Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Necru??tor

de Daniela Luminita Teleoaca

Sunt o femeie. Ba nu! Sunt o feti??. Un fragment. O p?rticic? de p?rticic?, purtând hainele pielea mersul sângele uit?tura memoria str?moa?elor mele. Pân? la confuzie poate. Nutrind în tain? bucuria acelui minim semn distinctiv! Îmi ro(s)tesc numele… Numele meu începe. Cu E. De la eroziune. Sau de la eternitate. De la amândou?.

Roz? a vânturilor prea pu?in domolite!

Ies diminea?? de diminea?? pe câte o poart?. În pricipiu, se presupune c? ar trebui s? înv??, s? cunosc. S? m? dau cu capul de pragul de sus. S? înv??, la o adic?, s? suflu în iaurt. Înc? îmi trebuie acel dram de în?elepciune, de precau?ie, acea pu?intic? iubire de sine, s?-mi prind inima înainte s? cad? sub pa?ii gr?bi?ilor furio?ilor nep?s?torilor imposibililor trec?tori. Ultima dat? am strâns în catifeaua pumnului o vrabie. ?i eu m? speriasem de ea. Mi-am dat seama ce mult sem?nam.

Zbârr!

Dudul este la fel de uria?. Stingher în unicitate. Curg din el ?i acum coconi purtând larve cu ochi miero?i în perversitate. Îl simt. Pe punctul de a-?i pierde jum?tate din centrul echilibrului într-o er? în care al?turarea se petrece din orice alt? ra?iune decât din Iubire. Îmi modelez mâinile în jurul unui gest bun. Îmi amintesc de pr?jitura pe care înc? o împ?r?im împreun?.

Suntem, oare, prea s?raci?! Prea calici?! Prea copii?! Pân? când?!

O doamn? cu accent rusesc îmi atrage aten?ia: cordonul pardesiului meu vine strâmb la spate… Ei, doar n-o s? m? opresc în mijlocul str?zii! Intru într-o farmacie. Îmi cump?r primul meu Bvlgari: Iasomie neagr?! Drogherie de lux! Îmi trec o geant? cosmic? pe dup? um?r mic.


Tufa de acas?, surata alb?, înflorea în ne?tire. Privit? de pe pragul acela, delimita o siluet? feminin?, încropit? din multiplele r?t?ciri menite de?ert?ciunii. S? ?in? de decor sau de urât însingura?ilor cur?ii. Bunicii ?u?otiser? ?ipat: prin spatele casei vechi s? nu treci! [Pe acolo era ?i zona minat?. Cu iasomie. Alb? ca o z?pad? de var?] Dracii ??tia de copii s? nu treac?! L?utorii aruncaser? în acel loc apa st?tut? în care ei, ni?te temerari – jum?tate oameni-jum?tate spirite –, cur??aser? pentru ultima oar? de cele lume?ti trupul lung ?i ogârjit al Iuculesei. Cu greu mai plecase Baba! Îi cântaser? Cucu întreg, Cucu pe silabe, Cucu pe litere, s? plece naibii odat? cu duhoarea ei cu tot! Cu fantasmele pe care le lua din mintea-i pe duc? ?i le implanta cu neru?inare în centrul realit??ii. Atunci, bârnele de care erau prinse cele 3 leag?ne începuser? s? scoat? un fel de rumegu? b?trân. Rogojinele se tot rulaser?, pierzându-se într-un punct minuscul. Se scufundase ?i prispa. Pisoiul recuperat în ultima clip?, pe o frunz? de lipan dintr-un ditamai gorganul, crescuse deodat?, ajunsese la maturitate în fa?a lor. V?zând cu ochii! Tot de fa?? cu ei, ocolise r?zorul pus de tata, mâncase trei fire de ardei, vreo patru de arpagic. Ca lovit cu leuca, se învârtise pre? de câteva secunde în jurul cozii, închipuind mu?c?tura de ouroborus. C?zuse mai apoi neputincios. L?bu?ele din spate r?m?seser? prinse în b?legarul incapabil s?-?i exercite voca?ia nutritiv?. Fusese primul [?i ultimul?!] lor pisoi paralizat… Un înger bun îi prinsese aripi.


Habar nu avusese Mitic? de zoaiele Iuculesei!













Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro