?ie, din cine ?tie din ce motive survenite pe parcursul c?l?toriei. Îns? m-am v?zut nevoit s? folosesc ?i acele rezerve, nu pentru c? ar fi avut loc vreun incident, nici pentru c? s-ar fi produs cine ?tie ce scurgeri sau pierderi de combustibil, nici pentru c? nava ar fi fost defect? sau deoarece calculele celor ce s-au ocupat de organizarea misiunii n-ar fi fost corecte, ci din cauz? c? nu m-am gr?bit, am mers mai încet decât s-a preconizat. Am procedat astfel, doar pentru c? am vrut s? fiu prev?z?tor, fiindc? fra?ii t?i erau înc? mici. Iar datorit? precau?iei mele, la ora actual? nu mai exist? la bordul acestei nave nici m?car un miligram de combustibil.
- În?eleg, t?ticule. ?i sunt de p?rere c? ai procedat corect fiind prev?z?tor, îns? nu despre combustibil era vorba. Lipsa acestuia n-ar fi o problem? de nerezolvat. Eu te-am întrebat doar dac? nava este înc? în stare de func?iune, atâta tot.
- Draga mea, î?i repet: Cel pu?in din câte ?tiu eu, nava aceasta este înc? în stare de func?iune. Nu s-a defectat deloc, nimic, pe tot parcursul c?l?toriei. Iar dac? ulterior s-ar fi ivit totu?i vreo problem?, cât de minor? ar fi fost ea, cu siguran?? a? fi sesizat-o la timp ?i a? fi reparat-o. Dar nu-i nimic în neregul?, totul este în stare de func?ionare, absolut toate sistemele ?i mecanismele navei. De ce m? întrebi?
- F?r? nici un motiv anume. Mersi pentru informa?ie, tati ?i pentru c? m-ai condus prin nava ta, în vizit?.
- Î?i stau la dispozi?ie oricând cu aceea?i pl?cere, draga mea! Oricând dore?ti.
Apoi amândoi p?r?sir? bordul navei „Vulturul”. Pentru a nu mai întârzia, utilizar? avionul pe care-l g?sir? în acela?i loc în care-l l?saser? înainte de a-?i începe vizita, în acea diminea??. Pilotat de domnul Kuny, avionul ajunse repede la locul de destina?ie din ora?ul artificial, în apropierea biroului domnului Kuny. Aici coborâr?, urmând s? se despart?.
- Ce zici, draga mea, mai vii cu mine, în cabinetul meu?
- Nu, t?ticule, n-ar avea rost. Am întârziat destul. Cred c? am s? te las singur.
- Cum vrei tu... N-am s? insist s? m? înso?e?ti.
- A?a-i mai bine, tati.
- Spune-mi doar, înainte de a te retrage, cum ?i s-a p?rut?
- „Vulturul”?! Minunat! Serios, mi-a pl?cut foarte mult, cu adev?rat, înt?ri ea, sesizând îndoiala tat?lui ei.
- Atunci m? bucur, draga mea. Mi-era team? c? nu-?i va l?sa o impresie bun?.
- Temerile tale erau nejustificate, t?ticule. E o adev?rat? bijuterie; pu?in mai veche, dar dr?gu??... Desigur, fiind vorba despre proiectul domnului director, nici nu putea fi altfel. Înc? un lucru, tati.
- Spune, scumpo!
- Dac? am s? te rog s?-mi dai ?i mie codurile de acces, ai fi de acord?
- Codurile de acces? Acestea noi, pe care le-am primit azi de la doamna Tara?
- Normal, acestea!
- Bine, scumpo. De acord. ?i le dau, de ce nu? Ce ai totu?i de gând?
- ?i-am mai spus, tati. Vreau s? merg cu fratele meu ?i cu blonda lui so?ie acolo, cât de curând. Ai ceva împotriv??
- Nu, scumpa mea. Po?i merge cu ei, dac? a?a dore?ti. Din partea mea, nu-i nici o problem?, spuse domnul To Kuny, înmânându-i o foi?? pe care dânsul notase repede codurile de acces necesare.
- Bine, tati. Mersi, rosti Lia, punând cu grij? foi?a respectiv? în buzunar. Acum chiar c? te las. Pa, tati, îi ur? ea ?i-l s?rut? dr?g?stos pe obraz.
- Pa, scumpete, îi r?spunse dânsul în acela?i mod. Te rog îns? s? mai treci ?i pe la mine, din când în când, dac? ai timp. Nu uita de b?trânul t?u tat?.
- Nu se va întâmpla niciodat? a?a ceva, t?ticule. ?i înc? un lucru: Nu e?ti deloc b?trân, îl asigur? ea zâmbitoare. De câte ori s?-?i repet?
To Kuny o urm?ri cu privirea pentru câtva timp, cuprinzând-o cu afec?iune în limpezimea micilor s?i ochi alba?tri, pân? când n-o mai putu z?ri, apoi intr? în cabinetul s?u, întorcându-se la treburile sale cotidiene, în calitate de conduc?tor local.
Mul?umit? de rezultatul vizitei sale, Lia se îndrept? hot?rât? spre camera fratelui ei, Nick, având de gând s?-i împ?rt??easc? Mariei chiar în acel moment toate cele v?zute. Sperând c? la acea or?, de?i nu era târzie, îi va g?si pe cei doi în camera lor, ea nu verific? dac? ace?tia se aflau sau nu acolo, în cabinetul tat?lui ei, unde ar fi putut afla cu siguran?? acest am?nunt.
În scurt timp ajunse în dreptul camerei cu pricina ?i intr? f?r? a a?tepta s? fie poftit? în?untru. Spre norocul ei, cei doi erau acolo. Îi salut? voioas?, iar cei doi îi r?spunser? surprin?i, pentru c? nu se a?teptau la prezen?a ei, doar nu fuseser? anun?a?i în prealabil de inten?ia ei de a-i vizita.
- Deci, surioar? drag?, cu ce ocazie ne onorezi cu prezen?a ta? Ai venit doar pentru c?-?i era dor de noi, sau ai avut totu?i un motiv anume?
- Evident c?-mi era dor de voi, prostu?ule, îi surâse ea fratelui ei. Dar ca s? fiu sincer?, am s? recunosc c? am avut ?i un motiv anume ca s? v? deranjez.
- Nu ne deranjezi deloc, ripost? nemul?umit Nick. Dar dac? ai totu?i un motiv, hai, spune-l! S? te auzim!
- Deci, am venit pentru c? doream s? v? v?d, dar ?i pentru c?... se opri ea nehot?rât?.
- Hai, spune odat?! Nu mai ocoli subiectul!
- Ah, ner?bd?torule, îi repro?? ea fratelui ei. Dar uite, sunt aici pentru c?, de fapt, doream s? te întreb ceva.
- Pe mine?! P?i, întreab?-m?! Ce mai a?tep?i?
- Nick, tu i-ai spus Mariei adev?rul în leg?tur? cu tine, nu-i a?a?
- Desigur, afirm? el. De mult chiar. ?tiai asta, Lia... Ce-i cu tine?
- Da, a?a e, ?tiam, dar... I-ai spus chiar totul, sau ai ascuns câte ceva, pe ici, pe colo?
- S?-i ascund ceva?! Nici gând! I-am spus totul, absolut tot ce ?tiam.
- Atunci înseamn? c? i-ai vorbit ?i despre nava cu care a?i c?l?torit pân? aici, presupuse Lia.
- Despre nav??! A?a cred, de?i nu-mi amintesc exact dac? i-am amintit despre ea, dar...
- Da, dragul meu, mi-ai vorbit despre nav?, îl întrerupse blonda. „Vulturul”, parc?...
- Desigur, ?sta-i numele ei, o aprob? Nick.
- ?i ce ?tii despre acea nav?, Maria? Ce ?i-a spus fratele meu?
- Nu foarte multe, r?spunse blonda, îngândurat?. De fapt, nu cred c? ?tiu nimic altceva, în afar? de faptul c? se nume?te „Vulturul” ?i c? ei trei au c?l?torit cu ea pân? aici. În rest, pauz?...
Lia continu? cu întreb?rile:
- Dar de v?zut, ai v?zut-o?
- S-o v?d?! Nu, pân? acum, nu!
- Vrei s? spui c? Nick nu te-a dus s-o vizitezi?
- Nu, nu m-a dus...
- P?cat, ai fi avut ce vedea! Eu ?tiu bine c? ai fi avut, pentru c? am fost în interiorul ei.
- Tu? se mir? Nick. Cum a?a?! Când?!
- P?i, ast?zi... De fapt, acum vin chiar de acolo. L-am rugat pe tata s? mi-o arate ?i el nu m-a putut refuza, a?a c?...
- Aha, pricep, o întrerupse Nick, surâzând. Bineîn?eles c? tata nu te-ar fi putut refuza.
- P?i... deveni blonda curioas?. ?i cum e?
- În compara?ie cu „Pacifis” e mai mic?, mai veche, demodat?, mai pu?in dotat?, nu foarte modern?, dar, cu toate astea, e foarte frumoas?, impresionant? chiar. Sau cel pu?in mie a?a mi s-a p?rut. Mi-a l?sat o impresie pl?cut?. Nu e albastr?, ci argintie. ?i nu e interesant? doar datorit? aspectului ei interior sau exterior, ci ?i din alt? cauz?.
- Adev?rat?! De ce? întreb? blonda, din ce în ce mai curioas?.
- Din cauza p?ianjenilor existen?i la bordul ei.
- P?ianjeni...? se mirar? atât blonda, cât ?i Nick.
- Da, a?i auzit bine! P?ianjeni, înt?ri Lia.
- Cum a?a, surioar??! Corecteaz?-m? dac? gre?esc cu ceva! Vrei s? spui c? sunt p?ianjeni la bordul „Vulturului”?
- P?i, n-ai gre?it nimic, Nick, deci, n-am ce corecta. Pentru c? da, sunt. ?i nu doar unul, ci mai mul?i.
- Ca s? vezi! ?i eu nu le-am observat niciodat? existen?a... N-am b?gat de seam? c? ar fi vreunul la bordul „Vulturului”, dar mai mul?i...
- Dar sunt, dragul meu frate! Nu numai unul, mai mul?i, doar ce ?i-am spus.
- Ceea ce înseamn? c? acea micu?? femel? de la bordul navei voastre, Ema... presupuse Nick, dar î?i întrerupse ideea, r?mânând îngândurat.
- Înseamn? c? „ea” provine de la borul „Vulturului”, continu? Lia ideea fratelui ei. Nici n-ar avea de unde din alt? parte.
- Cum?! Chiar sunt p?ianjeni în acea nav??!
- Da, blondo, chiar sunt, doar asta v? tot spun de câtva timp încoace...
- ?tiu, Lia, dar... Nick, tu nu mi-ai pomenit niciodat? de existen?a lor, îi repro?? Maria.
- P?i, n-a? fi putut, pentru c? nu ?tiam nimic despre ei. Nu-i observasem.
- Dar nici în vizit? în acea nav? nu m-ai dus niciodat?...
- A?a e, iubito, nu te-am dus. De fapt, nici eu n-am fost de foarte mult timp pe acolo.
- Chiar, dragul meu frate, când ai fost ultima oar??
- Mai demult, cu câ?iva ani înainte de sosirea voastr? aici.
- Oho... se mir? Lia. Înc? de atunci?! ?i de ce n-ai mai fost pe acolo?
- Nu ?tiu. Am neglijat. ?i cred c? nici Ly n-a mai dat pe acolo tot de atunci.
- Ea, nici gând! N-ar fi avut când. E mult prea ocupat?, mai tot timpul, cu campionul nostru, spuse Lia.
- Crezi c? ea i-a spus ceva lui Mihai despre noi? o întreb? Nick.
- Nu, sigur nu i-a spus nimic, îi r?spunse Lia.
- Dar despre nav? i-ar fi putut spune. Crezi c? l-a dus în vizit? acolo?
- Cine?! Ly, pe Mih?i???! Asta în nici un caz, dragul meu frate! Dac? tu n-ai dus-o înc? pe blond?, apoi ea pe campion cu atât mai pu?in.
- A?a e, ai dreptate, o aprob? fratele ei. Nu cred c? l-a dus.
- ?tii, am v?zut rezerva voastr?, îi spuse Lia fratelui ei.
- Deci, ai vizitat locul în care eu ?i Ly ne-am petrecut o mare parte a copil?riei noastre, locul în care am crescut... surâse nostalgic Nick. ?i cum ?i s-a p?rut?
- Destul de dragu??. Ce-i drept, cam mic?, dar în lips? de altceva, presupun c? era bun?.
- Da, era, r?spunse Nick îngândurat. E adev?rat, era pu?in spa?iu, dar decât nimic...
- V? mul?umea?i ?i cu atât, îl complet? Lia. Cred c? v-a fost foarte greu.
- Sigur, ne-a fost. Mai mult la început, pân? ne-am acomodat, mai ales c? eram micu?i; dup? aceea, ne-am obi?nuit ?i am acceptat situa?ia. În orice caz, nu cred c? ne-ar fi fost mai greu decât t?ticului; noi nici m?car nu ne d?deam prea bine seama ce anume se întâmpla. Îns? el trebuia s? se ocupe singur de toate: de zborul navei, de mâncare, de haine, de înc?l??minte, de orice, iar în plus, trebuia s? ne ?i înve?e câte ceva, s? nu r?mânem analfabe?i. ?i nici n-am r?mas, mul?umit? lui. Lui trebuie s?-i fi fost cu adev?rat foarte greu, mai ales c? era singur, n-a avut nici un ajutor, nici m?car un robot.
- ?tiu. Mi-a povestit deja toate astea. Mi-a spus ?i c? a?i fost mereu foarte cumin?i, nu i-a?i creat necazuri, nepl?ceri. ?i... Greu sau nu, to?i trei a?i f?cut fa?? cu bine acelor vremuri. Împreun? a?i reu?it s? dep??i?i toate acele greut??i, iar pentru acest lucru sunte?i demni de admira?ie, to?i trei, fr??iorul meu drag...
- Chiar a?a, surioar?? Mai bine nu ne admira atât!
- Off, Nicky, oft? scurt Lia, apoi zâmbi spre fratele ei. De asta venisem la voi acum, s? v? spun despre nav?. ?i ce-a?i zice s? mergem mâine de diminea??, împreun?, to?i trei, s?-i facem o vizit?? De data asta, f?r? t?ticul.
- S? vizit?m acea nav??! Sigur, mi se pare o idee grozav?, tres?ri entuziasmat? blonda, curiozitatea trezindu-se în ea cu mult? u?urin??. Dar... Mâine?! De ce s? a?tept?m pân? mâine?! Hai s? mergem chiar acum!
- Acum? îngânar? într-un glas Lia ?i fratele ei.
- Evident, înt?ri blonda. N-ar avea nici un rost s? a?tept?m pân? mâine. Timp pierdut degeaba.
- Iubito, nu cred c? e o idee prea bun?, încerc? Nick s? o determine s? renun?e la dorin?a de a întreprinde acea vizit? chiar în acea sear?.
- A?a e, ad?ug? Lia. E prea târziu pentru o asemenea vizit?. E adev?rat c? „Vulturul” e mai mic decât „Pacifis”, dar nu-i indicat s? o vizit?m la ora asta.
- Dar tu nu e?ti obligat? s? ne înso?e?ti, Lia; doar ce ai venit acum de acolo. Îns? eu vreau s-o v?d, iar Nick m? poate conduce; nu-l re?ine nimic aici.
- Iubito, a? merge cu pl?cere, îns? e totu?i cam târziu. Nu am avea suficient timp la dispozi?ie pentru a-?i satisface curiozitatea. În plus, sunt obosit! Serios, ai r?bdare! Te rog s? m? în?elegi! Nu am chef acum de o asemenea plimbare! Î?i promit îns? c? mâine nu te voi refuza din nou; n-a? avea motive.
- ?tiu ?i eu? se înmuie pu?in Maria.
- Hai, blondo, insist? ?i Lia. Nick are dreptate. Nu-?i va fi de nici un folos o vizit? scurt? acum. În plus, e obosit. A?a c?, iart?-l de data asta. Las?-l s? se odihneasc?! Scute?te-l de un asemenea efort!
- Bine; v?d c?-i ?ii partea fratelui t?u... Uite, nu sunt chiar a?a de neîn?eleg?toare nici eu, ced? blonda în cele din urm?.
- E mult mai bine a?a, vei vedea, o asigur? Lia.
- Sper. ?i spui, deci, c? sunt mul?i p?ianjeni pe acolo...
- Desigur. Mai mult din cauza asta am venit. ?tiam c? te intereseaz?. Nu avea rost s? te fi l?sat s? continui cu încerc?rile chinuitoare de a afla de unde anume provine micu?a femel? din nava noastr?, când totul era atât de simplu, de clar. Sunt mul?i p?ianjeni ca Ema la bordul „Vulturului”, dar nu numai ca ea, ci ?i de alte feluri, alte specii... N-a? putea spune sigur de care; eu nu-i cunosc bine, mie mi se par la fel to?i, adic?, tot p?ianjeni sunt... ?i am considerat c? ar fi interesant pentru tine s?-i studiezi pe ace?tia, care sunt mai mul?i, decât pe cea din nava noastr?, care e doar una singur?.
- Ai f?cut foarte bine, o asigur? Maria. De altfel, pe cea din nav? nici nu mai e nevoie s-o ?in sub observa?ie atât de mult, pentru c? Mihai i-a ata?at sau implantat un microcip, cu ajutorul c?ruia poate fi urm?rit? cu u?urin?? 24 de ore din 24, de oricine, deci, eu sunt în plus pe acolo... Dar tot am fost s-o v?d; mi-e tare drag?...
- A?teapt? numai s?-i vezi pe ??tia! Nici nu vei ?ti asupra c?ruia s?-?i opre?ti mai întâi privirea, îi spuse Lia.
- Chiar atât de mul?i sunt?
- Nu chiar, blondo... S? nu exagerez! Dar sunt destui. ?i cred c? e mai bine s? urm?re?ti îndeaproape comportamentul unui grup de indivizi, decât pe cel al unui singur individ. Mai ales c? acela e ?inut sub observa?ie de c?tre computer. Mihai a procedat bine cu microcipul.
- Ah, nu el a avut ideea, ci Luci, dar a f?cut bine, într-adev?r. Oricum, Ema e o lene??. Nu face mare lucru, mai mult st? pe loc ?i a?teapt?. Dar pe cei din nava asta, „Vulturul”, va fi într-adev?r interesant s?-i cercetez. Cred c? de la ei voi afla totu?i ceva. Interesant e ce o s?-i spun dup? aceea lui Luci despre rezultatul cercet?rilor mele. Ce zici, Lia, cum s? procedez?
- P?i, nu m?-ntreba pe mine...
- Dar pe cine?! Doar ?tii bine c? din cauza tat?lui vostru, nu pot vorbi despre p?ianjenii de la bordul navei „Vulturul” ?i nu pot spune nici despre micu?a din „Pacifis”, c? e de fapt din cealalt? nav?, c? de acolo provine. ?i-n cazul ?sta, n-am rezolvat nimic, pentru c? e ca ?i cum n-a? avea, de fapt, nici un rezultat... ?i nu-i deloc corect! Nu-mi r?mâne decât s? sper c? Luci nu va insista asupra subiectului, dac?-i voi spune c? n-am aflat mai nimic despre micu?a Ema, femela-p?ianjen... Ce încurc?tur?!
- A?a-i... murmur? Lia. ?i eu la rugat pe tati s? renun?e la secretul ?sta absurd, dar înc? nu-i dispus s? coopereze în acest sens. Insist? s? p?str?m t?cerea! Nici mie nu-mi convine, mai ales c?, fiind partener? de cercet?ri cu Luci, l-am asigurat c? nu i-a? ascunde dac? a? afla ceva important, iar el a zis c? m? crede pe cuvânt. Dar l-am min?it ?i nu m? simt deloc bine în postura asta. Pentru c? el nu merit? a?a ceva. Nici ceilal?i colegi ai no?tri, evident.
- Uff... ad?ug? blonda ?i ambele privir? spre Nick.
- Nu v? uita?i a?a la mine! ?ti?i bine c? nu-i nici vina mea! Sunt pus în aceea?i situa?ie ca ?i voi. Sincer, eu a? prefera s? pot vorbi deschis fa?? de colegii vo?tri, dar tata a insistat ?i i-am dat cuvântul, nu l-am putut refuza, a?a c?...
- Bine, Nick. Te în?eleg, mai ales c? la fel am procedat ?i eu, zise Lia.
- ?i chiar, unde e nava asta, „Vulturul”? Presupun c? tu ?tii, schimb? blonda, în mod salvator, subiectul.
- Pe spa?ioport, r?spunse simplu Lia.
- ?i cum de n-a observat-o nici unul dintre noi pân? acum? Nici chiar Luci? se mir? Maria.
- Pentru c? e în interiorul uneia dintre navele locale, nu e l?sat? la vedere. ?i e vorba despre o nav? local? care nu atrage aten?ia în nici un fel asupra ei. Privind-o, nim?nui nu i-ar trece prin gând c?-n interiorul ei s-ar putea afla o alt? nav?, nu treze?te nici un fel de b?nuieli. Tata a avut grij? de acest am?nunt, explic? Lia.
- Pricep, spuse Maria.
- Bine. Acum plec. Vin mâine la 08.00, ca s? mergem împreun? în nav?, propuse Lia.
- Nu, se împotrivi blonda. Mai bine s? ne întâlnim la 08.00 chiar acolo, în nav?, pe puntea principal?.
- Haide, blondo! Te rog, nu fi chiar atât de ner?bd?toare! Dac? tot ne-am hot?rât s? o vizit?m, s? mergem totu?i împreun?.
- Sigur, ?ie-?i convine! Tu deja ai v?zut-o ?i azi, dar eu...
- Oh, te rog...
- Hai, iubito, f?-i pe plac surioarei mele, interveni ?i Nick în favoarea Liei.
- Fie, accept? blonda. Ne întâlnim mâine, la ora 08.00, aici. Dar s? nu întârzii, îi atrase aten?ia.
- Promit c? nu se va întâmpla a?a ceva, î?i lu? Lia angajamentul, apoi plec?, l?sându-i pe cei doi singuri...