proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

*55. Planta din „Pacifis”.

Diminea?a urm?toare, primul care se trezi fu tot Lucian, de?i adormise ultimul ?i fusese foarte obosit, deci, ar fi avut toate motivele s? mai doarm? câtva. El îns?, se trezise foarte devreme, preg?tindu-se pentru noua zi, luni, 29 ianuarie 2091, zi care de abia începuse, a?teptând sosirea lui Nick ?i a Mariei. Între timp, nu-?i putea permite s? stea degeaba, în a?teptarea celor doi, î?i g?si repede ceva de f?cut, cât mai în lini?te, pentru a nu-i deranja pe colegii lui, Alex ?i Nis, care înc? dormeau în rezervele lor.
Nick ?i Maria nu întârziar? prea mult, sosir? repede, intrar?-n nav? ?i-l z?rir? pe Lucian pe puntea principal?, completând jurnalul de bord al navei, de?i nu se a?teptau s?-l g?seasc? treaz la ora aceea; se salutar?, mirându-se deopotriv? cât de diminea?? se treziser?.
- Ce-i cu tine, Luci, în diminea?a asta? Nu pari a fi prea bine dispus, remarc? Maria.
- Ah, n-am nimic. Poate sunt doar pu?in obosit. M-am întors destul de târziu asear? ?i nici n-am putut dormi a?a de bine, justific? el.
- ?i cum te-ai distrat cu Sonya? îl întreb? blonda.
- Hmm?! p?ru el surprins de întrebarea care sosise pe nea?teptate. Destul de bine. Îns? a? prefera s? nu vorbim despre asta, hot?rî Lucian.
- De ce? insist? Maria, ca de obicei, tare curioas?.
- De aia, pentru c? nu vreau, încheie Lucian subiectul, care i se p?rea oricum, destul de nepl?cut. Deci... relu? el. Blondo, te-ai hot?rât de care dintre plantele tale te vei desp?r?i azi? o întreb?, privind-o iscoditor.
- Nu prea, recunoscu Maria. Doar e greu s? iau o asemenea decizie.
- ?i ce ai de gând? Greu sau nu, va trebui s? te despar?i de una, doar ai promis, îi aminti Lucian.
- ?tiu; nu trebuie s?-mi aminte?ti. Nu-?i face griji, am s?-mi ?in cuvântul dat.
- Asta-i bine. Atunci s? mergem în laboratorul t?u de biologie, îi îndemn? Lucian.
- S? mergem, aprob? blonda.
F?r? a sta prea mult pe gânduri, pornir? to?i trei spre laboratorul de biologie, unde ajunser? în scurt timp. Intrar?, iar verdele plantelor îi întâmpin? de peste tot. Maria cuprinse trist? în ochii ei cei mari ?i verzi toate plantele acelea, atât de dragi ei, pe care ea îns??i le îngrijise de când plecaser? de pe Terra. Nu erau foarte multe, dar nici prea pu?ine.
- Off, dragele mele! exclam? ea. Ce s? m? fac? Ah, Luci, mi-e atât de greu s? m? despart de una dintre ele. Nu ?tiu, nu pot hot?rî care s? fie aceea. M-am legat suflete?te de ele, de toate; ele înseamn? foarte mult pentru mine. Le-am îngrijit cu mult? afec?iune, iar acum... Pricepi? Mi-e greu s? iau o asemenea hot?râre. Cum s? m? despart de una dintre ele? Le-am considerat mereu ca pe ni?te surori, ca pe prietenele mele...
- ?tiu, blondo. Te în?eleg. Dar n-avem încotro. Acum nu mai putem da înapoi. De altfel, gânde?te-te c?-n locul celei pe care le-o vei oferi, vei primi alta, la fel de minunat?, care ?i aceea este a ta, doar tu ai creat-o, spuse Lucian.
- Ai dreptate. Este o plant? minunat?, dar... Eh, în sfâr?it, trebuie s? decid odat?! Ce-a?i spune s? m? ajuta?i ?i voi? Da?i-mi o sugestie! Deci, voi pe care crede?i c? ar trebui s? o ofer? îi întreb? Maria.
- Ascult?, blondo, asta-i o decizie pe care tu singur? trebuie s-o iei, nu ne amesteca pe noi în treburile tale. Sunt plantele tale, tu le-ai îngrijit, deci tu trebuie s-o alegi pe cea de care te vei desp?r?i, replic? Lucian.
- Bine, dar voi doi nu participa?i, cu nimic?! Sta?i a?a, de-o parte? Nu vre?i s? m? ajuta?i deloc? Sau m?car s?-mi spune?i p?rerea voastr?. Ce zici, Nick? insist? blonda.
- Eu?! rosti Nick, îngândurat, nu foarte dornic de a-?i exprima p?rerea în acest sens. Draga mea, dac? Lucian, care ?i-a fost atâta timp ?i înc? î?i mai este coleg, nu s-a amestecat, cum po?i s?-mi ceri mie acest lucru? Nu m? pricep la plante, cu atât mai pu?in la acestea, ale voastre, terestre.
- Nick, ?i-am cerut doar p?rerea, nu ca specialist, ci doar a?a, o simpl? p?rere, explic? blonda.
- Bine, atunci, uite, ca s? nu zici c? n-a? vrea s? cooperez cu tine, o s?-mi exprim p?rerea. A? zice s? o oferi pe aceasta, spuse Nick, îndreptându-se spre planta pe care credea el c? ar fi mai bine s? o ofere locuitorilor Proximei, o plant? micu??, nu foarte bogat? în frunze, nici foarte aspectuoas?, dar dr?gu?? ?i verde, ca orice plant?.
- Ah, iubitule... N-ai nimerit, spuse Maria, fixând cu privirea-i verde micu?a plant?. De aceast? plant? n-am s? m? despart nicicând. Are o semnifica?ie deosebit? pentru mine. N-a? da-o nim?nui, niciodat?.
- De ce e atât de important? pentru tine? se interes? Nick.
- N-are rost s? intr?m în am?nunte. Am s?-?i spun alt?dat?, acum n-avem timp de a?a ceva. Oricum, î?i mul?umesc pentru colaborare.
- N-ai pentru ce, iubito.
- Dar tu, Luci? Ce zici? Te ascult, maestre, îl invit? Maria pe acesta.
- Nu vrei s? m? ier?i? ?ii chiar atât de mult s? afli ?i p?rerea mea? f?cu Lucian pe nemul?umitul.
- Haide, spune-mi, te rog, insist? blonda.
- Bine. Iar pentru c? eu î?i cunosc cât de cât preferin?ele, am s? încerc s? evit plantele la care ?tiu c? ?ii mai mult. A?a c?, de?i nici eu nu sunt deloc expert în biologie, a? propune s? le oferi aceast? plant?, spuse Lucian, indicând planta pe care o considera el potrivit? pentru a fi oferit? localnicilor.
- Gând la gând cu bucurie, surâse blonda.
- Poftim?! p?ru nedumerit comandantul.
- Ah, Luci, parc? mi-ai fi ghicit gândul, pentru c? tocmai la aceea m? gândeam ?i eu, de?i... Dar, uite, gata, pe asta le-o vom oferi, decise brusc Maria.
- E?ti sigur?, blondo? o întreb? Lucian.
- Îhî... morm?i Maria a aporbare. Acum, da, sunt, chiar foarte sigur?!
- Ascult?, sper c? hot?rârea ta brusc? n-are nici o leg?tur? cu faptul c? eu am indicat-o tocmai pe aceasta. Nu vreau s? am nici un amestec în chestia asta. Pentru c? nu vreau s? regre?i mai târziu hot?rârea luat? acum ?i s?-mi repro?ezi mie c? ai fi renun?at la ea doar din cauza mea, pentru c? eu ?i-am indicat-o pe aceasta, îi atrase aten?ia „?eful”.
- Vai, cum po?i spune asemenea absurdit??i?! Z?u, Luci, doar ne cunoa?tem...
- Bine. Hai s-o ducem, propuse Lucian. Cred c? Dick ?i nu numai el, o a?teapt? cu mult? ner?bdare.
- Ai dreptate, îl aprob? Nick. Alex ?i Nis mai merg cu noi?
- Nu ?tiu. Nu s-au trezit înc?, a?a c? n-am vorbit cu ei. Crede?i c? ar fi bine s? ne înso?easc?? S?-i a?tept?m? S? m? duc s?-i trezesc, sau s?-i l?s?m s? se odihneasc?? întreb? Lucian.
- Ar fi fost mai bine ca m?car Alex s? fi mers cu noi, dar dac? nu s-a trezit înc?, las?-l! S? nu st?m dup? el. Deci, nu-l a?tept?m, propuse blonda.
A?a ?i procedar?; nu-l a?teptar? pe Alex ?i nici nu-l trezir?. Luar? cu grij? vasul cu planta, transportându-l de la bordul „Pacifis”-ului, în interiorul avionului cu care veniser? Nick ?i Maria.
Ajun?i acolo, Nick porni de îndat? silen?iosul aparat de zbor, îndreptându-l direct spre laboratorul din ora?ul artificial, unde cu siguran?? erau a?tepta?i. Ajunser? în scurt timp ?i intrar? nestingheri?i, evident, cu planta asupra lor. Se îndreptar? spre acela?i loc în care fuseser? în seara trecut? ?i vorbiser? cu Dick Torn.
Peste tot domnea inevitabila lini?te absolut?, iar laboratorul p?rea la fel de pustiu ca ?i în ziua precedent?. Apropiindu-se de locul în care discutaser? cu Dick seara trecut?, acesta ap?ru ca de nic?ieri, ie?indu-le în întâmpinare. Se salutar? deopotriv?, vorbind ?optit, pentru a nu tulbura lini?tea.
- Deci, a?i venit. Ba înc? foarte devreme, observ? Dick, entuziasmat. ?i a?i adus cu voi o minunat? plant? de la bordul navei voastre.
- Evident, doar a?a ne-am în?eles, spuse Lucian.
- Da, desigur; m? temeam îns? s? nu v? schimba?i hot?rârea.
- N-am fi avut motive, îl asigur? Lucian. De?i acest lucru a depins în foarte mare m?sur? doar de blondin?.
- Atunci îi mul?umim domni?oarei blonde, i se adres? Dick politicos, privind spre ea.
- Pentru nimic, surâse Maria încurcat?, ro?ind u?or.
- V?d c? te-ai trezit foarte devreme, Dick, relu? Lucian. Nu ne a?teptam s? te g?sim aici. Poate pe vreunul dintre colegii t?i, da, dar pe tine, nu.
- S? m? trezesc devreme? Sincer s? fiu, nici nu prea am dormit în noaptea asta, tot gândindu-m? la planta natural? pe care ne-o ve?i aduce ast?zi. Dar ?i tu, Lucian, te-ai trezit destul de devreme, având în vedere c? asear?, când ne-am întâlnit, era destul de târziu, când m? îndreptam de la laborator c?tre cas?, iar tu erai înc? prin ora?, într-un p?rcule?, departe de „Pacifis”, nava voastr?. Pare-mi-se c? erai cu domni?oara aceea frumoas?, colega ta, cea cu ochi alba?tri... domni?oara Lia, da, cea c?reia i-ai dat ghiocelul f?cut de tine ieri, aici, în laborator, î?i aminti Dick.
- Cum adic?, Lia?! sesiz? de îndat? blonda. Deci, nu cu Sonya te-ai întâlnit tu asear?, Luci?
- Ba da, blondo, cu Sonya, evident. Îns?, dup? ce m-am desp?r?it de Sonya, am întâlnit-o pe Lia, absolut întâmpl?tor; era acolo, în p?rcule?, pe o banc?. Nu plecase înc?, avea ?i ghiocelul la ea. Prin negura nop?ii n-am z?rit acest am?nunt ?i am confundat-o cu un localnic, ceea ce i s-a p?rut foarte nostim. Am stat ?i cu ea pu?in, apoi, în drum spre „Pacifis”, am condus-o pân? în dreptul camerei ei, explic? Lucian.
- Aha, în?eleg, zâmbi blonda. Vai, Luci, chiar e?ti un adev?rat Don Juan, cum bine-?i zice Lia ?i cum ?i-a mers faima prin tot Institutul nostru... Iub?re?ule!
- Blondo, te rog, f?r? chestii din astea! se încrunt? Lucian a nemul?umire, s?getând-o imediat pe Maria cu privirea lui cea ager?, în acel moment, sever?.
- Scuz?-m?, Luci. Glumeam doar, justific? blonda.
- Nu-i o glum? tocmai potrivit?, îi repro?? el.
- A? putea s? v?d ?i eu planta pe care ne-a?i adus-o? interveni Dick ner?bd?tor, admirând cu nesa? planta pe care o ?inea comandantul misiunii.
- Ah, da, desigur, scuz?-ne, zise Lucian ?i i-o întinse. Iat-o! De fapt, poftim, ia-o! E a voastr? acum, i-o înmân? el.
Dick lu? cu grij? vasul cu planta, admirând-o cu mult interes.
- Cum ?i se pare? Ce p?rere ai? îl întreb? Lucian.
- E o minun??ie! exclam? Dick, ?inând planta în mân?, neputându-?i dezlipi privirea de la ea. Ne-a?i d?ruit ceea ce credeam c? nu vom vedea niciodat? cu ochii no?tri; cu atât mai pu?in c? o vom avea. E minunat?! Fantastic?!
- Nu ?tiu de ce ?i se pare atât de deosebit?, nu în?eleg. Pentru noi nu pare deloc diferit? de celelalte, pare a fi doar normal?, la fel ca orice alt? plant?, nu pare deloc a fi chiar atât de special? cum ai descris-o, spuse Lucian.
- Evident c? vou? nu vi se pare deosebit?. Voi sunte?i obi?nui?i cu plantele naturale, ca aceasta, de aceea nu vi se pare deosebit?. Voi, care beneficia?i din plin de darurile naturii, nu ?ti?i s? aprecia?i la adev?rata ei valoare o asemenea plant?, un produs al naturii. Nu vede?i în ea decât ceva obi?nuit, des întâlnit în mod normal pe planeta voastr?; nu o vede?i ca pe o minune, un miracol. Miracolul naturii care-i lipse?te Proximei.
- S-ar putea s? ai dreptate, Dick. Pentru noi este ceva normal, natural, întâlnit frecvent pe planeta noastr?, aprob? Lucian. De aceea nu ni se mai pare deosebit?, nu ne atrage în mod special aten?ia; în timp ce pentru voi, evident c? pare a fi ceva minunat, miraculos. Deci, s? în?eleg c? e?ti satisf?cut de aceast? plant??
- Satisf?cut e prea pu?in spus, replic? Dick încântat.
- Atunci, m? bucur, zise Lucian. Asta e tot ceea ce dorim. S? ne ?tim gazdele mul?umite de noi. Nu vrem s? sup?r?m pe nimeni.
- S? sup?ra?i?! se mir? Dick. Ah, e superb?! Drept s?-?i spun, nu credeam c? o s? ne aduce?i azi o plant? de la bordul navei voastre.
- Adic?, vrei s? spui c? nu aveai încredere în noi, în cuvântul nostru? p?ru nemul?umit Lucian de aceast? afirma?ie.
- P?i, nu prea aveam, recunoscu Dick. ?i nu numai eu, ci ?i colegii mei. N-aveam motive s? avem încredere în voi, în cuvântul vostru. Nu puteam fi siguri c? o s? vi-l respecta?i; acum îns? ?tim c? sunte?i demni de încredere. Nici nu ?tim cum s? v? mul?umim pentru acest cadou superb.
- Ne-a?i mul?umit deja, prin entuziasmul cu care a?i primit planta. În rest, n-avem nevoie de nimic altceva. Suntem bine trata?i, nu ne lipse?te nimic, deci ne sim?im bine. Singurul lucru pe care-l pute?i face este s? ne asigura?i recipientul necesar pentru planta creat? de Maria, s? o putem lua la bordul navei noastre, zise Lucian.
- Sigur. Nici o problem?. Ve?i avea recipientul, mai ales acum. De altfel, dac? vre?i, pute?i lua din acest laborator oricâte plante dori?i, pentru cercet?ri, sau le pute?i studia pe toate chiar aici, s? nu fie necesar s? le transporta?i în alt? parte. Asta v-ar facilita studierea lor, pentru c? aici ave?i la dispozi?ie tot ceea ce v? este necesar. În plus, suntem ?i noi, cei care lucr?m aici, în laborator ?i v? putem explica tot ceea ce n-a?i priceput, spuse Dick.
- Nu, mul?umim, îi refuz? Lucian oferta. Noi vrem s? studiem totul dup? metodele noastre, cu aparatura noastr?, deci dup? posibilit??ile noastre, a?a cum în?elegem noi. Iar pentru cercet?ri nu avem nevoie chiar de atât de multe plante; cele câteva pe care le-am ales ne sunt suficiente, deocamdat?. Dac? pe parcurs ne va mai trebui ceva, v? vom spune. Acum îns?, dac? tu ?i colegii t?i sunte?i mul?umi?i, ne retragem.
- Cum?! Mai sta?i! Nu v? gr?bi?i! S?-i chem ?i pe ceilal?i colegi ai mei.
- Nu, Dick. Nu-i nevoie. Nu ?tiu dac? Nick ?i Maria doresc s? r?mân?, îns? eu, cel pu?in, am alt program, deci, nu mai pot sta.
- Bine, Lucian. Nu te re?in. E?ti liber s? pleci, dac? asta dore?ti. Dar înainte de a pleca, spune-mi, ave?i cumva, din întâmplare, la bordul navei voastre, vreun anim?lu? viu, cât de mic ar fi el, orice ar fi. Eu ?i colegii mei am dori s? ni-l ar?ta?i, nu s? ni-l da?i nou?, ci doar s? ni-l aduce?i s?-l vedem, am fi foarte curio?i s? vedem un animal natural, viu, cu ochii no?tri, ar fi foarte interesant.
- V-am ar?ta cu cea mai mare pl?cere un animal, dac? am avea vreunul, îns?... Îmi pare r?u, dar nu avem a?a ceva la bord, de?i poate c? ar fi trebuit s? avem unul, dar, din nefericire, nu avem. Nici câine, nici pisic?, nici maimu??, nici m?car o pas?re sau un pe?ti?or. Ce s? mai vorbim despre altceva? Regret, nu avem nici un animal la bordul „Pacifis”-ului, deci n-avem cum s? v? ar?t?m unul.
- Evident c? n-a?i avea cum s? ne ar?ta?i ceea ce nu ave?i, dar nu face nimic, îl asigur? Dick. Aceast? plant? natural? pe care ne-a?i oferit-o voi, este suficient?, nu mai e nevoie de altceva.
- Dac? blonda este dispus? s? mai fac? un mic sacrificiu pe parcurs ?i s? se mai despart? de vreuna dintre pre?ioasele ei plante de la bordul „Pacifis”-ului, eu n-am nimic împotriv?. Dar s? ?tii, Dick, c? dac? nu vrea, nu o pot obliga, chiar dac? sunt comandantul misiunii.
- Nu, Lucian. Nici nu este necesar. Noi nu v-am cerut decât o plant? din nava voastr?, una singur?, iar voi ne-a?i adus-o. Dac? am fi avut nevoie sau dac? am fi vrut mai multe, v-am fi spus f?r? ocoli?uri; nu ne-ar fi fost ru?ine s? v? cerem. Iar dac? pe parcurs vom mai dori vreuna, nu vom ezita s? v? spunem, afirm? Dick Torn.
- Bine, atunci. Dac? e?ti mul?umit, e-n ordine. Acum chiar doresc s? m? retrag. Nu ?tiu ce inten?ioneaz? Nick ?i Maria, îns? eu am s? plec, nu pot întârzia.
- Cred c? ?i noi o s?-?i urm?m exemplul, îl anun?? Nick. Adic?... Depinde ?i de ce spui tu, iubito. Dac? vrei s? r?mânem aici, atunci r?mânem.
- Nu, Nick, plec?m ?i noi acum, cu Luci. De?i aici sunt destul de multe lucruri interesante de v?zut, dar poate c? o s? trecem pe aici ?i alt?dat?, cu alt? ocazie. Acum n-are rost s? mai st?m.
- Sigur, iubito. Cum vrei tu, o aprob? Nick.
Apoi to?i trei î?i luar? „la revedere” de la Dick Torn, iar acesta de la ei, mul?umindu-le înc? o dat? pentru planta adus?. Cei trei p?r?sir? laboratorul...